Radiestezia - o alta tehnica de a cauta comori sau Cand tehnologia intalneste "misticismul"

Stiu, poate parea de domeniul fantasticului si nici chiar eu nu i-am acordat niciodata atentia cuvenita, dar a cauta comori cu doua baghete se poate dovedi adevarat. Am inceput a studia acest subiect cand am avut ocazia de a intalni intamplator un radiestezist ( nici nu stiu cum il cheama, a fost o intalnire mai mult in viteza, facea o demonstratie in centrul orasului pentru cativa amici de ai sai, oricum m-am gandit ca ar putea fi un subiect bun pentru un amic de la televiziune) , si mai ales fiindca in acel moment aveam o mica durere de apendice, am hotarat sa testez calitatile acelei persoane, avand o atitudine plina de scepticism. Respectivul radiestezist a fost de acord sa ma "scaneze", plimband doua baghete, tinandu-le pe fiecare intr-una dintre maini. Plin de voie buna, m-a prefacut ca m-ar durea un dinte, pentru a-l induce in eroare.

Baghete folosite de catre cautatorii de comori radiestezisti

Cand cele doua baghete s-au intersectat exact in dreptul apendicelui, nu am schitat nimic. A mai continuat scanarea in sus, pana la cap, apoi a mai reluat o data operatia, acelasi fenomen. M-a intrebat daca ma doare ceva: i-am zis ca ma cam doare o masea. M-a intrebat de ce imi place sa mint si mi-a zis ca sa iau ceva antibiotice, fiindca am mici probleme cu apendicele. Ma credeti sau nu , dar am ramas uluit. Am confirmat respectivului ca intradevar am semne de o posibila apendicita si ca ma doare putin. Am multumit si ne-am despartit. Nu l-am mai vazut de atunci, oricum parea a fi ardelean. Cert ca probabilitatea de a gasi exact locul unde aveam mici probleme de sanatate poate parea putin probabil ( nici macar nu ma cunostea si nici nu ma putea "citi" asa usor, mai ales ca am disimulat, cred ca destul de bine, starea sanatatii mele). Ulterior am aflat ca aceasta "tehnica" de scanare a bioenergie corpului uman are inrudire cu tehnici similare folosite si de catre cautatorii de apa si de catre unii dintre cautatorii de ... comori. Am cautat pe internet mai multe informatii, dar nu am gasit decat aici mai multe detalii: http://www.dafinoiu.ro/detectoare.htm. Va citez si dumneavostra cateva idei din acest articol, dar nu imi permit sa il copiez articolul in intregime aici, mergeti si cititi acolo articlolul complet. Oricum, se discuta in articol despre amprenta energetica a obiectelor ( nr:  Este clar ca exista aceasta amprenta energerica, fiindca toate obiectele materiale au energie, inclusiv pietrele, este energia care leaga atomii si moleculele din care acestea sunt formate; de fapt, in orice obiect fizic exista energii de atractie sau de respingere intre particulele ce le compun, e ceea ce da palpabilitatea obiectelor, altfel lumea materiala pe care o stim nu prea ar exista; exista teza conform careia toate obiectele materiale sunt de fapt energie si nu materialitate decat intr-o mica masura sau poate deloc, orice fizician poate confirma acest lucru). De asemenea, se pare ca ar exista si detectoare de comori construite pe aceste principii ale radiesteziei, care insa au o eficienta foarte subiectiva, iar rezultatele depind de foarte multi factori, unul dintre acestea fiind chiar factorul uman. De asemenea, din vagi informatii pe care le-am gasit pe internet, se pare ca altii ar folosi un pendul, cu care cerceteaza pe teren...

Radiestezia poate fi desemnata ca o functie intuitiva analitica, are un anumit domeniu de aplicare si utilizare ea nefiind un remediu universal si nu este lipsita de erori,face parte din fenomenele exotice medii de tip ESP(extrasenzorial perception-in afara simturilor noastre) din grupa (psi) si anume ca fenomene bioinformationale

Radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice(baghete,pendule) facand sa intervina voluntar activitatea incostienta pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultatilor normale ale individului dar a carui existenta este reala.

In prezent se confrunta doua mari tendinte:

1) Radiestezia fizica presupune existenta unei surse de semnal radiestezic care emite semnalul care va fi receptionat de catre operator radiestezic

2) Radiestezia mentala care se bazeaza pe orientarea mentala care consta in orientarea subconstientului catre obiectul cercetarii excluzand toate celelalte influente.Conventia mentala este un acord pe care operatorul il incheie cu el insusi si care trebuie sa-i permita interpretarea miscarilor instrumentului radiestezic in raport cu dorinta mentala care l-a emis sau cu intrebarile pe care le-a formulat.Radiestezia mentala isi bazeaza aparatul teoretic pe asa numita teorie informationala conform caruia in Univers exista o banca de date la care subconstientul operatorului radiestezist apeleaza, primeste raspunsul si conform codului stabilit (conventiei mentale stabilite) constientul traduce.Prin intermediul sistemului nervos fluxul informational este transmis de la nivelele profunde ale creierelui si apoi dirijat pentru a fi receptionat si decodificat sub forma de semnale catre constient. Instrumentele radiestezice amplifica atat aceste semnale cat si amploarea comunicatiei, instrumental radiestezic reprezinta astfel o punte intre sistemul nervos si subconstientul care este la curent cu tot ceea ce se intampla in interiorul si exteriorul nostru.

Conditia necesara a fi indeplinita pentru ca instrumental radiestezic sa reprezinte o astfel de punte este ca operatorul radiestezic sa fie relaxat sa stie exact ceea ce doreste sa investigheze, sa stabileasca in prealabil un cod exact si clar de raspuns. Cel mai bun mijloc de a evalua propriile aptitudini este pur si simplu acela de a exersa cu tenacitate fara a fi descurajat de insuccese. Treuie sa aveti in vedere ca aptitudinile pot varia in functie de o serie de factori cum ar fii: ritmul cardiac,starea de sanatate de oboseala,de interesul manifestat pentru subiectul de investigat,de scopul urmarit, etc. Trebuie evitate autosugestia si ideile preconcepute.

Unii factori de care trebuie sa se tina seama in investigatii sunt:

- in timpul masuratorii talpile picioarelor sa fie cu toata suprafata pe sol

- nu se incruciseaza nici bratele nici picioarele pentru a nu inversa polaritatile si micsora astfel sensibilitatea radiestezica

- purtati imbracaminte din fibre naturale si cu o croiala lejera care sa permita lucru

- lucrati de preferinta la lumina zilei

- nu purtati bratari sau alte mase metalice

- instrumentul se tine fara crispare, cu suplete

- lucru se va desfasura cu calm fara precipitari si fara a va enerva

- pe teren atunci cand este posibil evitati lucrul in ploaie sau pe vant

- evitati lucru dupa o masa copioasa

- nu se lucreaza oboist sau dupa o emotie intensa

- se va evita prezenta curiosilor sau a scepticilor

- deoarece miscarea instrumentului radiestezic este cauzata de o reactie neuromusculara subconstienta trebuie evitate afectiunile fizice sau mentale generate de contractii sau tremuraturi ale extremitatilor.De asemenea se va evita inhibitia iar practicianul nu trebuie sa fie influentat de emotivitate,anxietate si indoieli asupra rezultatului investigatiei

- se va evita aprecierea apriorica a rezultatului investigarii efectuate.Operatorul nu va anticipa concluzia masuratorilor, el trebuie sa aiba numai ganduri interogative

- nu se vor aborda subiecte care depasesc posibilitatile operatorului radiestezist rezultate din antrenamentul efectuat pana in acel moment.

Domeniile de aplicatie ale radiestezie

- prospectiuni gelogice si hidrologice, gasirea unor zacaminte de minereuri, surse petroliere, surse de apa, investigatii la care se pot face precizari spatiale sau calitative.

- Localizarea vestigiilor arheologice.

- Stabilirea terenurilor de fundatie pentru cladiri.

- Determinarea radiatiilor telurice, a radiatiilor magnetice.

- Stabilirea directiei N-S fara busola a directiei de urmat fara harta in conditii meteo vitrege.

- Prognoza meteo de scurta durata.

- Localizarea unor obiecte, obiective ascunse sau pierdute.

- Localizarea persoanelor sau animalelor ratacite sau disparate.

- Examinarea starii biologice a unei vietuitoare la un moment dat

In toate, dar absolut toate experientele efectuate NIMENI nu a reusit sa faca instrumentele radiestezice sa se miste sa functioneze fara ajutorul unui operator.Influentele psihologice si perturbatiile exterioare sunt termeni care caracterizeaza o serie intreaga de probleme care sunt in legatura cu influentele spiritului uman asupra procesului intuitiv.Exista trei aspecte importante care trebuesc observate

1) necesitatea de a controla constient automatismele procesului radiestezic

2) capacitatea operatorului radiestezist de a mentine o concentrare constanta asupra a ceea ce urmareste si se asteapta

3) potentele operatorului de a observa, sabloanele in gandire si in modul de a simti semnalele transmise de subconstient precum si prejudecatile rezultate din aceasta.

Ultimul aspect este cel mai important el cauzand cele mai frecvente greseli facute de operatori radiestezici.Exista influente perturbatoare in procesul de masurare , determinare datorate unor preocupari colaterale, a neincrederii in investigatie a unor prejudecati sau a asteptarii unui anumit rezultat. Pentru a evita raspunsurile eronate este necesar sa se mentina pe parcursul intregii investigatii concentrarea pe algoritmul impus initial prin a deconecta complet propriul Eu din acest process cu exceptia acelei parti care este necesara pentru a urma directia constienta si pentru a o putea controla. Problema izolarii Eului in procesul de cautare se raelizeaza cel mai usor pe cale mediativa, contemplative, termenul de meditatie trebuie folosit in sens psihologic si nu in sens religios. Activitatea trebuie abordata cu o voiosie relaxanta ca in joaca si nu cu o incrancenare serioasa.Atunci se realizeaza o stare de echilibru psihic in raport cu propria persoana cu instrumental si cu problema de rezolvat.

