Cautatorii de chihlimbar

Colți este o comună din județul Buzău, Muntenia, România, cunoscută pentru muzeul chihlimbarului, singurul din România. Este de asemenea singura localitate din România în care se găseşte chihlimbar, în albiile râurilor sau în stânci. La Colți a fost singura exploatare de chihlimbar din România, exploatare închisă în 1948.

Piatră preţioasă de culoare galbenă transparentă cu forme translucide, opace, din răşină, este bogăţia oamenilor din această zonă.

„Localnicii au trăit de pe urma acestor pietre de când se ştiu. Sunt ultima speranţă a nevoiaşului.

Când rămân fără bani şi au de plătit o datorie, oamenii pleacă pe munte şi găsesc suficient cât să scape de necazuri", a declarat un localnic.

La Colţi au existat opt mine de exploatare a chihlimbarului care, însă, au fost închise rând pe rând. Unele au fost detonate şi astupate, iar altele au rămas deschise.

Acolo caută localnicii piatra preţioasă. „Trebuie să ai şi noroc ca să găseşti. Sunt oameni care toată viaţa nu au găsit nicio bucaţică", a declarat un căutător de chihlimbar.

Cele mai valoroase piese se dau cu 10 lei gramul.

O bucată de chihlimbar depăşeşte extrem de rar 400 de grame, majoritatea având între 3 şi 50 de grame.

Sursa: http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Buzau-_Cautatori_de_-comori-_ascunse_0_253774977.html

Cum au circulat monedele in Gorjul dacilor

Dovada existentei geto-dacilor pe suprafata actualului judet Gorj este demonstra­tă alături de cetăţi, aşezări şi necropole, şi de circulaţia monetară, ca dovadă a intensificării producţiei de mărfuri şi a dezvoltării. legăturilor comerci­ale ale geto-dacilor cu vecinii. În acest sens trebuie men­ţionat faptul că circulaţia monetară începe cu monedele de argint macedonene emise de Filip al II-lea care pe la sfârşitul sec. III î.Hr. vor fi imitate de către geto-daci.

Monede de pe vremea dacilor descoperite pe toată suprafaţa Gorjului

Monede de tipul ,,Filip al II-lea” au fost descoperite la Arcani (6 piese), Buzeşti – Crasna (3 piese), Peireştii de Sus – Tg-Cărbuneşti (o piesă), Rogojelu (o piesă), Valea Desului şi Timişeni (mai multe monede de diferite tipuri aparținând cronologic sec. III-II î.Hr.), iar o monedă de tip „Ianus” datată în sec. al II-lea î.Hr. a fost desco­perită la Polovragi.
Începând cu a doua jumătate a sec. al II-lea î.Hr. şi primul deceniu al secolului următor se constată o intensifi­care deosebită a circulaţiei monetare, atât în ceea ce priveş­te moneda proprie, cât şi cea străină. Monedele emise de insula Thasos sau de oraşele Dyrrhachium şi Apollpnia sunt o dovadă a orientării spre sud-vest a schimburilor comer­ciale efectuate de geto-daci.
Un tezaur de 6 tetradrahme emise de insula Thasos (da­tat în sec. al II-lea î.Hr.) a fost descoperit întâmplător la Socu-Bărbăteşti. Monede emise de orașul Dyrrhachium au fost descoperite la Căpreni (2 monede; una găsită într-un tezaur compus din 128) de denari romani republicani şi publicaţi de Octavian Iliescu, iar cea de-a doua a fost identificată într-un lot de 20 monede romane ce proveneau din ace­laşi tezaur dar necunoscut de O. Iliescu. Ea este amintită de Gh. Popilian, cu precizarea că a fost emisă de magistraţii Zoilos – Zopiron şi alta la Socu – Bărbăteşti.
Monede emise de oraşul Apollonia sunt semnalate una la Polovragi în cetatea dacică, iar cealaltă la Ţicleni în­tr-un tezaur de denari romani republicani.
În paralel cu monedele bătute de insula Thasos şi oraşele Dyrrhachium şi Apollonia, pe întreg teritoriul Daciei se constată şi o intensificare a circulaţiei monedelor pro­prii.

