Cercetătorii de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca au început săpăturile la temelia Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“ din Mehedinţi, în căutarea unui tezaur. Localnicii au chemat autorităţile, de teamă că cineva vrea să fure o comoară legendară, anunță Adevărul.ro.
Un adevărat scandal s-a iscat în localitatea Baia de Aramă, din judeţul Mehedinţi, pentru o presupusă comoară a lui Constantin Brâncoveanu, care ar fi ascunsă sub mănăstirea „Sfinţii Voievozi“, construită de domnitor în anul 1700. După ce ani întregi căutătorii de comori au săpat ilegal în zona mănăstirii, luni, o echipă de cercetare de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj a început să sape chiar lângă zidul bisericii, în căutarea aceleiaşi comori. Localnicii, dar şi preoţii, au chemat autorităţile, susţinând că, de fapt, arheologii sunt mână în mână cu căutătorii de comori. Legendele din jurul Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“ au atras mereu căutătorii de aur. Totul a culminat cu un episod de acum câţiva ani, când, spun oamenii din zonă, chiar cu complicitatea unui preot s-a săpat în biserica mănăstirii, într-o noapte. Acum, cercetătorii de la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca au obţinut o autorizaţie de la Ministerul Culturii să sape la doi paşi de zidurile bisericii, monument de patrimoniu, pentru un „diagnostic arheologic“.
„Se spune că prin 1697-1698 ar fi trecut pe aici Constantin Brâncoveanu şi a luat legătura cu starostele minerilor de aici, Milcov Băieşu, să construiască o biserică. Şi Brâncoveanu, fiind considerat domnitorul aurului, ar fi ascuns de turci aurul în nişte galerii vechi, peste care au construit apoi biserica. Şi în 1975 au venit nişte căutători de comori şi au stat vreo două săptămâni, au închis tot cu gard. Venea zilnic un elicopter care aducea oameni, materiale şi cică ar fi investigat numai aici, la intrarea în biserică“, spune Vasile Iovan din Baia de Aramă. Document semnat de domnitor Dincolo de legendele locului, arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, cel care conduce şantierul arheologic de la Baia de Aramă, susţine că există un document semnat de domnitorul Constantin Brâncoveanu şi contrasemnat de stareţul mănăstirii din epocă, arhimandritul Vasile, în care este precizat exact locul unde este ascunsă comoara. „Există un document pe care îl are un fost slujitor al acestui sfânt lăcaş, un document pe care tocmai el l-a extras, ilegal, săpând o firidă în zidul altarului.
Este vorba de un document din timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Eu deţin o copie, dar pe baza consultării copiei şi consultării unor specialişti în calografie româno-chirilică, documentul pare autentic. Este semnat de către Constantin Brâncoveanu, acolo sunt pomeniţi ctitorii bisericii, se face referire la vistieria ţării care ar fi fost ascunsă într-o fostă exploatare minieră, pentru că ne aflăm într-o zonă unde au fost galerii ale fostei exploatări de aramă din localitatea Baia de Aramă“, declară arheologul Gheorghe Petrov. Acest document ar mai conţine o descriere a mânăstirii. Povestea aurului ascuns Arheologul Marian Iulian Neagoe, de la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin, spune că domnitorul Constantin Brâncoveanu a ascuns aici vistieria Ţării Româneşti, în galeriile unei foste exploatări miniere din Evul Mediu. Ar fi îngropate aici arme, ducaţi de aur, argintărie, documente şi sigilii. „Oficial, domnitorul Constantin Brâncoveanu era numit de către otomani «prinţul aurului». Aceştia îl bănuiau că avea o avere impresionantă.
