duminică, 7 noiembrie 2010

Dictionar mitologie - Litera M

MAIESTA (1) Zeiţă italică, identificată cu .Maia* (1). (2) A fost soţia lui Hefaistos*, înaintea
Afroditei*.
MĂ Divinitate a vechii Li di i, corespunzătoare zeiţei Rea Silvia* a romanilor sau o Magna M'ater.
Bachus* ,a fost educat de o discipolă a ei.1
MAAT Zeiţa adevărului şi a justiţiei în mitologia egipteană.
MANA GENETA --> GENETA
MANI Sufletele morţilor sau umbrele lor, la romani, socotite divinităţi. Ele continuau să exercite o
influenţă asupra celor rămaşi în viaţă. Erau, în general, considerate spirite sau duhuri bune,
binevoitoare, în cinstea lor erau organizate serbări numite Parentalii sau Feralii.
MAC AON Fiul lui Asclepios*, educat de centaurul* Chi-ron*. A fost, ca si tatăl, lui, un medic
desăvîrşit. La războiul împotriva Troiei*, a comandat, împreuna cu fratele său, un grup de
tesalieni. Ilomer, lliadci, II, 732; IV, 193 şi urm.; XI, 506 şi urm.
MĂCAR Unul din fiii soarelui şi ai nimfei* Rodi, care, după ce. a luat parte la omorîrea unuia din
propriii lui fraţi, s-a refugiat în insula Lesbos.
MANTOS (1) Fiica lui Tiresias*, profetul din Teba* (2). Cînd cetatea a fost cucerită de egipteni, ea
a fost dusă la Delfos*, pentru a servi oracolul* lui Apollo*. Acolo a dat naştere lui Mops*. (2) Zeu
etrusc, faimos profet, întemeietor al oraşului Mantova.
Virgiliu, Kneida, X, 199
MANTURNA Divinitate romană protectoare a soţiilor si a familiilor.
MACAREU (1) Fiul lui Eol*, care s-a îndrăgostit de sora sa, Canace*, trecînd peste
legile îngăduite. (2) Unul din. tovarăşii de călătorie ai lui Ulise*. Ovicîiu, Metamorfoze., XIV, 159
.
'MAGI Preoţi persani cu puteri politice, capabili, unii, de profeţii şi vindecări de boli.
MAÎA (1) Pleiadă* în mitologia greacă, fiica lui Atlas* (1) si a Pleionei*. A fost iubită de Zeus*,
căruia i-a dat pe
196
MARDUK Divinitate babiloniană, legată de facerea lumii, după victoria repurtată asupra
monstrului Tiamat*.
*
MAR/CA Nimfă* italică, soţia zeului Faun* • şi mama regelui Latinus*.
Virgiliu,. Kneida, VII, 47; Titus Livius, Ab urbe condita. XXVIII 37, 2
MARŞ GRADIVUS Zeu ocrotitor al ogoarelor la geţi.
197
MARSYAS Satir* sau păstor din Frigia'(Asia Mică) care după o versiune, a făurit
flautul si 1-a înfruntat pe
Apollo* în
cîntatul din acest instrument. După o altă
legendă, el şi-a însuşit flautul, în clipa cînd zeiţa Atena* — ori de cîte ori cînta din flaut
—, văzîndu-si chipul deformat, 1-a părăsi't mîniată; în întrecerea cu Apollo, el a fost
învins de zeu. Pentru a-i pedepsi cutezanţa, totuşi,' Apollo 1-a jupuit de viu. A devenit
apoi simbol al Forului roman si, în consecinţă, al libertăţii.
Ovidiu, Metamorfoze, VI, 38 şi urm.; Dante, Paradisul, c: I, 19—21. C) lastră de la Mantinela: Apollo şi
Marsyas; o statuetă clin bronz la British Museum, copia unei opere a lui Miron (sec. VI î.Chr.); G. B.
