Se afișează postările cu eticheta Comori ascunse in ape. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Comori ascunse in ape. Afișați toate postările

luni, 28 iulie 2014

Noi comori au fost recuperate din ocean

Peste 13500 de monede din aur și argint, precum și "elemente importante ale patrimoniului cultural", au fost recuperate în largul coastei Carolinei de Sud de către Odyssey Marine Exploration, care continuă căutările in sit-ul naufragiului SS Central America.


Pe 18 iulie 2014, compania de explorare marină la mare adâncime a prezentat un inventar complet al comorii recuperate, care include o mare varietate de monede din aur și argint, inclusiv o moneda rară de 20 dolari. De asemenea, compania a declarat că pe lângă moneda Double Eagle a descoperit monede de 10 dolari, 5 dolari, 2.50 dolari și 1 dolar, precum monede cu valori mai mici.


De asemenea, compania a anunțat că a recuperat lingouri din aur, pepite, praf de aur, dar și aur cu proveniența din alte țări.


Cercetatorul sef Bob Evans a precizat că monedele datează din anii 1823-1857 și sunt "o capsulă a timpului pentru aproape toate monedele care erau încă utilizate în anul 1857. Este uimitoare varietatea si calitatea monedelor, descoperirile din acest an fiind foarte diferite față de cele din anii anteriori."


Cu toate că lista de inventar a oferit unele detalii cu privire la monedele și artefactele recuperate, nu există informații cu privire la valoarea comorilor descoperite, motivandu-se că "rapoartele operaționale detaliate ar perturba recuperarea obiectelor vizibile."



În luna mai 2014, compania a raportat totuși că în timpul primei sale scufundări de două ore a recuperat aproximativ 28 de kilograme de aur, care ar valoara aproximativ 1,3 milioane de dolari.



Epava navei SS Central America a fost descoperită în anul 1988, la o adâncime de 7200 de metri, iar operațiunile de recuperare s-au desfășurat până în anul 1991. Operațiunile inițiale de recuperare au fost oprite in momentul în care descoperirea a devenit obiect al litigiilor juridice, 39 companii de asigurare depunand cereri pentru revendicarea aurului.

Pe 6 martie 2014, Odyssey, un pionier in explorarea de mare adâncime in ocean, a primit contract exclusiv pentru operațiunea de recuperare a comorilor.

Conform datelor istorice, nava SS Central America a fost prinsă pe 12 septembrie 1857 într-un uragan și s-a scufundat la 160 mile în largul coastei Carolinei de Sud. Nava avea 425 de pasageri, împreună cu o mare încărcătură de lingouri de aur si monede noi.

duminică, 27 iulie 2014

Scafandrii din Constanța au descoperit o navă antică

Scafandrii de la Club Marine Explorer din Constanţa au descoperit rămăşiţele unei nave antice îngropate în nisip. Aceasta măsoară 20 de metri şi se află la o adâncime de circa 17 metri.

Scafandrii de la Club Marine Explorer au făcut luni o descoperire importantă, în timpul unei misiuni de rutină pentru verificarea ţintelor de pe sonar. În zona portului antic, la doi kilometri de comandament, aceştia au detectat rămăşiţele unei nave antice îngropate în nisip.


Pe amplasament au fost găsite rămăşite ale balastului: roci, bucăţi de cărămidă, fragmente ceramice şi lemn.


Analiza geologică a acestora a demonstrat că este vorba despre roci magmatice ce provin de pe coasta Italiei.

Cel mai probabil, corabia s-a scufundat în urma unei furtuni şi a ajuns pe fundul mării cu chila în sus. Din acest motiv se crede că încărcătura se află încă la bord, mai precizează sursa citată.

Deocamdată însă, scafandrii de la Club Marine Explorer nu pot explora epava şi recupera eventuala încărcătură, întrucât au nevoie de aprobări speciale.

Sursa imagini, precum si alte detalii gasiti pe pagina de Facebook a clubului, dând click AICI.

joi, 8 mai 2014

Comoara de pe Corabia Aurului: încă 60 de kg de aur au fost descoperite

SS Central America, cunoscută sub numele de Corabia Aurului , a fost vas cu aburi in lungime de 85 m, care a operat între America Centrală și coasta de est a Statelor Unite, în anii 1850.

Nava s-a scufundat din cauza unui uragan, în septembrie 1857, împreună cu peste 550 de pasageri, echipajul si 18 tone de aur ( 3 tone oficial, plus 15 tone suplimentar, reprezentant un transport secret de la banci din New York) . Pana acum a fost recuperat aur in valoare de peste 50 milioane dolari și există mult mai mult aur scufundat.

Un grup de căutători de comori din Florida speră să găsească si mai mult aur, după a facut o descoperire importantă. Echipa a anuntat la inceputul săptămânii că recuperat peste 60 de kilograme de aur.

Două dintre lingourile descoperite

Aurul a fost descoperit în timpul căutărilor preliminare ale vasului scufundat, la 160 mile în largul coastei Carolinei de Sud.

Folosind tehnologie modernă, compania de explorare la mare adâncime spera sa rezolve mister vechi de peste un secol si jumatate. Echipa nu era sigură de ce ar putea descoperi, dar, la prima lor incercare, au gasit aur de peste 1 milion de dolari.

Mark Gordon, presedinte si ofiter sef al Odyssey Marine Exploration, a spus: " Chiar din prima scufundare de recunoastere am descoperit mai multe obiecte din aur. Erau cinci lingouri de aur, dar si monede de aur de 20 de dolari.

Comoara găsită, in valoare de 1,2 milioane dolari, reprezintă doar o fractiune din ceea ce se află in adâncul oceanului. Potrivit experților, aur in valoare de 86 milioane dolari în aur a ramas nerecuperat de pe nava scufundată.



Epava a fost descoperită pentru prima data de Tommy Thompson la sfârșitul anilor '80 , care a recuperat aproximativ 2 tone de aur. Investitorii au reclamat că Thompson nu le-a plătit cota parte, iar când federalii au încercat să-l ancheteze, acesta a dispărut împreună cu aurul.

Tommy Thompson, primul descoperitor al vasului SS Central America

Acum, dupa ani de lupte in instanta, căutarile au fost reluate. Mark Gordon a precizat: " Suntem cu adevarat plin de speranță sa recuperăm comoara complet, pentru a oferi, în special investitorilor, profitul la care au sperat timp de peste 20 de ani".

Mark Gordon

Expediția va explora situl submarin aproximativ cinci luni. Daca zvonurile sunt adevărate cu privire la transportul secret de aur la bordul navei, aceasta comoara ar putea fi în valoare peste 1 miliard de dolari.

luni, 7 aprilie 2014

Un copil a găsit într-un iaz o pungă plină cu bijuterii

Un copil a găsit în iazul Heideck din Bavaria, nu departe de Nuremberg, o pungă plină de bijuterii estimată la zeci de mii de euro, relatează sâmbătă Rai News citat de The Epoch Times.

