Comoară din argint descoperită la sud de Dunăre

O comoară formată din bijuterii de argint, care a fost cel mai probabil îngropată în toamna anului 1688 în timpul celei mai mari revolte a catolicilor bulgari împotriva Imperiului Otoman, a fost descoperita în nord-vestul Bulgariei. Tezaurul a fost găsit de către localnici și a fost predat la Muzeul Național de Istorie din Sofia, care a anunțat descoperirea.

Comoara este formată din aproape o duzină de bijuterii pentru femei, datează din a doua jumătate a secolului al 17-lea și este foarte probabil să fi fost ascunsă in timpul răscoalei organizată de bulgarii romano-catolici care, cu ajutorul bulgarilor ortodocși din est, au incercat sa elibereze Bulgaria de jugul Imperiului Otoman.

În anul 1396 d.Hr., al doilea Imperiu Bulgar a fost cucerit de invadatorii turci, inaugurând perioada cunoscută în istoria bulgară ca Jugul Otoman, care a durat până în Eliberarea Națională a Bulgariei în anul 1878 ( si anul 1912 pentru unele regiuni). Pe parcursul acestei perioade, haiduci bulgari (haiduks) au pus în scenă un război de gherilă, organizand numeroase revolte locale și mai multe răscoale majore prin care încercau să alunge Imperiul Otoman, dar toate au fost zdrobite într-un mod atroce de către trupele otomane.

Una dintre aceste revolte a fost Răscoala centrată în jurul orașului Ciprovți, în nord-vestul Bulgariei, care devenise ca un centru prosper al bulgarilor romano-catolici în secolul 17 (în contrast cu majoritatea covârșitoare a populației din Bulgaria, care era ortodoxa ) și a căror comunitate a fost condusă de lideri și clerici bulgari educați în Vatican.

Revolta a izbucnit după ce armata Imperiului Austriac a capturat Belgradul în timpul Marelui Război turc dintre anii 1683-1699, insurgenții având speranța că vor primi ajutor din partea forțelor austriece. Cea mai mare parte a speranțele lor nu s-a materializat și a fost anihilată de către trupele otomane, împeuna cu mare parte a populație regiunii, supraviețuitorii fiind vânduți ca sclavi.

Bătălia decisivă a avut loc în octombrie 1688 în apropierea orașului Kutlovitsa, unde a fost găsită și comoara din argint, probabil ingropata în timp ce populația locală fugea de atrocitățile forțelor otomane.

Tezaurul constă într-o diademă, două podoabele purtate pe frunte, o pereche de cercei, elemente suplimentare de conectare, două inele și alte obiecte.

"Toate elementele sunt realizate din argint. Comoara a fost probabil o avere de familie" , au precizat reprezentantii Muzeului National de Istorie din Bulgaria.

Înainte sa fie îngropată, comoara a fost înfășurată într-un înveliș din piele, care s-a descompus in mare parte.

Elementele de argint au fost cel mai probabil produse de unii dintre numeroșii mesteri ce prelucrau argint si aur în orașul Ciprovți, ale caror podoabe erau vandute în întreaga Europa de Est. Acesti mesteri utilizau tehnici metalice complexe, cum ar fi filigranarea și granularea. Muzeul explică faptul că persoanele care prelucrau argint și aur in regiunea Ciprovți erau tot mai numeroase in acea perioadă, dezvoltarea acestui mici industrii bazându-se pe extragerea minereului de argint în secolele 16 - 17.

De fapt, însăși apariția orașului Ciprovți și a așezărilor din apropiere, în această regiune muntoasă din nord-vestul Bulgariei, este conectata la descoperirea depozitelor de argint, după a doua jumătate a secolului 15.

Regiunea Ciprovți s-a bucurat de o relativă libertate din partea autorităților otomane: "Datorită acestei libertăți relative a populației locale, în secolul 17 orașul a devenit un centru al propagandei catolice franciscane din Bulgaria. Mânăstirea Fecioara Maria a fost reședința arhiepiscopilor catolici din Bulgaria",  mai explică Muzeul National de Istorie .

Aceasta concluzionează că prosperitatea in Ciprovți s-a încheiat în anul 1688, când trupele din Sofia ale Pașei au zdrobit revolta locală a catolicilor bulgari. Localnicii care au supraviețuit și au evitat capturarea au fugit la nord de Dunăre, în Țara Românească.