Cititi restul articolului aici ( inca de doua ori mai multe informatii) :
http://www.dafinoiu.ro/detectoare.htm

Zguduitor: Ciclicitatea civilizatiilor, dovedita de artefactele scufundate din Japonia ?

Undeva in largul coastei maritime japoneze, un mister acvatic ar putea zgudui din temelii istoria omenirii. Ar fi ultimul element dintr-un puzzle care ar dovedi ciclicitatea civilizatiilor: pe Pamant a mai existat o civilizatie dezvoltata la nivel mondial, asa cum este in zilele noastre, in care, inainte cu mai mult de zece mii de ani, oamenii cunosteau existenta celorlalte continente si se deplasau intre acestea, calatorind pentru a face schimburi economice sau culturale.

Toate acestea ar fi dus la o uniformizare a civilizatiei mondiale, cu elemente foarte asemanatoare intre diverse puncte de pe glob.

Ceva a distrus insa aceasta civilizatie, dar semne noi ale existentei acestei culturi stravechi, unificate la nivel mondial, ies la iveala in fiecare an.

Sa fi fost aceasta adevarata Atlandida ? Acesti antici sau atlanti, sa fi fost de fapt oameni tot ca noi, poate puternic evoluati tehnologic, organizati mondial, un stat international ( pentru noi acum stravechi ) sau o uniune de state, asa cum este acum Uniunea Europeana sau Statele Unite ale Americii ?

Nu o sa dezvolt aceasta ipoteza acum, o sa va las pe dumneavoastra sa detaliati la comentariile acestui articol posibilele implicatii, insa ceea ce m-a determinat sa aduc in evidenta aceasta posibilitate a fost un documentar gasit pe Trilulilu ( produs probabil de Discovery, daca sigla este cea originala), care prezinta cateva artefacte importante si supozitii puternice, in favoarea acestei idei a ciclicitatii civilizatiilor, chiar daca nu formuleaza in mod direct aceasta teorema.



PS: Bonus, inca un documentar, tot subtitrat in limba romana, legat cam de acelasi subiect, dar dedicat in special mitului Atlantidei, gasit pe Google Video, sper sa va placa si sa ramana cat mai mult timp postate acolo.



Asadar, va invit sa adaugati la comentarii parerea dumneavoastra, poate, pana la urma, adevarul va fi revelat !

Comorile de la Cetatea Zânelor din Covasna

Undeva, prin Muntii Brețcului, langa orasul Covasna, la o altitudine de 931 de metri, se inalta "Cetatea Zanelor". In jurul său sunt 3 piscuri la fel de impresionante. Accesul catre cetate durează aproximativ 2 ore pe nişte drumuri forestiere nemarcate, insă sunt şi porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţia fizică buna.

Cetatea a fost insotita de-a lungul timpului de frica si admiratie, mai ales datorita legendelor care se leaga de existenta ei. Cateva povesti populare din zona arata ca aici ar fi locuit unele personaje feminine de o frumusete rara ( una dintre acestea ar fi fost corespondenta lui Ileana Cosânzeana, nume existent si in literatura populara si nu numai ),  probabil o "printesa antica" sau fiica unui important conducator din timpuri stravechi, care locuia aici impreuna cu surorile sale. Dar cele mai incitante sunt legendele despre comorile din zona, comorile acestor fete.

Se spune ca respectivele comori ar fi "ascunse intr-o cămară, in inima muntelui, si sunt pazite cu strasnicie de duhul cetatii", deci ar fi blestemate. Se mai spune ca o data la 7 ani, portile secrete se "deschid" si tezaurele pot fi vazute toata noaptea, pana la cantatul cocosilor. Daca pana la rasarit, curiosii sau cautatorii de comori care s-au aventurat pana in cămara adanca nu au iesit afara, un mecanism sau o forta necunoscuta inchide portile, iar nefericitul a ramas acolo blocat.

Localnicii povestesc despre un cioban care, in anul 1936, s-a  dus in cetate, a facut sapaturi ori i s-au deschis portile si a gasit adanc sub cetate o pivnita cu mult aur. Dar usile s-au blocat si nu a mai putut sa plece pana nu a pus la loc aurul cu care isi umpluse desagii si buzunarele. De asemenea, ca in multe alte legende despre comori, aici ar exista si blestemul sarpelui, adica bogatiile ar fi pazite si de un sarpe veninos, care musca mortal doar pe cei care reusesc sa scape de porti prin diverse trucuri si fug cu aurul furat.

Povestile din zona mai vorbesc de un cautator care a sapat in cetate si ar fi gasit un mar de aur si o cruce tot de aur, lanturi si ciocane de fier, despre care se spune ca le-ar fi predat unui muzeu, desi nu se mai stie nimic despre aceste relicve. Omului i s-ar fi aratat o fantoma sau un spirit, care i-a spus sa vina intr-o anumita noapte, pe o data exacta, cand se implinesc 7 ani, caci atunci usile cetatii se vor deschide singure, ca sa vada bogatiile. Dar respectivul nu a mai apucat acea zi, fiindca s-ar fi dus in lumea celor drepti intre timp.

Dar sa iesim din lumea basmului si sa revenim la realitate. Cetatea a intrat devreme in vizorul carturarilor si arheologilor timpurii. Pe la mijlocul secolului 19, un istoric ar fi gasit acolo cateva vase vechi din pasta grosiera, arse negru sau cenusiu. Prin anii 1942, un arheolog clujean, dorind sa clarifice originile cetatii, ar fi facut cateva descoperiri, dar acestea s-au pierdut odata cu uciderea arheologului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-un articol al vremii se spune totusi ca acesta ar fi gasit acolo o locuinta din barne groase, cu piroane de pana la 1 metru lungime, ce avea in interior numeroase vase ceramice, o statueta romana si doua fibule din bronz si de argint.  Cetatea ar fi avut o "acropola" si 3 terase, inconjurate de ziduri de 3 ( TREI ! ) metri grosime. Datorita acestor artefacte gasite, cetatea a fost atribuita, mai tarziu, civilizatiei dacice sau chiar tracice. Insa lumea stiintifica avea mari indoieli asupra originii. Un grup de arheologi au mers in anul 1949 sa verifice la fata locului, dar cetatea parea sa fie asemanatoare ca marime si grandoare cu cetatile regale din Muntii Orastiei. Cercetarile au fost reluate in 1969, cand au fost estimate dimensiunile impresionante ale cetatii, zidurile de fortificare fiind fara precedent ca dimensiuni, in lumea dacica. Apoi totul a fost uitat....

Dar in noiembrie 1995, cand un vant sau o furtuna naprasnica a smuls copacii din radacini,s-au dezvaluit parti de ziduri si complexe de locuit in Cetatea Zanelor. Atunci au fost reluate cercetarile. Se pare ca totusi cetatea ar fi fost dacica, realizata de de stramosii nostrii printr-un efort considerabil, mai ales datorita greutatii de a ajunge la acest amplasament. Dimenisunile zidurilor depasesc 700 metri lungime, iar suprafata totala amenajata are 30.000 de metri patrati. In timp, aici au fost descoperite numeroase artefacte, monede romane si grecesti, bijuterii, vase autohtone si de import, unelte etc.

Pana la urma se crede ca aceasta cetate este una dintre cele mai impunatoare si bine conservate cetati dacice din afara Muntilor Orastiei, unicat in lumea dacica. Se pare ca cetatea ar fi fost construita in secolul al II-lea inainte de Hristos, apoi ar fi fost distrusa partial, probabil in timpul lui Burebista. Cetatea ar fi fost refacuta, fortificata si dezvoltata la sfarsitul secolului I inainte de Hristos. Apoi, in timpul primului razboi cu romanii ( anii 101-102 dupa Hristos ), ar fi fost incendiata, iar zidurile distruse. Din falnica cetate au ramas doar legendele aurului ascuns undeva in munte, pentru a fi protejat de  atacatorii romani, si intrebari care cauta si azi raspunsuri.

Piramide in Bosnia ?

Piramide in Bosnia ? Desi pare mai mult o supozitie, se pare insa ca ultimele cercetari contureaza ideea existentei unor piramide in Bosnia ! Nu concretizam in mod afirmativ aceasta deductie, totusi va oferim cateva informatii legate de cazul respectiv, iar concluziile le faceti dumneavoastra.

Cativa arheologi a descoperit in anul 2006 mai multe blocuri de piatra netezite care, sustineau ei, compun baza unei piramide in terase ascunse sub un deal din Bosnia, singura piramida descoperita vreodata pe teritoriul Europei.

La fata locului au sosit mai multe echipe de cercetatori si arheologi, care au inceput sapaturile in zona localitatii Visoko din centrul Bosniei, pentru a studia teoria care enunta ideea ca unul dintre dealurile din zona, ce masoara aproximativ 650 de metri, ar ascunde o piramida in trepte. Dealul era oricum subiectul a numeroase legende locale, precum si in centrul atentiei cautatorilor de comori.

"Acestea sunt fragmente din blocurile de piatra ce compun baza piramidei", a declarat Semir Osmanagic, un arheolog bosniac specializat in studierea piramidelor sud-americane. "Putem observa ca suprafata acestora este perfect plana, fapt ce constituie o prima dovada ca avem de-a face cu descoperirea primei piramide de pe teritoriul european", a mai adaugat el.

Osmanagic crede ca, dupa ce va fi descoperita in intregime, aceasta piramida se va dovedi cu cel putin o treime mai inalta decat Marea Piramida a lui Keops de pe platoul Giza din Egipt.



Giganticele blocuri de piatra descoperite miercuri sunt taiate in cuburi si foarte bine netezite pentru o cat mai buna imbinare. "Este evident ca suprafetele netede ale acestor blocuri de piatra sunt facute de oameni", a mai completat arheologul bosniac.

Fotografiile realizate din satelit asupra zonei au mai identificat doua dealuri mai mici in forma unor piramide in valea Visoko, fapt care ar putea duce la descoperirea primului complex european de piramide ce ar rivaliza cu cele egiptene si sud-americane. De asemenea, intre aceste trei dealuri pare sa existe un sistem de galerii subterane de comunicare.



Unul dintre aceste tunele a fost deschis si explorat pe o anumita portiune, facandu-i pe arheologi sa afirme cu certitudine ca este vorba din nou de o constructie si nu de rezultatul unui proces natural.



