joi, 16 decembrie 2010

Lupul, razboinicul si dacul - un singur spirit

Lup, lupii, noţiune care face parte din dicţionarul tracic. Numele lupului nu e atestat in dacă şi tracã, dar a putut fi dedus. In trecutul tracilor de la nordul Dunării, adică al dacilor sau geţilor, lupul a ocupat un loc important. Orice istorie a românilor descrie steagul dacic care avea cap de lup si coadă de balaur.
Steagul dacic rãmâne extrem de important prin semnificaţiile pe care le comportă. Dupã N. Iorga, şarpele, balaurul din steagul dacic nu e „numai un simbol animalic, ci esenţa religiei strămoşeşti". Cu alte cuvinte stindardul dacic avea o semnificaţie spirituală şi aşa cum o presupunem pentru balaur, trebuie s-o presupunem şi pentru lup.



După Strabon, dacii se numiră daoi. O tradiţie conservată de Hesychiusne informează că daos era numele frigian al „lupului”. P.Kreitschmer explicase acest cuvânt prin rădăcina dhau- a apăsa, a strânge, a sugruma.

În Moesia Inferior putem găsi oraşul Daous-dava, ce înseamnă literalmente „oraşul lupilor”.

Deci dacii se numeau ei înşişi mai de mult lupi sau „cei care sunt asemenea lupilor”.

Au existat multe triburi care aveau numele de lup, atestate în regiuni destul de îndepărtate ca Spania, Irlanda, Anglia, acest fenomen întâlnindu-se şi la alte popoare care nu erau de neam indo-european.

Faptul că un popor îşi trage denumirea de la numele unui animal are întotdeauna o semnificaţie religioasă. Mai precis acest fapt nu poate fi înţeles decât ca expresie a unui concepţii religioase arhaice. În cazul de faţă putem lua în considerare mai multe ipoteze.



Se poate mai întâi presupune că poporul îşi trage denumirea de la un zeu sau de la un strămoş mitic care s-au manifestat sub forma unui lup. Asia centrală cunoaşte în mai multe variante mitul însoţirii dintre un lup supranatural şi o prinţesă, însoţitoare care ar fi dat naştere unui popor. Însă la daci nu avem nici un fel de atestare în acest sens.

O a doua ipoteză ni se oferă: dacii şi-ar fi luat numele de la un grup de fugari imigranţi veniţi din alte regiuni, fie tineri certaţi cu legea, dând târcoale ca lupii sau haiducii în jurul satelor şi trăind din pradă. Acest fenomen este atestat în Antichitate şi Evul Mediu. Este important să facem distincţie între adolescenţii care erau pe durata perioadei iniţiatice, imigranţii şi fugarii. Dar tot aceşti tineri se comportau ca „lupii”, erau numiţi „lupi” sau se bucurau de protecţia unui zeu lup.

În timpul probei iniţiatice acel tânăr trebuia să trăiască un an întreg ca un lup. La numeroasele popoare indo-europene emigranţii şi fugarii erau numiţi „lupi”, iar în legile hitite se spunea despre un proscris că „devenise lup”.

În sfârşit, o a treia ipoteză, susceptibilă de a explica numele dacilor, scoate în evidenţă capacitatea de a se transforma ritual în lup. O asemenea transformare poate fi legată fie de lycantropia propriu-zisă, fenomen foarte răspândit, dar atestat mai ales în zona balcan-carpatică, fie de o imitare rituală a comportamentului şi aspectului exterior al lupului. Iniţierea rituală după modelul lupului caracterizează îndeosebi iniţierile militare şi prin urmare, confreriile secrete de războinici. Aceste rituri şi credinţe solidare cu o ideologie războinică au făcut posibilă asimilarea fugarilor, a exilaţilor. Pentru a supravieţui, aceşti proscrişi se comportau ca nişte bande de tineri războinici, cu alte cuvinte ca nişte veritabili „lupi”.

