duminică, 7 noiembrie 2010

Dictionar mitologie - Litera D

DABAIDA Divinitate în America Meridională. Dezlănţuia furtuni, fulgere şi tunete.
DACTILI Demoni* originari din muntele Ida* si stabiliţi în insula Creta. Erau socotiţi a fi
primii meşteşugari ai metalelor.
DAFNIS. (l) Păstor din Sicfflia, socotit fiu al lui Mercur*, îndrăgostit de nimfa* Chloe,
povestea lor de iubire a inspirat mulţi creatori. (2) Fiul lui Hermes" şi al unei naiade*. I se
atribuie invenţi'a poeziei bucolice. A rămas orb în clipa cînd s-a dovedit infidel nimfei
îndrăgite mai înainte.
Longos, Dafnif; şi Chloe, poem; Maurice Ravel, Dafnis şi Chloe, poem coregrafic
DAFNOMANŢIE Profeţie practicată în Grecia, prin mijlocirea frunzelor şi a ramurilor de
lauri sau de dafin.
DADEE Serbări celebrate la Atenş, în timpul cărora torţele se ţineau aprinse timp de trei
zile.
DAG Zeul luminii în mitologia nordică, fiu al Nopţii* şi al picăturilor de rouă.
DADUCOS Preotul suprem care, în timpul Misterelor de la Eleusis*, purta flacăra sacră,
simbol al eternităţii cultului zeiţei Cibele*.
DAEVI Genii* rele sau zei războinici în mitologia persană. Făceau parte din suita lui
Ahriman*, personificarea răului.
DAFNE. Nimfă* iubită de Apollo*. în timp ce, o dată, era urmărită de acesta, a implorat
ajutorul altor zei şi' în aceeaşi clipă, sub privirea înmărmurită a lui Apollo, s-a prefăcut în
laur. Cu frunzele ei, mai tîrziu, erau încununate frunţile poeţilor.
Ovidiu, Metamorfoze, I, 452, Statiu, Lucian, G, B. Marino, Ottavio Rinuccini, melodramă, muzică de Jakopo
Peri, Gabriele D'An-nunzio, poem; frescă la Pompei în Casa familiei Vettius; Anto-
DAGDA Zeu binevoitor al celţilor din Islanda. Avea două fiice: pe Angus*, zeiţa iubirii, şi
pe Brigit*, zeiţa poeziei şi a înţelepciunii.
DAGON Divinitate venerată de filisteni, în Siria. Era reprezentată cu o coadă de peşte.
După o versiune, proteja agricultura.
DAIBOTH Idol feminin în mitologia japoneză, înconjurat de nimburi de aur, adevărat
furnicar de alte divinităţi mai puţin importante.
DAIKOKA Divinitate japoneză, protectoarea meşteşugarilor.
114
115
DAIMONI -> DEMONI
DAIRO Autoritatea religioasă supremă la japonezi. După unii, fiu al cerului.
DAJOWE Solemnitate religioasă japoneză, în care împăratul (mikado) oferă zeilor orezul
nou cules.
DAM ĂST ~» PROCUST
DAMASTOR Unul din giganţii* rebeli în faţa autorităţii Hui Zeus*. Neavînd altă armă,
aruncă împotriva acestuia un alt gigant, pe Atlas* (1), pietrificat de zeiţa Atena*.
DAMIA (1) Zeiţă a vegetaţiei în mitologia greacă, corespunzătoare Persefonei*. (2)
Preoteasă a Cibelei*.
DAMISOS Cel mai iute dintre giganţi*. Chiron* 1-a dezgropat şi i-a luat gleznele,
punîndu-le la picioarele lui Ahile*, discipolul său. In felul acesta, eroul de la Troia* a
devenit cel mai iute alergător.
DANACEE Monedă pusă de greci în gura. morţilor pentru a o avea în clipa cînd Caron* îi
primea în barca lui, pentru a-i transporta pe apa Stixului*, în Infern.
DANAE Fiica lui Acrisiu*, regele Argeşului* (5), şi a. Euri-dicei*. Pentru a evita
împlinirea unei profeţii, după care •• Danae trebuia să se supună lui Zeus*, Acrisiu a
închis-o într-un turn. Zeus însă s-a transformat într-o ploaie de aur şi a pătruns în turn
nestînjenit, Danae împreună cu
116
copilul a fost aruncată de Acrisiu în mare şi salvată prin graţia zeilor. Fiul ei a fost
Perseu*.