Acest loc ar putea fi un caz clasic in care civilizatiile au construit peste ruinele celor anterioare. Se spune ca arheologii au gasit deja artefacte neolitice si urmele unor asezari de acum 7000 de ani. Imperiul Roman ar fi construit un post de observatie peste ruinele asezarii antice, iar apoi, in Evul Mediu, regii bosnieci ar fi construit peste asezarea romana o fortareata, care a devenit apoi capitala Bosniei. Se crede ca posibila piramida ar avea o vechime de 12.000 de ani.

Pura imaginatie, asa cum au afirmat unii arheologi, sau conspiratie de ascundere a adevarului ?

O serie intreaga de arheologi s-au simtit jigniti si au reactionat fata de povestea 'piramidei' bosniece. Ei spun ca dealul de langa Visoko, ce arata asemenea unei piramide, este exact asta: un deal care arata ca o piramida. Insa povestea este atat de grozava incat aproape toate agentiile de stiri au scris articole pe tema ei sau au preluat pur si simplu stirea de la Associated Press. Ar fi cazut in aceasta capcana chiar si cele mai respectabile dintre ele, precum ABC, BBC, CBS, NBC etc. (se pare ca exceptia a fost CNN).'



Povestea a infuriat insa si comunitatea internationala de arheologi. "Aceste articole mass-media sunt o dovada de iresponsabilitate din partea jurnalistilor", a acuzat Curtis Runnels, un specialist in preistoria Greciei si Balcanilor de la Universitatea Boston. "Aceste presupuneri nu sunt sustinute de nici un fel de dovada empirica, precum artefacte sau fotografii ale pretinselor arhitecturi. Nu au fost confirmate de arheologi care sa aiba competenta sa le evalueze. Persoana care sustine aceste lucruri [Semir Osmanagic] nu pare sa aiba vreo pregatire in arheologie si nu si-a prezentat descoperirile intr-o maniera in care sa poata fi verificate de experti. Acesta este pur si simplu senzationalism, iar jurnalistilor care au raspandit aceste fapte fara sa le verifice si fara sa se consulte cu arheologi profesionisti ar
trebui sa le fie rusine. Oamenii care cred aceste povesti, mai ales daca sunt prezentate fara nici o dovada, sunt prosti! " ...  sau "piramidioti" - dupa cum au ajuns sa fie numiti cei care au capatat o fascinatie nefondata fata de ceste piramide.

Anthony Harding, presedintele Asociatiei Europene a Arheologilor a scris revistei London Times (care a prezentat si ea 'descoperirea'): "Managementul profesionist al patrimoniului cultural al Bosniei-Hertegovina se gaseste, de la razboiul bosniac, intr-o stare foarte proasta, existand un numar mic de oameni care incearca sa protejeze de hoti si de lucrari fara autorizatie un patrimoniu bogat. Situatia nu este decat inrautatita atunci cand vin outsideri si cheltuiesc sume mari de bani in cautarea unor comori si teorii absurde (constructia unei piramide colosale, atat de mari incat le depaseste chiar si pe cele din Egipt sau Mesoamerica? De acum 12 000 de ani?), intr-o maniera care nu ar fi posibila in cele mai multe tari, in loc sa-si cheltuiasca banii pentru protejarea situsurilor si monumentelor reale care se gasesc in pericol si care abunda in Bosnia-Hertegovina."

In Bosnia, Enver Imamovic de la Universitatea Sarajevo si fost director al Muzeului National din Sarajevo, a reactionat si el impotriva operatiunilor care au loc in prezent in Visoko: "Acesta este echivalentul situatiei in care m-ati lasa pe mine sa fac operatii in spitale". Arheologii se tem ca excavatiile lui Osmanagic vor deteriora sit-uri reale, din cauza ca dealul pe care el il numeste "Piramida Soarelui" ar putea fi plin de ramasite medievale, romane si ilire.

Motivul principal datorita caruia arheologii nu cred aceasta poveste e ca pare extrem de implauzibil ca acum 12 000 de ani (dupa cum pretinde Osmanagic) sa fi fost realizate niste constructii uriase. Runnels explica: "Intre acum 27 000 si 12 000 de ani, Balcanii s-au gasit intr-un maxim glaciar, o perioada cu o clima extrem de friguroasa si de uscata, cu ghetari in unele lanturi muntoase. Singurii ocupanti erau vanatori si culegatori din Paleoliticul Tarziu, care au lasat dupa ei numai urmele unor popasuri in aer liber si in pesteri. Aceste urme constau in unelte de piatra simple, urme de foc si ramasitele unor plante si animale pe care le-au mancat. Acesti oameni nu aveau uneltele sau tehnica pentru a se apuca de constructii arhitectonice monumentale."

Realitate zguduitoare musamalizata sau doar imaginatia unor visatori, ramane ca viitorul sa decida care este adevarul acestor posibile piramide din Bosnia. Oricum, pana atunci ramane un punct de atractie pentru turistii curiosi si nu numai.



Surse: http://www.google.ro/images?hl=ro&gbv=2&tbs=isch:1&&sa=X&ei= dNhPTbLXD8XzsgbaxpWsDw&ved=0CDAQBSgA&q=pyramids+bosnia& spell=1&biw=1659&bih=848, http://news.softpedia.com, youtube.com.

Piramide subterane stravechi, in jungla amazoniana

Tumulii impresionanti de înmormântare, cu camerele lor subterane acoperite cu multe straturi de pamant si de istorie, au fost mult timp o trăsătură distinctivă a descoperirilor de pe coasta arida din Peru. Dar astazi va prezentam pe site-ul nostru Harta Comorii, in premiera in Romania, o descoperire senzationala, demna de eroul Indiana Jones!

Descoperirea a două complexe vechi tip piramidă, în apropierea oraşului Jaen, pe marginea de vest a şesului Amazonului, arată că arhitectura monumentala a piramidelor era răspândita în Anzi si în jungla cu mii de ani înainte de sosirea spaniolilor pe aceste taramuri. Cu foarte mult timp inainte de a calca cotropitorii europeni pe acest continent, cea mai mare dintre piramide, cu o baza de peste 4000 de metri patrati, fusese acoperita de vegetatie, de pamant si de timp, incat apartinea deja subteranului. Pana cand un cunoscut cercetator a scos la lumina, dupa mii de ani, dovezi de construcţie la scară largă : ziduri groase de până la trei metri, rampe şi semne de constructii in faze succesive, care se intind pe o perioada de cel puţin 2.800 ani ! Stim, pare de domeniul fantasticului, dar este una dintre cele mai importante descopeiriri arheologice ale anului 2010 !

Piramida descoperita in Peru, intr-o faza avansata a dezgroparii

"Arheologii care au descoperit monumentala arhitectura din Peru nu cautasera niciodată în junglă, fiindca credeau ca acolo nu exista asa ceva. Această descoperire a noastra arată că s-au inselat", spune cercetatorul Olivera. "Pentru a construi aceste structuri, oamenii trebuie să fi avut cunoştinţe de inginerie şi proiectare, dar şi o forţă mare si stabila de muncă. Pana acum, noi credeam ca acesti antici au trăit în bordeie din trunchiuri de copaci şi frunze."

Scheletul descoperit in piramidă

În acelaşi timp, in piramida a găsit mormântul unui personaj din înalta societate a acelor vremuri. Acesta fusese inmormantat în jurul anului 800 î.Hr., iar trupul fusese acoperit cu scoici si cochilii de melci. Acesta fusese probabil un preot vindecator, spune Olivera. Scoici marine s-au găsit si într-un alt mormânt din apropiere, marturie a relaţiilor comerciale dintre locuitorii de pe coasta, prin Anzi, cu cei din junglă.

Drumul prin jungla catre Jaen, spre locul descoperirii piramidei

Oricum, uluitoarea descoperire, datorita arhitecturii sofisticate, sugerează că a existat o civilizatie misterioasa, destul de dezvoltata tehnologic pentru acea perioada, cu mult inainte de civilizatiile cunoscute pana acum de catre cercetatori.

La inceputul lucrarilor, cand piramida abia incepuse sa fie dezgropata

Nu s-au precizat inca daca au fost gasite si alte comori, artefacte de aur sau pietre pretioase, in aceasta piramida subterata, dar cu siguranta ca o asemenea constructie, care a necesitat , la realizarea ei, un mare consum de resurse si forta de munca, adapostete asemenea bogatii arheologice, ca de altfel toate constructiile de acest gen. O sa revenim cu mai multe detalii, cand vor fi publicate in revistele sau pe site-urile de specialitate din strainatate.

Discul ceresc de la Nebra este ornamentat cu aur din Carpati ?

Discul ceresc de la Nebra este un disc de bronz de circa 32 cm diametru cu o patină verde-albastră și cu incrustații de aur. Acestea reprezintă Soarele (sau Luna plină), un sfert (o seceră) de Lună în creștere sau poate o barcă, precum și 32 de stele în formă de cercuri mici, inclusiv o grupare de stele care ar putea reprezenta Pleiadele. Marginea discului este decorată cu două segmente de cerc (dintre care unul s-a pierdut), adăugate mai târziu, care sunt plasate unul față de celălalt în unghiul dintre solstiții. Ultima adăugare este un alt segment de cerc, mai îngust, a cărui interpretare nu este sigură (Calea Lactee? un curcubeu? o arcă solară?).

Discul de la Nebra, Germania - Click pentru marire

Discul a fost găsit relativ de curând, în anul 1999, lângă orășelul Nebra din landul Saxonia-Anhalt, Germania, și datat ca provenind aproximativ din anul 1600 î.Hr. Se pare că aparține de cultura Unétice din Epoca de Bronz. Ca stil artistic nu se aseamănă însă cu nici un obiect cunoscut din acea perioadă. Discul este cea mai veche reprezentare a cerului nocturn / a universului descoperită vreodată.

Doi cautatori de comori au urcat in 1999, inarmati cu un detector de metale, pe muntele Mittelberg.


