luni, 14 octombrie 2013

Adevărata poveste a comorii piraților din Caraibe

Astăzi va istorisesc legenda comorii piratilor din Caraibe. Povestea are iz de telenovelă, dar este cat se poate de reală, fiind atestată de dovezi si insemnări istorice si administrative ale zonei în care s-a petrecut. De asemenea, este cu totul alta decât cea din celebra serie de filme "Pirații din Caraibe", care s-a inspirat vag din aceasta legendă.

Legenda spune ca o femeie spaniolă pe nume Rosita ( dupa unele surse o rusoaică blondă numită Wanda) a întâlnit un bărbat pe nume Pedro de Cires în Statele Unite, s-au căsătorit și s-au mutat la Quito, Columbia, la marginea orașului. Ei locuiau impreuna cu sclavul lor Congo, un negru șchiop în serviciul lui Pedro .

Însă femeia si-a găsit un amant, un francez pe nume Maurel. Soțul Pedro, care a aflat, a decis să lase aventura celor doi să continue.

Mugnoz era preotul paroh din Quito, Columbia, la începutul anilor 1800. Rosita, Pedro și Maurel au mers la el pentru a explica situatia, iar preotul nu a fost de acord cu aranjamentul. Într-o noapte, preotul a mers la casa amantului Maurel și a izgonit-o pe Rosita, care era pe jumatate dezbracată. După acel incident, Rosita a revenit la soțul ei.

Apoi o armată de rebeli a ajuns în Quito și a izgonit spaniolii din zona. Pedro impreună cu nevasta sa, cu sclavul Congo și preotul Mugnoz au închiriat o casă lângă râul Guayra, Caracas. Din acel loc , ei făceau comert cu indienii.

Preotul Mugnoz insa nu a putut să evite tentația cu care îl atragea zilnic in mrejele iubirii Rosita. El și Rosita au devenit amanti.

Decăzând din propriul său cod religios, preotul a ales în timp un drum imoral si ilegal. Pedro, sotul Rositei, a fost găsit înjunghiat mortal.

Preotul Mugnoz și Rosita au fost arestați pentru crimă și așteptau judecarea procesului, cand generalul Paez, comandantul armatei din Bolivar, a cucerit Caracas.

El a acordat o amnistie generală care a dus la eliberarea preotului Mugnoz și a Rositei.

Preotul, Rosita si sclavul Congo au plecat impreună cu un grup de adepți religiosi fanatici, pe care îi strânsese in jurul său.

Doi ani mai târziu, pe 4 august 1822, ziarele jamaicane au anuntat că un pirat Emmanuel a capturat nava "Binecuvântare", care naviga dinspre Cuba spre Orabessa.


Nava "Binecuvântare" fusese sub comanda căpitanului Smith. Piratul il obligase pe căpitan sa mearga pe o scândură si să se arunce în ocean. Când căpitanul Smith a încercat să înoate înapoi la navă, a fost împușcat. Fiul căpitanului, in vârsta de 14 ani, a asistat la crimă și a început să plânga. Căpitanul Emmanuel a lovit băiatul în cap cu pușca și l-a aruncat în apă.

Apoi a decis sa ardă nava, iar marinarii rămasi i-a abandonat pe ocean intr-o barcă fara vâsle, în derivă. Dar marinarii au fost norocosi și au fost salvați și duși la Port Morant, pe 18 iulie. Ei au povestit amiralului Ferguson ce s-a intamplat.

Dar cine era acest aproape nemilos pirat Emanuel ? Nu era nimeni altcineva decat nelegiuitul preot Mungoz, care stransese o mică armată de fanatici religiosi alături de el, ce l-au ajutat in faptele sale.

Fostul preot Mugnoz ( acum numit Emmanuel) a continuat apoi actiunile sale de piraterie în sudul Caraibelor.

In urmatorii trei ani, el a jefuit nave comerciale. Uneori le ucidea echipajul, alteori îi lua prizonieri. "Preotul" Mugnoz, acum pirat ăn toată regula, si-a stabilit baza principală în Aruba, la câteva mile de Capul San Roman de Venezuela. El intra printr-un pasaj și ancora într-un mic golf, îngust și periculos de navigat, aproape de vârful de sud al insulei. Din acel loc ajungea intr-o rețea de caverne si pesteri.


Mugnoz isi facuse trei "biserici". Una era situată pe o insula pe care a numit-o Emmanuel, cea de-a doua la baza sa din nordul Cubei și una în baza lui din Aruba.

El lua prizonierii din jafurile de pe ocean si îi ducea la una dintre biserici, unde îi tortura și apoi îi ardea ca parte a unei ceremonii religioase. Sclavul Congo ajunse torționarul piratilor.

Rosita era uneori element al procesiunilor "religioase". La punctul culminant al ceremoniilor, Rosita era dată echipajului pentru desfătare trupească.

In anul 1825, Mugnoz a desființat grupul său de pirati. A împărtit prada sa echipajului, apoi împreuna cu Rosita s-au retras.

Un membru al echipajului piratilor, un spaniol numit Diaz, dar si sclavul Congo, au fost capturati de autoritatile vremii.

Amândoi au fost interogati dur, până au recunoscut ce se intamplase.

Negrul Congo a spus ca de fapt cea mai mare parte din pradă este îngropată în Aruba, la Cerrito Colorado, iar Mungoz le împartise piratilor doar firimituri din pradă.

Prada era imensă, iar preotul stiuse să isi joace cărtile.

Amiralul Padilla a trimis treizeci de oameni să căute comoara.

 Ei au descoperit velele navei, unelte, un lanț lung și o capelă subterană cu flori și artefacte religioase. Insa nu au găsit urisa comoara a piratului Mungoz.

Preotul Mungoz si desfrânata Rosita nu au fost gasiti niciodată. Si pâna acum nu a fost încă descoperită nici prada ingropată, care face incă parte din visele căutătorilor de comori din lumea intregă ...



3 comentarii despre subiectul „Adevărata poveste a comorii piraților din Caraibe”:
Anonim spunea...

Smecher popa ! Chiar ar trebui facut un film. Dupa legenda, nu SF-uri cum au fost filmele Piratii din Caraibe. Ar fi mult mai interesant.

Cris spunea...

Povestea e diferita de cea din film, dar nu e cu nimic inferioara. Ar merita din plin o ecranizare si sunt sigur ca poate fi facuta in mai multe parti si s-ar bucura de acelasi succes comercial.

Anonim spunea...

Sfarsitul este acesta.
Rosita si cu iubitul ei a incarcat toata comoara din catacombe pe o corabie si au plecat in lumea mare si au trait fericiti in rasfat cheltuind toata agoniseala pana cand au plecat din aceasta lume pusa pe jaf si dasmat.The End.

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.