Părinţii au chemat imediat poliţia, care iniţial a estimat comoara la 10.000 de euro. Dar un purtător de cuvânt al autorităţilor a corectat imediat ştirea: este vorba despre un probabil jaf sau furt cu o valoare mult mai mare, zeci de mii de euro.


Descoperirea datează de vineri seară, când copilul a ieşit să facă o plimbare cu familia. El a fost cel care a observat că ceva strălucea în apă în timp ce încerca să pescuiască ceva din joacă. "Am crezut că era doar ceva din fier", a declarat tatăl presei locale, "dar apoi am văzut că în apă se afla un colier şi multe alte lucruri".

Şi astfel, colier după colier, familia a pescuit o pungă de bijuterii. Este vorba despre "o pradă a unui jaf sau a unui furt", a declarat poliţia. Bijuteriile ar putea fi ale unui magazin de bijuterii din Erlangen, jefuit în luna ianuarie. Dar dacă nimeni nu le pretinde, copilul se poate declara deja bogat la vârstă de cinci ani.

sâmbătă, 18 ianuarie 2014

Ceramică antică ( inclusiv un vas biblic ), păstrată în subsolul casei unui pescar

Departamentul de Antichități din Israel a anunțat miercuri descoperirea uimitoare a unui număr mare de piese de ceramică veche, complet intacte și depozitate într-un subsol.


Totul a început cu un apel telefonic către Departamentul de Antichități: " În subsolul casei mele există cutii pline de vase antice și ceramică, pe care un membru al familiei mele, un pescar, le-a strâns înainte de a muri. Vreau să donez artefactele la stat și vreau ca nepoții mei să știi unde să le poată vedea în viitor."

La scurt timp după apelul telefonic, doi arheologi de la Departamentul de Antichități au ajuns la domiciliul apelantei, Osnat Lester.

Ei au fost uimiți când au văzut comoara: un număr mare de vase de ceramică vechi și rare, atent înfășurate în pânză și stivuite în cutii. Cele mai multe dintre piese erau complet intacte, iar restul erau în fragmente mari. Ceramica fusese "pescuită" din Marea Mediterană. Suprafețele vaselor erau încrustate cu scoici și alte sedimente din ocean.

Cu mii de ani în urmă, țărmurile din zonă au fost un punct important pentru canalele de navigație comercială. Locația fiind situată chiar între Egipt și Liban, mulți comercianți maritimi au andocat și au comercializat mărfuri, iar unele dintre aceste ambarcațiuni s-au scufundat aproape de mal, lăsând o dâră de artefacte în adâncurile oceanului.

Artefactele din casa doamnei Lester provin din diverse epoci și din încărcătura mai multor ambarcațiuni scufundate în timpuri antice, vase care transportau uleiuri, hrană și uneori vin.

Un frumos vas, cu un cadru înalt și mânere mari, a fost imediat recunoscut ca fiind din timpul perioadei biblice, de acum aproximativ 3000 de ani. O altă piesă remarcabilă a fost din perioada romană, în urmă cu 2000 de ani, iar o urnă rotundă a fost datată din perioada bizantină, în urmă cu aproximativ 1500 de ani.

Pentru ochiul expertului, încărcătura unei amabrcațiuni scufundate reprezintă un mesaj din trecut. Prin studierea artefactelor, un arheolog poate afla perioada de timp când a fost creat artefactul sau ce marfă a transportat.

Autoritatile au mulțumit doamnei Lester pentru că a fost un bun samaritean: "În viitor, vom expune artefactele pentru publicul din muzee, în loc să fie închise într-un subsol", a declarat Amir Ganor, directorul Departamentului de prevenire a Traficului de Antichități.

vineri, 27 decembrie 2013

Comorile celor 11 corăbii spaniole scufundate la Fort Pierce

Familia de căutători de comori Schmitt din Florida a descoperit o comoară formată din artefacte de aur în valoare de peste 300.000 dolari, în timp ce efectuau scufundările lor obisnuite din weekend pe coasta Floridei, la Fort Pierce. Comoara este formată din șapte lanțuri de aur, trei monede de aur și un inel de aur si a fost descoperită la doar 140 de metri în larg.


"Am plâns ca un copil", descrie Hillary Schmitt, în vârstă de 20 de ani, sentimentul din momentul descoperirii. "L-am privit pe fratele meu Eric când a ajuns la barcă cu mâna plină de bijuterii. Când a iesit din apă si s-a urcat pe punte, buzunarul lui atârna greu, fiind plin de asemenea cu bijuterii din aur."


Chiar și pentru experimentata familie Schmitt, care căuta comori în mod profesional prin intermediul firmei lor de familie Booty Salvage, aceasta descoperire a fost suficientă pentru a-i entuziasma.


Cea mai mare descoperirea a acestora în trecut a fost tavă spaniolă din argint, in valoare de 40.000 dolari.

Se crede că bijuteriile provin de la epava uneia dintre cele 11 corabii spaniole care au fost scufundate de un uragan în anul 1715.


Conform documentelor de inventar pentru corăbiilor scufundate, se estimează că au fost descoperite până acum artefacte valorând 175 milioane dolari din totalul comorilor scufundate, in valoare 600 milioane dolari. Există 15 echipaje de căutatori care au autorizați pentru a face cercetari în zonă. Firma Booty Salvage a familiei Smith este doar una dintre acestea.

Luna trecută, alti cautatori de comori au descoperit în zonă 51 de monede de aur în valoare de 250.000 dolari.


"Aproape în fiecare zi sunt descoperite artefacte de la naufragiu, monede, muschete, ceramică. Este cu adevărat uimitor", au explicat cautatorii de comori.


Pentru a descoperi artefacte se foloseste un dispozitiv denumit Mailbox, care este conectat la ambarcatiunea cautătorilor si care suflă jeturi puternice, îndepărtand nisipul si scoțând la iveală comorile din adâncuri.

"A fost un hobby, dar acum se pare ca a devenit un stil de viață", concluzionează familia Schmitt, care este nerăbdatoare să plece din nou în căutare de comori.

duminică, 24 noiembrie 2013

Misteriosul artefact ou-chip

Povestea descoperirii arheologice

Lângă lacul Winnipesaukee din SUA a fost găsit în anul 1872 un misterios artefact, în timp ce câțiva muncitori săpau o groapă.

Artefactul este de fapt o piatră cioplită cu dimensiuni de aproximativ 10 cm lungime pe 6,4 cm, în forma de ou, pe care există o varietate de simboluri și un chip. Vechimea artefactului, scopul și originea sunt necunoscute.

Seneca Ladd, un om de afaceri din Meredith care a angajat muncitorii, a pierit în anul 1892, iar artefactul a ajuns la una dintre fiicele sale, care l-a donat în anul 1927 Asociației de Istorie din New Hampshire. În acest moment misteriosul chip oval se află expus la Muzeul de Istorie New Hampshire.