Cand aparatul a inceput sa avertizeze cu semnale puternice si continue, arheologii amatori s-au pus pe sapat, descoperind la mica adancime doua sabii, cateva bratari si diverse alte obiecte metalice, printre care si discul cu pricina. Interesati mai degraba de bani decat de valoarea istorica a descoperirii, cei doi au vândut intregul lot cu 30.000 de marci vest-germane (10.000 -15.000 de euro).

Cel care le-a achizitionat a incercat sa le plaseze Muzeului de Istorie din Berlin, dar autoritatile au intrat in alerta, din cauza provenientei suspecte a bronzurilor. Un nou client a pus temporar mana pe obiecte (in schimbul a 137.000 de euro), dar politia a organizat o ambuscada in care au fost antrenati 50 de agenti. Dupa o urmarire ca-n filme, comoara arheologica a fost recuperata.

Au inceput imediat disputele si suspiciunile de fals. Inculpatii au incercat sa scape cu o pedeapsa mai usoara, sustinand varianta falsului si au atras de partea lor chiar oameni de stiinta. Dar analizele fizico-chimice au incheiat disputa: discul este autentic. Iar ca urmare a acestei descoperiri, Fundatia Germana pentru stiinta a alocat 3,3 milioane de euro pentru desfasurarea unui amplu proiect cu privire la epoca bronzului. Dar care au fost rezultatele analizelor? Ernst Pernicka, actualul sef de sapaturi la santierul arheologic de la Troia, s-a ocupat de aceste masuratori impreuna cu cativa colegi. Bronzul din care este facut discul este bronz local, iar aurul cu care era decorat se pare ca este aur din Carpati. S-au comparat rezultatele cu cele pe care s-au obtinut impreuna pe aurul nostru, la sincrotronul de la Berlin, si sunt foarte asemanatoare. Fara nici un dubiu, este vorba de aur din Carpati.

Surse: Wikipedia, Formula As, Descopera.ro .

Capcanele comorilor "blestemate" - Partea 2

Asa cum am promis, revenim cu partea a doua a acestui incitant articol. Prima parte poate fi citita aici: Partea 1.

In numarul din ianuarie-februarie 2001, revista "Magazinul cautatorului de aur", editata in limba engleza, a publicat fotografiile unei capcane mortale, veche de 300 de ani, gasita in Mexic. In continuare va prezentam aceasta inginerie a fricii si cum lucrau mecanismele capcanei.

Vedere intrare in pestera, din fata si lateral. Nisipul era cel din colturi, de sus, desenat cu gri inchis

Aceasta capcana era pusa in miscare chiar prin indepartarea materialelor care sigilau intrarea in pestera.
Odata indepartat nisipul si pietrele, care de fapt erau suport de sprijin pentru stanca de deasupra intrarii, aceasta ramanea fara baza de sustinere, se prabusea peste cautatori si in acelasi timp, astupa si intrarea in pestera, iar apoi cobora pe deal in jos, incat totul parea doar o simpla alunecare de teren pentru cineva care ar fi descoperit evenimentul dupa ceva timp .

Asadar, nisipul si pietrisul intarit fiind indepartat, se desprindea de fapt dispozitivul de blocare si automat cadea peste cautatori si stanca pe care acest dispozitiv primitiv o bloca de la rostogolire. Asadar, un cautator de comori bun trebuia sa se intrebe: "Oare daca e atat de simplu sa intru in pestera, doar prin indepartarea nisipului si pietrisului depozitat pe intrare, nu cumva este o capcana?"  Un cautator neatent, cuprins de bucuria gasirii unei posibile comori, nu ar mai vedea asemenea detalii si  ar cadea in capcana sau capcana... peste el. Dar daca ar observa capcana? Ce ar face ? Ar renunta sau ar merge mai departe? Cel mai bine ar fi sa faca fotografii sau scheme ale capcanei si sa o studieze de la departare. De ce? Pai ar fi mai multe motive: 1. Curiozitatea de a vedea ce e dupa capcana si de a gasi eventuala comoara. 2.Ce s-ar intampla daca am lasa capcana in pace? Pai ar fi o bomba nedezamorsata, iar alti cautatori sau turisti care ar intalni-o si nu ar avea cunostiinta despre pericol, ar cadea cu siguranta in capcana mortala. 3. Daca nu se simte in stare 100%, ca el si echipa sa dezamorseze capcana, ar fi bine sa apeleze la specialisti sau autoritati.

De asemena, mai exista capcane cum e cea din imaginea de mai jos. Se vede clar ca au lasat ceva ce pare un maner. Prea usor ca sa fie adevarat... Tragi de acel maner si poate se deschide o poarta secreta sau poate sub acel obiect e comoara. Dar nu este asa. Tragand acel obiect care blocheaza nisipul, acest nisip se scurge in gaura de sub obiect, iar stanca se pravaleste peste cautator. Oare aveau si dacii asemenea mecanisme ?

Capcana "Prea usor ca sa fie adevarat !"

Un alt tip de capcane sunt cele din podea. Este usor de inteles cum functioneaza acest mecanism. Prea multa greutate pe podeaua falsa ( cam minim 50 de kg ), iar echilibrul podelei se destrama. Cautatorul cade intr-o groapa adanca, poade plina de sulite.

Capcana in podea

De obicei aceste capcane erau simbolizate pe peretele superior ( tavanul ) pesterii, cu doar cativa pasi inainte de capcana. Pe podea nu se vede capcana, fisurile de imbinare a falsei podele cu podeaua insasi fiind acoperite cu nisip sau pietris, deci nu se pot sesiza, mai ales intr-o zona intunecata. Asemena mecanisme capcana pe "podeaua" pesterii au fost gasite in diverse variatiuni, in intreaga lume.

Capcana in podea ( alta varianta )

Acum cativa ani, un student la arheologie a fost in vizita la cativa colegi din Mexic. A mers cu colegii cativa zeci de kilometri in prospectare pe teren. Dupa cateva zile, au gasit niste stanci care aveau insemne ciudate sculptate pe ele. Insemnele pareau niste serpi sculptati si niste cercuri. Unii serpi erau orientati in jos , iar altii era sculptati incolaciti. Studentii au inceput sa studieze mai atenti rocile din zona. La cativa metri departare au gasit o stanca care avea sculptati aceiasi serpi si cercuri, intr-o formatiune de roci care nu pareau a fi asezate asa din cauze naturale. Ceva mai departe era alta stanca pe care parea silueta unui om putin aplecat, care parca sprijinea o greutate in spate. Se vedeau de asemenea un brat si un picior incordat, forme sculptate din stanca. Parea ca acel bolovan sub forma de picior era pus acolo pentru a pastra structura intacta.

Asa ca, fiind constienti de pericol, au lasat locul neatins. Probabil era doar o capcana inadins facuta, dar nu exista nici o comoara acolo, ci era acolo doar pentru a distrage atentia sau pentru a produce rani eventualilor curiosi care ar fi indepartat stanca sculptata sub forma de picior uman.

Cateva zile mai tarziu, au gasit o zona cu vegetatie deasa, moloz si pietre, intr-o adancitura laterala dintr-un perete stancos, adancitura ce nu parea creata in mod natural.

Stanca de deasupra, de zeci de tone, era blocata de la rostogolire de roca de spijin 1. Se vede clar cum roca ( piatra) de sprijin nr. 1 fusese sculptata ca sa se potriveasca exact, ca suport, pentru stanca imensa de deasupra. Aceasta piatra 1 nu sprijinea greutatea stancii de deasupra, ci doar o impiedica sa cada, la limita echilibrului. Piatra 1 nu cadea, fiind tinuta in loc de greutatea suportabila , exact calculata, exercitata de stanca mare de deasupra.

Roca 2 era pusa ca siguranta suplimentara, pentru ca roca 1 sa nu cada din cine stie ce cauze naturale ( eroziune etc) . Daca privesti cu atentie  piatra 2, foarte de aproape, se vede parca un ochi si un chip omenesc din profil, care arata catre piatra 1. Aceasta era asemanatoare cu "Masca Mortii", acel chip sculptat de care indienii ( bastinasii din zona), chip de care, in superstiile  lor, erau foarte speriati. Este clar ca aceasta sculptura ii tinea departe de comoara.

Piatra 2 ( Masca Mortii ) era asezata peste Piatra 3, care era sculptata ca un trunchi de piramida. Piatra 3 era singura care putea fi inlaturata prin forta unui om, cu mare efort. Piatra 1 si 2 erau foarte bine intepenite datorita greutatii exercitate de stanca mare de deasupra. Inalturand piatra 3, cadeau in lant Piatra 2 si Piatra 1, si apoi , peste cautatori, stanca de deasupra. Desi din fotografie nu va puteti da bine seama, asamblul fotografiat are mai multi metri inaltime. Chiar daca mecanismul nu ar fi functionat imediat, daca cei care inlaturau pietrele intrau in pestera ca sa caute comoara, nisipul ramas care se mai scurgea de sub stanca cea mare era ca un cronometru care pana la urma prabusea stanca de deasupra peste intrare, iar cautatorii ramaneau pe veci captivi in pestera, ducand inevitabil la moarte. Sau oricum , ar fi fost foarte greu de sapat o iesire sau de inlaturat stanca cea mare, oricum, aproape imposibil fara uneltele adecvate.

Asadar, ar fi bine sa urmam proverbul romanesc: "Buturuga mica rastoarna carul mare", in interpretarea urmatoare: o mica piatra indepartata va rasturna peste tine o stanca mai mare !

Deci, daca ai invatat cate ceva din aceste exemple de capcane mortale, nu le uita asa de repede, nu se stie ce comoara vei gasi si  ar fi bine sa fi atent la eventualele pericole, chiar daca in alte variatiuni autohtone ( tracice, dacice, medievale sau de alta natura ), altfel s-ar putea sa cazi in ele, desi pare putin probabil, fiindca, tu cititorule, esti o persoana inteligenta si calculata, nu doar un cautator de comori animat de bucuria gasirii unui tezaur si neatent la capcane !

Acest articol v-a fost prezentat in premiera in Romania de catre site-ul Harta Comorii.