Tezaurul de monede dacice de la Tg-Cărbuneşti

Cele şapte monede donate de un descendent al familiei Magheru din Bucureşti, sunt imitaţii târzii ale tetradrahmelor lui Filip al II-lea, specifice pentru regiunea Oltenia, având ca loc de descoperire satul Cojani – Cărbuneşti. Ele sunt în publicaţiile româneşti imitaţii de tip „Oltenia” cunoscute în literatura de specialitate sub numele de monede de tip „Aninoasa – Dobreşti”
Iată descrierea lor:
-Avers – capul lui Zeus în profil, spre dreapta sche­matizat. Cununa este redată prin patru ovale; în partea de deasupra se află două şiruri paralele de câte zece şi respec­tiv şaisprezece globuri mici. Din amănuntele feţii se mai pot distinge: linia nasului, ochiul, o globulă, iar în dreptul urechii – o proeminenţă. Părul este redat prin liniuţe scurte ce coboară pe o linie orizontală.
-Revers – călăreţ cu calul la trap, spre dreapta. Că­lăreţul are corpul strâns, aplecat, cu piciorul scos in eviden­ţă. Capul cu două şuviţe pe spate, o linie scurtă la frunte; gura cu bărbia prelungă ca un bot de câine. Calul stilizat cu corpul foarte lat, gâtul lung şi arcuit, botul în formă de cioc de raţă, iar coama redată printr-un şir des de globule mici, picioarele subţiri, cu copite triunghiulare, unite printr-o li­nie cu un punct de mijloc.
Monedele descrise au greutatea cuprinsă între 13,63- 14,02 grame, ceea ce indică un pond destul de ridicat; di­ametrul măsoară între 25-27 mm. Atât nominal (valoarea) cât şi modulul pieselor îndreptăţesc încadrarea lor în grupa Aninoasa. Aceste monede se apropie mult de emisiunile de tip Dobreşti. Această apropiere de stil se datorează uzurii stanţelor.
În 1966, au fost achiziționate de Institutul de Arheologie din Bucureşti 14 monede geto-dacice având aceeaşi provenienţă, menționându-se ca loc de descoperire tot oraşul Tg-Cărbuneşti, jud. Gorj.
Examinând cele două loturi de monede, unul donat de familia Magheru la Muzeul Naţional de Istorie şi altul la Institutul de Arheologie Bucureşti – multe dintre aceste piese, atât pe avers cât şi pe revers au aceeaşi descriere. Existenţa mai multor piese identice indică emiterea lor cu aceleaşi stanţe. De asemenea, între exemplarele celor două loturi nu există deosebiri în privinţa modulului şi a nomi­nalului. Toate acestea confirmă faptul că monedele aflate in cele două loturi fac parte din acelaşi tezaur.
Atât stilul apropiat, cât şi existenţa unor monede subaerate (metalul comun acoperit cu o pojghiţă grosieră de argint), pentru a se realiza economisirea de metal preţios – ce se dezvoltă în monetăria geto-dacică în faza ei târzie, dovedesc că aceste monede au fost emise în acelaşi timp şi de aceeaşi monetărie.
Stilul apropiat de grupa Dobreşti ne face să optăm pen­tru situaţia monedelor în distanţa spre faza de sfârșit a emi­siunilor de tip Aninoasa în acest caz ele pot fi datate în a doua jumătate a sec. II î.Hr.