Langetti, pictură în Pinacoteca din Dresda
Creusa* (1) şi a părăsit-o. Medeea s-a răzbunat însă, oferind Creusei un Veşmînt otrăvit
care a ucis-6 şi i-a ucis si pe proprii fii avuţi cu lason. A fugit apoi la Atena, pe un car tras
de balauri unde 1-a luat de soţ pe Egeu*, pe al cărui fiu a încercat, de asemenea, să-1
otrăvească.
Pindar, Pitica, IV; Kuripide, Medeea, tragedie; Seneca, Medeea; Valerius Flaccus, Argonautele; Ovidiu,
Metamorfoze, VII, l si urm.; Corneille, Medc.ea; Mc.deea. pe o amforă din Italia meridională, clin sec. IV
î..Chr.; Medeea meditează uciderea copiilor ei, frescă pompeiană; sarcofag roman cu tragedia Medeei; Eugene
Delaoroix, Ansolm .Feuerbach 'etc., pictură; Luigi Cherubini, Gustavc Charpentier, Filippo Pacini,
Darius Milhaud, muzică';" Corrado Alvaro, Lunga noapte a Medeei, dramă; Pier Paolo Pa-solini, Medeea,
film
M ARTE La început, zeu al vegetaţiei, la romani, venerat pe colina CapitoliUlui*, apoi
apărător al pămîntului patriei 'şi la nevoie, războinic. I se ofereau, în această calitate,
serbări militare pe Câmpul lui Marte din Roma, Era socotit tatăl, fraţilor Romulus* si
Remus* şi, deci, strămoşul poporului roman.
MĂRUŢI în mitologia vedică, divinitate a vînturilor si a uraganelor, care, împreună cu
Indra*, a dus continuu lupta împotriva monstrului primordial Vritra*.
MATER MATUTA -> MATUTA
MEDUSA -> GORGONE
MEGAPENTE Fiu] lui Menelau*. După moartea tatălui lui, a ocupat tronul
Spartei şi a izgonit-o pe Elena*, mama lui vitregă. Homer, Odiseea, XV, 100 şi urm.
MEGAROS Tatăl lui Hippomene*. Şi-a jertfit viaţa pentru victoria Tebei* (2).
MELAMION -* HIPPOMENE
MATUTA sau MATER MATUTA La început Aurora* însăşi în mitologia romană,
protectoare a naşterilor, a mărilor şi porturilor. Serbările, numite Matralii, aveau loc la
Roma, la 11'iunie. '
MELAMPOS Profet grec, care a primit darul prevestirii de la nişte şerpi. De atunci el a
înţeles graiul tuturor animalelor;
MEDEEA Fiica lui Bete*, regele Colhiclei*. Dotată cu putere magică 1-a ajutat pe lason*
să pună stăpînire pe îîna de aur*, împreună cu acesta a părăsit apoi Colhida, pentru a se
stabili în Corint, aici lason a indrăgit-o pe
MELANTIUS (1) Fiul lui Doliu, păstor al lui Ulise*. (2) Păstor de capre care 1-a înfruntat
pe Ulise*. Acesta s-a răzbunat pe el, ucigîndu-1.
198
199
MELEAGRU Erou care a participat la vînătoarea porcului mistreţ din Calidonia*; el este
cel care a, ucis animalul şi, drept răsplată, a primit capul si pielea acestuia. A oferit
trofeele Atalantei* (1), care a rănit mistreţul de moarte, înaintea lui. Meleagru a .murit,
aşa cum au prevestit moirele*, ucis de propria lui mamă, Al-tea*.
Homer, Iliada, IX; Scopas, sculptură din sec. IV î.Chr., în Muzeul Vaticanului; Meleagru, frescă pompeiană;
Rubens, Jacob Jordaens, Nicolas Poussin, pictură
MELEKKART sau MELKART Zeul cetăţii Tyr, personificare a geniului fenician, inspirator
al alfabetului, al virtuţilor nautice şi comerciale.
* *
MELIA Fiica lui Oceanus* şi mama nimfelor* oceanice.