Iniţieri militare: transformarea rituală în fiară

Prin studiile lor, Lily Weiser, Otto Hofler, Wikander, Geo Widengren, H. Jeanmaire şi George Dumezil, au ajutat la cunoaşterea confreriilor militare şi a ritualurilor iniţiatice.

G. Dumezil a demonstrat supravieţuirea anumitor iniţieri militare la celţi şi la romani, iar H. Jeanmaire a găsit urmele ritualurilor iniţiatice la lacedomonieni. Se pare deci că indo-europenii împărtăşeau un sistem comun de credinţe şi ritualurile proprii tinerilor războinici.

Astfel pentru a deveni un războinic redutabil se asimila magic comportamentul fiarei în special cel al lupului după care se îmbrăca ritual pielea lupului fie pentru a împărtăşi felul de a fi al unui carnasier, fie pentru a semnifica preschimbarea în „lup”.

La vechii germani, războinicii-fiară erau cunoscuţi sub numele de bersekir, războinicii în blană de urs sau ulfhednar „oameni în piele de lup”.

Atât timp cât războinicul era îmbrăcat în pielea animalului el nu mai era om, devenea carnasierul însuşi cu toate caracteristicile acestuia, pierzând legătura cu omenirea. Astfel ei jefuiau, terorizau şi chiar devorau oameni. Cel mai bun exemplu în devorare îl avem de la societăţile africane „leoparzii”. Existenţa confreriilor de tineri războinici sau a magicienilor îmbrăcaţi sau nu în piei de lup, dar comportându-se ca nişte carnasiere, explică răspândirea credinţelor în lycantropie.

Măciuca şi stindardul

Măciuca şi stindardul a fost un semn specific al confreriilor militare. Măciuca reprezenta arma cu care era ucis boul într-o ceremonie. Astfel a devenit simbolul „războinicilor fiare” iranieni, arma războinicului arhaic. Măciuca este prezentă şi la ţăranul român de-a lungul întregului Ev Mediu până în timpurile moderne, fiind prezentă şi astăzi în „jocurile tinerilor”, căluşarii.

O altă analogie între iranieni şi daci este stindardul. Pe stindardul persan era emblema unui lup. Stindardul din nord vestul Iranului şi din Armenia înfăţişează un dragon, iar o pictură din Turkestan înfăţişează un stindard reprezentând un lup sau un dragon cu cap de lup. Or, se ştie că stindardul dacilor era un dragon cu cap de lup. Dragonul figura şi pe stindardele germane. În mitologia şi ritualurile germanilor un loc aparte îl ocupă lupul, de unde putem concluziona că există o strânsă legătură între iranieni, traci şi germani.

Însă prezenţa lupului este semnalată şi pe alte stindarde cum sunt la turco-tătari sau la Tu-kiu.

Dacii-confrerie războinică

Revenind la daci, pare destul de probabil că numele lor etnic derivă de la epitetul ritual al unei confrerii războinice. Putem reprezenta lucrurile în două feluri: fie datorită eroismului şi ferocităţii tineretului războinic al unui trib epitetul ritual -„lupii”- a devenit numele întregului trib; fie că epitetul ritual al unui grup de tineri imigranţi victorioşi a fost acceptat de aborigenii învinşi şi supuşi. În acest ultim caz putem spune că aceşti cuceritori au devenit aristocraţia militară şi clasa dominantă. În primul caz porecla unui trib mic s-a extins asupra triburilor înconjurătoare pe măsură ce se cristalizau organizaţii politice mai largi, iar în al doilea caz simbioza dintre imigranţii victorioşi şi aborigenii supuşi, proces mai mult sau mai puţin îndelungat, s-a terminat fatal prin asimilarea celor dintâi.