Capcanele comorilor "blestemate" - Partea 1

Se stie ca proprietarii comorilor le-au ingropat cu scopul de a fi recuperate de catre ei, de catre regii lor sau de catre copiii lor. De aceea, dorind ca nimeni altcineva sa nu se atinga de aceste averi, le-au "blestemat", de fapt au pus anumite capcane, unele primitive, altele sofisticate, in scopul de a ucide sau a ingreuna pe cel strain, care doreste sa fure comoara. Deci comoara trebuie sa fie recuperata doar de cel careia ii era destinata. Pentru aceasta, s-au pus diverse semne care indica nu doar locul comorii , ci si pericolele capcanelor acestor comori. Probabil ca urmasii celor care ingropasera comoara stiau ce simbolizeaza aceste semne si cum sa se fereasca de capcanele pe care le indicau, dar daca nu a fost recuperata aceasta comoara de acei urmasi ? Daca un cautator din prezent vede acele semne, cu siguranta ca nu isi va da seama ce reprezinta si va cadea probabil intr-o capcana inca functionala.

Intrucat in Romania nu exista o astfel de simbolistica dovedita stiintific privind capcanele indicate prin semnele comorilor, ci doar legende si superstitii privind comorile blestemate si pericolele cel ii pasc pe cei carora nu le este sortita averea respectiva, vom discuta despre aceasta simbolistica ce marcheaza pericolele cautarii de comori, gasita si dovedita stiintific pe alte meleaguri, si anume, in America.

In America se discuta deseori despre aceste semne sau simboluri de avertizare a pericolului existentei unor capcane mortale, puse sa pazeasca aurul si tezaurele.

Spanilolii ajunsi in America, dupa ce au pus dobandit cu forta sau prin daruri, aur si giuvaeruri de la bastinasii cuceriti sau pacaliti, au fost nevoiti sa ingroape, in pericol fiind la randul lor, averea dobandita. Acesti spanioli, dar si alte popoare, au fost foarte priceputi in a proiecta si construi capcane mortale, care sa le pazeasca tezaurele. Capcanele au avut un design relativ simplu, dar au existat si capcane perfide , foarte elaborate. De exemplu, erau pusi bolovani intr-un echilibru foarte precar, deasupra unei mici sau inexistente comori, iar daca cineva sapa sub acel bolovan ca sa gaseasca respectiva comoara, imensa stanca se rostogolea peste cautator. Sau daca nu observa un cautator semnele de la intrarea intr-un tunel, podeaua fragila se prabusea si cautatorul cadea intr-o groapa adanca, plina cu tapuse ascutite de fier. Chiar daca respectivul cautator de comori a scapat de aceste pericole, pe podeaua tunelului spre comoara erau presarate particule foarte fine de otrava, substante chimice care rezistau sute de ani, care odata deranjate de talpile exploratorului, otravurile se ridicau in aer, iar acestea erau inhalate si provocau celui care a deranjat linistea comorii, o moarte rapida sau una lunga si dureroasa, pentru a nu se mai bucura de aurul gasit. Deci, acesta ar fi un blestem al comorii.

De asemenea, cautatorul era atras cu diverse momeli pe parcursul cautarii, monezi de aur sau bijuterii. Odata atinse, acestea erau fie foarte otravite, fie declansau diverse mecanisme mortale. Cautatorul versat stia ca daca vede aceste mici comori, nu trebuie sa le atinga, pentru ca indicau de fapt existenta unor pericole mai mari, dar si a unui imens tezaur. Stiu ca poate aceasta pare mai degraba a aventura a eroului arheolog Indiana Jones, dar de fapt aceste capcane au fost descoperite si au stat la baza inspiratiei unor asemena filme de aventuri. Iar multe comori cu asemenea mecanisme sunt inca nedescoperite, asteptand inca aventurierul care sa declanseze mecanismele, iar capcanele sa isi atinga astfel scopul pentru care au fost create.

Singura legenda din Romania care vorbeste de astfel de mecanisme ciudate este cea care o puteti gasi citind acest articol: Comorile din Pestera Izvera, pazite de mecanisme ciudate .

Dar sa revenim la povestea capcanelor spaniollilor. Pentru spanioli inima simboliza "aur". Acest simbol al inimii, spaniolii l-au modificat sau l-au completat cu alte insemne, pentru a-i da noi semnificatii. De exemplu:

1. Inima rupta in doua, pe laterale,  arata ca in acel loc exista aur, dar este insotit de multe capcane. Daca nu se evita aceste capcane, inima va fi rupta in doua, deci acel cautator va muri din cauza unor capcane foarte periculoase.

2. Inima strapunsa de un fulger indica un pericol major. Directia fulgerului nu indica neaparat directia locului unde este amplasata capcana, dar indica poate ca este o capcana foarte rapida. Deci, trebui avuta mare grija pe toata perioada cautarii.

3. Inima separata, slab vizibil in partea de jos a simbolului, indica nu doar o capcana mortala, ci o capcana chiar in acel loc, sub locul unde este desenat simbolul inimii sau in directia unde este indreptata partea de jos a inimii.

4. Inima rupta sau crapata exact pe axa centrala verticala ( pe mijloc ) indica un pericol iminent, aflat in imediata apropriere. Directia rupturii nu indica neaparat directia capcanei, ci doar existenta capcanei in imediata apropiere a simbolului.

5. Jumatatea de inima arata de asemena o capcana, dar nu neaparat si directia acesteia.

De asemena, un mic punct sau o gaura intr-un astfel de punct , simboliza pentru spanioli existenta unui pericol natural: aer toxic sau lipsa aerelui respirabil, capcanele de apa, zona otravita, zona cu serpi sau scorpioni. Aceste semne se gaseau la intrarea in cavitatea din munte sau in pestera, pe o adancime de maxim 200 de picioare. De obicei se intalnea prima data simbolul inimii bradate de fulger, care simboliza existenta unei mari cantitati de aur, dar si pericolele capcanelor puse. Ignorarea acestor avertismente ducea inevitabil la moartea celui care nu cunostea aceasta simbolistica, de exemplu bastinasii din America. Un spaniol se presupune ca avea cunostiinte despre aceste semne si ar fi avut astfel acces la comoara in siguranta.

Alteori, aceste semne erau puse doar la deruta. De exemplu, indicau un pericol fals, adica sa nu se apropie cautatorul de un anumit loc, de fapt acesta era chiar locul unde era ingropata comoara. Astfel, comoara era protejata chiar impotriva cautatorilor profesionisti, care ar fi invatat semnele. Acestea erau semne de inselaciune sau de descurajare. De obicei, capcana era doar una, principala, un bolovan de 30-40 tone, rotund, amplasat in primele 200 de pasi de la intrarea in pestera, bolovan care, aflat in echilibru precar, dar deranjat prin calcarea cu piciorul a unui mecanism sau prin incercarea de indepartare a acestuia, se pravalea peste pradatorii comorii. Sau bolovanul se putea gasi pe deal, iar rostogolirea acestuia pe deal in jos, chiar daca nu omora cautatorii, era suficienta pentru a cauza o sperietura zdravana si evenimentul ar fi fost interpretat ca un semn de previziune a unor pericole mortale, descuranjand continuarea dupa cautarea comorii. Daca cineva gaseau un astfel de bolovan, nu era nimic de obicei sub el, sau doar o infima cantitate de aur, sau poate nu era decat trupul acelui cautator, daca nu ar fi reusit sa se fereasca din calea giganticei stanci.



Alteori, la intrarea unui tunel, intrare ascunsa cu pietre, stanci sau plante dese, vegetatie naturala, era desenat doar un fulger, acesta simbolizand un pericol.  Acest fulger era sculptat pe o parte a intrarii in tunel, cu dalta in piatra sau mai rar in lemn. Acest fulger nu avea desenata si inima, pentru a nu indica prezenta aurului, ci doar pericolele, si astfel indeparta pe cei care ar fi dorit sa intre in pestera. Acest fulger fara inima nu mai exista desenat niciunde in pestera, ci doar la intrare. Uneori acest fulger abia era vizibil, deci trebuia cautat cu mare atentie.

Fulgerul trebuia cautat de o parte sau de alta a intrarii in tunel, chiar la o distanta de 2-3 metri. Acest fulger putea avea multe semnificatii. De exemplu, daca fulgerul era desenat pe partea stanga, insemna ca trebuie sa intri in tunel si sa mergi doar pe partea dreapta. Daca tunelul se bifurca in Y, era bine sa mergi pe bifurcatia din partea dreapta, chiar daca in tunelul din stanga se vedea ceva stralucitor. De asemena, pasajele marcate cu o cruce erau sigure. Crucea nu indica moarte, ci paza credinciosului.

Uneori fulgerul indica chiar prezenta pericolului exact la intrare, precum si directia pozitionarii acestuia. Capcana exista doar acolo, dar prin indepartarea bolovanilor care mascau intrarea, se punea in miscare un mecanism care ducea la uciderea cautatorului. Am gasit pe internet chiar povestiri ale unor cautatori de comori din perioada contemporana, care si-au pierdut partenerii din echipa de cautare, ucisi de astfel de capcane la intrare, deci nu sunt doar basme si nu trebuie luate in deradere.

Daca deasupra intrarii este o inima rupta intr-o parte, capcana exista nu la intrare neaparat, ci poate imediat ce ai intrat in pestera, prin prabusirea tavanului de stanci de deasupra, peste cautator.

Dar daca inima este rupta pe jumatate, chiar daca este desenata deasupra intrarii, nu se stie unde este capcana care aduce moartea cautatorului de comori, poate fi podeaua care se prapuseste de exemplu, iar cautatorul cade in tepuse ascutite.

Un alt semn de pericol este cel denumit "Cele 3 cruci". Doua cruci sunt desenate de o parte si de alta, iar a treia cruce pe podea,la intrare sau deasupra intrarii in tunel. Simbolistica este preluata din scena crucificarii lui Hristos. Cel credincios ar fi stiut ca trebuie sa mearga pe dreapta, acolo unde este crucea "bunului" hoț, care a fost crucificat impreuna cu Isus, dar care , marturisindu-si pacatele, ar fi fost mantuit. O variatie mexicana a acestui simbol cu 3 cruci era acela in care crucile laterale erau inlocuite cu 2 cranii, simbolizand ca trebuie mers doar pe calea din mijloc, cele doua tunele laterale, ramificate, aducand moartea cautatoului.