În concluzie, se poate spune că monedele existente în cele două loturi au caractere stilistice şi de batere comune, ele formând un singur tezaur ce provine din Cojani – Cărbuneşti, judeţul Gorj. Ele se adaugă celorlalte descoperiri de acest gen ce se află pe cursul mijlociu al Jiului şi al zonelor învecinate, reprezentând emisiuni ale populaţiei da­cice din judeţul Gorj.
În perioada interbelică, la Săcelu s-au descoperit 27 de monede, dintre care 16 sunt de tip Adâncata – Mânăstirea, cronologic aparținând sec. II î.Hr. şi 11 monede de tip Răduleşti – Hunedoara datate între 150-70 î.Hr. Acest ultim tip de monede este caracteristic pentru monetăria târzie din zona intercarpatică.
Tezaurul de la Săcelu aduce o serie de elemente noi la studiul monedelor de tip Adâncata – Mânăstirea şi în special Răduleşti – Hunedoara, fiind primul cu asemenea componenţă descoperit în Oltenia. Al. Ștefulescu precizează că monede dacice au mai fost descoperite la Vîrţ şi Glodeni.

Sursa: http://www.verticalonline.ro/circulatia-monetara-dacica-in-judetul-gorj

Drumuri romane si comori

Unde gasim mici comori, pierdute intamplator? Acolo unde a existat economie. Unde a existat economie ? Unde au existat drumuri. Unde sunt aceste drumuri stravechi ? Sa citim acest articol de mai jos.

Păstrată încă în universul mental al epocii noastre sub denumirile de calea lui Traian, drumul lui Traian, Troianul, drumul de piatră sau calea pietroasă, reţeaua rutieră reprezintă unul dintre elementele definitorii şi durabile ale civilizaţiei romane. Reţeaua rutieră romană a avut o funcţionalitate diversă: circulaţia rapidă şi eficientă a militarilor spre zonele de conflict, aprovizionarea oraşelor, călătorii în scopuri comerciale, militare şi administrative, călătorii turistice, de afaceri, pentru tratament şi cură, deplasarea ambasadorilor străini, provinciali şi a serviciilor de poştă, propagarea ideilor, culturii şi civilizaţiei romane.

Drum roman, pavat cu piatră de Carol al II-lea, reabilitat de nemţi în Al doilea Război Mondial, cel mai înalt drum montan din România (Pasul Urdele- 2141 m)

Cercetarea reţelei rutiere din provinciile dacice demonstrează că inginerii romani au exploatat la maximum condiţiile geologice, geomorfologice şi topoclimatice ale mediului înconjurător. Ca şi astăzi, drumul era o construcţie de suprafaţă, realizată după reguli precise, asupra căreia acţionează permanent intemperiile atmosferice. În general, drumurile romane aveau aliniamente rectilinii, iar atunci când obstacolele naturale nu permiteau acest lucru, se acomodau reliefului. Erau realizate din straturi succesive de pietriş şi nisip şi bombate la mijloc pentru drenarea apelor meteorice.
Odată cu cucerirea romană, în Dacia începe să se dezvolte o reţea de drumuri care va fi racordată la marele angrenaj al sistemelor de circulaţie ale Imperiului. În epoca romană teritoriul actual al judeţului Gorj era străbătut de drumul care unea Drobeta cu Ulpia Traiana trecând prin Puţinei, Crăgueşti (judeţul Mehedinţi), Cătunele, atingând Jiul la castrul de la Pinoasa, urmând malul stâng al acestuia, trecând prin pasul Vâlcan, apoi pe Valea Streiului, până la Haţeg, ajungea la Sarmizegetusa. Drumul a fost reperat în sectoarele Crăgueşti (judeţul Mehedinţi) şi Cătunele (judeţul Gorj) sub forma unei fâşii intermitente de pietriş apărută la suprafaţa solului. De la Iezureni drumul urma, în continuare, malul stâng al Jiului, ajungea la Bumbeşti Jiu unde se bifurca: o parte se îndrepta spre nord-est, spre Săcelu, iar cealaltă parte trecea Jiul şi apoi, prin pasul Vâlcan, ajungea pe Valea Streiului până la Haţeg, având ca punct terminus Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Cât despre drumul care mergea spre Săcelu, trecea pe sub munte şi ajungea în actualul judeţ Galaţi, la Castrul Barboşi. Din el, în actuala localitate gorjeană Bengeşti- Ciocadia, se ramifica Transalpina, drum de pământ care trecea prin Rânca şi traversa munţii, ajungând la Alba Iulia.

