Comoara si cetatile dacice de la Stânceşti, Botoşani

La Stânceşti, sat de pe raza comunei Mihai Eminescu din judeţul Botoşani, s‑au descoperit două cetăţi geto‑dace, ridicate de strămoşii noştri pentru a proteja populaţia autohtonă împotriva invaziilor popoarelor nomade din stepele de la nordul Mării Negre. Cercetările efectuate în anul 1965 la una dintre aceste cetăţi, denumită convenţional Cetatea II de către arheologul ieşean Adrian C. Florescu, au condus la descoperirea - sub podeaua unei locuinţe de suprafaţă din cuprinsul fortificaţiei - a uneia dintre cele mai neobişnuite piese de orfevrărie din antichitatea noastră; este lungă de 47,80 cm, cu o lăţime maximă de 9,70 cm, cântăreşte 100 grame şi are o formă ciudată, de animal fantastic - capul de mistreţ, trupul acoperit cu solzi, asemenea unui peşte, coada asemănătoare celei a păsărilor. În acelaşi vas în care fusese ascunsă această piesă de aur, se aflau alte două obiecte tot de aur, însă de mai mici dimensiuni (unul foarte deteriorat), înalte de 18,50 cm, late de 8 cm şi cântărind doar 10 grame, alături de zăbale şi fragmente de pulpare din bronz.

Ce semnificaţii are această descoperire?
Pornind de la cele trei reprezentări animaliere de pe piesa mare, atât A. Florescu cât şi Ştefan Burda consideră - în scurtele analize pe care le consacră - că ar fi vorba de însemne ale puterii sau de obiecte ce reprezintă o reflectare a credinţei despre structura Universului: capul de mistreţ ar simboliza pământul, corpul de peşte - apa, iar coada de pasăre - văzduhul. Cât priveşte celelalte două figurine, autorii citaţi le consideră antropomorfe, deopotrivă destinate cultului. În realitate, avem de‑a face cu piese de harnaşament, un frontal de cal - podoaba principală - şi două obrăzare în formă de ureche de cal, foarte stilizate, caracteristice artei popoarelor de stepă, în speţă scitice. Dealtfel, pentru originea scitică a acestor obiecte pledează şi analogiile ce se pot stabili cu piesele identice găsite în kurganul de la Soloha şi în alte descoperiri învecinate din sudul Uniunii Sovietice.
Asupra raportului dintre arta scitică şi cea geto‑dacică s‑au emis, cum arătam în alt articol apărut în revistă, mai multe opinii. Cercetările recente au dovedit că influenţa scitică asupra artei geto‑dacice a fost mult mai redusă decât se credea într‑o anumită perioadă. Constatare confirmată, dealtfel, şi de tezaurul de aur de la Stânceşti - unul dintre foarte puţinele tezaure de certă sorginte scitică ajunse pe pământul ţării noastre. Dar când? În secolul V î.e.n., când au fost confecţionate piesele componente, sau în altă perioadă?
Cum arătam, la Stânceşti, strămoşii noştri au creat un sistem de fortificaţii - Stânceşti I şi Stânceşti II - care, împreună cu alte importante cetăţi dacice din Moldova (Cotnari, Moşna etc.), alcătuia o puternică apărare împotriva atacurilor populaţiilor de stepă. Cea dintâi dintre aceste cetăţi, Stânceşti I - întinsă pe o suprafaţă de 22 hectare - a fost ridicată la sfârşitul sec. VI î.e.n. şi a dăinuit până la sfârşitul sec. III î.e.n.. A doua - acoperind 23 hectare - a fost construită în vecinătatea primeia, în sec. IV î.e.n., şi a fost abandonată tot la sfârşitul sec. III î.e.n., sub impactul invaziei bastarnilor - populaţie germanică ce locuia teritoriul de la nord de Carpaţi şi la est de Vistula.
Originea scitică a acestor obiecte ne sugerează următorul tablou istoric. Sub presiunea triburilor sarmate, sciţii din câmpiile nord‑pontice au exercitat, la rândul lor, o presiune asupra teritoriilor stăpânite de geţi. Pentru apărare, aceştia au construit fortificaţii ca acelea de la Stânceşti, Cotnari, Moşna etc. Una dintre luptele purtate de geto‑daci a prilejuit şi moartea căpeteniei scitice căreia i‑au aparţinut aceste piese, care astfel au trecut în posesia geto‑dacilor. Căci, în mod logic, asemenea podoabe de aur nu puteau constitui obiectul unor schimburi comerciale. Ulterior, în timpul invaziei bastarnilor, la sfârşitul sec. III î.e.n., obiectele au fost ascunse, dar distrugerea cetăţilor de la Stânceşti a făcut ca ele să nu mai fie recuperate de posesorul lor, dăinuind, astfel, până în zilele noastre.
Acest singur tezaur, de obiecte de aur scitice descoperite pe teritoriul ţării noastre, nu poate semnifica, desigur, o dominaţie a sciţilor asupra geţilor din Moldova, ci se constituie ca un element în plus în cunoaşterea evenimentelor istorice ale acelor vremuri despre care, în afara mărturiilor arheologice, nu avem nici un fel de izvoare scrise...

(Sursa acestei prezentari extraordinare: http://www.mihaigramatopol.ro/. Va recomand cu caldura sa accesati aceasta adresa pentru a studia opera unui mare scriitor si istoric de arta, Mihai Gramatopol, un adevarat loc de studiu pentru istorici si cautatori de comori dacice deopotriva. Aici veti gasi carti integrale precum: "Arta imperială a epocii lui Traian", "Arta și arheologie dacică și romană", "Arta monedelor geto-dacice", precum si alte lucrari complete de mare valoarea documentara si istorica. )

Si fiindca tot discutam despre carti foarte importante, dar si fiindca nu am mai adaugat de mult un articol in categoria Biblioteca, astazi m-am hotarat sa va recomand si o carte legata de subiectul cetatilor de la Stancesti: "Cetăţile traco-getice din secolele VI-VIII a.Chr. de la Stânceşti (jud. Botoşani)". Cumparati-o cat inca exista in stocuri, daca sunteti interesat de acest subiect.

Publicarea integrală a rezultatelor săpăturilor efectuate între 1960-1970 în complexul celor două cetăţi traco-geto-dacice de la Stânceşti-Botoşani reprezintă un moment important pentru arheologia acestei perioade. În ciuda dispariţiei principalului său autor – Adrian Florescu – au fost păstrate principalele linii directoare pe care s-a axat prezentarea materialului arheologic rezultat din săpături în diferite rapoarte de săpătură mai vechi.

Astfel, capitolul I pune accent pe raportul dintre cetăţile de la Stânceşi şi descoperirile similare din sec. VI-VII a.Chr. din Moldova. În cel de al doilea capitol sunt prezentate metodele de lucru şi etapele de desfăşurare a cercetărilor, punându-se accent pe observaţiile de natură stratigrafică. Capitolul III cuprinde descrierea complexelor de locuire iar cel de al IV-lea materialele arheologice din cele două cetăţi – tezaur, unelte, arme, obiecte de uz casnic. În capitolul V sunt surprinse aspecte ale vieţii spirituale. Capitolul VI analizează sistemul de fortificaţii şi sistemul defensiv. În fine, capitolul VII se constituie într-un fel de concluzii ale lucrării, prezentând două probleme principale ce rezultă din studiul siturilor arheologice amintite: structura economică a comunităţilor tribale de la Stânceşti şi locul şi rolul cetăţilor fortificate în cea de a doua jumătate a mileniului I a.Chr.