MELIBEA (1) Fiica lui Oceanus* si mama lui Licaon* (2) Una din fiicele Niobci* cruţată
de Artemis*.
MELICERT Fiul lui Ino* şi al lui Atamant*. S-a aruncat în mare o dată cu mama lui,
cuprinşi de nebunie, şi acolo amîndoi au f ost, primiţi ca oaspeţi de Poseidon*.
Ovidiu, Metamorfoze, IV, ,r>22
MELISSA Nimfă*, fiică a recelui Cretei, Melisseu* (1). L-a hrănit pe Zeus* cu lapte de
capră şi. a învăţat poporul cretan cum să obţină mierea de albine (gr. melissa, albină).
MELPOMENE Muza* tragediei, a muzicii si a cîntului în mitologia greacă. Fiica lui
Zeus* şi a Mnemosinei*. Este reprezentată cu o mască tragică într-o mînă si încălţată cu
coturni.
MEMNON Fiul lui Titon* şi al lui Eos*. A luptat la Treia* şi a fost ucis de Ahile*. De pe
rugul pe care a fost incinerat, s-au ridicat în zbor numeroase păsări care s-au luat la harţă
între ele. Zeus* 1-a trecut printre zei, făcîndu-1 nemuritor, în Egipt, lîngă Teba* (3) există
şi acum Coloanele lui Memnon, de fapt ale faraonului Amenhotep III, din secolul XV
î.Chr., construite pentru mausoleul acestuia, în antichitate, una din coloanele rămase în
picioare, scotea dimineaţa un sunet asemănător celui de vioară, care a fost interpretat
drept salutul lui Memnon adresat mamei sale, care nu contenea să-1 plîngă. Ovidiu,
Metamorfoze, IU, 576 şi urm.
MENADE în mitologia romană, femei din cortegiul lui Dionysos* care, în timpul
desfăşurării cultului acestui zeu, se pretau la manifestări euforice sălbatice.
Menadă adormită, sculptură romană, în Muzeul Naţional din Atena
MENECEU Tată al lui Creon*, regele Tebei* (2), ucis în timpul luptelor dintre Eteoc'le*
şi Polinice*, fiii lui Eclip*. După alţii, Menecou si-a sacrificat viaţa pentru a salva Teba
din mîinile celor şapte (Cei şapte împotriva Tebei*), aşa cum i-a fost prezis de Tiresias*.
•MELISSEU (1) Tatăl Melissei*, nimfa* care 1-a hrănit pe' Zeus* copil. (2) Unul din
epitetele lui Zeus*, care s-a hrănit, în tinereţe, cu miere de albine.
MELKART -> MELEKKART
'*
200
MENELAU Fiul lui Atreu* şi fratele lui Agurnemnon* în mitologia greacă. El este cel
care a pornit războiul împotriva Troiei*, fiindcă soţia lui, Elena*, a fost răpită de Paris*,
fiul regelui Troiei. în timpul luptelor, a fost protejat de Atena*. După învingerea troienilor,
s-a întors cu Elena în patrie, la Sparta.
201
MENEŞTE Nimfă* în mitologia greacă, înzestrată cu o memorie prodigioasă.
MENESTEU Regele Atenei, care a participat la cucerirea Troiei* şi a fost ucis în lupte.
MENETIU (1) Titan* în mitologia greacă, care a luat parte la revolta împotriva lui Zeus*
si a fost trăsnit de acesta. (2) Tatăl lui Patroclu*.
MENIPPE Fiica lui Orion* în mitologia greacă, împreună cu sora ei, Metioche, s-a jertfit
pentru a salva Beoţia de ravagiile unei epidemii de ciumă. Au fost prefăcute -
amândouă în stele.
MENS Divinitate abstractă în mitologia romană, adorată ca zeiţa a sufletului, a
intelectului si a prudenţei.
MENTA Nimfă* adorată de Hades*. Pcrsefona* din invidie, a preschimbat-o în planta cu
acelaşi nume.