Oricum , probabil ca spaniolii lasau undeva scris sau transmitea catre regalitate sau prin mesager ori viu grai, modul in care sa vina altii, prieteni, rege sau familie, sa dezgroape comoara ascunsa, evitand pericolele, asa cum erau insemnate. Cei care veneau sa recupereze comoara trebuiau sa fie cu mare bagare de seama si sa respecte aceste semne de pericol intocmai. Oricum, toate aveau un simbol comun: Pericolul de moarte !

Capacanele si simbolistica prezentate aici nu acopera decat o mica parte dintre aceste semne de pericol de moarte cel il paste pe cautatorul de comori "blestemate".

Incheiem aici prima parte a acestui articol, cu invitatia de a urmari site-ul nostru, unde vom continua cu inca un episod foarte interesant legat de alte capcane ale comorilor "blestemate" din intreaga lume, dar si unde va vom prezenta fotografii reale a acestor capcane, gasite in Mexic si publicate in revista "Magazinul cautatorului de aur", revista editata in limba engleza in SUA.

Later edit:  Partea a 2-a fost publicata pe site ! Citeste aici partea 2 a acestui articol !

Acest articol v-a fost prezentat in premiera in Romania de catre site-ul Harta Comorii.

Cum sapi dupa o comoara - Legende si superstitii

Exista multe legende si supersitii legate de modalitatea de a sapa dupa o comoara.

Macedo-romanii, inainte de a incepe saparea locului visat ca ascunde o comoara, presara cenusa pe acel loc, dupa care taie animalul a carui urma va fi aflata, - de buna sama ca a doua zi, - acolo. Astfel urmand, dupa sapare, se poate gasi comoara. Daca nu se va urma astfel, va fi primejdie de moarte pentru cei ce sapa.

La saparea unei comori, sa fie unul singur, - cel ce-a vazut-o, - caci numai astfel acela va isbuti, de oarece, fiind mai multi cu greu se vor stapani si nu se vor da dela galcevire:

“Trei oameni, frati, - nu stiu ce-or fi fost, - stiau o comoara si s’au dus s’o sape tustrei. inainte de a incepe a sapa, a zis unul: - Sa fim oameni cum se cade; cati bani ne-a dat Dumnezeu amu, sa-i impartim frateste. - Da, sa-i impartim frateste, - au zis ceilalti intr’un glas si s’au dat cu totii la sapat.

Au sapat ei si au scos banii, si amu era sa-i imparteasca. Unul a zis: - Mai, lasati sa ma duc eu acasa, sa aduc ceva de mancare, ca eu tare-s flamand, si poate-ti fi si voi. Tot i-am spus nevestei sa faca niste placinte. - Ba, du-te, numai sa nu zabovesti! - au zis ceilalti.

Si-a plecat in sat. Ce gandi el: - Am sa spuiu nevestii sa faca niste mancare otravita si am sa le duc sa manance cei doi, si dupa ce-or manca ei, indata au sa moara si toti banii au sa-mi ramaie mie!

Cand a ajuns acasa, i-a spus nevestii cum sa faca mancarea, si el a mancat alta mancare neotravita. Nevasta i-a facut si el s’a intors vesel inapoi ca si cum ar fi pus mana pe comoara.

Cei ce-au ramas la comoara, ce s’o gandit? - Mai, ce sa mai impartim banii in trei parti! Cand va veni celalalt cu mancarea, sa-i tragem amandoi cate un glonte in piept! - Mai, ca bine ai zis! - raspunde celalalt.

Si-au incarcat pustile, ca aveau pusti cu ei, si cand l-au zarit viind, i-au si ars cate un glonte in piept. Cela a si cazut la pamant. Unul s’a dus de i-a luat mancarea ce-o aducea, si au mancat bine amandoi. N’a trecut mult, si-au inchinat si ei steagul.”
_______________________________________________

Macedo-romanii cred ca cel ce vrea sa sape o comoara sa mearga singur, caci altfel facand, “Stihiul va s’manca parasli”, adica Stafia va manca paralele si saparea se va face degeaba.

Dimpotriva, prin Bucovina aflam credinta ca la sapatul unei comori trebuie sa fie mai multi insi: “Cel ce a vazut banii arzand si si-a insemnat locul, rar cand poate singur sa-i sape. De aceea trebue sa mearga mai multi insi ca sa-i sape, insa sa nu fie cu sot, ci fara sot, adica trei, ori cinci, si sa fie toti intr’un gand, sa nu gandeasca unul una si altul alta, caci atunci n’au noroc.

Incercandu-se unul care n’are noroc, ca sa desgroape banii aceia, il pedepseste Dumnezeu, schimbandu-l in tot felul”.

Mai pretutindeni se crede ca inainte de a incepe sa sape comoara, trebuie sa se indeplineasca legamantul pus de cel de la care a ramas comora. In aceasta privinta iata cateva credinti sucevene: “Cand te duci sa sapi o comoara, sa-ti iei sapa, harlet, cazma si inca urmatoarele lucruri: lumanare din ziua de Pasti, smirna din cadelnita popii si usturoi. De ai lumanare de paroiu, nu-ti mai trebuie alt nimic: poti sa te duci cu pieptul deschis; n’ai de ce sa te temi.

Cu usturoiu se unge in crucis pe fata, cand se apropie de comoara, si zice niste cuvinte (cari nu se pot sti decat de acei ce sapa).

In timpul cand sapi comoara, Stima banilor, - Dracul, - iesa si mereu umbla in jurul omului, prefacandu-se in iepure, vulpe, lup, urs. La urma se face om si se apropie de acel care sapa comoara, ca de trei pasi si zice: - Ce cauti aici? - Vau sa sap si sa ieau banii! - Ce ai sa faci cu banii? - Am sa dau milostenie pe la manastiri, - dupa cum trebuie. Daca banii au fost pusi in pamant cu conditiunile aceste, atunci Stima zice: - Fie dupa cum ai zis; numai sa te tii de cuvant!

Daca cel ce a pus banii in pamant a zis “cum i-am luat eu, asa sa-i iea cel ce i-a gasit”, atunci Stima zice: - Sa-mi dai cap de om si ti-oiu da banii!

Daca cel ce sapa e lacom de bani, ii da Stimei pe unul din familia lui.

Dar vai de sufletul care-i dat Stimei pentru asa fel de lucru!...
____________________________________________

Un om din satul Paltinis, com. Neagra Sarului, a sapat o comoara, si Stima banilor i-a cerut un cap de om. Dintru ‘ntaiu, mai nu-i venia la socoteala conditiunea asta, dar indoindu-l lacomia de bani, i-a dat Stimei pe o nepoata alui, ce o infiase el.

Nepoata omului era de 8 ani, si dupa ce a dat-o unchesu sau Stimei, in timp de patru ani, copila s’a facut hada si inchircise, de era ca una de 3 ani. Ea stia din ce pricina i se intamplase una ca asta, si mereu se ruga lui Dumnezeu sa-l hraneasca de bani pe unchesu-sau. Copila a murit in chinurile cele mai ingrozitoare, - Dumnezeu a lucrat, - da nici unchesul copilei n’a avut moarte buna”.

In urmatoarea povestire, iata un alt soiu de legamant: “Omul se dusese la padure dupa lemne. Pe la amurgul serei vede arzand o comoara, pe care se afla un spurcat de om. Omul vazand comoara, s’apuca s’o sape. Odata i se arata un Dracusor mic, negru ca ceaunul, cu fes rosu in cap, cu ochii ca focul si cu niste canci la mana ca coltii pieptenilor de calti, si-i zice: - Ce faci, mai omule, acolo? - Ia, sap comoara asta! - D’apoi ai implinit conditia pusa de stapanul ei cand a ingropat-o in pamant? - Ce conditie sa indeplinesc? - Ca sa mananci spurcatul ista, s’apoi s’o ieai. - Il mananc, bre! - Cand l-ai manca, sa vii s’o ieai! Si omul naibei, siret si sucit cum era, iea spurcatul, il invaleste intr’un stergar, il duce acasa, il pune in cuptor, il usuca bine, il piseaza ca chiperul, si cand manca bors ori lapte dulce cu mamaliga, presara si cate putina faina din spurcatul uscat. Cand gati de mancat spurcatul, se duse sa-o iea comoara. Necuratul crapa de ciuda ca ramane si fara bani, si fara om, si cauta sa puie omului bete in roate. Dar omul, prin cateva cruci facute cu duh curat, il isgoni si-si lua comoara”. Prin unele parti se zice ca daca la sapare se gasesc masele de Ciuma, acestea nu se ieau, ca sa nu moara de ciuma cei ce au sapat comoara”. La sapat, nu trebuie sa cada tarana in groapa, caci orbesc cei ce sapa. In groapa trebuie sa se mai lase din banii gasiti, ca sa aiba ce numara Scima banilor in fiecare zi.

____________________________________________________

 Doi insi au dat de portile unei cladiri intr’o surpatura pe malul Siretului. Au incercat s-o sape, dar indata ce sapau oleaca, groapa se astupa la loc.

Au sapat asa degeaba mereu, pana cand intr’o seara le iesi din pamant un calugar batran, de-si ridica sprincenile cu carja. Era necuratul, caruia ii era juruita comoara.

Calugarul le grai: - Degeaba va truditi voi; comoara asta este a mea! Si cum a zis, a pierit. Oamenii, daca au vazut ca nu mai pot umbla intr’ ascuns, au spus la primarie, si de acolo s’a pornit lume multa la sapat la comoara. Dar, ori cate se trudia norodul, era in vant: Calugarul vesnic le darama din maluri si vesnic le spunea sa nu mai sape, caci nu vor ajunge la nici un capat. Oamenii au adus noua popi si popii au inceput cetanie mare, si numai asa au facut oleaca de spor. Dar, cum tinchiau preotii din cetit, necuratul iar se arata, iar darama, si iar indemna lumea sa nu se mai trudeacsa.

Preotii au cetit inainte, oamenii au zorit cu sapatul, dar cand ajunsera sa rastoarne comoara in lada primariei, calugarul sia sprijinit toiagul in toarta caldarii, si cand a apasat-o odata, a afundat-o cu mult mai adanc decat cum era la inceput.