Simbolistica chipului-ou

Sculptura poate fi asemănată cu un cap uman, având ca ureche un spic. Pe artefcat sunt prezente și alte câteva figuri si simboluri, unele surprinzator de moderne. Pe cealaltă parte reprezentările sunt și mai abstracte, conținând săgeți inversate, o planetă sau un satelit natural ( probabil Luna ), puncte și o spirală, asemănată de unii cu o galaxie. Un naturalist american spunea în anul 1872 că artefactul ar simboliza "un tratat" între două triburi.

Studiile stințifice

Există o gaură perfect conică prin artefact, având un diametru mai mare la bază. O analiză științifică a fost efectuată în anul 1994. Într-un articol din 2006 publicat de către Associated Press, arheologul Richard Boisvert a sugerat că găura ar fi fost realizată ulterior, după descoperire, cu instrumente electrice din secolul XX, în gaură existând zgârieturi care sugerează că artefactul a fost plasat pe un ax metalic și îndepărtat de mai multe ori. Analiza a concluzionat că piatra este un tip de cuarțit, derivat din gresie sau mylonit.

Chipul-ou a stârnit imaginația ufologilor

Însă enigmaticul ou-chip sculptat atât de modern in piatră a trezit imaginația pasionatilor de mistere, care au dezvoltat un adevărat interes pentru acest artefact, pretinzând ca simbolurile ar reprezenta o galaxie spiralată, o planetă extraterestră și un vehicul spațial prăbușit si că poate ne spune povestea unei ființe rătăcite pe planeta noastră, "naufragiul" fiiind gravat în piatră de către respectivul vizitator, care ar fi supraviețuit împreună cu triburile din zonă sau sau ar fi studiat o perioadă aceste civilizatii terestre. Au fost publicate chiar câteva cărți despre aceste teorii asupra artefactul, care au fost tratate bineînțeles ca pur science-fiction.




Concluzii

Cert este că nimeni nu știe cărei civilizații pământești să îi acorde meritul acestui artefact sculptat asemeni unei lucrări de artă moderne, dar care provine dintr-un trecut îndepărat. Există și opinii precum că oul ar fi opera unui sculptor talentat de la sfârșitul secolului XIX și totul este un fals, mai ales că piatra este aproape imposibil de datat, iar prelucrarea este prea simetrică și bine realizată pentru niște creatori de acum mii de ani.

miercuri, 30 octombrie 2013

Harta comorilor din Marea Neagră

Arheologii spun că Marea Neagră este o adevărată sursă de comori: de la corăbii antice scufundate, amfore și sarcoface până la nave din secolele trecute.

Exploratorii marini împreună cu geologii vor scana Marea Neagră, realizand o hartă cu toate epavele, așezările dispărute în ape și locațiile în care se vor descoperi artefacte sau poate chiar adevărate comori.

Proiectul este unul cât se poate de serios, specialistii de la Institutul de cercetare GeoEcoMar primind fonduri europene fr 1,5 milioane euro pentru acest proiect de întocmire a unei hărți cu toate artefactele din adâncuri.

Va fi adevărat repertoar arheologic, inclusiv cu obiective dedicate vizitării prin expediții organizate în Marea Neagră pentru turiștii pasionați de scufundări, istorie și comori.


O parte din artefactele găsite vor fi scoase la suprafață și expuse la Muzeul de Istorie Constanţa.

Nu este exclus să fie descoperite întregi sit-uri arheologice ale unor așezări de la malul mării, dispărute sub ape.

Pentru cartografiere se va utiliza un sonar ce poate fi lansat chiar la 1000 de metri adâncime și care va fi ghidat de pe o navă de cercetări marine.

Din primăvara 2014 se vor efectua explorări de cercetare și cartografiere sistematice, începând de la Capul Kaliakra la Capul Midia, iar la final va fi întocmită și harta comorilor din această zonă a Mării Negre.

duminică, 20 octombrie 2013

Comoara celor patru mercenari

Era anul 1859. Patru mercenari care-și ofereau serviciile pentru armata peruană ( un spaniol pe nume Diego Alvarez, un irlandez numit Killorain, un englez ce purta numele de Luca Barrett și un american pe care îl chema Brown ) s-au decis că trebuie să existe și alte modalități de a face rost de mai mulți bani. Și au început să caute noi oportunități.

Unul dintre bărbați a mers la preot renegat, pe nume părintele Matteo. Preotul i-a spus despre o comoara ascunsă și bine păzită la o biserică din orașul Pisco din Peru. Cei patru au întocmit un plan, au plecat din armată și au ajuns la Pisco.

Biserica din Pisco, Peru
Alvarez și Killorain erau catolici și a început să participe zilnic la slujbe. Ei au devenit enoriași model. După un timp, s-au dus cu o poveste teribilă la preoții locali. Ei le-au spus slujitorilor bisericii că un preot renegat, cunoscut ca părintele Matteo, știe despre o comoara și adună un grup mare de bandiți cu care să fure tezaurul.

Preoții au crezut povestea, iar Alvarez a venit cu un plan pentru a proteja comoara. A propus să încarce comoara pe o corabie și să o mute în siguranța la Callao. Alvarez și cei trei prieteni ai săi și-au oferit bucuroși serviciile lor, în calitate de gardieni ai comorii pe durata transportului.

Conform documenteler bisericesti, preoții au încărcat următoarele obiecte pe o navă în micul port Pisco :
        14 tone de lingouri de aur
        7 sfeșnice mari de aur cu pietre prețioase
        38 coliere lungi cu diamante
        O anumită cantitate de inele
        O anumită cantitate de brățări cu pietre prețioase
        O anumită cantitate de cruci cu pietre prețioase
        Un braț de pietre prețioase neprelucrate
        Diverse alte bijuterii și obiecte de ornament din metale prețioase
        Un braț de dubloni spanioli

Dubloni de aur

Corabia a inceput să navigheze spre Callao, cu unii dintre preoți, echipajul navei și cei patru gardieni. Odată ajunsi în larg, căpitanul, echipajul și preoții au fost uciși de cei patru "gardieni".

***

Alvarez s-a gândit că ar putea ascunde comoara prădată în partea din față a corabiei, până se apropie de uscat, apoi să ingroape comoara undeva la țărm, să ducă iarăsi corabia în larg. să o scufunde și apoi să anunțe autoritaților naufragiul.



În acest fel, nimeni nu i-ar suspectat vreodată de crime și de furtul comorii bisericii. Apoi ar putea naviga cu altă corabie la locul numai de ei știut al comorii și să recupereze prada.

Cei patru bărbați au stabilit un curs spre Tahiti, pentru a face rost de provizii.

Insule din Tahiti, Tuamotu

După aceea s-au îndreptat într-o zonă cu multe insule mici și atoli.

În decembrie 1859 ajunseseră la un mic atol de corali din grupul Tuamotu. Nu exista nici port în zonă, astfel încât au transportat comoara cu barcă mică, efectuând mai multe tansporturi până cel mai toată comoara a fost adusă pe atol.

Alvarez a făcut o hartă, dar nu a știut ce nume avea atolul. Cei patru au mers în Katiu, iar Alvarez a descris unui localnic singuratic atolul și l-a rugat îi spună numele acestuia . Omul i-a spus că atolul se numește Pinaki. Alvarez nu dorea să existe bănuieli, așa că a decis să curme cu o lovitură năprasnică viața localnicului.