Fresce în Casa familiei Vettius şi în Casa Reginei Margareta din Pompei; Tiziano, Correggio,
Tintoretto, Rembrandt, Van Dyck, pictură
DANAIpE Cele cincizeci de fiice ale lui Danaos*, regele
Libiei.
Antonio Salieri; Danaidele, tragedie lirică
DANAOS Fiul lui Belo* (1), rege al Libiei. De cele cincizeci de fiice ale sale s-au
îndrăgostit cei cincizeci de fii ai lui Egipt, propriul său frate. Danaos fugi cu fetele sale în
Argos (5), unde ajunse un rege iubit de populaţia acestei regiuni pentru
prosperitatea'obţinută acolo. In acelaşi timp avu proasta inspiraţie să-si pună fetele să-si
ucidă soţii. Dintre aceştia s-a salvat numai Linceu*, care nu 1-a iertat.
DANUBIU Divinitate a fluviului cu acelaşi nume, la sciţi.
3ARDANI Un alt nurne al troienilor, de la Dardanos*, iul lui Zeus* şi al Electrei*. Ţinutul
se numea Troada şi ra stăpînit într-un timp de Enea*.
DARDANOS Fiul lui Zeus* si al Electrei*, strămoş al tro-snilor, născut în Etruria (Italia);
întemeietorul oraşului )ardania, Troia* de mai tîrziu.
irgiliu, Eneida, VIII, 134
al
.RETE (1) Renumit boxer în Troia*. (2) în Iliada, apare preot al lui Hefaistos*. (3)-
Credincios tovarăş de lupte lui Hector*i.
DARMA Zeu vedic cu înfăţişarea unui bou, despre care se spune că ar fi apărut din
sînul lui Brahma*.
117
DAUNUS Părintele lui Turnus*, rivalul lui Erîea. Virgiliu, Eneida, X, 616
DAZBOGU Zeul soarelui şi personificarea acestuia în mitologia slavă, identificat cu
Apollo* din mitologia
greacă.
• »
DEDAL Arhitect atenian, inventator si sculptor, „Invidios pe nepotul său, Tăios*, 1-a ucis
şi s-a refugiat în Creta, la regele Minos*. Aici a construit labirintul*, în care Mi-nos 1-a
închis pe Minotaur*. Bănuit apoi de a fi corftri-buit la fuga lui Teseu* care a venit să
ucidă monstrul — el fiind acela care a dat Ariadnei* firul care 1-a scos pe Teseu din
labirint — şi-a făurit pentru el şi pentru fiul lui, Icar*, aripi din ceară,. care i-au ajutat săşi
ia zborul din Creta. Icar însă s-a apropiat prea mult de soare, aripile s-au topit şi s-a
prăbuşit în mare, în apropierea Sardiniei. Dedal a ajuns pînă în Sicilia, unde a fost primit
de regele Cocal*. Acesta, temîndu-se de răzbunarea lui Minos, a preferat să-1 omoare.
Lui Dedal i se atribuie, printre altele, şi construirea templului lui Apollo* din Cumae.
Frescă la Pompei, în Casa lui Menandru şi în Casa familiei Vettius; Sofocle, Euripide şi Aristofan,
Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 183 şi urm.; Gabriele D'Annunzio, literatură; Brueghel, Brili, pictură;
Antonio Canova, sculptură
DEET în .mitologia egipteană, regiunea parcursă de soare în timpul nopţii.
umbrelor,
DEIANIRA Fiica lui Eneu*. Avînd de ales între Ahelou* şi Heracles*, 1-a preferat de soţ
pe al doilea. S-a îndrăgostit. de ea şi centaurul* Nexus*, pe care Heracles 1-a ucis însă.
Pentru a se răzbuna, înainte de a muri, Nexus a lăsat Deianirei un talisman cu sîngele lui
otrăvit, amă-gind-o că ea, în momentele de infidelitate din partea soţului, 1-ar putea
readuce pe acesta pe drumul cel bun.
118
O dată, cu o astfel de ocazie, ea i-a dat lui Heracles acest talisman, iar eroul, folosindu-1,
a murit în dureri îngrozitoare. De disperare, Deianira şi-a luat zilele.
Ovidiu, "Metamorfoze, IX, 98; Guido Reni şi Gaetano Cando'lfi, pictură
DEIDAMIA Fiica lui Licomede* (1). A avut de la Ahile* pe Neoptolem* care, mai tîrziu,
îl va ucide pe regele Troiei*, Priam*, în conflictul dintre greci şi troieni.