Dacii erau siguri de raportul între lup şi război, dovadă simbolismul stindardului lor. Numele de daci utilizat de latini se impune în timpul lui Burebista şi Decebal, când unitatea şi organizarea politică a ţării erau la apogeu, armata dacă putând mobiliza 200000 de oameni în caz de război. În momentul expansiunii maxime a regatului a triumfat epitetul războinic. Era triumful „tinerilor lupi”. Iulius Caesar înţelesese acest pericol şi se pregătea să atace „lupii” de la Dunăre, când a fost asasinat.

Scenarii mitico-rituale ale lupului

Urme ale lupului au fost găsite încă din perioada neolitică: statuete de câini-lupi cât şi figurine destul de rudimentare reprezentând dansatori cu mască de lup. Ultimele obiecte ar putea indica rituri iniţiatice războinice sau ceremonii sezoniere în care tinerii îşi puneau măşti de lup. Şi astăzi se port măşti de lup, urs sau capră în perioada dintre Crăciun şi Bobotează însă acestea nu fac parte din orizontul religios abordat.

Sursa primară a tuturor acestor creaţii se află în universul religios al vânătorului primitiv, un univers dominat de solidaritatea mitică vânător şi vânat. Un aspect important este ritualul iniţiatic şi mitul cărora le serveşte drept justificare un Animal primordial care ucidea oamenii pentru a-i transforma în carnasieri. Animalul a fost doborât în final, iar acest eveniment este actualizat în ceremoniile de iniţiere. Asemenea rituale sunt atestate la culturile africane de vânători, însă se întâlneşte şi în alte părţi.

Exemple ale riturilor iniţiatice este la populaţia Kwakiutl, care ajungeau până la devorare oamenilor, şi la tânărul berskir germanul stăpânit de Wut (turbare).

Războinicul este vânătorul prin excelenţă având ca model comportamentul carnasierului. Acesta este războinic-fiară din naştere ori devine prin transformare rituală carnasier.

Astfel felul carnasierelor se împărtăşeşte: 1. prin descendenţă dintr-un Animal mitic; 2. prin îmbrăcarea rituală a unei piei de fiară ce duce la transformarea în acel animal; 3. prin experienţa iniţierii militare.

Carnasieri, vânători şi războinici

Elementul de unitate al credinţelor despre lycantropie şi vârcolaci este constituit de experienţa magico-religioasă a solidarităţii mistice cu lupul oricare ar fi mijlocul utilizat pentru a o obţine. Însă toate au un mit de origine, un eveniment primordial. Astfel reuşeşte să se transforme în lup cel care iese din el însuşi şi din timpul prezent devenind contemporanul evenimentului mitic.

Marea vânătoare, ca şi iniţierea sau războiul sunt activităţi urmărind modele mistice: in illo tempore; un carnasier supranatural le-a efectuat pentru prima dată. În consecinţă a devenit un vânător renumit, războinic redutabil, un cuceritor în măsura în care reactualizează mitul, evenimentul primordial.

Din aceste momente istorice diferite şi expresii culturale independente iese la iveală o analogie structurală între urmărirea colectivă a vânatului, război, invadarea unui teritoriu de către un grup al imigranţilor şi comportamentul fugarilor şi al celor „din afara legii”. Toţi cei care efectuează aceste operaţii se comportă ca nişte lupi, fiind pe cale să se întemeieze o lume, şi sperând să înceapă o existenţă paradigmatică, se vor elibera de slăbiciunea, neputinţa sau nenorocul condiţiei umane.

În sud-estul Europei, numele dacilor trebuie să fie printre nişte relicve mutilate, fragmente mitologice şi anumite urme de ritualuri iniţiatice descoperite. Astfel în Iugoslavia, Sfântul Sava şi Teodor, şi în România, Sfântul Petru sunt consideraţi patronii lupilor.

În încheiere vom spune despre ceea ce s-ar numi dimensiunea mitică a dacilor. Singurul popor care a reuşit să-i învingă definitiv, care le-a impus limba şi care le-a colonizat ţara a fost poporul roman. Mitul poporului roman s-a constituit în jurul lui Romulus şi Remus, copiii zeului-lup Marte, alăptaţi şi crescuţi de lupoaica de pe Capitoliu. Rezultatul acestei cuceriri şi asimilări a fost naşterea poporul român.