MENTOR Fiul lui Alcim din Itaca* si prietenul lui Ulise*. Acesta, cînd a plecat la Troia*,
1-a lăsat să-i supravegheze casa şi să-i educe fiul, pe' Telemac*. Atena* însăşi i s-a
prezentat de cîteva ori lui Telemac sub înfăţişarea bunului Mentor, liomer, Odi.vfififl, l F,
'225 şi urm., 267 şi urm.
MEONIJ (l) Un alt nume al muzelor*, de la numele lui Hornor, născut în Meonia, din
Lidia antică. (2) Nume al lui Dionysos*, sub care era venerat în Meonia.
a
MEU A Fiica lui Proteu*, însoţitoare si prietenă a zeiţei Artemis*. Cînd Zeus* i-a arătat
prea multă atenţie, zeiţa, din invidie, a ucis-o.
MERCUR Zeu roman al comerţului (lat. nierx, marfă), identificat, mai tîrziu ,cu Hermes*
al grecilor. A avut un templu la Roma, în Circus Maximus, începînd din anul 495 î.Chr.
Serbările în cinstea lui aveau loc la 15 mai.
Frescă la Pompei, în Via clei P Abbondanza; Mercur în repaos, bronz grec, în Muzeul Naţional clin Napoli;
Mercur, basorelief din insula Thasos, sec. V î.Chr., azi în Luvru; Creţi Donato, Mercur oferă mărul lui Pari.?;
Perugino, Mercur; Joshua Reynolds, Mercur, pictură
MEROPE (l) Rege al ţinutului Cos. Hefa* 1-a preschimbat înţr-o stea, fiindcă nu putea
trăi fără soţia lui. (2) Rege al unui ţinut din preajma Mării Negre, pe ai cărui fii i-a ucis
Diomede* în timpul războiului împotriva Troiei*. (3) Fiica lui Atlas* (1) şi soţia lui Sisif*
(2). Fiind preschimbată în stea, strălucea mai puţin, fiindcă a fost căsătorită cu un muritor.
(4) Soţia lui Polib* (1), părinţii adoptivi ai lui Edip*, (5) Soţia lui Cresfont; după" ce
acesta a fost ucis de Polifem* a devenit soţia ciclopului*. Fiul ei, Cambir, mai tîrziu, 1-a
ucis, la rîndul lui, pe uzurpator, cu ajutorul mamei.
Andrea Mafiei, Voltaire, Vittorio Alfieri, G>vbireHe d'Annunzio, IVţerope, tragedii
MESSAPOS (1) Fiul lui Neptun*. (2) Erou care a luptat alături do Turnus* împotriva lui
Enea*.
MESTRA Fiica unui prinţ al Tesaliei care, persecutat de o foame nepotolită şi-a vîndut
propria fiică. Totuşi ea s-a mai întors la părintele ei, fiindcă Poseidon* îi îngăduia acestuia
să o revîndă de fiecare dată.
MEŞTERUL MANOLE Personaj din legendele şi baladele româneşti, presupus arhitect al
Mînăstirii Argeş şi sacrificat, împreună cu soţia lui, pentru veşnicia mînăsti-rii şi a
frumuseţii ei. Soţia lui a fost -zidită între zidurile rnînă'stirii, iar el, după terminarea
falnicei construcţii,
202
203
a fost constrîns de Radu vodă, spune legenda, să sară de pe acoperiş, cu ajutorul unor
aripi de lemn. în 'locul unde a căzut, a ţîşnit din pămînt un izvor. Legenda mî-năstirii
Argeş sau Legenda Meşterului Mqnole este un,a din cele mai sugestive din folclorul
românesc şi balcanic. Un mit străin de orice religie, care, prin sacrificarea fiinţei iubite,
demonstrează participarea creatorului acestei opere de artă, patetic, total, la creaţia lui;
opera trăieşte astfel prin propria noastră viaţă, trăire si sensibilitate, acesta este simbolul
legendei.
j Lucian Blagu, Meşterul Manole, dramă
METALOS Fiul lui Sisif* (1) şi nepot al lui Eol*. A întemeiat oraşul Meţapont, care 1-a
declarat zeu după moarte.