La vremea respectivă, chiar s-au trimis iscoade, spioni în Ţara Românească pentru a afla informaţii despre această avere impresionantă pe care o deţinea Brâncoveanu“, spune arheologul severinean. Acesta adaugă că, potrivit unui document, ar fi vorba de cinci categorii de bunuri: monede de aur îngropate în diferite locuri, de asemenea zece lăzi de aramă cu ducaţi de aur (monede medievale de origine veneţiană), trei butoiaşe care conţin podoabe bisericeşti, dar şi un butoiaş care ar deţine documente de arhivă şi sigilii. „Apoi, mai sunt două locuri menţionate, unde s-ar găsi argintărie şi într-unul arme“, precizează Marian Neagoe. Reprezentanţii Episcopiei Severinului şi Strehaiei suspectează că cercetătorii clujeni au făcut mai mult decât să pună un „diagnostic arheologic“, aşa cum este precizat în autorizaţia emisă de Ministerul Culturii, şi că au folosit pentru săpături persoane suspectate că în trecut ar mai fi căutat ilegal presupusele comori de sub mănăstire.
„Am constatat că efectuarea acestor lucrări a fost subcontractată de o altă firmă, de aici din localitate, asupra căreia planează suspiciunea că a mai făcut de-a lungul timpului anumite cercetări pe cont propriu“, a declarat consilierul economic al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, preotul Mihai Zorilă, care a şi sesizat Poliţia şi a cerut verificări. „Au săpat cu oameni care au venit întotdeauna aici după comoară şi avem argumente în sensul ăsta. Avem probe că aceşti oameni au săpat gropi în mai multe rânduri pentru a găsi comoara”, a spus şi protopopul Vasile Ganţu, de la Protoieria Baia de Aramă. În cursul zilei de marţi, la faţa locului au făcut cercetări Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Inspecţia în Construcţii, care au constatat că arheologii lucrau în baza unui document legal. Totuşi, şeful de şantier, Gheorghe Petrov, a hotărât să oprească lucrările şi să solicite din nou Ministerului Culturii o nouă autorizaţie „mult mai elaborată, mult mai vastă, pentru a lămuri chestiunea comorii“. Istoria Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“ Mănăstirea şi-a început activitatea încă din anul 1703, fiind ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, alături de Banul Cornea Brăiloiu şi Milco Băieşul. Biserica cu hramul ,,Sfinţii Voievozi“ a vechii mănăstirii din Baia de Aramă, care este funcţională şi astăzi, este, din punct de vedere arhitectural, specifică stilului brâncovenesc, fiind împrejmuită cu zid, aşa cum se cuvine unui aşezământ monahal. Surse: Adevărul.ro, ProTv.
Pe aceeasi tema, de la curentul.ro:Anul Domnului 1703: intrat în cel de al cincisprezecelea an al lungii sale domnii, slăvitul Constantin Brâncoveanu Voievod venise în mijlocul verii la Baia de Aramă, pentru a participa la târnosirea noii biserici a Mănăstirii „Sfinții Voievozi”. Lăcaș nou, frumos și trainic, clădit din piatră cioplită măiestru, ridicată pe temeliile mai vechii biserici din lemn, ctitorită pe la 1400. Făcută să încânte ochii și sufletele credincioșilor, noua biserică mai avea un rost, ascuns muritorilor de rând. Ascunse sub ea, în inima pământului, exista o întreagă rețea de hrube întortocheate, pe care doar puțină lume le cunoștea. Vremurile erau tulburi, iar Vodă Brâncoveanu apucase, deja să stârnească pizma tuturor prin bogățiile pe care apucase să le adune. Stăpânii de la Stambul îl botezaseră, cu invidie dar și cu admirație, „Altân Bey”- Prințul de Aur. Un nume de laudă care reflecta, cu adevărat imensa lui bogăție. Averi imense care trebuiau puse la adăpost, ferite de lăcomia prietenilor și a neprietenilor. Iar atunci, în vremuri atât de nesigure, hrubele de sub „Sfinții Voievozi” i s-au părut voievodului locul cel mai nimerit să-i adăpostească averea. În vremea care a urmat, oamenii de încredere ai voievodului au depus acolo o comoară imensă, despre care știa doar foarte puțină lume. Iar atunci când tezaurul a fost ascuns, acolo, Vodă a venit și el la fața locului și a întocmit, împreună cu starețul Sfintei Mănăstiri un pergament în care totul era înscris amănunțit. Apoi, a venit cumplitul an 1714: chemat la Stambul,, Vodă Brâncoveanu a fost ucis, decapitat împreună cu feciorii lui.