Cercetări arheologice

În zona castrului de piatră de la Bumbeşti Jiu, Alexandru Ştefulescu, la sfârşitul veacului al XIX-lea, a reperat ramificaţia drumului care mergea spre Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Astfel, drumul traversa Jiul pe unde fusese poarta decumana, străbătea satul Porceni, unde în mentalul colectiv al sfârşitului de veac XIX era cunoscut sub denumirea de Traianul, iar astăzi drumul lui Traian. De aici, urma valea pârâului Porcului, afluent al Jiului, unde Al. Ştefulescu a observat mai multe inscripţii pe stânci, pe care, exagerat, le considera borne kilometrice. După ce străbătea Valea Porcului, drumul roman trecea prin pasul Vâlcan şi apoi pe Valea râului Strei, până la Haţeg de unde ajungea în capitala Daciei Traiane. Cercetările arheologice efectuate în anul 1992 în aşezarea civilă a castrului de la Bumbeşti Jiu – „Gară” au surprins o secţiune din drumul roman care era construit din pietriş, având o lăţime variabilă cuprinsă între 2,98 – 5,60 m. Un alt drum important mergea pe Valea Jiului şi, probabil, pornea de pe malul Dunării din zona de vărsare a râului, urcând pe la Pelendava, Răcari (judeţul Dolj) şi ajungea tot la Bumbeşti Jiu.

Drumuri presupuse

Fără îndoială ca au existat şi drumuri secundare, care nu sunt, încă, depistate de investigaţiile arheologice, dar care trebuie presupuse, datorită prezenţei, de-a lungul căilor naturale importante, a unor castre şi aşezări care trebuiau racordate la reţeaua rutieră principală a Daciei sudice. Astfel de artere rutiere locale urmau Valea Amaradiei şi a Motrului, dar ele nu au fost reperate concret pe teren, probabil şi din cauza faptului că aparţineau categoriei de drumuri care erau amenajări simple sub forma unui strat de pământ tasat şi uniformizat.
Paza şi întreţinerea drumurilor erau încredinţate trupelor militare cantonate în castrele situate pe traseul acestora.

Reţeaua rutieră, instrument al romanizării

Drumurile au instituit expansiunea economică, politică şi culturală a Imperiului, au creat dialogul neîntrerupt dintre Capitală şi Provincie, dintre urban şi rural.
Drumurile, ca produs al civilizaţiei romane, au reprezentat nu numai un mijloc de resurse economice, ci şi căi care au asigurat în mod necontenit aprovizionarea cu oameni ex toto orbe Romana (din toată lumea romana). Pe aceste drumuri au circulat oameni şi, împreună cu ei limba latină, principalul instrument al procesului de romanizare. Drumurile au servit la apărarea, pacificarea şi unificarea lumii romane.

Sursa: http://www.verticalonline.ro/artere-rutiere-romane-in-judetul-gorj

Comori si monede romane, descoperite in judetul Gorj

Pe teritoriul Gorjului s-au descoperit mai multe tezaure ( probabil 13 ) formate din monede romane. O parte dintre aceste monede pot fi studiate la Muzeul Judeţean Gorj.

Monedele romane îşi fac simţită prezenţa în Dacia cu mult înainte ca aceasta să devină parte componenta a Imperiului Roman. Transformarea Daciei în provincie romană a echivalat cu racordarea noului teritoriu cucerit la uriasul sistem economic de schimb întemeiat pe emisiunile Romei care au jucat, pentru câteva secole, rolul de monedă universală.
Moneda romană a pătruns pe teritoriul actual al Gorjului prin diverse modalităţi: salariile funcţionarilor imperiali, soldele militarilor, investiţii financiare, tranzacţii comerciale, etc.