METANIRA Soţia lui Celeu*. A găzduit-o pe Demetra* ' cînd aceasta îşi căuta fiica, pe
Persefona*, răpită de Pluto*. Ei i-a dat pe propriul său fiu, Demofon*.
METIS (gr. metis, inteligenţă, • cumpătare) Fiica lui Ocea-nus* şi a zeiţei Thetis* (1). L-a
determinat pe Cronos* să-i libereze pe copii-i înghiţiţi de el. A fost luată de soţie de
Zeus* înaintea lunonei*, dar fiindcă un oracol* i-a prezis acesteia că fiul lor îl va detrona,
Zeus a înghiţit-o de vie. Mai tîrziu, el a simţit dureri în cap şi 1-a chemat pe Hades* să i-1
crape. Din capul lui a ieşit atunci zeiţa înţelepciunii, Atena*, înarmată cu coif si cu lance.
MICENE Oraş în ţinutul Argos (5). A fost întemeiat, după legendă, de Perseu* şi numit
astfel după numele minerului spadei (gr. mikee) care i-a căzut lui Perseu din mînă pe cînd
căuta un loc pentru ridicarea oraşului. A devenit apoi reşedinţa atrizilor*.
MIDAS Rege al Frigiei care 1-a găzduit pe Silen* (1), tovarăş de petreceri al lui
Dionysos*, rătăcit pe meleagurile
lui. Drept răsplată, zeul i-a cerut sa-şi spună dorinţa. Midas i-a cerut ca tot ce atinge să
devină aur, dar văzînd că şi hrana se transforma în aur, disperat, a cerut zeului să-şi
retragă răsplata. A trebuit însă să se scalde în rîul Pattolos, ale cărui ape de atunci au
rămas strălucitoare; în ele erau firele de aur de pe Midas însuşi. Midas a asistat la o
întrecere de virtute muzicală între Apollo* şi Pan* şi 1-a protejat pe 'acesta din iirmă.
Zeul 1-a' pedepsit atunci, făcind ca urechile lui să fie ca acelea ale unui măgar. Dar el şi
le-a ascuns într-o beretă frigiană şi 1-a rugat pe bărbierul lui, singurul care îi ştia taina, să
nu o destăinuie nimănui. Acesta a făcut totuşi o gaură în pămînt, fiindcă simţea nevoia să
o spună cuiva, şi a strigat-o acolo secretul. Pe pămîntul acela au crescut nişte trestii, care,
în bătaia vîntului, spuneau tuturor această taină.
Ovidiu, Metamorfoze', XI, 90, 146 şi urm.
MIDGARD Fiul lui Loke*, personificat într-un şarpe, în acelaşi timp reprezenta lumea
oamenilor, în mitologia nordică; celelalte' două lumi erau: Asgard*, lumea zeilor, si
Helheim*, a morţilor.
« '
MIGDON Regele l'rigienilor care. a luptat împreună cu ' Priam* împotriva
amazoanelor*.
MILDA Zeiţă a frumuseţii, la lituanieni, mamă a zeiţei Kaunis, personificare a iubirii.
MILET Erou legendar, fondator al oraşului cu acelaşi taume din Caria (Grecia). După
o legendă, este fiul lui Apollo* şi al Dianei* şi soţul nimfei* Cianea.
MILITTA Zeiţă asiriană, pe care fenicienii o adorau ca pe Dea Mater, mamă a universului,
cu numele de As-tarte*; grecii au preluat-o cu numele de Afrodita*.
204
205
M1LTA Zeiţă asiriană, corespunzătoare zeiţei Artemis* la •greci şi Dianei* la romani,
avî-nd aceleaşi' atribute.