În anii care au urmat, și starețul Mănăstirii „Sfinții Voievozi” a trecut și la cele veșnice. Înhumat în loc sfințit, într-o criptă de lângă altarul bisericii ctitorite de Brâncoveanu, starețul a luat cu el în mormânt un sipet din aramă în care s-a aflat documentul semnat împreună cu răposatul voievod. În urma lor au rămas doar legendele despre imensa comoara pe care „Altân Bey” ar fi ascuns-o într-un loc pe care nimeni nu-l mai știa cu precizie.
Anul 2013. Un grup de arheologi, având asupra lor toate aprobările necesare, au venit la Mănăstirea „Sfinții Voievozi” de la Baia de Aramă. Dotați cu aparatură modernă de cercetare, specialiștii ar fi urmat să afle dacă vechile legendele conțin vreun sâmbure de adevăr. Dar abia sosiți acolo, ei s-au confruntat cu opoziția vehementă a popilor de la Episcopia Severinului.
Valentin Ceaușescu pe urmele lui Brâncoveanu
Începute luni 11 noiembrie, săpăturile sistematice ar fi urmat să fie coordonate de arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Din păcate investigațiile științifice s-au încheiat în aceeași zi. Încă de la început, specialistul a declarat limpede: „Este un diagnostic arheologic prin care se vor constata anumite lucruri la fața locului. Nu pot să vă dau răspunsuri concrete pentru că nici eu nu le cunosc. De asta mă aflu aici. Este un diagnostic arheologic avizat de Ministerul Culturii, așa cum se întâmplă la multe obiective în țara asta.” Contactat telefonic, arheologul Petrov ne-a explicat, mai pe larg, în ce ar fi constat această primă etapă a cercetării științifice. Iar relatarea sa, amestec de legendă și știință modernă, pigmentată cu o serie de intrigi locale, pare a fi desprinsă din scenariul unui film cu Indiana Jones. „Inițial ar fi trebuit să săpăm cu un excavator de mici dimensiuni, un șanț da acces până la un perete de stâncă. Odată ajuns la el, cu ajutorul unei foreze, am fi perforat un orificiu îngust prin care să introducem un endoscop dotat cu o cameră video. Un aparat de cercetare modern și de mare finețe, care ar fi urmat să ne arate ce se află într-o hrubă despre care știam că ar trebui să se afle acolo”. Întrebat de unde știau ei, ca arheologi, unde trebuie să sape, Gheorghe Petrov ne-a oferit câteva detalii privitoare la acel loc. „Mănăstirea, cu tot cu biserica ei, este construită pe dealul Cornetului. De-a lungul secolelor, în măruntaiele acestuia s-au exploatat minereuri de cupru dintr-un zăcământ relativ bogat. Practic, tot dealul este ciuruit de o rețea încâlcită de foste și foarte vechi galerii miniere. Iar una dintre acelea, amenajată special, a fost aleasă de Brâncoveanu ca loc de taină, demn să-i adăpostească tezaurul. Un tezaur care, pe vremea aceea era, practic, însăși visteria țării. Dacă acest tezaur există, cu adevărat, acolo, ar fi una dintre cele mai mari descoperiri arheologice din istoria modernă a țării noastre. Comoara lui Vodă Brâncoveanu, cea despre care vorbesc legendele, a fost căutată încă de prin anii 30. Comuniștii au știut și ei despre ea, astfel că, pe la mijlocul anilor 80, cercetările au fost preluate de către specialiștii Armatei. Oamenii de prin partea locului își povestesc și acum că, dotat cu aparatură modernă, chiar și Valentin Ceaușescu a venit pe aici în căutarea comorii lui Brâncoveanu. Dar norocul nu a fost nici de partea lui”.