Pe teritoriul actual al Gorjului au fost descoperite, de cele mai multe ori întâmplător, dar şi ca urmare a investigaţiilor arheologice, numeroase tezaure monetare imperiale romane: Barza, Băleşti, Bumbeşti Jiu I, Bumbeşti Jiu II, Brădiceni, Preajba Mare, Slobozia, Leurda şi Strâmptu, unele dintre ele aflate în patrimoniul Muzeului Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu”.
Altele, menţionate în literatura de specialitate, au fost date ca dispărute: Grui, Pişteştii din Vale, Peşteana Vulcan şi Tg-Jiu.
Analiza internă a acestora reliefează că în atelierele Romei s-au bătut, aproape în exclusivitate, majoritatea monedelor care au circulat pe piaţa monetară a actualului judeţ Gorj.
Alte monetării care se regăsesc în componenţa acestor tezaure sunt: Histria, Mediolanum, Laodicea, Antiochia, etc.
Aceste tezaure au o structură fluctuantă dată de climatul social-economic şi politic-militar al perioadei în care acestea au fost adunate.
S-au tezaurizat, în special, emisiunile de argint (denari şi antoninieni), iar un depozit monetar (Bumbeşti – Jiu I) conţine atât monede, cât şi accesorii vestimentare (fibule) ori piese de podoabă din argint (coliere, brăţări, pandantive,etc.).
Emisiunile de bronz (dupondii) sunt foarte rare întâlnindu-se doar la Preajba Mare.

Tezaurele au aparţinut proprietarilor de villa rustica (fermă) şi de ateliere meşteşugăreşti, negustorilor şi militarilor.
Ele au fost îngropate când la Dunărea de Jos exista un climat de insecuritate politico-militară menţionat uneori şi de izvoarele istorice sau epigrafice.
Cartarea localităţilor în care s-au descoperit tezaurele monetare ilustrează faptul că aproape majoritatea lor sunt plasate de-a lungul reţelei rutiere care străbătea teritoriul actual al Gorjului, în vecinătatea castrelor şi a centrelor rurale.
Ascunderea şi nerecuperarea lor trebuie corelate cu realităţile politico-militare care se instalează la Dunărea de Jos în anumite momente ale istoriei sale. Această stare de nesiguranţă cotidiană este uneori exagerată sau chiar exprimată de către autorii antici.
Pe de altă parte, nu este exclus ca unele tezaure să fi fost ascunse şi din cauza hoţilor, după cum ne indică unele inscripţii care amintesc de interfecti a latronibus.

Sursa: http://www.verticalonline.ro/tezaure-descoperite-in-judetul-gorj

Capcanele comorilor "blestemate" - Partea 2

Asa cum am promis, revenim cu partea a doua a acestui incitant articol. Prima parte poate fi citita aici: Partea 1.

In numarul din ianuarie-februarie 2001, revista "Magazinul cautatorului de aur", editata in limba engleza, a publicat fotografiile unei capcane mortale, veche de 300 de ani, gasita in Mexic. In continuare va prezentam aceasta inginerie a fricii si cum lucrau mecanismele capcanei.

Vedere intrare in pestera, din fata si lateral. Nisipul era cel din colturi, de sus, desenat cu gri inchis

Aceasta capcana era pusa in miscare chiar prin indepartarea materialelor care sigilau intrarea in pestera.
Odata indepartat nisipul si pietrele, care de fapt erau suport de sprijin pentru stanca de deasupra intrarii, aceasta ramanea fara baza de sustinere, se prabusea peste cautatori si in acelasi timp, astupa si intrarea in pestera, iar apoi cobora pe deal in jos, incat totul parea doar o simpla alunecare de teren pentru cineva care ar fi descoperit evenimentul dupa ceva timp .