Iata si urmatoarea povestire a unor cautatori de comori, pe cari le vazusera arzand pe o pascatoare de cai: “Aveam in mana o nuielusa de fier lunga si subtire. Ajunsesem la o lunca din mijlocul padurii unde vazuram din loc in loc niste gramezi de pamant proaspat scromonit. Par’ca erau facute intr’adins. Din doi in doi pasi, un musuroiu, alaturi cu o gaura lata de vreo doua degete... Ma siliu si facuiu sa intre (varga) toata in pamant. Incepui sa ciocanesc, si se auzi un sunet metalic, a plin, de vreo oala sau ulcica, care ne-a facut sa ne inghete sangele in vine... Am dat peste comoara. Largiram gaura ca sa putem baga mana si sa scoatem oala cu galbeni.

Incepuse sa se arate zorii zilei cand, bagand mana asta stanga inauntru, am dat de ceva tare si ascutit, ce-mi intra in degetul asta aratator. Mai largiram nitel gaura, si dupa putin timp era scoasa afara. Cand o vazuram, scoaseram amandoi cate un strigat. Am aruncat-o cat colo, si ne-am facut cruce de frica. Ce gasisem? O capatana de mort, aproape putrezita si grea de pamantul asezat pe ea... Si nici nu stiu cand ne-am trezit acasa.
_______________________________________________

Se intampla de vede comoara unul, cui nu e daruita, dar ori o vede si nu o poate gasi, ori daca vrea sa o scoata, comoara fuge de hodorogeste si face sgomot. Ca de multe ori aude omul trosnind grinzile de la casa, si atunci stie de buna sama ca e comoara, si se duce la carturareasa de-i da cu cartile, si ii spune verde ca in casa la el, e comoara; dar n’are ce face daca ni-i e data.

La unii li s’a intamplat de au sapat comoara si au dat de ea, si au vazut si galbenii, dar n’au putut sa-i iea, ca erau bani daruiti .luia din bolovani, si cand dau sa-i apuce, le aluneca printre degete, ca pe banul daruit Ucigasului, nu se poate face nimeni stapan.

_______________________________________________

Altii, iar, daca li s’a aratat comoara si au vazut-o unde esi au pus semn, cand s’au dus s’o sape, s’au dus noaptea prea tarziu, si cum sapau si nu mai dau de ea, i-a apucat cantatul cocosilor si atunci au pierdut-o, pentru ca, cat au dat cocosii in cantat, Dracul nu mai are putere.

Avem destule marturii ca s’au sapat totdeauna comori. Atatea movili vechi - semne de hotar, - au fost mai tarziu scociorate, spre a se vedea daca nu cumva ascund vreo comoara.

Si fireste, nu-i de mirare, daca umbland dupa comori, se da peste alte bogatii tainuite, bune si acestea daca nu pentru sapatori, ci pentru istorici.

________________________________________________

Sursa: http://www.dafinoiu.ro/legende.htm . Va recomand cu toata caldura sa intrati pe acest site al domnului Dafinoiu, un om cu totul deosebit. Veti gasi aici mult mai multe legende despre comori, foarte interesante, de la o persoana cu adevarat informata in domeniu.

Masca de aur a lui Agamemnon

Ati auzit de masca de aur a lui Agamemnon? Este un obiect foarte controversat, o comoara in adevaratul sens istoric.... este sau nu aceasta masca adevarata? Ea chiar a fost purtata de Agamemnon? Acestea sunt intrebarile pe care si le pun arheologii si cercetatorii specialisti.

Când Atreu a fost ucis de către Egist, nepotul său, Agamemnon a fost izgonit din Micene împreună cu fratele său, Menelau. Cei doi s-au refugiat la Tyndareos, regele Spartei. Acolo s-au căsătorit cu fiicele regelui, Clitemnestra și Elena. Agamemnon a avut patru copii cu Clitemnestra: Ifigenia, Chrysothemis, Electra și Oreste.

Menelau i-a succedat lui Tyndareos în Sparta, iar Agamemnon cu ajutorul fratelui său și-a recăpătat tronul și s-a înapoiat la Micene, alungându-l pe Egist și pe tatăl său Tieste. El l-a sfătuit pe Menelau atunci când s-a căsătorit cu Elena ca să ceară celorlalți pețitori să-i jure că nu-l vor ataca.

Masca a fost descoperita in 1876 la Micene. Dupa aprecierile unor arheologi, asa-zisa masca a lui Agamemnon ar putea fi ori un fals ori o reproducere dupa original.

Masca este pastrata in Muzeul National de Arheologie din Atena, ea este simbolul muzeului grec; astfel se explica de ce autoritatile grecesti au refuzat in anul 1999 sa aduca masca la Paris, unde avea loc o mare expozitie de obiecte arheologice. Autoritatile grecesti au spus ca nu vor sa aduca masca la expozitie din motive de securitate; dar, prin atitudinea lor au dat astfel apa la moara celor care spun ca masca nu este cea adevarata si cer muzeului din Atena sa ofere masca spre a fi cercetata.

Pe langa faptul ca masca este un obiect controversat ea are o foarte mare valoare ... pentru a o intelege trebuie sa-i stim povestea.

Agamemnon, eroul Greciei antice era regele a doua orase din peloponez: Micene si Argos si mai era si conducator suprem al grecilor in razboiul din Troia. Asa cum se stie, prin siretlicul folosit de Ulisse – construirea calului Troian – grecii au reusit sa cucereasca cetatea. Aceasta perioada din istoria grecilon este foarte importanta si bogata in descoperiri arheologice.

Germanul care a descoperit aceasta masca, Heinrich Schliemann, conviins fiind ca tot ce citise in Iliada si Odiseea scrise de Homer este adevarat a pornit intr-o calatorie in pentru a gasi locurile unde s-au dat bataliile. Ajuns in Turcia, i se pare ca o colina langa care se afla era identica cu cea descrisa in carte. Aceasta parere a fost curand confirmata prin unele descoperiri de exceptie.

Incepute in 1871, sapaturile se vor intinde pana in 1873 cand arheologul amator la acea vreme descopera ruinele cetatii Troia. Arheologul a tinut neaparat sa descopere palatul lui Priam, asa cum a fost el descris de Homer; mai ales ca tocmai se descoperise o cantitate impresionanta de bijuterii din aur, deci, pe undeva pe acolo trebuie sa fi fost un palat.

Dupa descoperirea din Turcia, arheologul doreste sa descopere si tezaurul dela Micene, astfel ca porneste intr-o noua expeditie. El se intereseaza in primul rand de monumentele funerare, pe care se decide sa le caute in interiorul cetatii. In mod normal monumentele funerare ar fi trebuit sa se afle la marginea cetatii, in afara ei, dar Schliemann isi da seama ca cetatea s-a dezvoltat cu timpul si si-a marit spatiul astfel ca monumentele au ajuns in interior ... si a a vut dreptate. In 1876, se apuca sa sape in interiorul cetatii si norocul ii surade iarasi, descopera aici sase morminte, toate impodobite cu scene de vanatoare sau de lupta, deci era clar ca nu sunt niste morminte de oameni obisnuiti ci unele ale unor conducatori. Mobilierul funerar al mormintelor se compunea din diademe, pandantive, cercei, bratari, vase, sabii si, mai ales, din masti de aur, care acoperisera candva fetele unor barbati. In monumentul cu numarul 5 este descoperita cea mai frumoasa dintre masti pe care Schliemann o atribuie, se pare, dupa bunul sau plac lui Agamemnon.

Cu toate ca Schliemann era ferm convins ca masca aceea era a lui Agamemnon, dupa cercetarile efectuate ulterior s-a demonstrat ca acele monumente funerare sunt mai vechi decat perioada in care a u trait eroii Greciei antice. Astazi nici un arheolog nu mai contesta acest lucru, dar, masca descoperita de Schliemann a ramas cu numele de Masca lui Agamemnon.

Problema este insa alta, deoarce masca este conservata foarte bine si are multe detalii care nu se gasesc la celelalte masti gasite atunci, Schliemann a fost acuzat de cercetatorii americani ca a falsificat masca, in sensul ca a facut-o chiar el cu ajutorul unui bijutier, apoi a ingropat masca in ruine ca mai apoi sa o dezgroape si sa spuna ca e o descoperire. Aceasta teorie a venit si din faptul ca imediat dupa descoperire Schliemann a inchis brusc santierul si nu a mai vrut sa sape mai departe. Misterul asupra acestei masti inca mai face sa apara tot felul de povesti si legende asupra ei.

Sursa:http://www.robbybubble.ro/articles/arheologie--misterul-mastii-de-aur-a-lu.php

Diamantele si efectele lor miraculoase

Diamante, puteri miraculoase, blesteme, mai valoros decat aurul... Nu aprob, dar nici nu contest efectele miraculoase pe care multi le confera diamantelor, fiindca nu am probe impotriva acestor fenomene care le sunt atribuite, poate ca este doar ... stiinta nedescoperita. Sau poate e doar efectul psihologic al purtarii acestora. Cert este ca multi cred in aceste "puteri" atribuite diamantelor. Si mai adevarat este ca o bijuterie cu diamante poate fi mult mai valoroasa financiar decat o mare comoara. Asadar, sa vorbim despre aceste diamante si "puterilor" lor miraculoase.

Diamantul a fost descoperit în anii 800-500 î.Ch. în zona Indiei, dupa cum cred unii cercetatori. Numele de „diamant” vine din grecescul „adamas”, care înseamnă „de necucerit” – sugerând eternitatea iubirii. Încă de la grecii antici diamantul este simbolul tradiţional al iubirii. În acea vreme se credea că diamantele sunt picaturi de rouă întărite sau aşchii din stele sau fulgere cristalizate.

Poate fi confundat cu cristalul de stanca, zirconul, safirul alb, topazul transparent, cuarţul fumuriu (diamantul negru).

Conform scrierilor vedice, vechea scriptură hindusă, diamantele nu aduc decât nenorociri femeilor datorită energiilor negative acumulate în diamant de-a lungul timpului din cauza invidiilor altor persoane care ar dori să fie proprietarii respectivei pietre. Energia negativă este acumulată în diamant, de aceea se spune că ar fi aducătoare de ghinion.