Planul secret al comorii
Arheologul Gheorghe Petrov ne-a relatat că nu a pornit chiar la voia întâmplării în această cercetare. „Există un document, a cărui copie parțială o am și eu, care prezintă foarte multe informații privitoare la tezaurul lui Brâncoveanu. El este compus din patru „registre” distincte: Primul este un act de cancelarie scris în limba română cu caractere chirilice, semnat de Brâncoveanu și de starețul de atunci al Mănăstirii „Sfinții Voievozi”. Al doilea este o prezentare a Mănăstirii de pe dealul Cornetului, inclusiv cu porțiunile ei subterane. Tot acolo există și un soi de inventar al tezaurului domnesc. Conform acestuia, comoara este compusă din mai multe soiuri de odoare. În primul rând este menționată o mare cantitate de monezi. Cantitativ, documentul vorbește despre «99 de poveri crăiești» cu galbeni, așadar monedă din aur. O «povară domnească» era greutatea pe care o poate căra, în samare, un cal voinic. Așadar între 90 și o sută de kilograme. Apoi, mai existau și zece lăzi din aramă, pline cu ducați, tot din aur. Inventarul mai menționează și trei butoaie pline cu argintărie și odoare bisericești. Dar și un butoi plin, din nun se știe ce motive cu otravă. Alte câteva butoaie, închise etanș, ar fi, și ele, pline cu sigilii domnești cu documente și alte acte de cancelarie care, la vremea lor aveau, și ele o mare importanță administrativă”.
Comoara „capcană”
Arheologul Petrov ne-a relatat că, acest document, din care el nu deține decât copia unei părți, ar fi fost descoperit în anul 1995 de preotul Ionel Blaj. De fapt, specialistul este convins că, de-a lungul vremii, o serie de preoți din zonă au făcut tot soiul de săpături, nesistematice, care au adus mari pagube vechilor relicve de acolo. Iar acele „cercetări” ar fi dus inclusiv la profanarea unor vechi morminte. Atunci, în 1995, s-au făcut săpături neautorizate, în cursul cărora a fost deschisă o veche criptă amplasată în apropierea altarului bisericii. Acolo s-ar fi găsit un schelet care, în zona bazinului avea o cutie din aramă în care se afla documentul descris mai sus. Petrov ne-a mai relatat că, în vremurile trecute exista ca marile tezaure să fie depuse în zona unor „comori capcană”: „este vorba de niște tezaure, relativ bogate, pe care găsindu-le, eventualii căutători de comori s-ar fi mulțumit cu ele, și nu ar mai fi continuat săpăturile. Ceea ce se știe, deja, este că în vara anului 2005, într-o noapte, unul dintre preoții care știau despre „inventarul” lui Brâncoveanu, ar fi descoperit „comoara capcană”. Este drept că, în acea perioadă au existat niște informații privitoare la comoara brâncovenească. Mai mult decât atât, o televiziune a și prezentat un film documentar care i-a fost dedicat.