Asadar, nisipul si pietrisul intarit fiind indepartat, se desprindea de fapt dispozitivul de blocare si automat cadea peste cautatori si stanca pe care acest dispozitiv primitiv o bloca de la rostogolire. Asadar, un cautator de comori bun trebuia sa se intrebe: "Oare daca e atat de simplu sa intru in pestera, doar prin indepartarea nisipului si pietrisului depozitat pe intrare, nu cumva este o capcana?"  Un cautator neatent, cuprins de bucuria gasirii unei posibile comori, nu ar mai vedea asemenea detalii si  ar cadea in capcana sau capcana... peste el. Dar daca ar observa capcana? Ce ar face ? Ar renunta sau ar merge mai departe? Cel mai bine ar fi sa faca fotografii sau scheme ale capcanei si sa o studieze de la departare. De ce? Pai ar fi mai multe motive: 1. Curiozitatea de a vedea ce e dupa capcana si de a gasi eventuala comoara. 2.Ce s-ar intampla daca am lasa capcana in pace? Pai ar fi o bomba nedezamorsata, iar alti cautatori sau turisti care ar intalni-o si nu ar avea cunostiinta despre pericol, ar cadea cu siguranta in capcana mortala. 3. Daca nu se simte in stare 100%, ca el si echipa sa dezamorseze capcana, ar fi bine sa apeleze la specialisti sau autoritati.

De asemena, mai exista capcane cum e cea din imaginea de mai jos. Se vede clar ca au lasat ceva ce pare un maner. Prea usor ca sa fie adevarat... Tragi de acel maner si poate se deschide o poarta secreta sau poate sub acel obiect e comoara. Dar nu este asa. Tragand acel obiect care blocheaza nisipul, acest nisip se scurge in gaura de sub obiect, iar stanca se pravaleste peste cautator. Oare aveau si dacii asemenea mecanisme ?

Capcana "Prea usor ca sa fie adevarat !"

Un alt tip de capcane sunt cele din podea. Este usor de inteles cum functioneaza acest mecanism. Prea multa greutate pe podeaua falsa ( cam minim 50 de kg ), iar echilibrul podelei se destrama. Cautatorul cade intr-o groapa adanca, poade plina de sulite.

Capcana in podea

De obicei aceste capcane erau simbolizate pe peretele superior ( tavanul ) pesterii, cu doar cativa pasi inainte de capcana. Pe podea nu se vede capcana, fisurile de imbinare a falsei podele cu podeaua insasi fiind acoperite cu nisip sau pietris, deci nu se pot sesiza, mai ales intr-o zona intunecata. Asemena mecanisme capcana pe "podeaua" pesterii au fost gasite in diverse variatiuni, in intreaga lume.

Capcana in podea ( alta varianta )

Acum cativa ani, un student la arheologie a fost in vizita la cativa colegi din Mexic. A mers cu colegii cativa zeci de kilometri in prospectare pe teren. Dupa cateva zile, au gasit niste stanci care aveau insemne ciudate sculptate pe ele. Insemnele pareau niste serpi sculptati si niste cercuri. Unii serpi erau orientati in jos , iar altii era sculptati incolaciti. Studentii au inceput sa studieze mai atenti rocile din zona. La cativa metri departare au gasit o stanca care avea sculptati aceiasi serpi si cercuri, intr-o formatiune de roci care nu pareau a fi asezate asa din cauze naturale. Ceva mai departe era alta stanca pe care parea silueta unui om putin aplecat, care parca sprijinea o greutate in spate. Se vedeau de asemenea un brat si un picior incordat, forme sculptate din stanca. Parea ca acel bolovan sub forma de picior era pus acolo pentru a pastra structura intacta.

Asa ca, fiind constienti de pericol, au lasat locul neatins. Probabil era doar o capcana inadins facuta, dar nu exista nici o comoara acolo, ci era acolo doar pentru a distrage atentia sau pentru a produce rani eventualilor curiosi care ar fi indepartat stanca sculptata sub forma de picior uman.

