sâmbătă, 23 aprilie 2011

Comorile de la Piscul Crasani ( documentar video )

Piscul Crasani este situat la sud-est de satul Crasanii de Jos, comuna Balaciu, pe malul drept al raului Ialomita, la 25 km de Urziceni. Descoperirile arheologilor au scos la iveala vestigii istorice atribuite culturilor Boian (mil. VI-V i.Hr.), Hallstatt si geto-dacice (mil. III-I i.Hr.). Cetatea fortificata era inconjurata de rape adanci pe trei laturi, care o faceau greu de cucerit, si a cunoscut o puternica inflorire in sec. II - I i.Hr., cand au aparut si s-au dezvoltat in jurul cetatii si asezari civile cu un bogat inventar agricol, casnic si mestesugaresc; aici au fost gasite peste 40 de amfore provenind din Thassos, Rhodos si Eridos (?).


"Dromichete si-a facut capitala si l-a adus in lanturi pe generalul macedonean Lisimah, mana dreapta a lui Alexandru cel Mare, dupa ce i-a infrant ostile...", spun invatatii din zona. La Piscul Crasani, urmele sapaturilor arheologilor se vad peste tot. Unii localnici cred ca arheologii si cautatorii de comori mai scormonesc si acum dupa "caruta de aur a lui Dromichete": "Boierul Dormichetre avea caleasca de aur, care a fost ingropata undeva in deal, langa conacul sau de la Movila. Am cautat si eu comoara lui Dormichetre, cu tatal meu, Alexandru, cand eram flacau." Tot in legatura cu acest subiect, am gasit si un articol interesant, din care va citez doar cateva fragmente, invitandu-va sa il cititi in totalitate pe site-ul original.

Din cele trei dâmburi care au fost odată, numai mamelonul din mijloc a fost cercetat. În 1926 Vasile Părvan o cataloga drept o aşezare protoistorică de maximă importanţă şi scria despre ea „Crăsanii au alcătuit în chip natural o încrucişare de drumuri: drumul greco getic, al apei cu drumul iranian, al stepei”. După 83 de ani de la publicarea Geticii şi la mai bine de 2000 de la ospăţul oferit de Dromichete lui Lysimah, pe dealurile Crăsanilor, directorul Muzeului Judeţean Ialomiţa perorează luat de val: „Acum 2-3 mii de ani, aici a fost ceea ce numim acum Occident. În timp ce occidentaţii trăiau în peşteri, se omorau între ei şi încă nu descoperiseră civilizaţia, aici exista un centru politico-administrativ al unei uniuni tribale ce făcea parte dintr-o mare federaţie de triburi getice. Dava de la Piscul Crăsani a fost, la vremea ei, cea mai înaltă formă de civilizaţie a timpului. De aceea este unică. Pentru că nicăieri în Occident nu există vestigii arheologice atât de vechi.”(...)

"Era o aşezare întărită, cu şanţ şi val. A fost cercetat doar mamelonul din centru. Aici a fost descoperit candelabrul din bronz, vatra solară, ritonul… Dacă aş fi turist şi aş veni aici, n-aş vedea mare lucru…Locul e important, cercetările…fiind una dintre puţinele cercetări de sec II-I fortificată, de tip davă.”(...)

Elena Renţea a fost norocoasa care a ţinut pentru prima dată în palme ritonul în palme. Un obiect de cult care a făcut furori in Occident şi a fost purtat mai ceva ca moaştele sfinţilor, din expoziţie în expoziţie şi muzeu în muzeu. Piesa de rezistenţă a Piscului Crăsani, motivul pentru care ne aflăm aici, singura evidenţă certă din toată comoara lui Dromichete: „Ritonul ăsta de mă tot întrebaţi a fost descoperit aici, în apropierea sanctuarului, pe una din gropi. Iar eu am avut şansa de a fi după două mii şi ceva de ani, prima persoană care am luat în mână această piesă. Eram atunci, îmi aduc aminte cu Virgil Niţulescu. El lucra atunci pe şanţ, la fundaţie…Şi nu-mi venea să cred…L-am ridicat, era în două bucăţi, cornul şi terminaţia în formă de cal…şi stăteam cu piesele în mână şi l-am strigat… S-a uitat la mine de la vreo 15 metri şi a strigat: „Ritonul de la Piscul Crăsani”. Şi aşa i-a rămas numele. ” ( citeste articolul complet, nu doar aceste ultime 3 fragmente,  dand click aici )

Alte surse partiale ale acestui introduceri: http//skytrip.ro si http//formula-as.ro .
Am postat aceasta introducere pentru a va trezi interesul de a urmari documentarul de mai jos, care pe mine m-a impresionat placut si pe care va invit sa il vizonati si dumneavoastra.

Partea 1 - Piscul Crasani, Comori si Povesti uitate




Partea 2 - Piscul Crasani, blestemul zeilor






2 comentarii despre subiectul „Comorile de la Piscul Crasani ( documentar video )”:
Marian Nicolescu spunea...

LEGENDA CETĂŢII HELIS

Eu sunt olarul care-înoată-n grâu
Să scurg ulcioare-n anfore de mac;
Naparis împletind lacrimi la brâu
Pe piept de get, cu inimă de dac...

M-am căţărat pe piscul unde urlă lupul,
Pe dava getă, s-o stropşesc sub ghete,
Şi-un zumzet ferm cuprinde iute stupul
Când sus pe coastă-apare Dromihete.

Un falnic luptător încoronat sub doină,
Când înfloreşte viaţă scurtă prin cetate,
Dârz, pe duşmani să-i vânture prin moină,
În lupta-i sfântă, cu credinţă şi dreptate.

Când Dacia-i tresaltă-n balada cu izvorul,
Marelui Lisimah,’i-mbracă-n pace eul,
Getul, ce-şi pune-n bornă la hotar zăvorul,
Şi sanctuar credinţei pe Zalmoxis-zeul.
Marian Nicolescu, nascut pe aceste meleaguri.

Marius Metea spunea...

Din partea aceea,cunosc zona.Am avut o mătușă din Copuzu-
Maria Drăguș. Ialomițean zic,sunt.Din manualele de istorie
din GETICA lui Pârvan prezentam colegilor că și la noi a fost ceva.Nu am afișat o mândrie deșănțată.
Despre mine doamna prof. GABRIELA Teodorescu a scris așa :
„În viața poetului,componenta ei profundă-cugetarea-„adunarea” în sine-este legată totdeauna de pământul binecuvîntat: SUNT vechi/ sunt preistoric/ din Piscul de Crăsani/ Aici,/ am ridicat O Coastă/ din lut călcat de zei// Și,azi,în Ialomița/ mă botez/ în lacrima Copuz// Aici,/ din când în când/ m-adun/ în unghiul meu/ stingher// ” . A fost citat integral poemul,ploieștenii m-au lăsat să mă „laud” cu pământul natal.Le mulțumesc și azi.
!6 martie 2017/ DAN DRĂGUȘ




Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.