Întâmplarea a enervat localnicii, iar cei patru bărbați au trebuit să fugă în grabă din zonă. Alvarez nu și-a dat seamă că localnicul se gândise la un alt atol, confundându-l cu atolul Pinaki.

Cei patru mercenari au scufundat nava în largul coastei Australiei și au vâslit spre țărm. Povestea naufragiului a fost credibilă pentru autorități, iar ei si au trăit o perioadă cheltuind o parte mică a comorii, pe care o luaseră cu ei.

Dar se pare că au trăit prea bine. Pentru că atunci când a venit timpul să pună bani împreună pentru o expediție de preluare a comorii din atol, nu au mai avut fonduri suficiente.

Ei au încercat să împrumute bani, spunându-le unor potențiali investitori că au găsit o hartă a unei comorii. Însă povestea lor nu a functionat. Aveau rapid nevoie de bani.

S-au dus și s-au angajat. Alvarez și Barrett au fost uciși într-o altercație cu localnicii . Apoi Killorain și Brown a ucis un om într-o încăierare. Cei doi au fost condamnați la 20 ani de închisoare. Brown a murit în timp ce ispășea pedeapsa.

***

Legenda continuă în luna mai a anului 1912, când un cu totul alt personaj, Charles Howe, se întorcea la locuința sa de lânga Sydney. Era o seară ploioasă și a intrat repede în casă.

Sidney, 1912
După un timp a auzit o bătaie în ușă. A deschis și a văzut un vagabond bătrân care cerșea. Charles Howe a dat de mâncare cerșetorului, lăsându-l să își usuce hainele. Vagabondul a plecat apoi.

Patru luni mai târziu , Howe a fost chemat la spitalul din Sydney. Bătrânul vagabond era foarte bolnav și dorea să discute cu el. Cerșetorul i-a spus lui Howe că numele său a fost Killorain și că el, impreună cu alții trei tovarăși, au îngropat o comoară departe în ocean. Dar el a petrecut cea mai mare parte a vieții în închisoare și nu a mai fost niciodată capabil să meargă după ea. El i-a dat lui Howe harta desenată de Alvarez și i-a istorisit întreaga poveste, spunându-i să recupereze comoara.

Howe a plecat și a început să verifice povestea bătrânului. El a constatat că într-adevăr nu a existat un transport valoros de la biserica din Pisco și că patru bărbați au ajuns în Cooktown în februarie 1860, după ce corabia lor naufragiase. El a revenit la spital pentru a vorbi cu Killorain, însă fostul mercenar plecase din această lume.

Howe a vândut tot ce avea și a pornit spre Tahiti. De acolo, el a plecat spre micul atol Pinaki. S-a stabilit pe atol în februarie 1913. Howe a petrecut 13 ani căutând comoara din atol, săpând sistematic.

Atolul Pinaki

În cele din urmă s-a întors la Tahiti. Howe a întrebat localnicii despre Bird Bosun, corabia plecase de la Pisco. Unii bătrâni i-au spus că nu a ancorat o astfel de corabie în apropiere de Pinaki, ci fusese una lângă un alt atol în acea vreme.

Howe a plecat spre noua locație, cu harta ascunsă la piept.

În trei zile de căutări, deja găsise bijuterii și monezi de aur.


Trebuia insă să afle unde sunt lingourile.

Potrivit hărții lui Alvarez, aurul era ascuns în partea de jos a unui bazin în formă de pară. El a cercetat locul și a găsit niște bucăți de lemn. Acestea i-au indicat că găsise locația lingourilor de aur si a început să sape. Lingourile de aur erau acolo, o comoară imensă care strălucea în razele soarelui. Dăduse lovitura cea mare, după atâția ani de trudă.

Dar să transporti 14 de tone de aur de pe un atol nu atât de simplu. De asemenea, Howe nu dorea să afle cineva ce găsise.

Localnicii știau că fusese pe atolul Pinaki și că petrecuse ani căutând ceva. El a ingropat în cufere monezile și bijuteriile găsite, a astupat lingourile de aur și a luat doar o cantitate foarte mică din comoară, dând de înțeles localnicilor că nu a găsit nimic.

Howe s-au întors în Australia și a strâns un mic grup de aventurieri și investitori, apoi au inceput să facă planurile pentru a recupera comoara. În timp ce se pregăteau si strângeau cele necesare, Howe a plecat o perioadă.

Era deja anul 1932. A ținut legătura cu grupul cu care planuise recuperarea comorii, dar pentru un timp. Apoi, despre Howe nu s-a mai auzit nimic.

***

În ianuarie 1934, grupul a ajuns in Tahiti. Ei au cautat atolul și de abia a treia zi au crezut că l-au găsit. Au inceput să caute comoara, nu au descoperit nimic, iar după un timp au rămăs fără bani. Investitorii au refuzat să asigure mai multe fonduri într-o vânatoare de comori pe care o credeau fără șanse de reușită, iar echipa a fost forțată să renunțe.

***

Legenda se termina acolo și atunci. Cele 14 de tone de aur, bijuterii și monezi erau aparent de nerecuperat.

Să recapitulăm ce știm de locație, plus elemente noi care au fost adaugate din povestirea lui Howe către membrii expediției din anul 1934:
- Insula este situată în apropiere de Katiu și Makemo.
- A fost o insulă nelocuită în zilele de Alvarez,  ale lui Howe și in perioada expediției din anul 1934.
- Valurile sunt foarte puternice lângă recif.
- Nu există nici o posibilitate de ancorare sau de intrare pentru o navă.
- A fost a treia insulă vizitată de expediție. Ei au găsit locul corect abia in ultima zi.
- Există o culme de corali pe partea de est a atolului.
- Există o trecere doar în partea stângă.
- Există o concavitate în formă de pară, aproximativ la trei mile de trecere, cu șapte blocuri de corali în apropiere.

Așadar, este o hartă a comorii destul de exactă. Însă nimeni nu a găsit până acum comoara. Sau...

duminică, 13 octombrie 2013

25 de tone de aur si 150 de tone de argint, comoara regelui vizigot Alaric din Dobrogea

Alaric (370-410) a fost rege al vizigoților in anii 390-410.

Alaric (Alarich sau Ulrich, în latină Alaricus) s-a născut în jurul anului în anul 370 în Dobrogea de astăzi, în preajma Deltei Dunării, fie în insula Peuce (un grind din deltă), fie mai probabil în castrul de la Platei Pegiae, vizigoții fiind atunci foederati ai romanilor (castrul se găsește pe teritorul actualei comune Dunavățu de Jos).

Prima apariție a lui Alaric pe scena politică a fost ca liderul unei trupe mixte de goți și popoare aliate care au invadat Tracia în 391, când au fost opriți de generalul roman jumătate vandal, Stilicho.

Aderând mai târziu în armata romană, și-a început cariera sub comanda gotului Gainas. În 394 Alaric a condus o forță gotă de 20.000 care l-a ajutat pe împăratul roman de răsărit, Teodosiu I, să-l învingă pe Arbogast, uzurpatorul franc, în bătălia de la Frigidus.