Cateva zile mai tarziu, au gasit o zona cu vegetatie deasa, moloz si pietre, intr-o adancitura laterala dintr-un perete stancos, adancitura ce nu parea creata in mod natural.

Stanca de deasupra, de zeci de tone, era blocata de la rostogolire de roca de spijin 1. Se vede clar cum roca ( piatra) de sprijin nr. 1 fusese sculptata ca sa se potriveasca exact, ca suport, pentru stanca imensa de deasupra. Aceasta piatra 1 nu sprijinea greutatea stancii de deasupra, ci doar o impiedica sa cada, la limita echilibrului. Piatra 1 nu cadea, fiind tinuta in loc de greutatea suportabila , exact calculata, exercitata de stanca mare de deasupra.

Roca 2 era pusa ca siguranta suplimentara, pentru ca roca 1 sa nu cada din cine stie ce cauze naturale ( eroziune etc) . Daca privesti cu atentie  piatra 2, foarte de aproape, se vede parca un ochi si un chip omenesc din profil, care arata catre piatra 1. Aceasta era asemanatoare cu "Masca Mortii", acel chip sculptat de care indienii ( bastinasii din zona), chip de care, in superstiile  lor, erau foarte speriati. Este clar ca aceasta sculptura ii tinea departe de comoara.

Piatra 2 ( Masca Mortii ) era asezata peste Piatra 3, care era sculptata ca un trunchi de piramida. Piatra 3 era singura care putea fi inlaturata prin forta unui om, cu mare efort. Piatra 1 si 2 erau foarte bine intepenite datorita greutatii exercitate de stanca mare de deasupra. Inalturand piatra 3, cadeau in lant Piatra 2 si Piatra 1, si apoi , peste cautatori, stanca de deasupra. Desi din fotografie nu va puteti da bine seama, asamblul fotografiat are mai multi metri inaltime. Chiar daca mecanismul nu ar fi functionat imediat, daca cei care inlaturau pietrele intrau in pestera ca sa caute comoara, nisipul ramas care se mai scurgea de sub stanca cea mare era ca un cronometru care pana la urma prabusea stanca de deasupra peste intrare, iar cautatorii ramaneau pe veci captivi in pestera, ducand inevitabil la moarte. Sau oricum , ar fi fost foarte greu de sapat o iesire sau de inlaturat stanca cea mare, oricum, aproape imposibil fara uneltele adecvate.

Asadar, ar fi bine sa urmam proverbul romanesc: "Buturuga mica rastoarna carul mare", in interpretarea urmatoare: o mica piatra indepartata va rasturna peste tine o stanca mai mare !

Deci, daca ai invatat cate ceva din aceste exemple de capcane mortale, nu le uita asa de repede, nu se stie ce comoara vei gasi si  ar fi bine sa fi atent la eventualele pericole, chiar daca in alte variatiuni autohtone ( tracice, dacice, medievale sau de alta natura ), altfel s-ar putea sa cazi in ele, desi pare putin probabil, fiindca, tu cititorule, esti o persoana inteligenta si calculata, nu doar un cautator de comori animat de bucuria gasirii unui tezaur si neatent la capcane !

Acest articol v-a fost prezentat in premiera in Romania de catre site-ul Harta Comorii.

Capcanele comorilor "blestemate" - Partea 1

Se stie ca proprietarii comorilor le-au ingropat cu scopul de a fi recuperate de catre ei, de catre regii lor sau de catre copiii lor. De aceea, dorind ca nimeni altcineva sa nu se atinga de aceste averi, le-au "blestemat", de fapt au pus anumite capcane, unele primitive, altele sofisticate, in scopul de a ucide sau a ingreuna pe cel strain, care doreste sa fure comoara. Deci comoara trebuie sa fie recuperata doar de cel careia ii era destinata. Pentru aceasta, s-au pus diverse semne care indica nu doar locul comorii , ci si pericolele capcanelor acestor comori. Probabil ca urmasii celor care ingropasera comoara stiau ce simbolizeaza aceste semne si cum sa se fereasca de capcanele pe care le indicau, dar daca nu a fost recuperata aceasta comoara de acei urmasi ? Daca un cautator din prezent vede acele semne, cu siguranta ca nu isi va da seama ce reprezinta si va cadea probabil intr-o capcana inca functionala.

