Comorile de la Tintignac (Franta)

Ansamblul arhitectonic antic din Tintignac (Franta) a fost citat prima oara in 1838 de catre scriitorul Prosper Merimee, in notele sale de calatorie. Un ansamblu (templu), construit din patru edificii monumentale printre care o cladire denumita „tribunal”, cu o functie nedeterminata, un teatru si o constructie cu abside, lunga de 90 de metri, cu peretii imbracati in marmura.

Sapaturile in Tintignac incepute in anul 2001, au permis studiul unei jumatati a ansamblului si identificarea a sase faze succesive de ocupatie a templului. Prima faza coincide cu perioada galeza, situandu-se in primul secol i.Ch. In acea epoca, locul de cult se prezenta sub forma unui vast spatiu cu baza patrata avand latura de 25 de metri, probabil, inconjurat de palisate, in mijlocul careia se afla o cladire circulara cu un diametru de 20 de metri, sprijinita pe stalpi de lemn. In interiorul acestei cladiri au fost descoperite doar urmele unui foaier si banuti de argint deformati, loviti cu ciocanul in cadrul unui ritual practicat inainte de cucerirea romana.

In 2004 a fost descoperit in aceasta platforma sacra un depozit de mobilier metalic, prezent si in alte sanctuare din aceasta perioada. (In groapa s-au gasit doar fragmente de mobilier si obiecte - aproximativ 500). Au mai fost descoperite sabii din fier cu maner imbracat in lemn, purtand inscriptii, deocamdata ilizibile din cauza coroziunii dar care vor reaparea dupa restaurare; patru sulite din fier; un fragment dintr-un scut; 9 casti din bronz (doar una era din fier); capete de animale realizate din tabla de bronz (doua capete de mistreti, un cap de cal etc.).

Ochii acestor animale au fost probabil confectionati din sticla. Capetele de animale ar fi avut rolul de stindarde montate pe prajini de lemn sau metal si purtate in timpul luptelor de avangarda razboinicilor. Au mai fost descoperite instrumente de muzica, foarte bine conservate, cum ar fi, de pilda, asa numitul carnyx, o trompeta de razboi. Reprezentari ale acestor trompete au fost recunoscute pe unele monede din bronz si pe monumente triumfale din Galia romana. Depozitul din Tintignac constituie o adevarata mina de aur pentru specialistii francezi si straini, preocupati de civilizatia celtica.