DEIFOB Fiul lui Priam*, regele Troiei*, si al Hecubei*. upă moartea lui Paris*, a luat-o
în căsătorie pe Elena*, ar cînd Troia a căzut în mîna grecilor, a fost ucis de
VIenelau*, primul soţ al Elenei.
DEIFOBE Numele sibilei* cumane (sau din Cuma*), care 1-a călăuzit pe Enea* în Infern.
/irgiliu, Eneida-, VI, 36
DEILEON Tovarăş al lui Heracles* în expediţia argonauţilor*.
1EION Fiu al lui Eol* şi soţ al Aurorei*.
1EIPILE Fiica lui Adrast* (1) si soţia lui Tideu*.
~)ELFICA (1) Sibilă*, fiica ghicitorului Tiresias* si preoteasă a lui Apollo* la Del'fos*.
(2) Delficul era numit si \pollo*, datorită templului de aici închinat lui.
~)ELF1NEE Serbări celebrate la Atena, în cinstea lui Apollo Delficul (-> Delfica
(2)).
119
DELFOS Oraş în Focida (Grecia), unde se afla templul şi oracolul* lui Apollo*. Aici îşi.
rostea Pitia* profeţiile. Pe faţada templului erau scrise cuvintele: „Cunoaste-te pe tine
însuţi".
DELIA Unul din epitetele zeiţei Artemis*, care s-ar li născut în insula Delos*.
DELII Serbări instituite de Teseu* în cinstea lui Apollo*, născut în insula Delos*,
DELLO Fecioare, preotese ale soarelui, la incaşii din Peru,
DELOS Insulă în arhipelagul Ciclări* Apollo* şi Artemis*.
unde s-au născut
DELUENTINO Zeu invocat ae teja de duşmani.
omani pentru a-i pro-
DEMETRA Zeiţa agriculturii şi a recoltelor în mitologia greacă; era, de asemenea, zeiţa
vieţii sociale armonioase şi a fertilităţii. Fiica lui Cronos* şi a Rheei*, i-a dat lui Zeus* pe
Persefona*, care i-a fost răpită de Pluto* şi dusă în Infern. De la Zeus, ea a obţinut mai
apoi ca Persefona să stea cu ea nouă luni şi trei luni cu Pluto. Templul său cel mai
important era la Eleusis*, unde se celebrau vestitele Mistere din Eleusis*. Demetra a fost
identificată cu zeiţa Ceres* la romani. Este reprezentată — pe o frescă din Pompei — ca o
femeie încununată cu spice de grîu, cu o torţă în dreapta şi un mănunchi de spice în
stînga.
Demetra din Cnidos, la British Museum din Londra; frescă din Pompei
120
DEMODOIi Cîntăreţ orb la curtea lui Alcinou*, regele feaciilor*.
Homer, Odiseea, VIII, 44, 62 şi urm.; 471 şi urm.
DEMOFILA (gr. prietenă a poporului) Epitet al sibilei* cumane (sau din Cuma*).
DEMOFON Fiu al lui Celeu*, regele cetăţii Eleusis*. A fost hrănit de Demetra* numai cu
ambrozie* si pus în fiecare noapte să se purifice; mama lui Demofon, Meta-nira*, a rămas
surprinsă de acest tratament si a împie-dicat-o pe zeiţă să se mai ocupe de fiul ei. Dar în
acest fel, el a pierdut nemurirea.
DEMONI sau DAIMONI Fiinţe intermediare între zei şi oameni, unele bune altele rele. La
romani, corespundeau geniilor*. Socrate însuşi socotea că posedă un astfel de demon, un
fel de glas al conştiinţei. La romani, geniile erau în acelaşi timp spiritele morţilor sau
umbrele acestora.
DEMOS Unul din caii lui Marte*.
DEMOPTOLEMOS Unul din principalii pretendenţi la mîna Penelopei* (proci*), ucis
de Ulise*.
|v DENDROFORH Serbări orgiastice în onoarea lui Diony-p sos* şi a Cibelei*.
l
p DEN T RIT E Epitet atribuit Elenei*, soţia lui Menelau*,
|! răpită de Paris*, autoarea războiului între greci şi troieni.
După căderea Troiei*, revenită îri patrie, a fost ucisă din
răzbunare de fiii uneia din văduve, regina Palissa, prin
spînzurare de un copac (gr. dendron).
121
DERCETÎS Mama Semiramidei, întemeietoarea legendară a Babilonului. Şi-a părăsit fiica
şi s-a aruncat într-un lac, unde a fost prefăcută într-o .sirenă. Venerată ca zeiţă a Siriei şi
Feniciei, a fost reprezentată cu'coadă de peşte.