Piatră recomandată pentru:

Zodii: Berbec, Taur, Leu, Balanţă

Luna: martie, aprilie, august, septembrie, noiembrie

Ziua: Sâmbăta

Planeta dominantă: Venus

Aniversarea de: 10, 30, 60, 75 de ani

Chakre: 3, 7

Efectele asupra purtătorului:

Piatră a perfecţiunii.

Măreşte încrederea, credinţa, claritatea mentală, deschiderea spirituală, claritatea gândirii, spiritualitatea, speranţa, dragostea, veselia, sinceritatea, fidelitatea.

Conferă durabilitate relaţiilor inter-umane, bun liant relaţional.

Deschide accesul spre divinitate, pune în contact cu îngerii protectori.

Aduce noroc, bunăstare, prosperitate, abundenţă, dragoste, generozitate, alinare după eşecuri în dragoste.

Piatră a succesului financiar, a vieţii îndestulate, a luxului, a prosperităţii.

Sănătate: benefic pentru auz şi artrită, energizează.

Si acum sa revenim la lucruri mai "serioase", prezentand diamantul pe o scara a aventurii acestuia, dar din punct de vedere istoric.

800 î.Hr. - descoperirea primelor diamante.

320-296 î.Hr. - Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului ce face parte dintr-o însemnare budistă, numită" Anguttara Nikaya"( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor prețioase). Cam tot în această perioadă diamantul este cunoscut și de greci, de la care ne-a rămas o statuetă de bronz care are, încrustate, în chip de ochi, două diamante neșlefuite, obiectul putînd fi admirat astăzi în vitrina de la British Museum din Londra. În această perioadă diamantele erau folosite ca si talismane.

327 î.Hr. - Alexandru Macedon aduce primele diamante în Europa din India.

1074 - Crearea unuia din primele exemple de bijuterie cu diamante, coroana reginei ungare.

1456 - Lodewyk van Berken, un tăietor de diamante din Anvers, creează primul diamant tăiat in fațete.

1477- Maximilian de Austria face cadou un inel cu un diamant Mariei de Borgogna, începând astfel tradiția inelului de logodna.

1642 - reapare în Europa diamantul Hope, adus de un negustor francez, Jean-Baptiste Tavernier.

1726 - Diamantul este descoperit în Brazilia, ce devine principalul producător de diamante din lume.

1797 - Chimistul englez Smithson Tennant descoperă că diamantul este format din carbon, "arzând" un diamant într-un mediu de oxigen și găsind doar resturi de dioxid de carbon.

1867 - Depozite de diamant sunt descoperite la Kimberly în Africa de Sud.

martie 1888 - "South Africa's Kimberley Central Mining Company" și "De Beers Mining Company" se unesc și formează "De Beers Consolidated Mines Limited."

26 ianuarie1905 - Se descoperă în Africa de Sud cel mai mare diamant din lume, Cullinan. În stare brută cântărea 3.025 carate.

1958 - diamantul Hope este donat Institutului Smithsonian din Washingtonde către Harry Winston. Valoarea actuală a acestui diamant, considerat ca fiind un purtator de ghinion, este estimată în jurul cifrei de 250 milioane de dolari

1958 - Diamantul se descoperă în Siberia.

1967 - Diamantul Darya-i-Nur, un diamant de culoare roșie ce cântărea între 175-195 carate este purtat de ultimul șah al Iranului la încoronarea sa.

1990 - Numeroase depozite de diamant sunt descoperite în nord-vestul Canadaei.

mai 2000 -După o serie de reuniuni interguvernative, guvernul din Africa de Sud creează "Kimberley Process" pentru a discuta și a înfrunta problema "diamantelor de conflict"( numite și "diamante de sânge")

5 iulie 2000 - Consiliul de Siguranță al Națiunilor Unite votează pentru a impune un control riguros al comerțului cu diamante provenite din Sierra Leone, cu scopul de a reduce utilizarea diamantelor în susținerea războaielor din zonă.

Misterioasa cetate antica din zona Targu-Jiu - Polovragi

O alta importanta deductie, folosind insemnarile lui Ptolemeu, ar fi cea privind documentarea unui stravechi oras in Gorj , in prezent probabil Polovragi, Arcani sau Targu-Jiu, si deci existenta ascunsa a unei cetati antice in zona, comori arheologice si vestigii inca nedescoperite, intangibile, dar si protejate astfel, ascunse poate chiar sub orasul Targu-Jiu.

În Istoria Gorjului avem două locaţii, sau doar una singură, care încă mai ridică probleme specialiştilor, deşi, cel mai probabil, e vorba de una şi aceeaşi localitate. Mulţi istorici identifică antica Arcinna, menţionată de Ptolemeu în istoriile sale, drept aşezarea de la Polovragi unde în Evul Mediu s-a născut Mânăstirea Polovragi. Arcina, cum era consemnat numele aşezării de vestitul geograf al antichităţii Ptolemeu se situa pe valea Rhabonului, o aşezare comercială care poate fi plasată lângă Târgu-Jiul de astăzi. Toponimic vorbind, localitatea Arcani şi-ar putea avea originile în această denumire. Deci ramane deocamndata o enigma nedezlegata in totalitate.

Varianta Polovragi
A rămas nemuritoare în istoriografia românească expresia istoricului antic Annaeus Florus care spunea despre strămoşii noştri că “dacii trăiesc aninaţi de munţi”.

Se ştie că la daci cetăţile din zonele muntoase au devenit adevărate fortificaţii, apărate cu ziduri din piatră. Davele din munţi erau plasate pe înălţimi inaccesibile, ca nişte cuiburi de vulturi, aninate de astfel de piscuri stâncoase, cum spunea cronicarul antic. Este sigur că una din cele mai interesante fortificaţii a fost la Polovragi ( Polovraci ), la aproximativ 1000 m altitudine pe Muntele Padeşului. Exista legenda conform căreia, cetăţile din zonă erau vegheate şi ocrotite de Zeul  Zamolxis, dar şi de vulturul sacru, invocat de Marea Preoteasă Sibilla Erithreea, pentru a feri poporul nemuritor de ochii neaveniţilor. Fortificaţia de la Polovragi era compusă din: o cetate dava plasată pe un mamelon, la 30 m deasupra Poienei Padeşului şi o ” cetate de refugiu ” – un platou de 6000 mp numit ” Crucea lui Ursachi “, folosit în vremuri îndepărtate ca loc de refugiu. Locuitorii cetăţii dacice trăiau într-o aşezare civilă, situată la ieşirea Olteţului din chei. Conducătorii, garda lor şi reprezentanţii aristocraţiei militare şi sacerdotale locuiau în ” cetăţuie “.

Locul unde ar fi fost cetatea e marcat azi de o cruce din piatră

Potrivit istoricilor, cetatea de la Polovragi a fost  ridicată aproximativ în jurul anilor 150 î.Chr. La început, Muntele Padeş a fost doar o stâncă golaşă de calcar. Dacii au amenajat stânca, transformând-o într-o adevărată acropolă şi astfel ei au reuşit printr-o muncă extrem de anevoioasă şi migăloasă să amenajeze 8 terase, şapte pe versantul nordic al muntelui şi una pe cel sudic. Alunecările de teren au fost prevenite prin adăugirea la fiecare terasă a unei zidării, lucrate din piatră de calcar nefasonată dispusă în unghi de 45 de grade. Apărarea era completată de o fortificaţie trapezoidală, adică un val de apărare din piatră spartă alternând cu lut peste care se înalţă o palisadă de lemn. Pe platou s-au ridicat mai multe clădiri, inclusiv un turn de observaţie. Deoarece, cetatea de la Polovragi a suferit un incendiu spre prima jumătate a veacului I î. Chr. dacii au efectuat încă noi lucrări de construcţii, ridicând în jurul mamelonului un zid gros de 2 m şi, împrejurul terasei pe care au existat locuinţe, un alt puternic zid de piatră din blocuri de calcar, roci cristaline dure aduse de la mari distanţe şi blocuri de gresie prelucrată.  Polovragiul se înscrie alături de Sarmisegetuza Regia şi Ocniţa ca a treia localitate importantă în care s-au găsit dovezi incontestabile ale cunoaşterii şi folosirii scrisului de către geto-daci (ex. inscripţia „DEEEB” şi posibil un A). Există ideea că dava de la Polovragi ar fi fost antica cetate Arcina, pe care Ptolemeu o numea” unul din cele mai strălucite oraşe din Dacia“.

Varianta 2: Arcina, Târgu-Jiul de altădată

Cu siguranţă, există mai multe argumente prin care antica Arcina să fie identificată cu actuala zonă a Târgu-Jiului. Primele documente referitoare la nume apar în sec. I-II d. Chr.. în harta Daciei întocmită de geograful Ptolomeu care a însemnat localitatea „Arcina” pe locul unde se află Târgu-Jiul de astăzi. Foarte important, Vasile Pârvan în „Getica” într-o hartă deosebit de interesantă, ca şi C. Ciurescu în harta „Dacia” înainte de cucerirea romană, localizează Arcina tot în partea superioară a Jiului. Situat „la întretăierea marilor drumuri ce treceau din sudul Olteniei spre ţara de dincolo de munţi şi dinspre Ţara Severinului spre trecătoarea de nord, peste munţi, apărată de Castrul de pământ de la Bârleşti (Bumbeşti-Jiu), ridicat de Cohorta a IV-a Cypriia, şi apoi de Castrul de piatră al Cohortei I Britanică Aurelia – Antoniniană”, târgul Arcina a capacitat, ulterior, întreaga viaţă social-economică din zonă, reuşind în timp să atragă scaunul cnezial de la Curtea I Curtişoara şi înlesnind schimburile de produse dintre zona de nord şi cea de sud a Rhabonului (Jiul).Pe parcurs, s-a schimbat  numele localităţii din cel de Arcina în cel de „Jiul” care apare pentru prima dată într-un document din 23 noiembrie 1406 al lui Mircea Vodă cel Mare.(Surse:http://www.pensiunea-latroita.ro/zona-turistica-polovragi/38-zona-polovragi/66-cetate-antica.html; http://www.verticalonline.ro/cetate-antica-intre-polovragi-si-targu-jiu)