În perspectiva mitologică a istoriei, s-ar putea spune că acest popor s-a născut sub numele Lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor şi emigrărilor. Lupul a apărut pentru a treia oară în orizontul mitic al istoriei daco-romanilor şi descendenţilor lor în urma invaziei lui Ginghis-Han, în urma cărora se întemeiază principatele române. Or, mitul genealogic al ginhis-hanizilor proclamă că strămoşul lor era un Lup cenuşiu care a coborât din cer şi s-a unit cu o căprioară.

Bibliografie: Mircea Eliade – „De la Zalmoxe la Ghinghis-Han”, cap.1-„Dacii si lupii”
Sursa partiala :http://www.scribd.com/doc/54122215/New-Document-Microsoft-Word-2

9 comentarii despre subiectul „Lupul, razboinicul si dacul - un singur spirit”:
Anonim spunea...

Nu știu dacă lupul a stat la baza numirii dacilor,dar eu presupun că rad.IE dhe/dha = pămînt a avut o contribuție.Adică Dacia însemna ținutul pămîntenilor așa cum Burica, Dentheletica și Alboca însemnau ținutul respectivului trib.Sufixul CA era frecvent folosit de cătret traci și latini în a desemna o strategie etnică.
Ar mai fi o minusculă posibilitate ca acei războinici care au impus numele de dac să fi fost la origine strămoșii albanezilor.În limba lor de azi se găsește intactă particula dhe cît și multe din cuvintele ce pot traduce unele toponime antice.Conform lingviștilor, substratul nostru și al lor indică o despărțire a celor două grupuri înainte de venirea romanilor, deci dacii i-au gonit înainte să întemeieze statalitatea lor incipientă.S-ar potrivi oarecum cu tradiția neoficială aproape neîntreruptă în care românii și strămoșii noștri ne-am găsit repetat sub conducerea unor alogeni.
Dar, nu-mi luați cuvintele de bune pentru că e doar o presupunere nesusținută de dovezi.

Anonim spunea...

Foarte interesant, felicitari pentru comentariu.

Anonim spunea...

Servus! Inainte sa scrieti un articol sau sa faceti niste afirmatii din bun simt pentru stramosii daci ar trebui sa studiati problema mai inprofunzime caci har DOMULUI dovezi sunt cu carul iar numai cei rau intentionati (din diverse motive si scopuri)nu vor sa le vada. Daca sunte-ti cu adevarat interesati de cine sunt dacii si implicit noi romanii, daca nu v-au ucis inca demnitatea de roman va recomand sa cititi " Noi nu suntem urmasii Romei" care se gaseste pe net (daca cautati) si in care se prezinta o privire logica si de bun simt (sustinuta de dovezi , unele ferite de ochii nostri) mult aproape de adevarul faptic al istoriei.Si draga Ioan limba daca a existat mult inaintea altor limbi si este foarte aproape de limba actuala romana. Chiar daca esti istoric sau orice ai fi nu uita ca noi romanii suntem urmasii acestor mareti daci si nu ne-am pierdut nici credinta , nici identitatea cu toti care au bantuit pe aici. Ar trebui sa ne trezim si sa ne amintim cine suntem ,sa fim mandrii de asta si mai ales sa nu permitem unor interesati sa-si bata joc de strmosi si de noi.
Documentati-va si judecati singuri problema cu suletul de dac ata cat a mai ramas in fiecare (caci spiritul lor traieste in noi cei de azi)
si singuri trebuie sa ne cinstim trecutul ca sa privim demni viitorul.

Elena spunea...