..,s-a gasit documentul scris de......logofatul care era un foarte bun caligraf pe o hirtie care era de la cancelaria dl brancoveanu pe care a gasito pintre cartile dintr-o lada din pod cind s-a urcat sa vada pe unde ploua iar pe alte hirtii vechi a desenat biserica cu capcane si tuaneluri si asa sa reparat acoperisul cu lacomia unor romii pe care ...i-au muncit cam 6 luni nu l-ea dat voie sa sape de la inceput pentru ca ce sa gaseasca...vre-o 30 t de stinca ...,pina la urma nu a avut ce sa faca s-au apucat de sapat ,el dind telefon la politie care la scapat de romi care si acuma cred ca acolo sant 30t galbeni, logofatul a ars unele hirtii de frica sa nu fie acuzat de fals .laudindu-se la cineva mai mare .din tg jiu ca acolo era un xerox bun.......cum a reusit sa repare acoperisu biserici fara bani. a spus ca logofatul a facut o singura gresala crucea de pe hirtie nu era la fel cu ce-a din hrisovul lui brancoveanu si nu a putut sa puna peceta,la planu biserici a pusniste gropi,lazi,butoaie ,caverne tunele capcane,si un inventar fabulos,aur pietre pretioase... dar romi au crezut toate minciunile hirtia era veche si se pare ca si in sec 21 mai exista naivi care cred ca exista aur subt biserica ..prima oara trebuie renovata biserica si pe urma o sa gasiti 30t de ducati,milioane de pietre pretioase ..cit dura sa sape popa cu logofatul o groapa de 1 metru in altar ,o zi, sa scoata cazanul la care visau romii credeti ca daca gaseau un asemenea document spuneau la cineva nu cred ,multumiri parintelui pentru curajul de care a dat dovada ,scopul scuza mijloacele.totul spre binele bisericii,se pare ca este foarte norocos ca a gasit si alte documente caci carti vechi si xerox sant destule. multumiri lui brancoveanu pentru ca a scos din monotanie oraselul arheologului ,pentru timpul pierdut si bani aruncati daca parohia vrea sa renoveze biserica punetil pe dl blaj preot si precis gaseste dansul alt document prin zidurile bisericii
Inca o data sa aratat lumii intregi pana unde a ajuns nebunia in Romania, unde autoritatile in fuga lor dupa bani nu mai tin seama de nici o logica. Desi e simplu, sa faca locuri de munca pentru popor ( inclusiv romanilor ) si atunci din impozite o sa aibe bani la buget si nu mai trebuie sa viseze ca nebunii la comori inexistente.
E corect ce spui anonim, cu o singura exceptie: nu ai tu de unde sa stii ca nu există comori. Tocmai ca există. Chiar pe siteul asta sunt exemplificate cateva sute de astfel de descoperiri, inclusiv zeci din Romania. Uite un exemplu recent:
http://hartacomorii.blogspot.ro/2013/09/statul-roman-va-recompensa-cu-200000-de.html
Ce a gasit Iulian se numeste o descoperire intamplatoare. Da, exista comori ascunse pe teritoriu tari dar de acele comori nu stie nimeni si de aceea mai exista acolo unde au fost ingropate. Dar o comoara ingropata de care stiu cel putin doi oameni aceea nu va rezista sa stea mult timp acolo . Daca Brancoveanu a ingropat comoara si dupa aceea a fost decapitat sigur Doamna Brancoveanu care a trait inca multi ani dupa raposat ar fi luat acea comoara . Sau popi care au stiut de ea ,dupa martiriul lui Constantin si fii ar fi luat comoara pentru biserici sau pentru visteria tari. Asa ca aceasta comoara chear daca a existat ea a fost de mult scoasa de acolo si folosita. Da au ramas povestile spuse de batrani la sezatori sa treaca timpul mai usor. Asa ca sa visam si noi frumos la o posibila comoara a lui Brancoveanu dar sa nu ajungem sa distrugem pentru ea.
Asa da, e bine sa vorbesti concret pe caz si nu sa generalizezi cum ai facut anterior. Comori exista, cu sutele, poate cu miile. Că alta e poate situatia in acest caz, iti dau dreptate. Dar si tu trebuie sa imi dai dreptate cand spun ca exista comori nedescoperite si sa nu incerci sa dezamagesti fara argumente pe pasionatii cautatori de comori, la modul general vorbind. Au fost descoperite sute de comori in intrega Europa si vor mai fi inca sute descoperite. Eu numai pe siteul asta am citit despre cateva zeci de comori gasite. Si cu siguranta nu au scris despre toate. Sunt sute de siteuri in intrega lume care prezinta descoperiri de acest gen, inclus websiteuri oficiale ale multor muzee si institutii istorice prestigioase din intreaga Europa si din intrega lume.
Anonimule, nu te mai pune contra, ca la Baia exista o parte din comoara lui Brincoveanu, dak n-ar exista nu te-ai impotrivi atata k nu exista, P.S. Dana rusine pt ce incerci sa faci...
Trimiteți un comentariu
☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.