Livada în care au fost descoperite cel puțin 6 comori cu monede romane din aur

Vara trecută, Universitatea De Vrije a rugat persoanele care au făcut descoperiri arheologice în cadrul sistemului de antichități portabile din Olanda (PAN) sa trimită informații cercetătorilor universitari, ca parte a unui nou studiu privind aceste descoperiri.

Unul dintre rapoarte a fost primit de la pasionatul de detecție metale Mark V., care în anul 2016 a descoperit 23 de monede de aur romane într-o livadă din satul Lienden, la periferia Buren, în provincia centrală Gelderland. Detectoriștii Van Ommeren și Cees au anunțat de asemenea că au descoperit 8 monede din aur în același loc în anul 2012, când terenul a fost nivelat pentru a face loc plantării livezii.

Cercetătorii au căutat mai multe informații despre acest teren cu multe descoperiri. Cercetarea arhivistică a arătat că pe teren a mai fost descoperit aur roman, încă din secolul al XIX-lea. Cel puțin de două ori, în anii 1840, monede de aur au fost găsite pe teren, care aparținea pe atunci Baronului van Brakell, și mai multe au fost găsite în anii 1905 și 1916. Chiar dacă s-a pierdut urma monedele descoperite în secolul al XIX-lea, arhivele menționează trei monede de aur Valentinianus, trei Constantini, două Honorius și una Majorianus.

Fără a le număra pe cele pierdute în trecut, care nu mai pot fi găsite, studiul a constatat că un număr total de 42 de piese au descoperite în sit-ul arheologic al livezii, de-a lungul anilor. Acestea sunt toate solidus, o monedă din aur emisă în Imperiul Roman târziu, mai întâi de Constantin și apoi de împărați ulteriori. Cele mai multe dintre monede, 29 solidus, sunt datate ca fiind emise până la sfârșitul secolului al IV-lea, începutul secolului al V-lea: cinci de Valentinian al II-lea, 10 de Honorius, 13 de Constantin al III-lea și una de Jovinus.

Aceste monede au o mare importanță istorică. Luate împreună, ele constituie cel mai mare tezaur de solidus găsit vreodată în Olanda. Arheologii cred că tezaurul a fost îngropat în jurul anului 460 d.Hr., cu doar 16 ani înainte ca Odoacru să îl detroneze pe ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, moment care a marcat sfârșitul convențional al Imperiului de Apus și începutul Evului Mediu.

Când arhivele au confirmat lunga istorie de comori de aur a terenului, arheologii de la Universitatea Liberă și Serviciul Național pentru Patrimoniul Cultural au decis că situl arheologic trebuie cercetat profesional. Au început o mică etape de săpături, în doar trei etape, dar nu au fost descoperite alte monede.

Echipa spera de asemenea să găsească rămășițele unui container, o pungă sau o cutie, un vas sau orice altă metodă folosită pentru a ține tezaurul împreună, dar nu era nimic acolo. Ultimul punct de pe ordinea de zi era determinarea contextului mai larg al tezaurului. A fost îngropat într-o casă sau într-o așezare? Poate a fost un templu sau un mormânt? Unul dintre detectoriști a spus că a văzut ceva ce semăna cu fragmente osoase omenești, atunci când a găsit monedele de aur în 2016. El nu a atins și nu a deranjat presupusele rămășite umane, așa că arheologii au sperat că le-ar putea găsi acolo.

Au descoperit, într-adevăr, rămășițe scheletice umane. Testarea a determinat că erau rămășitele trupești a patru persoane, trei îngropări de înhumare și un mormânt de incinerație dintr-o urnă. Rezultatele obținute prin datarea cu radio-carbon au dat speranță că rămășițele umane ar putea fi conectate la tezaurul monedelor solidus. Dar înmormântările de înhumare datau din aproximativ anul 1800 î. Hr., epoca bronzului mijlociu, mult înainte chiar de a se bate monedele.

În timp ce aceste morminte nu par să aibă o legătură directă cu tezaurul, arheologii bănuiesc că totuși a existat un mormânt din epoca medievală de bronz, probabil aflat pe acel deal, care a fost folosit în secolul al V-lea ca pe un semn util pentru localizarea ulterioară a tezaurului. Ar fi fost un loc recunoscut în peisaj, un fel de semn pe care l-ai alege pentru a îngropa o comoară pe care aveai intenția să o recuperezi. Dar în anii 1840 dealul a fost aplatizat, pentru a fi folosit ca teren agricol, exact atunci când au fost găsite primele monede, iar atunci probabil că presupusul mormânt medieval a fost distrus.

În acest moment, monedele din descoperirile recente sunt expuse împreună, pentru prima dată în decenii, poate chiar secole, la Muzeul Valkhof. Cert este că livada în care au fost descoperite mai multe comori cu monede solidus din aur a devenit celebră în Olanda, iar secretul comorilor găsite în același teren a avut un răspuns simplu: toate monedele proveneau din același tezaur, care s-a împrăștiat de-a lungul perioadei de peste 1500 ani.

Varietatea perioadelor de timp și a împăraților nu este neobișnuită pentru tezaurul târziu al monedelor romane. Aceste monede erau atât de valoroase, încât nu prea se aflau în circulație. Acestea au fost colectate și depozitate ani de zile, chiar pe parcursul mai multor generații. Este aproape sigur că au fost îngropate într-un singur tezaur, cândva în ultimii ani ai Imperiului Roman de Apus.