În ciuda sacrificiului a aproximativ 10.000 de goți, Alaric a fost nemulțumit de recunoștința împăratului. Dezamăgit, a părăsit armata și a fost ales conducător al vizigoților în 395, mărșăluind spre Constantinopol până când a fost oprit de către forțele romane.

S-a mutat apoi spre sud în Grecia, unde a jefuit Pireul (portul Atenei) și a distrus Corintul, Megara, Argosul și Sparta. Ca răspuns al împăratul răsăritean Flavius Arcadius, Alaric a fost numit magister militum în Illyricum.

În 401 Alaric a invadat Italia, dar a fost învins de către Stilicho la Pollentia (Pollenza modernă) pe 6 aprilie 402.

O a doua invazie, de asemenea, s-a încheiat cu înfrângerea în bătălia de la Verona, deși Alaric a forțat Senatul roman să-i plătească o subvenție importantă. În timpul invaziei italiene a lui Radagaisus, Alaric a rămas inactiv în Iliria. În 408, împăratul occidental Flavius Honorius a ordonat executarea lui Stilicho și a familiei sale, pe fondul zvonurilor că generalul a făcut o înțelegere cu Alaric. Honorius, apoi, a incitat populația romană să masacreze mii de soții și copii ale goților care servesc în armata romană.


Deplasându-se rapid de-a lungul drumurilor romane, Alaric a jefuit orașele Aquileia și Cremona și a devastat terenurile de-a lungul Mării Adriatice. Liderul vizigot a asediat la Roma în 408, ca în cele din urmă, Senatul să-i acorde o subvenție substanțială. În plus, Alaric a forțat Senatul să elibereze toți cei 40.000 de sclavi goți din Roma.

Honorius, cu toate acestea, a refuzat să-l numească pe Alaric în calitate de comandant al Armatei romane occidentale, iar în 409 vizigoții au înconjurat din nou Roma. Alaric a ridicat asediul după proclamarea lui Attalus ca împărat al Vestului.

Attalus l-a numit magister utriusque militiae, dar a refuzat să-i permită să trimită o armată în Africa. Negocierile cu Honorius s-au deteriorat, iar Alaric l-a detronat pe Attalus în vara anului 410, și a asediat Roma pentru a treia oară. Aliații din capitală au deschis porțile pe 24 august, iar timp de trei zile trupele sale au devastat orașul. Deși vizigoții au jefuit Roma, au tratat locuitorii uman și au ars doar câteva clădiri.

Roma, după o perioadă lungă de glorie împotriva dușmanilor săi, era acum la mila cuceritorilor săi externi.


Toate aceste atacuri i-au adus o prada imensa in aur si argint.

Alaric a mărșăluit spre sud în Calabria. A dorit să invadeze Africa, care datorită cerealelor sale a devenit cheia Italiei. Dar o furtuna i-a făcut navele bucăți și mulți dintre soldații săi s-au înecat.

Alaric a murit la scurt timp după acea, în Cosenza, probabil de febra, la vârsta de circa patruzeci de ani (presupunând din nou, o naștere în jurul 370), iar trupul său si comorile au fost, conform legendei, îngropat sub albia râului Busento.

Prizonieri din Calabria au fost folositi pentru a devia temporar fluxul râului Busento, lângă Cosenza.

Busento este un râu din Calabria, Italia care izvorăște din muntele Cocuzzo, fiind un afluent al râului Crati.


Alaric a fost pus pe calul său, înconjurat de o comoara și îngropat pe fundul râului.


Râul a fost apoi restaurat la cursul său normal, iar prizonierii au fost eliminați.

Legenda spune că tezaurul a constat din 25 de tone de aur și 150 de tone de argint.

Deși este puțin probabil ca vizigoții sa fi lăsat ascunsă comoara atât de mult timp, este totusi posibilă si varianta a doua: comoara este incă ingropată acolo.


Mai multi cautatori de comori au fost cercetări și în anul 1965 a fost identificată o locație în care râul a fost deviat cu multe secole înainte.

Până la această dată nu există însă nici o dovadă istorică sau înregistrare oficială că aurul și argintul a fi fost recuperate.

UPDATE 18 ianuarie 2015: Italienii au inceput sa caute comoara lui Alaric, utilizand cele mai moderne tehnologii. Detali gasiti AICI.

miercuri, 9 octombrie 2013

10 descoperiri bizare ale pasionaților de detecție metale

1946 - Banii furați si ascunsi in pâmânt: Folosind un detector împrumutat de la armata SUA, un angajat de la Poștă a descoperit 153.150 dolari îngropati în curtea din spate a unui angajat poștal decedat, care furase banii cu mai multi ani inainte. Prada fusese ascunsă în borcane și cutii în interiorul unui burlan și apoi îngropată 2 metri sub suprafata.

1952 - Descoperirea comorii piratilor : În Massachusetts, un vânător de comori cu numele de Edward Rowe Snow, fiind într-o vizită pe o mică insulă în largul coastei Nova Scotia, a folosit un detector de metale și cateva schițe vechi pentru a găsi opt dubloni spanioli din secolul 18 și părți ale unui schelet care strângea monedele în mână. Comoara se crede că a provenit de pe un galion spaniol capturat de pirați în 1725.

1966 - Mina de aur pierdută: În Texas, un grup de vânători de comori cu detectoare de metale au raportat ca au redescoperit pierduta mina de aur San Saba, care a fost abandonată de către spanioli în 1758, când au fost atacați de catre indienii Comanche.

1966 - Autoturismul Ford ingropat : În Detroit, un grup de căutători dotati cu detectoare de metale au descoperit un Ford Model T pe care cineva il îngropase în curtea casei sale în 1926, probabil ca să-l păstreze pentru posteritate .

1974 - Anii de liceu, pierduti si regasiti: În Florida, un detectorist de metale entuziast, pe numele sau Roy Lloyd, a găsit un inel simbol al unei clase de liceu din 1926, cu inițialele "MB", la patru centimetri adancime, in nisipul unui lac putin adânc. El a predat inelul proprietarului Miles Baker, care il pierduse cu 48 ani înainte, la debarcaderul din oraș.

1974/1975 - Glonțul conspiratiei: Richard H. Lester, un vânător de comori amator, a folosit un detector de metale pentru a găsi un glonț pe proprietatea Căilor Ferate din Dallas, în apropiere de zona în care președintele John F. Kennedy a fost asasinat. FBI-ul a stabilit că glonțul a fost de un alt tip decât cel folosit de către presupusul asasin Lee Harvey Oswald.

1976 - Tancul de langă scoală : În Alabama,un detectorist entuziast pe nume James Garigues, care căuta monezi vechi lângă o școală, a găsit o bucată de rezervor, despre care atoritatile si-au dat seama că era din Al doilea Război Mondial. Mai jos era si tancul, care a fost indepartat cu succes de către un echipaj militar.