Ma bucur ca sunteti un mare patriot, d. Anonim de mai sus. Si ca sa dovedeti aceasta , de ce nu trimiteti chiar dvs. un articol bine documentat despre stramosii nostri, avand ca dovezi pe cele care le sugerati ( banuiesc ca arheologice, nu doar dovezi cum ar fi alte afirmatii ale altora care se bazeaza pe lucrarile altora si asa mai departe), articol semnat cu numele sau pseudonimul dvs.? Cu siguranta ca astfel ati da chiar dvs. o dovada de bun simt pentru strabunii nostri daci. Astept cu nerabdare sa citesc aici un articol inedit scris chiar de catre dvs ! Poate o sa devin chiar o pasionata a articolelor scrise de dumneavoastra! Cu stima, o cititoare fidela a acestui blog.

ioanastefania spunea...

Draga doamna cu putin efort al materiei cenusii de care ne bucuram cu totii orice om poate sa vada adevarul, eu am calea mea de parcurs cum altii pe a lor asa ca cititi cartea recomandata, cu sufletul filtrati ceea ce scrie si abia apoi cred-ti caci in viata nu tot ce zboara sa mananga, si nu tot ce se spune sau se scrie e si real 100% iar ignoranta nu este o scuza dar nici un motiv de condamnare, iar ca sa iti descoperi identitatea si stramosii, sa fi mandru de ceea ce esti nu ai nevoie de aprobari si admiratori. eu nu public articole caci in aceasta privinta, romanii adevarati ce au avut curajul au spus-o, iar ceea ce trebuie sa fie spus se va spune. iar despre anonimat sistemul nu-mi permite sa imi scriu numele si va asigur ca nu-i este nici frica si nici rusine cu mine , dimpotriva.
In concluzie cu tot respectul documentati-va si apoi judecati asta e dovada de bun simt eu nu am vrut decat sa va arat o cale spre adevar depinde de tine OMULE daca vrei s-o urmezi si s-o crezi e propia ta alegere. ioanastefania!

Elena spunea...

Va multumesc pentru sfaturile dvs., d. Ioana Stefania, fiecare are dreptul la parerea sa, normal. Totusi ma gandeam ca si acest Mircea Eliade o avea si dumnealui ceva dreptate. Normal ca nimeni nu le stie pe toate, dar adevarul e undeva pe la mijloc si trebuie filtrat, asa cum spuneti si dumneavoastra, coroborand mai multe surse. Ideea mea era ca daca fiecare dintre noi am si expune pentru altii cateva din ideile noastre bine documentate, chiar si intr-un comentariu mai lung ( acest comentariu mai lung fiind pseudoarticolul de care vorbeam de fapt ), sau chiar daca am sintetiza doar cateva idei dintr-o lucrare sau alta la un comentariu pe internet, nu neaparat aici, am face o fapta buna pentru strabunii nostri, iar demersul nu ar ramane la nivel de vorbe. Int-o nota crestina impaciuitoare, cum a spus un mare om in Noul Testament: Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte şi eu îţi voi arăta din faptele mele credinţa mea.

Cosmin Patrascu, profesor de istorie spunea...

Eu cred ca 90% din ceea ce se cunoaste despre strabunii nostri mai vechi de 2000 de ani sunt doar pure speculatii, indiferent ca sunt informatii scrise aici, in alta parte pe internet, in publicatii sau carti de specialitate. De ce? Pentru ca NU EXISTA, de obicei, dovezi scrise din acea perioada, despre stramosii nostri, decat in numar foarte limitat, iar impreuna cu descoperirile arheologie, aceste dovezi insumeaza doar 10% din ceea ce credem ca stim despre stramosi. Iar restul de 90% sunt presupuneri si concluzii logice ale acestor dovezi de 10%. Deci nimeni nu poate avea dreptate 100% pana la urma, dar nici macar 50% , de aceea oricine orice ar scrie despre istoria dacilor mai vechi de 2000 de ani, e rodul imaginatiei si sperantei, in proportie de 90%. Din pacate asta e adevarul si asa va ramane pana se vor descoperi noi izvoare istorice scrise sau pana va fi posibila... calatoria in timp. In concluzie, istoria mai veche de 2000 de ani de pe meleagurile noastre este in mare parte rodul imaginatiei si presupunerilor sau concluziilor logice, nu este mai nimic sigur... De asemenea, chiar daca simti ca ai stramosi daci, e posibil sa nu ai sange de dac, e posibil ca stra-stra-bunicii tai sa fi fost de natie turca, austriaca sau alta natie ce s-a oprit pe aceste taramani bogate ale tarii noastre. Apropo, ati facut vreodata arborele genealogic pana la a 10 generatie? Cum, nu se poate? Nu aveti documente exacte? Atunci de unde stiti exact cine si ce erau dacii mai vechi de 2000 de ani, adica vreo 100 de generatii !!?

