NEWS

Comoara din Valea Almajului

In zona Valea Almăjului şi în munţii din apropierea Oraviţei circulă o mulţime de poveşti legate de un fabulos tezaur care ar fi fost ascuns la temelia cetăţilor bănăţene din zonă. Oamenii locului spun poveşti despre cei care s-au îmbogăţit peste noapte, dar şi despre naivi care au ajuns la sapă de lemn sau chiar la închisoare umblând după comori.




O comoară fabuloasă

"Din bătrâni se spune că o comoară fabuloasă zace ascunsă în cetatea de la Ilidia. Poate fi chiar şi o tonă de aur! De-a lungul timpului, zeci de căutători de comori, au luat muntele pieptiş pentru a descoperi minunea. Nimeni nu vorbeşte la întoarcere despre ceea ce a găsit acolo, însă ştiu că pe Valea Almăjului, pe la Dalboşeţ, Şopotu Nou, Şopotu Vechi, sunt oameni care au planurile vechii cetăţi pe piei de capră. Dacă aş fi văzut barem planurile, poate că acum n-aş fi avut Audi din 1982", spune Rusalin Văcariu, din Potoc, o mică localitate din Banat, situată în apropierea cetăţii Ilidia, ale cărei ruine atrag şi astăzi, ca un magnet, zeci de temerari ce visează să se îmbogăţească peste noapte.

Rusalin este unul dintre ei. Vreme de o jumătate de an, a bătut zi de zi cărările muntelui, însoţit de ortaci, în căutarea comorii ascunse. El a încercat să refacă pentru BĂNĂŢEANUL calea căutătorilor de comori. Până la cetatea Ilidia, drumul urcă pieptiş. Vreme de două ceasuri, am bătut cărările îndrumaţi de Rusalin, care ştie drumul cu ochii închişi. După încă o oră de mers pe jos, "ghidul" s-a oprit. "Aici, la fântâna de sub cetate, or scos almăjenii un burduf de bani! Cred că o fost prin '94. Nu or mai rămas decât câteva doage ceruite... Burduful l-or spart aici, pe loc. Au încărcat comoara într-un Aro şi duşi au fost!" - spune, parcă cu părere de rău şi o umbră de invidie, Rusalin.



Nemţi şi piramide

În anii '90, însoţit de alţi localnici, omul a făcut drumul acela pe jos, indiferent de vreme. Câteodată a şi dormit acolo sus, la cetate, fără să-i pese de foame sau frig. "Era ceva care parcă mă îndemna să merg mai departe, că sunt pe drumul cel bun. Şi, poate tocmai când am fost cel mai aproape de comoară, totul s-a năruit", spune Rusalin.

El adaugă că, în primăvara lui 1995, la Potoc şi-au făcut apariţia "câţiva oameni ciudaţi". "Erau nişte nemţi care făcuseră cercetări şi pe la piramidele din Egipt. Au venit cu aparatură sofisticată şi au început să caute. Eu m-am lipit de ei. La un moment dat, au descoperit un bunar (puţ de fântână - n.r.), adânc de 70 m. Spuneau că acolo este sigur ceva. Urma să vină după Paştele catolic, să angajeze câţiva localnici care să lucreze cot la cot cu ei. Ziceau că ne dau 30 de mărci pe zi ca să forăm cu aparatura adusă de ei. Mi-au spus că au detectat într-o cameră subterană nişte rafturi pe care s-ar afla multe bijuterii", îşi aminteşte Rusalin, care a coborât cu căutătorii de comori nemţi într-o cavernă situată la 1,5 metri sub pământ.



Bolta subterană

"Aparatul cu care veniseră nemţii era dotat şi cu un radar special. Aveau cu ei un monitor cât un televizor sport. Drăcovenia le-a indicat că, sub pământ, sunt mai multe goluri, ca nişte camere, la 1,5 m, la 2 m şi la 11 m", spune Rusalin.

Nemţii nu s-au mai întors însă. "Am început noi, cei din Potoc, să săpăm. Cu chiu, cu vai, am săpat 11 m în adâncime. Vreo 4 metri o fost numai pământ, după care am descoperit o boltă din dale în formă de potcoavă. Cum am dat pământul la o parte, am prins o fisură. Am turnat apă şi am văzut că merge la vale, semn că fisura continuă", îşi aminteşte Rusalin.