1984 - Ororile razboiului : Un arheolog voluntar a descoperit cu un detector de metale un os de deget care purta un inel de la Little Bighorn, unde trupele locotenent-colonelul George Custer s-au luptat cu Siouxii, în anul 1876 .

1997 - Relicvele confederate: În Virginia, doi tineri au descoperit folosind un detector de metale în curtea bunicului lor, o piesă de artilerie .


2008- Potirul de aur : Mike DeMar, scufundânduse în largul Key West, a primit un semnal pe detectorul de metale, care sa dovedit a fi sansa descopeririii unui potir de aur de pe o navă spaniolă scufundată în 1622 .


sâmbătă, 28 septembrie 2013

Unde găsești aur în apele României

Aurul extras de om la începuturile istoriei utilizarii sale provenea din depozite aluviale, adică din zăcăminte secundare, din cel puţin două cauze: pe de o parte, culoarea şi luciul caracteristice, gratie inerţiei sale chimice, au atras atenţia omului primitiv, iar pe de altă parte, în zacamintele aluvionare, aurul atinge în general concentraţii mai mari decât în zăcămintele primare, deoarece procesele de dezagregare, transport şi eroziune, la care se adaugă greutatea specifica şi stabilitatea chimică ridicate, au determinat concentrarea sa în aluviunile râurilor, fapt ce a permis o valorificare artizanală. Mult mai târziu, aurul a fost găsit în geodele de cuarţ din filoanele aurifere, care apăreau la zi, şi ca urmare a început cea de a doua etapă în istoria extracţiei aurului, mineritul.

Zăcămintele secundare se formează pe seama celor primare, în urma dezagregarii şi alterării minereurilor aurifere. Materialul rezultat a fost transportat, apoi depus, aurul concentrându-se alături de mineralele cu greutate specifică, numite minerale grele.

Zăcămintele secundare de aur sunt importante din punct de vedere economic, ponderea lor în ceea ce priveste aportul la cantitatea de aur extrasă la nivel mondial fiind de aproximativ 50% în cazul paleoplacersurilor, şi sub 7% daca se discuta de aurul aluvionar.

Descoperirea aurului în pietrişurile şi nisipurile bazinelor râurilor şi pârâurilor a avut loc în jurul anului 4000 î.Chr., însă există cercetatori care o plasează mult mai timpuriu în jurul mileniului VII. Dovezile arheologice directe plaseză începuturile exploatării aurului aluvionar în jurul anului 3000 î.Chr. în India, 1765 î. Chr. în China, 1400 î.Chr. în Europa, 1200 î.Chr. în Peru, 1122 î.Chr. în Corea şi 900 î.Chr. în Indonezia. Oricum există părerea cvasiunanimă că aurul nativ este primul metal remarcat de om pe suprafaţa scoarţei terestre.

Colectarea aurului din aluviuni a permis utilizarea lui alaturi de chihlimbar şi agat la confecţionarea bijuteriilor neolitice. De altfel, şi primele obiecte de aur ale civilizaţiilor antice au fost lucrate integral din metal nativ. Mitologia greacă aminteşte în acest sens “expediţia argonauţilor în ţinutul Colchidei pentru aflarea lânei de aur”.

Descoperirea aurului în aluviunile unor râuri a creat premisele exploatării acestora şi a descoperirii de noi zacaminte.

În istoria mai recentă a omenirii, aurul aluvionar avea să joace din nou un rol esențial, descoperirea lui în anumite zone ale Globului fiind la originea declanșării celebrelor “febre ale aurului”, care le-au adus bunăstare și progres; un moment crucial în istoria exploatării aurului l-a reprezentat descoperirea în anul 1848 a primei pepite de aur pe Valea Sacramento, la Sutter's Mill (California). Aceasta a declanşat aşa numita “febra a aurului californian’’, care s-a extins ulterior şi în Nevada, implicând peste o jumătate de milion de oameni. Ca urmare a acestei activităţi miniere intense, între 1849 şi 1869 producţia de aur a Californiei a variat între 77 şi 93 t anual.

“Febra aurului australiană” (sau “victoriană”) a început în anul 1851, odată cu descoperirea primului zăcământ de aur aluvial, în apropiere de Bathurst (New South Wales).

În anul 1896 se declanşează cea mai dramatică si importantă febră a aurului din istorie, cunoscută sub numele de “febra aurului din Klondike”. Deşi unii autori menţionează că în zonă au fost descoperite placersuri aurifere începând cu anul 1893, oficial se consideră că febra a fost declanşată de descoperirea unei pepite de aur în intestinele unui peşte pescuit din râul Tabbit Creek, afluent al râului Yukon, regiunea Klondike, la graniţa dintre Alaska şi Canada.

Pe harta substanţelor minerale utile din România, publicată de Institutul Geologic al României în anul 1984, sunt figurate doar cinci areale cu ocurenţe de aur aluvionar, respectiv Pianu, situat la nordul Munţilor Sebeş, Cibin Olt - pe rama nordică a Carpaţilor Meridionali, Râureni, situat pe rama sudică a Carpaţilor Meridonali, Valea Arieşului din Munţii Apuseni şi Nera/Bozovicidin Munţii Banatului.

Granule de aur aluvionar inechigranular de pe valea Oltului 

Astfel de ocurenţe sunt mult mai numeroase, extragerea aurului din aluviunile râurilor a fost o activitate larg răspândită pe teritoriul României de-a lungul istoriei. Activitatea a început în perioada pre-romană şi a continuat, cu intermitenţe, până la începutul secolului XX. Analizând şi sintetizând informaţii din diverse surse geologice şi istorice, Tămaș-Bădescu (2010) a numărat peste 125 de zone cu ocurenţe de aur aluvionar ce au fost exploatate în decursul istoriei pe teritoriul
României: ”Contextul geologic al Romaniei a fost favorabil formării unor depozite aluvionare purtătoare de aur (...), regimul climatic şi pluviatil au favorizat activitatea de recuperare a aurului din aluviunile râurilor, în special în zona Transilvaniei”.

Aurul aluvionar se găseşte în România în terasele cu pietrişuri şi nisipuri de la Valea lui Stan, Pianu de Sus, Cândeşti, în nisipurile văilor ce străbat regiuni aurifere: Olt, Jiu, Nera, Argeş, Bistriţa Aurie, Mureş, Arieş, Ampoi, Geoagiu, Sebeş, Someşul Cald, Someşul Mic, Someşul Mare, Crişul Alb, Crişul Negru, Strei, Lotru, Olăneşti, Buzău, Ialomiţa, etc.

Aur aluvionar ce au fost exploatat în decursul istoriei pe teritoriul României ( Tămaș-Bădescu )
Pentru Epoca Bronzului, se semnalează spălătorii de aur la: Borlova, Bolvaşniţa, Turnu, Valea Mare şi Oraviţa în Banat; Găina, Balomireasa, Vidra, Bistra, Câmpeni, Roşia Montană, Sălciua, Caraci, Barza, Criscior, Ruda, Săcărâmb şi Someşul Rece în Mţii Apuseni; Băiţa, Cavnic şi Băiuţ în zona Baia Mare; Atid şi Lupeni (Harghita), Lupoaia (Beiuş), etc. Din cele 137 de spălătorii de aur din Transilvania, 73 sunt datate în Epoca Bronzului (Halstatt).