DESTIN Cel mai puternic dintre toţi zeii, fiul Nopţii* şi al .haosului*. Era închipuit ca un
bătrîn venerabil, sprijinit cu picioarele pe pământ, ţinînd în mînă o urnă cu ursitele tuturor
muritorilor şi nemuritorilor.
DEUCALION Fiul lui Prometeu* şi soţul Pirrei*. Aflînd că Zeus* vrea să dezlănţuie un
potop şi să distrugă omenirea, şi-a făcut o corabie pe 'care a reuşit să se salveze de la
moarte. După noua zile şi nouă nopţi, el s-a oprit pe muntele Parnas*. Cînd apele s-au
retras cu/totul, spune legenda, a consultat un oracol* care 1-a sfătuit să se arunce în mare,
el, soţia lui şi oasele mamei lor. înţelegând că e vorba de oasele Marnei Terra, ei au
aruncat în urmă pietre. Din ele au ieşit tot atâţia barba!! cît si femei, încît Pămîntul s-a
populat fn continuare. Ovidiu, Metamorfoze, l, 313 şi urm.
DI AN A Zeiţă italică, personificînd lima. Corespundea zeiţei Artemis* în mitologia
greacă. Era protectoarea vînă-torii si a sclavilor şi patroană a alianţelor dintre oraşele
latine. Un templu al ei se afla în Aricia, lîrîgă Roma, şi un altul pe Aventin* (2). Este
reprezentată ca o tînărâ îmbrăcată sumar, cu o tolbă cu săgeţi pe umăr si însoţită de o
căprioară.
Jorge de Montemayor, Diana, roman pastoral; Gaspar Gil Polo, Diana îndrăgostită, roman pastoral; Jean
Goujon, Diana, sculptură la Luvru; Ubaldo Gandolfi, Diana şi Endimione; Annibale Carracci, Diana
surprinsă de. Acteon; Paolo Veronese, Diana şi clinele, pictură /
DIAVOL -» DRAC
DICA sau DICE Personificare a justiţiei în mitologia greacă. Ea denunţa tatălui ei, Zeus*,
pe cel vinovaţi de .fapte necinstite.
DICE --> DICA
DEV Duhuri care trăiau printre ruine, sub formă de şerpi, în mitologia vedică.
DEVA Numele tuturor zeilor în mitologia vedică.
DEVERONA Divinitate latină, protectoare a curăţeniei căminului, a naşterii copiiior, a
recoltei şi roadelor pă-mîntului.
DIA Zeiţă romană, identificată cu Ceres*. Cultul ei era oficiat de preoţii arvali*.
DIDONA sau ELISA Prinţesă feniciană ajunsă în nordul Africii, după ce soţul ei, Sirieu*,
a fost ucis de Pigma-lion* (2). Aici a întemeiat Cartagina. Mai tîrziu însă, şi-a luat zilele,
fiindcă voia să scape de ameninţările regelui : Iarba*, care ar fi vrut s-o ia de soţie; după o
altă legendă, s-a sinucis fiindcă a fost părăsită de Enea*, pentru care' încercase o mare
iubire.
yirgiliu, Eneida, IV; Etienne Jodelle, Sacrificiul Didonei; Christopher
Marlowe, Tragedia Didonei; Al. Hardy Sacrificiul Didonei; Ş,Cristobal' de Virues, Elisa-Dido,
tragedie; Pietro Metastasio, Di-na părăsită, melodramă; Henry Purceii, Dido şi Enea, operă .'lirică;
Domenico Scarlatti, Didona părăsită; Hector Berlioz, Di~
dona şi troienii în Cartagina, muzică, Rubens, Didona pe rug; VGuercino, Moartea Didonei; Claude
Lorrain, Didona; Joseph T.urner,
Didona construieşte Cartagina; Reynolds, Moartea Didonei,
pictură
123
DIMA Rege al Traciei şi părinte al Hecubei*, soţia lui Priam*.
DINO Una din cele trei graie* în mitologia greacă, surori ale gorgonelor*. Ele aveau un
singur oohi şi un singur dinte, de care serveau alternativ.