Au dinamitat cetatea

"N-am mai putut înainta, pentru că era piatră. Am făcut o groapă cu diamentrul de doi metri şi, cu ajutorul unui artificier de la o mină din Moldova Nouă, am făcut rost de zece kilograme de dinamită, cu care am aruncat zidul şi piatra în aer. Puneam puţină dinamită, să disloce puţin, şi puşcam. Se auzea explozia până la păstrăvăria din Valea Beiului, la kilometri buni distanţă! Piatra dislocată o scoteam afară. Mai foram şi iarăşi puneam dinamită. Pentru că nu am avut scule potrivite, am forat cu dalta. Unul ţinea dalta, altul dădea cu barosul. Când unul, când altul, dădeam câte 500 de baroase fiecare. Aşa a fost până la vreo şase metri adâncime", povesteşte Rusalin.



"Gold! Gold!"

În acelaşi an, în zonă a venit, de la Buchin, localitate de lângă Caransebeş, un grup de români plecaţi de ani buni în Statele Unite. "Erau cinci persoane, trei bărbaţi şi două femei. Ne-or căutat şi ne-au dus cu ei la Poeni, în Cărbunari, pe Valea Almăjului, într-o peşteră, acolo unde aparatura pe care o aduseseră o piuit şi o indicat GOLD (aur - n.r.). Am abandonat căutările la Ilidia şi ne-am apucat să săpăm acolo. Am dat de o peşteră care mergea în jos. Am scos lutul din ea, până când am ajuns la o stâncă. Am scos stânca afară şi, de acolo, s-a deschis o altă peşteră. Am intrat în ea. Erau două camere. Am căutat peste tot şi nu am găsit nimic acolo. Americanii însă au descoperit o comoară la Drumul Basarabenilor, în Baia de Aramă. A aflat poliţia şi au fost expulzaţi. Nu ştiu câţi ani au primit interdicţie să mai intre în ţară", povesteşte, cu regret, căutătorul de comori. Rămaşi fără aparatură, căutătorii de comori din Potoc au pus o stâncă la gura peşterii pe care au descoperit-o şi s-au întors la primul lor şantier: Ilidia.



După gratii

Fără să ştie însă, fuseseră supravegheaţi discret de poliţie. Trei dintre ei au fost arestaţi: "Ne-au cercetat atunci timp de şase luni în stare de libertate. În cele din urmă, eu, împreună cu alţi doi căutători, am fost arestaţi pentru nerespectarea regimului armelor, muniţiilor şi materiilor explozive". Au făcut puşcărie din 3 martie 1996 până în 27 august 1996, la penitenciarul din Timişoara.

De când a ieşit din închisoare, s-a cuminţit. "Vin oameni din foarte multe locuri din ţară să se intereseze de comoară. Au fost din Valea Almăjului, dar şi din Bucureşti. Unii or mai descoperit câte ceva pe acolo. Şi noi, cât am săpat, am dat de un vârf de suliţă şi de un brici. Le-or luat la muzeu. Am mai găsit cioburi de căni şi şapte vetre de foc. Probabil că se prelucra ceva acolo. Îmi pare tare rău că noi nu am putut să găsim comoara. Poate sunt alţii mai norocoşi", încheie Rusalin. În adâncul sufletului, el crede totuşi că, într-o bună zi, va apuca să vadă cu ochii lui cum aurul ascuns de sute de ani va străluci în bătaia soarelui, la Ilidia.


Există şi căutători legali

În 1992, în Caraş-Severin a luat fiinţă prima asociaţie a căutătorilor de comori din România. Scopul ei este acela de a descoperi comorile ascunse şi de a le pune în valoare. "Noi condamnăm vehement activităţile de braconaj arheologic din cauza cărora o bună parte din patrimoniul naţional a fost degradat sau distrus", spune, Paul Vişescu, preşedintele asociaţiei.

De-a lungul timpului, membrii asociaţiei căutătorilor de comori au scos la iveală vestigii dacice de valoare. "În vara anului 2005, am predat 144 de obiecte (fibule, monezi, broşe) muzeelor din Reşiţa şi Caransebeş. Comoara a fost reperată undeva la baza Muntelui Mic, la Ciuta, în partea opusă a Timişului. Se presupune că acolo ar fi fost o aşezare dacică", spune Paul Vişescu. În alt loc, la Voislova, pe Valea Bistrei, membrii asociaţiei au scos la iveală monezi, unelte, topoare, dălţi dacice şi cuie, obiecte care au ajuns şi ele la muzeu.



