Comori din Romania, in texte vechi

Cautatori de comori au fost si vor fi inca...

A găsi o comoară poate deveni o obsesie. Asa a fost in toate timpurile. Pentru că si în Evul Mediu nu a fost altfel, un renumit arheolog din Romania a realizat un grupaj de date privitoare la comori, adunate din diverse manuscrise. Aceste date sunt semnificative prin mesajele conţinute si, desi nu toate au legatura intre ele, prezinta diverse insemnari importante despre anumite comori, multe dintre ele probabil inca nedescoperite.

1366, Turda

Cu prilejul stabilirii hotarelor oraşului Turda, către Aiton, după ce se trece de „Drumul voievodului”, se ajunge la o groapă pe care pârâtorii o socotesc drept un semn de hotar distrus cu rea-voinţă. Li se răspunde, că de fapt, în acel loc fusese căutat un tezaur (tesaurum).

1476, Suceava

Giovanni Maria Angiolello, relatează: „locuitorii fugiseră şi lucrurile lor parte fuseseră luate cu ei, iar altele fuseseră ascunse în pământ. Turcii au găsit multe din ele, deoarece sunt meşteri în a găsi astfel de lucruri ascunse şi îngropate [...], astfel au fost găsite puţuri cu grâne şi alte lucruri îngropate.

1538, Suceava

Mustafa Gelalzade: „Petru, cu scopul de a-şi apăra averea, a îngropat-o într-o parte a cetăţii şi după aceia a fugit. Dar îndată ce sultanul a aflat despre acest lucru, a chemat pe imbrohorul său (mirahor) Husein-aga şi l-a însărcinat cu descoperirea tezaurului. Husein-aga, în urma înaltului ordin primit, a început să sape în locurile unde se credea că ar fi fost îngropat tezaurul. Făcându-se săpăturile cuvenite, s-au descoperit lucrurile şi averea lui Petru, care se compunea din următoarele obiecte şi anume: berbeci de argint, carafe, ibrice, cuşme, pahare, săbii încrustate cu pietre preţioase, săbii germane, săbii foarte înguste şi cu vârful ascuţit, perle preţioase, giuvaericale, vase preţioase de pus flori, cămăşi de mătase, cărţi legate în argint şi aur, evanghelii, cruci, monede în mare cantitate, obiecte şi mărfuri asemenea, şi obiecte de podoabă şi lux, stofe de mătase şi multe alte lucruri care pot fi descrise de pana autorului”

1601, Suceava

Andrea Bobbi din Faenza scrie că „monsieniorul nostru l-a înştiinţat pe Mihai domnul român … că s-ar afla la Suceava, cetate din Moldova, o comoară [îngropată] în pământ”: Episcopul se oferă să-l ducă personal pe Mihai. I-a şi pus pe oameni să sape.

1604, Suceava

Ştefan Balthazar, scrie că episcopul de Argeş a venit la Suceava în haine de mirean şi nu s-a ruşinat să sape o comoară în cetatea Sucevei […], iar alţii după el săpând mai adânc temeliile turnului au năruit turnul cetăţii.

1610, Sibiu

Trupele principelui Gabriel Bátori pătrund în Sibiu. „Duşmanii au avut astfel pricină să caute comorile ascunse, să sape şi să scormonească prin toate zidurile şi locurile tainice, ca viermii într-un caş stricat, încât unele clădiri frumoase s-au prăbuşit ici şi acolo…”

1611, Curtea de Argeş

Acelaşi principe: „A pricinuit mari pagube mai ales mănăstirii Argeşului, vestită până departe, care n-are seamăn în împrejurimi. Deoarece mănăstirea era acoperită cu plumb, Bátori a poruncit sî se scoată plumbul şi a găsit în vârful clopotniţei bisericii o comoară mare, pe care a răpit-o”.

1636, Transilvania

„În acest an, principele Gheorghe Rákóczy I a pus ca toate locurile ascunse şi pivniţele din Gherla şi Făgăraş să fie deschise şi cercetate. El a luat în stăpânire o comoară frumoasă ascunsă de fratele Gheorghe, locotenentul reginei Izabela, şi de alţi principi răposaţi întru Domnul.”

1638, Transilvania

„Între lucrurile sale s-au găsit şi câteva scrieri vechi, scrise în limbile română şi greacă, pe care le adusese călugărul în taină din Ţara Românească, privitoare la nişte comori mari şi vechi care s-ar găsi atât în cuprinsul Transilvaniei, cât şi în Ţara Românească. Printre ele s-a găsit o scrisoare şi însemnare care îndruma spre marea comoară a lui Ioan al II-lea [Sigismund Szapolya], care s-ar găsi îngropată mai sus de oraşul Sibiu, lângă râul Cibin, la poalele munţilor, în apropierea satului Orlat, fiind arătat la ce depărtare de sat şi de râu se găseşte, la ce adâncime şi mărimea comorii. Principele a pus să se sape în lung, în lat şi în adâncime timp de două luni, cum se poate vedea şi astăzi. Nu se ştie dacă s-a găsit ceva. Mulţi au avut îndoieli şi au spus că această mare străduinţă este zadarnică, deoarece s-a ţinut seama, când s-au făcut săpăturile, de cursul de azi al Cibinului, şi nu de matca lui veche, care se putea încă vedea. Se spune că principele voia să se sape mai departe, dar unii dintre domnii ţării nu l-au sfătuit să continue. Câteva dintre scrierile privitoare la comorile ce s-ar găsi în mănăstirile Ţării Româneşti au fost trimise de principele Rákóczy lui Matei Vodă, care, cu ajutorul acestor scrieri, ar fi reuşit să găsească şi să adune comori însemnate.”

1653, hotarele Nistrului

„Se spune că în apropierea Nistrului ar fi plecat călare într-un loc anumit, însoţit de doi slujitori ai curţii, şi ar fi îngropat acolo o parte din tezaurul său, tot numai de aur, iar după ce a făcut acest lucru, Lupu i-ar fi ucis cu mâna sa pe aceşti slujitori, pentru ca ei să nu trădeze locul, purtându-se ca un adevărat tiran.”

Va recomand sa cititi si alte articole interesante pe site-ul sursa al articolului: http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/03/comori-deja-gasite.html