DIOMEDE (1) Fiu al lui Tideu*. A luat parte la războiul Troiei*. Cu ajutorul Atenei*, i-a
rănit chiar pe Ares* şi Afrodită*, împreună cu 'Ulise* a transportat apoi statuia sacră a
Atenei (Paladiu*) în Argos* (5). De aici a plecat mai departe, în Italia de sud, unde a
întemeiat mai multe cetăţi, printre care Brindisi si Benvento. După versiunea lui Dante,
Diomede 1-a însoţit pe Ulise pînă la Coloanele lui Hercuile* şi împreună cu el şi-a găsit
moartea acolo. (2) Fiul lui Hermes* şi rege al Traciei. Făcea ca străinii pripăşiţi prin ţara
lui să fie devoraţi de cai. Her-cule* 1-a pedepsit, pregătindu-i aceeaşi, moarte.
Homer, Iliada, V, 330 si urm.; 850 şi urm.; Virgiliu, Eneida, I, 97, 471, II, 164; X, 28; Dante, Infernul, c.
XXVI
DIOMELE Serbări vesele la Atena, în cinstea lui Hera-cles*.
DIONA Fiică a lui Uranus* si a Geei* în mitologia greacă, una din soţiile lui Zeus*. După
o legendă, ca este mama Afroditei*.
DIONEA Alt nume a)l zeiţei Afrodita*, provenit de -la numele mamei ei, Diona*.
DIONISII Serbări în cinstea lui Dîonysos* ţinute la Atena, toamna. Aceleaşi serbări erau
dedicate, la Roma, lui Ba-chus*. Acestea ar fi o 'primă formă a carnavalului din timpurile
moderne.
124
DIONYSOS Fiu ai lui Zeus* şi al. Semelei*, zeul vinului si al euforiei în mitologia greacă,
corespunzător lui Ba-chus* în cea romană. Era însoţit de satiri* şi de sileni* (1), care se
pretau în totul la faptele stăpînului lor. Proteja si agricultura şi, ca atare, era venerat
împreună cu Deme-tra*, în Misterele din Eleusis*. Cei ce nu-i primeau darurile —
produse agricole —- erau cuprinşi de nebunie sau mureau. Era venerat în aceeaşi măsură
cu Afrodita*, zeiţa iubirii. Ca si Apollo*, era invocat de poeţi şi de artişti. Era motiv de
bucurie şi de entuziasm nelimitat, de inspiraţie creatoare. Descoperitor al vinului, tot el a
inventat si plugul; înveselea munca cîmpului, viaţa artiştilor şi ospeţele. A fost inspirator
al artei dramatice, al ditirambului, al dramei, al comediei şi al dansului. Insufla arta
profeţiei celor ce î se dedicau trup şi suflet. Era sărbătorit pretutindeni, în Grecia, dar mai
ales în Atica şi la Atena. La Delfos*, împreună cu Apollo, era venerat ca liberator, la
romani era chiar numit Liber*. Menadele' sau bacantele* îi ofereau serbări, frenetice pe
muntele Par-nas*, îmbrăcate în piei de animal, însoţite de strigăte si jocuri orgiastice. A
fost reprezentat în multe chipuri, ca şi Bachus.
Dionysos copil, în braţele lui Sileii, sculptură din sec. III î.Chr.,, azi la Luvru; Praxite'les, Dionyso* purtat în
braţe de Hermex, sculptură; Patimile lui Dionysos, frescă în Vil] a Misterelor, din Pompei; Dionysos în chip
de efeb, basorelief la Herculanum; Mi-chelangelo, sculptură; Tizian, Rubens, Van Dyck, Jacob Jordaens,
i:Nicolas Poussin etc., pictură
DIOSCURI Castor'şi Pollux, fiii lui Zeus* 'Şi ai Ledei*. Cel dintîi era îndemînatic în a
îmblînzi caii şi a-i su-
|pune voinţei lui, celălalt era. un neîntrecut luptător cu pumnii. Au participat la expediţia
argonauţilor*, la vînă-toar'ea porcului mistreţ din Calidonia* si au luptat împotriva fiilor
lui Afareu*. Tot ei le-au răpit şi pe fiicele lui
. Leuicip*. în lupta împotriva fiilor lui Afareu, Idas* şi Lin-ceu* (2), Castor a fost ucis, iar
Pollux, pentru a nu rămîne singur, a cerut lui Zeus să împartă nemurirea cu el. Acesta i-a
ascultat rugămintea si a hotărît să rămînă o zi în Olimp* si o alta în Infern. Exemplu ideal
de iubire fra-
125
ternă, ca şi de înţelegere la bine şi la rău, dincolo de orice sentiment. Erau reprezentaţi ca
doi tineri atleţi, sprijiniţi unul de altul. Au protejat pe marinari si si-au arătat bunăvoinţa
faţă de toţi muritorii. Jocurile olimpice erau organizate sub egida lor.