Cosmin Dascalu spunea...

Tare asta cu generatiile, domn profesor ! Chiar mi-a placut argumentul ! Adica daca de obicei nu poti sa stii exact, dovedind cu documete, cine au fost stramosii tai in urma cu 10 generatii( vreo 200 de ani), cum sa stii cine au fost dacii de acum vreo 100 de generatii ? ( Calculand o generatie ca fiind perioada de cand un om se naste si pana face la randui copii, deci in medie 20 de ani.)

Anonim spunea...

Servus tuturor! Ma bucur ca v-am captat interesul si acuma sa va spun ceva atat de logi incat nu puteti sa ma combateti : dragii mei dovezi fizice sunt cu carul, speculatii si interpretari de asemenea , adevarul e unic nu undeva la mijloc doar ca noi nu il percepem sau nu vrem sa-l acceptam,sau inca nu l-am vazut ( e mai lunga treaba asta) iar sangele de la diveriti stramos nu are de-a face cu sufletul tau cu ceea ce simti caci tu-ti traiesti propia viata si nu pe cea a ADN-ului stramosilor tai intr-un materie!
Ca o concluzie nu trebuie sa vina nimeni sa-ti spuna asa este si e batut in cuie, sa-ti vare sub nas tablitele de la Tartaria si Sfinxul din Bucegi , nici cetatea Sarmisegetuza si nici etc ca tu sa ce .... Tu ca om trebuie sa simti adevarul caci DUMNEZEU ( si nu cel pe care biblia ni-l descrie dar asta e o alta poveste)ne-a dat tuturor libertatea de a alege si numai noi putem s-o refuzam. Va spun doar ca cel putin internetul (asta daca nu ai posibilitatea sa mergi pe "teren" ) e plin de dovezi, teorii, si multe altele pe care tu singur individ -om nu ai de cat sa filtrezi sa crezi ce vrei (aici e treaba cu fiecare isi alege calae) , nu sunt un initiat , nici istoric, nici om al bisericii caci eu sunt ceea ce sunt Om din neamul oamenilor (cu ADN-ul atat de amestecat) ce cauta ADEVARUL prin propiul suflet caci am ucis frica, am recastigat libertatea si demnitatea de a fi om, care lupta in fiecare zi a cotidianului cu iluzile unei societati manipulate ale carei valori ipocrite iti ucide speranta de afi fericit cu adevarat.
Cautati si filtarati singuri cu sufletul ca oricat v-ar spune unii si altii nu ati crede pana ce singuri nu va ve-ti convinge si ve-ti descoperii.
Eu va respect parerile , pentru ca va respect ca oamenii desi nu sunt de acord cu ele.
Si da simt eu acest om de aici si de acum sunt urmasul acelor daci, acelor oameni care-si plecu capul doar in fata lui Dumnezeu si ma revolt impotriva tuturor celor care insulta memoria lor . Sunt multe de aflat si numai dupa ce vezi lumina iti dai seama in ce intuneric ai trait. Alegeti voi si nu-i lasati pe altii s-o fca in locul vostru caci acest drept vi la dat DUMNEZEU si nu ADN-ul sau societatea in care v-ati nascut.
ioanastefania , numai bine in cautarea ADEVARULUI

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.