MINEIDE Cele trei fiice ale lui Mineu, regele ţinutului Orchomeno's (din Arcadia*):
Leucipe, Leuconoe şi A'lci-toe* (1). Ele nu au acordat cuvenita importanţă cultului lui
Dionysos* 'si acestea le-a făcut să-şi piardă minţile si să rătăcească în toată lumea, pînă
cînd Hera* le-a preschimbat în lilieci. După o altă versiune, Dionysos a făcut pe Leucipe
să-şi ucidă fiul. Tot el le-a preschimbat în păsări pe toate trei: într-un liliac, într-o cucuvea
şi într-o bufnită.
MINERVA Zeiţa romană a artelor şi a meseriilor, a ştiinţelor şi a tuturor meşteşugurilor, a
tragerii cu acul, protectoare a medicilor. Asimilată, un timp, cu Atena* a grecilor, a
devenit apoi independentă si astfel i s-a acordat importanţă majoră. A avut la Roma un
templu pe Aventin* (2) si un altul în Forul lui Nerva. împreună cu lunon'a* şi lupiter* a
constituit triada capitolină. Sărbătorită la 19 martie, ca şi Atena, a fost reprezentată puriînd
pe cap un coif si în mînă un scut cu chipul Medeei* în 'mijloc sau o lance.
Minerva, sculptură antică la Luvru; Gerard David, Lupta dintre Marti' y i Mincrvci, pictură la Luvru
MINES Rege al Ciliciei si soţ al frumoasei Briseis*, care a devenit sclava lui Ahile*.
MINIT Unul din cei şapte fii ai Niobei* ucis, împreună cu fraţii lui, de Apo'llo*.
MINOS Rege legendar al Cretei, fiul lui Zeus* ' şi al Europei*, care, prin echitatea lui în
legislaţie, a devenit judecător în Infern. A avut de soţie pe Pasifae* şi, cu ea, pe
Androgcu* şi Ariadna*. Mîniind pe Poseidon*
206
fiindcă nu i-a jertfit un taur alb, care i-a fost oferit chiar de zeu, acesta s-a răzbunat,
făcînd-o pe Pasifae să dea naştere unui monstru, Minotaurul*. Minos, indignat, a închis
acest monstru cu trup de om şi cap de taur în labirintul* pe care i 1-a construit arhitectul
Dedal*. Cînd Androgeu a fost ucis de atenicni, Minos i-a atacat şi i-a învins, obligîndu-i
apoi să dea la fiecare nouă ani, Minotaurului, şapte tinere şi şapte tineri. Teseu*, ajutat de
Ariadn.a, a ucis apoi monstrul şi i-a scăpat pe atenieni de tribut. Dedal a reuşit, la rîndul
lui, să fugă din labirintul, în care era închis cu fiul lui, Icar*, constru-indu-şi aripi din
ceară, şi să ajungă singur în Sicilia, la regele acestei regiuni, Cocal*. Minos, care nu voia
să-1 piardă, 1-a urmărit pînă aici, dar şi-a găsit moartea,€iind ucis chiar de rege însuşi, în
Infern a devenit judecătorul tuturor damnaţilor. Creta a cunoscut prin Minos o adevărată
civilizaţie, extinsă între 1600 si J400 Î.Chr., civilizaţie numită minoică, după numele lui.
Virgiliu, Knc.ida, VI, 4-32; Danie, Internul, c. ŢII
MINOTAUR Monstru cu trup de om şi grumaz si cap de taur, fiul al reginei Parsifae*,
soţia lui Minos*, îndrăgostită de un taur, trimis de Poseidon* în Creta.
MINS înţelepţi în mitologia celtică, împreună cu zeii, cu care se întîlnoau la stejarul sacru
Idrasil, împărţeau oamenilor dreptatea.
MI NU Zeu protector al fertilităţii în mitologia egipteană. Şi-a exercitat puterea în zona
Nilului.
MINUNI ALE LUMII Capodopere ale arhitecturii şi sculpturii antichităţii, în. număr de
şapte: (.1) Piramida lui Keops. (2) Grădinile suspendate ale Semiramidei, din Babilon.