Cetatea de la Ilidia

Cetatea Ilidia a fost ridicată la sfârşitul sec. al XIII-lea şi începutul sec. al XIV-lea de Regatul Maghiar. Directorul Muzeului Banatului Montan de la Reşiţa, Dumitru Ţeicu, spune că aceasta era înconjurată de un zid de apărare şi avea două turnuri, fiind construită pentru contracararea atacurilor turceşti. "Memoria colectivă păstrează o serie de legende legate de cetatea de la Ilidia. Una dintre ele spune că aceasta ar comunica cu cetatea din Vârşeţ (Serbia) şi că ar ascunde o cantitate apreciabilă de aur. Asemenea poveşti sunt alimentate mereu de cei care trăiesc în apropierea vechilor cetăţi medievale din întreg Banatul", spune Dumitru Ţeicu.



Traficanţii de comori dacice

La sfârşitul lunii mai 2005, procurorii Curţii de Apel din Alba Iulia au descoperit o reţea specializată în "braconarea" unor vestigii dacice din Munţii Orăştiei. Conform anchetatorilor, cei 12 membri ai reţelei sunt suspectaţi că ar fi avut printre clienţi persoane importante, cărora le-ar fi vândut brăţări dacice din aur şi kosoni (monede dacice din aur ce se găsesc în zona cetăţilor din Munţii Orăştiei). Procurorii spun că gruparea vânătorilor de comori ar fi traficat, în perioada anilor 2000-2001, două comori găsite la Sarmizegetusa Regia (o comoară care cântăreşte 14 kg, formată din 10 brăţări dacice din aur, şi o a doua, compusă din cinci brăţări dacice, cu o greutate cuprinsă între 800 g şi 1,8 kg). Prejudiciul estimat depăşeşte două milioane euro.

O parte din obiectele traficate au fost recuperate şi predate în custodia mai multor muzee din ţară. Zece cetăţeni români şi străini au fost trimişi în judecată de procurorii din Alba Iulia. Primul termen al procesului a fost stabilit pentru luna noiembrie 2008, la Judecătoria din Deva.


Pedepse grele pentru căutătorii neautorizaţi

Reglementările privitoare la protecţia patrimoniului arheologic sunt cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr.43/2000 şi în Legea 462/2003. Conform prevederilor legale, "cercetările arheologice se efectuează numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor".

# Persoanele fizice şi juridice care deţin şi comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină, în prealabil, autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv şi să se înregistreze la aceste autorităţi.

# Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, fără autorizarea prealabilă, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi confiscarea detectoarelor.

# Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei ordonanţe, de cercetări arheologice, precum şi a oricăror alte activităţi care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei; neanunţarea descoperirilor arheologice prevăzute de titularul autorizaţiei de cercetare, cu amendă de la 1.000 la 5.000 lei

# Deţinerea de detectoare de metale fără autorizaţie se pedepseşte cu amendă de la 15.000 la 50.000 lei şi confiscarea detectoarelor

Sursa: http://banateanul.gandul.info/saptamanal/vanatorii-de-comori-2929385

Un comentariu :

  1. Statul Roman va primi 4% din cantitatea totala de aur ce se va extrage la Rosia Montana, salariile platite romanilor maxim 14% din valoarea aurului ce se va extrage.Un total de 19% din valoarea aurului ce se va extrage,de la proprii cetateni Statul Roman percepe de3ori mai mult in cazul in care sunt acceptate explicatiile pentru aurul gasit.Nu e corect fata de proprii cetateni.Motorul marii dezvoltari din SUA a fost exploatarea resurselor, pana cand au ajuns destul de puternici sa le exploateze pe ale altora!

    RăspundeţiȘtergere

Comentariile sunt verificate înainte de a fi afișate public, iar cele care nu respectă Regulamentul de la baza websiteului nu vor fi publicate.

Disclaimer

Atentie: Toate articolele de pe acest site trebuie interpretate ca simple legende, nicidecum ca surse de informare istorică. Desi o legenda poate fi punctul de plecare intr-o cercetare, pentru informatii exacte din punct de vedere istoric va invitam sa studiati lucrari de specialitate. Nu ne asumam nici o responsabilitate in privinta exactitatii acestor informatii sau a efectelor produse de interpretarea sau utilizarea acestor informatii.





 
Copyright © 2010-2014 HARTA COMORII.