Statuile Dioscurilor din faţa Palatului Quirinale din Roma; sculpturi din Templul din Locri, azi la Muzeul
Naţional din Napoli
DIOSCURII Serbări celebrate în Grecia în. onoarea Dioscurilor*, mai precis în Corciră şi
Sparta. Aceleaşi serbări se celebrau si la Roma, unde Dioseurii ar fi luat parte la nişte
bătălii.
DIRAE -> ERINII
DlRCE Soţia lui Lico*. A persecutat-o pe Antiope* (2), fiica regelui Tebei*(2), Nicteu.
Fiii acesteia, Amfion* şi Zeto*, au răzbunat-o, legînd-o pe Dirce de coarnele unui taur
înfuriat.
Frescă în Casa Vettius din Pompei; Taurul Farnese, sculptură la Muzeul Naţional din NajSoli
DISĂRI Divinitate arabă, avînd atributele lui Dionysos*, ca zeu al euforiei, si ale lui
Apollo*, ca zeu al soarelui.
DISCORDIA Zeiţa romană a neînţelegerii, a vrajbei şi a violenţelor, îl însoţea întotdeauna
pe Marte*. Era reprezentată ca o femeie cu capul plin de şerpi, avînd într-o mînă o spadă
şi în cealaltă o viperă. Fiii ei erau spaima si groaza.
DITE Un alt nume al lui Pluto* (2) şi al Infernului însuşi în mitologia romană.
DITTI Pescarul care i-a scos din apele mării, pe ţărmul unei insule din Ciclade*, pe
Danac* şi pe fiul ei, Perseiv".
126
DOCHIA sau BABA DOCHIA Personaj legendar din mitologia poporului român.
Gheorghe Asachi, făcînd o analogie cu numele de Dacia, a compus o baladă în care
Dochia este fiica regelui Decebal; urmărită de împăratul Traian, este preschimbată de zeul
Zamolxe* într-o stîncă. Dochia, după unele versiuni, şi-ar avea originea în mitologia tracă
şi ar fi identificată cu zeiţa Niobe*. îi poartă numele mai multe stînci antropomorfe din
ţară: în Rarău, pe Ceahlău, Bucegi etc. .
DODONA Pădure în Caonia* (Grecia), unde preoţii şi preotesele lui Zeus* interpretau
voinţa zeului, după mişcarea frunzelor stejarului care îi era sacru.
DOORGA Soţia zeului Siva* în mitologia vedică, cores-purizînd zeiţei Atena* a grecilor.
DORIS Soţia lui Nereu* si mamă a nereidelor*.
DORJE Trăsnete produse de preoţii tibetani pentru a alunga demonii*.
DORO Strămoş al dorilor, socotit fiu al lui Apollo* al lui Poseidon*.
sau
DRAC Personaj malefic din folclorul şi literatura cultă românească, de gen masculin, urît
şi rău prin excelenţă, cu eventuală derivaţie din limba latină (draco). Are aspect omenesc,
uneori asemănător Faunului*.
DRÂGAICE în mitologia românească zîne* rele, nemiloase, care îi schimonosesc pe
oameni. La 24 iunie se ţine o sărbătoare populară consacrată coacerii grînelor, ',
numită Drăgaicu.
127
DRIADE Nimfe* ale pădurilor în mitologia greacă, fiicele lui Nereu* şi ale lui Doris*.
Ele mureau o dată c% planta în care îşi duceau viaţa.
DRIOPE Nimfă* în mitologia greacă, iubită de Apollo*. Intr-o zi, viind să culeagă o
floare pentru fiul ei, Anfise, a rupt un lotus în care prinsese viaţă nimfa Lothis, protejată
de Dionysos*. A fost preschimbată, la rîndul ei, în lotus.
DRUIZI Preoţi şi profeţi ai celţilor din Galia si Britania, experţi în astronomie, medicină
şi jurisprudenţă. în cultul lor, jertfeau chiar şi vieţi omeneşti. Răspândirea acestui cult a
fost interzisă la Roma de împăratul Claudiu. Planta sacră le era vîscul, pe care îl ofereau
credincioşilor în prima zi a anului. Cei ce mureau, după concepţia lor, ajungeau în insula
vitejilor si a celor plini de virtuţi, unde domnea o primăvară veşnică. -#• BARZI.



Niciun comentariu despre subiectul „Dictionar mitologie - Litera D”:

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.