Cercetările arheologice relativ recente arată că începuturile activităţilor de exploatare şi prelucrare organizată a aurului aluvionar din centrul şi vestul Transilvaniei aparţin Neoliticului târziu, cca. 2800-2500 î.Chr. Arheologii indică mai mai multe situri din Transilvania şi Banat în care au fost găsite evidenţe ale activităţii de spălare a aurului din aluviuni în Epoca Bronzului, o activitate destul de răspândită.

Mai jos se poate studia harta cu siturile exploatărilor aluvionare de aur din perioadele preromană, romană şi evul mediu aflate pe teritoriul României. Siturile au fost documentate arheologic sau istoric (compilaţie din mai multe surse, după Tămaş-Bădescu.


Cel mai vechi obiect legat de exploatarea aurului descoperit in România este considerat a fi covata din lemn pentru spălarea aurului de la Căpuş, în judeţul Maramureş, ce datează din Epoca Bronzului târziu (1300-1200 î.Chr.).

După 1990, la nivel național a fost desfășurat un program de probare a aluviunilor râurilor, în zonele cu balastiere. S-au reconfirmat rezultatele obținute cu ocazia activităților de prospecțiune și explorare desfășurate de geologi înainte de 1989, potrivit cărora aurul este prezent în aluviunile râurilor ale căror afluenți drenează zone cu mineralizații aurifere cunoscute, exploatate sau nu până azi. Conținuturi interesante de aur au fost obținute în aluviunile râurilor ale caror afluenți drenează zone cu mineralizații de tip shear zone (asociate unor zone de forfecare), cum sunt cele din Carpații Meridionali. Rezultatele acestui program de probare a aluviunilor recente ale unor râuri din România, exploatate pentru materiale de construcţie le gasiti in harta (Tămaş-Bădescu) de maijos:


Deşi rezultatele obţinute par promiţătoare, în urma unei probări sistematice efectuate în perioada 1990-1992 pe materialului prelucrat în staţiile de sortare (balastiere) amplasate pe râurile Mureş (între localităţile Galaţiu şi Dobra), Strei (între Subcetate şi Băcia) şi Crişul Alb (lânga Rapsig), măsuratorile au dat conţinuturi slabe.

Astfel, conţinutul mediu de aur la alimentare (ce reflectă conţinutul mediu de aur în depozitul aluvionar recent) în staţiile de sortare menţionate, s-a situat între 0,0018- 0,0373 g/t. Conţinutul mediu de aur la alimentare în balastiera de la Captalani a fost de 0,007 g/t, iar in balastiera de la Vinţu de Jos de 0,0229 g/t. Conform Tămaş-Bădescu, diferenţele se datorează atât modului în care s-a raportat conţinutul de aur (la întregul volum de material extras sau la volumul unei fracţii granulometrice), cât şi existenţei unor deficienţe privind recuperarea aurului în cadrul staţiilor de sortare şi calitatea aluviunilor (zonele cele mai favorabile pentru acumularea aurului nu corespund cu zonele în care se acumulează aluviunile ce îndeplinesc cerinţele calitative privind exploatarea lor ca materiale de construcţie).

Valea Oltului

Brana (1958) menţionează că aurul a fost găsit în aluviunile cuaternare din lungul Văii Oltului, provenind în cea mai mare parte din Mţii Lotrului, unde se găsea ca ‘’firişoare de aur”, în Valea Baranga (afluent al p. Ruda, ce se varsă în Olt), în SE comunei Bercioiu, Valea Bisericii, la sud de Găeşti, în malul stâng al Oltului (aici au fost spălate nisipuri cu cca 0,5 g Au/m3), la SE de Gura Văii, la sud de Fedeleşoiu, Lespezi Fedeleşoiu şi la Râureni, începând din Malul Cucoanei în sud (0,2 g Au/m3).

Aur aluvionar d epe Valea Oltului
Aurul şi alte minerale grele din aluviuni (ilmenit, magnetit, granaţi) provin din spălarea acumulărilor din cristalinul Munţilor Făgăraş, cum este cazul ocurențelor enumerate mai sus, dar și din Bazinul Transilvaniei (Borcoş et al., 1984). În legătură cu această ultimă sursă a aurului din lungul Văii Oltului, foarte interesant este că Haiduc (1940) arată că ar fi putut exista în trecut exploatări ale aurului aluvionar la 15 km SE de Mediaș, odată ce pe harta Marelui Stat Major Ungar, la foaia Dumbrăveni, se poate identifica localitatea Sasz-Zalatna=Slanga (>slavon. zlato=aur), iar pe dealurile satului Mazărea se vede inscripția “Auf dem Goldgruben”. Din punct de vedere morfologic, aurul apare ca solzişori, fluturaşi, foiţe în masa unor granule de cuarţ, aur pulverulent.

Zăcămintele de aur se găsesc în nisipurile şi pietrişurile vechilor cursuri ale Oltului ce apar sub formă de terase. În trecut, aurul aluvionar s-a exploatat intens, dovadă fiind nume de comune ca Aurari, Ruda, Rudari, dar încă din 1940 Haiduc nu dădea activităţii de exploatare prea mari şanse de rentabilitate. Câțiva ani mai târziu, în 1958, Brana va avea o altă opinie, propunând o mai temeinică explorare geologică a acestor aluviuni pe viitor, nu numai pentru aur, ci şi pentru alte “minerale rare”. Fineţea aurului din aluviunile situate de-a lungul Văii Oltului este de cca. 888,8‰ aur şi 111,2‰ argint (Haiduc, 1940).

Muntii Sebes

Haiduc (1940) consemnează “nisipurile şi pietrişurile aurifere ce provin de aici” – adica Mtii Sebes , care au fost exploatate mai ales pe vremea romanilor, dar şi în vremurile mai recente, uneori cu bune rezultate. Sunt descrise destul de amănunţit şi localizate precis, în nordul Mţilor Sebeş, cca. 4-14 km latime și paralel cu aceștia 18-19 km, între comunele Pianul de Sus, Cioara, Șibot, Sebeşul Săsesc, Petrifalău şi Călnic. Grosimea aluviunilor variază între 0,3-6 m. Cele mai importante sectoare au fost pentru istoria exploatării aurului aluvionar, la Dealul Mare, Pianul de Sus şi Cioara, unde “nisipurile aurifere au fost de nenumărate ori întoarse şi spălate pe hurcă şi alese cu şaitrocul. Aurul are o fineţe de 905‰, găsindu-se uneori pepite de zeci de grame greutate”.