(,?) Statuia lui Zeus* din Olimpia* (în Peloponez), opera lui Fidias. (4) Farul din
Alexandria, în Egipt. (5)
207
Colosul din Rhodos. (6) Templul zeiţei Artemis* din Efes. (7) Mormîntul lui Mausol
(rege al Cariei — Anatolia occidentală) —, dedicat acestuia de soţia sa, Artemisia*, în
Halicarnas.
MIRMIDONI Popor din Tesalia, asupra căruia domnea Ahile*. După ce o ciumă cruntă a
pustiit insula, Zeus*, la rugămintea lui Eac*, a preschimbat furnicile în fiinţe umane.
MIRRA Fiică a lui Cinir*, rege al ţ Ciprului. Şi-a iubit tatăk peste măsură, încît a avut,
fără ca el însuşi să ştie, un copil, pe Adonis* (1), căreia i-a dat naştere într-un desert unde
s-a ascuns de ochii tuturor. A fost preschimbată apoi de zei într-un mirt.
Ovidiu, Metamorfoze, X, 298 şi urm.; Vittorio Alfieri, Mirra, tragedie
MIRTIL Vizitiul lui Enomaos*, fiu al lui Hermes*. Şi-a trădat stăpînul, corupt de Pelope*
care i-a făgăduit jumătate din regatul lui Enomaus. Pelope nu şi-a respectat însă
înţelegerea si, pentru a scăpa de Mirtil, care i-a amintit de datorie, 1-a aruncat în mare. A
fost transformat, după moarte, de Hermes, într~o constelaţie,- Constelaţia Vizitiului.
luni în Infern: moarte şi înviere, legate de cele şase luni ale anului, propice vieţii şi
fertilităţii, şi celelalte şase luni lipsite de binefacerile naturii. La aceste .mistere asistau
iniţial numai cei iniţiaţi, apoi si alţii, şi chiar străinii, din Italia. Templul din Eleusis a fost
distrus de Ala-ric, regele vizigoţilor, în 395 î.Chr.
MITRA Zeu al luminii şi faptelor bune în mitologia vedică, identificat cu soarele. A fost
adorat şi de romani, care i-au ridicat numeroase temple. Era . reprezentat ca un tînăr care
poartă o tunică scurtă, o mantie fluturîndă şi o beretă frigiană. De obicei, în cele mai
multe imagini, ucide un taur.
Sculptură în Muzeul Vaticanului
MNPjMOSINA Zeiţa memoriei, în mitologia greacă, fiica lui Uranus*. Cele nouă muze*
au fost fiicele ei, pe care le avea de la Zeus*. .
MNESTEU Tovarăş de călătorie al lui Enea*, după plecarea lui de la Troia*.
Virgiliu, Kne.ida, IV, 288, IX, 171, 781
MOCOŞI în mitologia slavilor, zeiţa protectoare a femeilor în muncile lor de toate zilele;'
asista la tunsul oilor şi la cultivarea inului.
MISEN Trîmbiţaş în flota lui Enea*. Deoarece s-a arătat trufaş faţă de Triton*, acesta 1-a
aruncat în măre, in golful Napoli, loc ce îi poartă numele şi astăzi, Capul-Miseno.
MISTERELE DIN ELEUSIS Ceremonii rituale celebrate la Eleusis*, în cinstea zeiţei
Demetra* si a fiicei ei, Per-sefona*. Se invocau suferinţele şi energia mamei, pentru
recăpătarea fiicei ei, răpită de Hades*, ca şi drama fiicei, constrînse să trăiască şase luni
pe pămînt şi sase
208
MOIRE Zeiţele destinului în mitologia greacă. Erau trei: Lachesis*, Clotos* şi Atropos*.
Cea dintîi torcea firul vieţii, a doua ţinea în mînă o nuia pe care o mişca pe suprafaţa unui
mapamond, iar a treia avea fus si foarfece. Romanii le numeau parce*. Erau închipuite
bătrîne şi murdare.