La SE de Dealul Mare, pietrișurile conțin 0,4-1,5 g/t aur, dar au existat și zone mai bogate, care au fost deja exploatate. Regiunea dintre Pianu de Sus și Cioara a fost exploatată, extrăgându-se 0,1-0,9 g/t aur fin.
La Pianul de Sus există un câmp metalogenetic cu aur aluvionar, unde aluviunile de pe Valea Pianul de Sus conţin acumulări detritice de aur, sub formă de grăunţi, plăcuţe, solzi, cuiburi, rar pepite, diseminate în nisip, cărora li se asociază ilmenit, magnetit, hematit, zircon, rutil, pirită, granaţi, apatit, si chiar platina nativa, etc. Originea metalelor este în şisturile cristaline ale zonelor de forfecare din Mt. Sebes şi in rocile eruptive din zona nordică a acestora. Finețea aurului în aluviuni este de 902-908‰. Exploatarea aluviunilor
aurifere din Mții Sebeș era deja abandonată în 1940.

Valea Streiului

Ocurențele cu aur aluvionar au fost descoperite în albia inferioară a Streiului. Aluviunile au fost în parte exploatate pe porțiunea din apropiere de Simeria în anii 1909-1914 de Heinrich Paikert. Haiduc (1940) constată că aurul seamănă perfect cu ''acela din șisturile cristaline ale Carpaților Meridionali''. Originea aurului este în rocile Mților Sebeş și Poiana Ruscă. Exploatarea aluviunilor aurifere din Valea Streiului era abandonată în 1940 (Haiduc, 1940).

Valea Jiului

Despre aluviunile aurifere din Valea Jiului se vorbește în literatura de până în 1940. Sursele geologice ale aurului aluvionar sunt Mții Lotrului şi M-tii Cimpii, de unde este adus de afluenții Jiului de Est si Jietului. Exploatarea aluviunilor aurifere din Valea Jiului era abandonată în 1940

Muntii Apuseni

În Munții Apuseni Haiduc (1940) separă două tipuri de aluviuni aurifere:
- aluviuni aurifere provenite din zăcăminte aurifere
- aluviuni aurifere provenite din prelucrarea minereurilor aurifere, cu exploatarea cărora se îndeletniceau oamenii sărmani ai Apusenilor, pe care autorul îi vedea pe lângă șteampuri că triau nisipul, spălau noroiul și extrăgeau aurul pe petice de lână sau cu hurca.

Haiduc (1940) amintește și alte aluviuni aurifere importante în trecutul istoric, cum sunt cele din lungul Crișurilor, Ampoiului, Mureșului.

Aurul din aluviunile cuaternare din lungul Văii Arieşului provine din zăcămintele de la Baia de Arieş şi Roşia Montană şi din mineralizaţiile de tip shear zone (asociate cu zone de forfecare) din Mtii Apuseni.

În aluviuni, aurul se găseşte alături de pirită, ilmenit, granaţi, zircon, amfiboli, sau piroxeni, cuarţ, sfen, magnetit, epidot, zoizit, monazit, rutil, staurolit, apatit, turmalina, kianit, anatas, cassiterit, sfalerit, galenă.

În lungul Mureșului a fost efectuată între anii 1909-1914 o activitate de explorare cu rezultate slabe.

Bibliografie pentru articol: "AURUL ALUVIONAR din ROMÂNIA: SURSELE SI IMPORTANŢA GEOLOGO-ARHEOLOGICĂ", Sef departament DFNA, Dr. Florin Constantin
Responsabil Proiect  Dr. Bogdan Constantinescu; Intocmit,  Conf. Univ. Dr. Antonela Neacsu.

luni, 22 octombrie 2012

Știe locul unde se află o comoară de 3 milarde de dolari ?

Un american susține ca știe unde se află o epava care dateaza din al Doilea Razboi Mondial, plina cu platina in valoare de aproximativ trei miliarde de dolari.

Greg Brooks a declarat ca epava respectiva este a vasului SS Port Nicholson, scufundat in 1942, si se afla la aproape 80 de kilometri in largul Oceanului Atlantic, potrivit BBC.

Brooks a afirmat ca pe vas s-ar afla lingouri de platina, care reprezinta plata din partea Uniunii Sovietice pentru Statele Unite, pentru aprovizionarile de razboi.

Americanul a precizat ca el si echipa sa nu au adus la suprafata apei vreun lingou, pana acum, dar ca vor incepe operatiunea de scoatere a comorii din apa în curând. Epava se afla la o adancime de peste 200 de metri.



"Voi lua comoara, intr-un fel sau altul, chiar daca va fi nevoie sa scot la suprafata intregul vas", a mai spus Brooks, care nu a anuntat mai devreme comoara gasita din pricina discutiilor privitoare la drepturile de proprietate asupra descoperirii sale. El susține că a gasit comoara in urma cu patru ani.


Unii s-au aratat sceptici ca vasul ar putea contine platina. In plus, legea maritima ar putea complica revendicarile asupra dreptului de proprietate.

Aceasta comoara ar putea reprezenta una dintre cele mai mari gasite vreodata si, totodata, un motiv de disputa internationala.



Un avocat care reprezinta Guvernul britanic a spus ca nu este clar ca vasul ar fi transportat vreodata platina si ca inca se fac cercetari asupra incarcaturii care se gaseste pe vas. El spune ca, dupa ceretarile initiale, se pare ca vasul transporta in mare parte masinarii si echipamente militare.

Marea Britanie va astepta pana cand se vor incheia operatiunile, inainte de a decide daca va revendica incarcatura navei.

Vasul era unul britanic de comert si a fost scufundat de o nava germana, intr-un atac in urma caruia au murit sase persoane. El se indrepta spre un port din New York si se pare ca ar fi continut in jur de 70 de tone de platina, care valorau la acea vreme 53 de milioane de dolari.

Comoara veche de 400 de ani, în valoare de 200 de milioane de dolari

O comoara care stătea ascunsă de secole în adâncul oceanului a fost descoperita de catre un arheolog, la aproximativ 5 kilometri in regiunea Malacca din Malaezia. Epava contine lingouri de aur, dar si alte relicve valoroase, ce ar putea valora 200 de milioane de dolari.

Un galion din lemn s-a scufundat, impreuna cu o multime de comori, in urma cu aproximativ 400 de ani. Epava a păstrat artefactele foarte bine conservate, mai ales ceramica, monedele vechi, margelele, sticla si lingourile de aur, potrivit Asia One via ziare.com.

Un arheolog din Kuala Lumpur, Malaezia, sustine ca nava ar fi scapat de vanatorii de relicve subacvatice deoarece a fost ingropata in nisipul de pe fundul oceanului. Cercetatorul crede ca descoperirea reprezinta prima epava intacta gasita de la ocuparea regiunii Malacca de catre olandezi.



El si echipa sa au gasit structura corabiei aproape completa la 1 metru sub fundul apei si la o adancime de 27 de metri de suprafata oceanului, in Stramtoarea Malacca.



"Descoperirea este monumentala, deoarece o mare parte a corabiei a ramas intacta si nava pare sa fie foarte bine conservata datorita nisipului", a spus arheologul.



Nava de lemn a fost detectata in timpul unei expeditii subacvatice, desfasurata cu cativa ani in urma, potrivit lui Datuk Khamis Abas, directorul Muzeului din Malacca.