MOLOCK Divinitate orientală, închipuită sub forma unei fiinţe .pe jumătate om,
jumătate viţel. In braţele
14 — Dicţionar de mitologie
209
lui de bronz, cartaginezii jertfeau copii, după ce mai în'tîi înroşeau statuia acestuia.
Numele lui era, de asemenea, folosit de evrei pentru a desemna pe zeul fenician
Melekkart*.
MOLOS Fiul lui Neoptolem* si al Andromacăi*.
MOMOS Personificarea ironiei, a luării în rîs şi a sarcasmului în mitologia greco-romană.
Acest zeu curios a fost izgonit un timp din Olimp* (1), pentru că era mult, prea
ireverenţios faţă de ceilalţi zei.
MOPS Fiul lui Mantos*. A fost profetul argonauţilor* şi a participat la vînătoarea porcului
mistreţ din Cali-donia*. A murit muscat de un şarpe, împreună eu Am-filoh* a întemeiat
oracolul* lui Apollo*, din Colofon • (Asia Mică).
Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 3IG
MORFEU Fiu al Somnului şi al Nopţii*, zeul viselor în mitologia greacă; în vis lua formă
omenească. Avea aripi de fluture ,şi în mină frunze de mac, cu care atingea pleoapele
'muritorilor, în alte imagini, apărea sub forma unui bătrîn cu aripi, cu o coroană de mac pe
cap şi cornul abundenţei* în mînă. Ovidiu, Metamorfoze, XI, 635 şi urm.
MUMA PĂDURII Personaj feminin în mitologia românească, răutăcioasă, înfricoşătoare,
arătare respingătoare, întruchipată într-o bătrînă schimonosită, care se putea uşor preface
în orice, în basme, prin înfăţişarea ei hidoasă, îi sperie pe copii, care-i cunosc bine
intenţiile răufăcătoare. Semnifică forţele negative ale naturii.
MUMBO-IUMBO Idol în mitologia populaţiilor din Guineea, care proteja castitatea
femeilor.
210
MUNIN --> HUGIN
MURCIA Zeiţă romană^arhaică, patroană a trîndăviei. Avea un templu ia Roma între
colina Aventinului* (2) şi aceea a Palatinului.
Tilus Livius, Ab urbe condlta, I, 33, 5
MURGILÂ Personaj din poveştile populare româneşti, care personifică amurgul serii. Are
felurite înfăţişări: bou care "'duce luna: fiinţă silvestră cu aspect înfricoşător; om uriaş, cît
o claie de fîn. 'Deseori apare în tovărăşia fraţilor lui: Miezilă si Zorilă.
MUSAGET Epitet al lui Apollo*, ca însoţitor permanent sau conducător al muzelor*.
MUZE Fiice ale lui Zeus* şi ale Mnemosinei*. După alţii, fiice ale lui Zeus* şi ale Geei*.
Erau nouă: Clio* (muza istoriei), Euterpe* (muza muzicii şi a poeziei), Talia* (1) (muza
comediei), Melpomene* (muza tragediei), Terpsi-chore (muza dansului), Erato* (muza
poeziei erotice), Polimnia* (muza poeziei lirice şi a elocinţei), Urania* (1) (muza
astronomiei), Caliope* (muza poeziei epice şi a elocinţei). • Se născuseră în Tracia, în
Pieria, de aici si numele de Pieride. Locul lor de preferinţă era muntele Helicon*, din
Beoţia, si Parnasul*.
9
Basoreliefurile din Mantineea, în stilul lui Pruxiteles (sec. IV î.C'hr.); basorelieful lui Archelau din
Peieria (124 î.Chr.); Anton Rapfae! Mengs, Muzele, eu. Apollo; Rafael, Parnasul; Giulio Romano,
Apollo cu muzele, pictură



Niciun comentariu despre subiectul „Dictionar mitologie - Litera M”:

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.