Intrucat in Romania nu exista o astfel de simbolistica dovedita stiintific privind capcanele indicate prin semnele comorilor, ci doar legende si superstitii privind comorile blestemate si pericolele cel ii pasc pe cei carora nu le este sortita averea respectiva, vom discuta despre aceasta simbolistica ce marcheaza pericolele cautarii de comori, gasita si dovedita stiintific pe alte meleaguri, si anume, in America.

In America se discuta deseori despre aceste semne sau simboluri de avertizare a pericolului existentei unor capcane mortale, puse sa pazeasca aurul si tezaurele.

Spanilolii ajunsi in America, dupa ce au pus dobandit cu forta sau prin daruri, aur si giuvaeruri de la bastinasii cuceriti sau pacaliti, au fost nevoiti sa ingroape, in pericol fiind la randul lor, averea dobandita. Acesti spanioli, dar si alte popoare, au fost foarte priceputi in a proiecta si construi capcane mortale, care sa le pazeasca tezaurele. Capcanele au avut un design relativ simplu, dar au existat si capcane perfide , foarte elaborate. De exemplu, erau pusi bolovani intr-un echilibru foarte precar, deasupra unei mici sau inexistente comori, iar daca cineva sapa sub acel bolovan ca sa gaseasca respectiva comoara, imensa stanca se rostogolea peste cautator. Sau daca nu observa un cautator semnele de la intrarea intr-un tunel, podeaua fragila se prabusea si cautatorul cadea intr-o groapa adanca, plina cu tapuse ascutite de fier. Chiar daca respectivul cautator de comori a scapat de aceste pericole, pe podeaua tunelului spre comoara erau presarate particule foarte fine de otrava, substante chimice care rezistau sute de ani, care odata deranjate de talpile exploratorului, otravurile se ridicau in aer, iar acestea erau inhalate si provocau celui care a deranjat linistea comorii, o moarte rapida sau una lunga si dureroasa, pentru a nu se mai bucura de aurul gasit. Deci, acesta ar fi un blestem al comorii.

De asemenea, cautatorul era atras cu diverse momeli pe parcursul cautarii, monezi de aur sau bijuterii. Odata atinse, acestea erau fie foarte otravite, fie declansau diverse mecanisme mortale. Cautatorul versat stia ca daca vede aceste mici comori, nu trebuie sa le atinga, pentru ca indicau de fapt existenta unor pericole mai mari, dar si a unui imens tezaur. Stiu ca poate aceasta pare mai degraba a aventura a eroului arheolog Indiana Jones, dar de fapt aceste capcane au fost descoperite si au stat la baza inspiratiei unor asemena filme de aventuri. Iar multe comori cu asemenea mecanisme sunt inca nedescoperite, asteptand inca aventurierul care sa declanseze mecanismele, iar capcanele sa isi atinga astfel scopul pentru care au fost create.

Singura legenda din Romania care vorbeste de astfel de mecanisme ciudate este cea care o puteti gasi citind acest articol: Comorile din Pestera Izvera, pazite de mecanisme ciudate .

Dar sa revenim la povestea capcanelor spaniollilor. Pentru spanioli inima simboliza "aur". Acest simbol al inimii, spaniolii l-au modificat sau l-au completat cu alte insemne, pentru a-i da noi semnificatii. De exemplu:

1. Inima rupta in doua, pe laterale,  arata ca in acel loc exista aur, dar este insotit de multe capcane. Daca nu se evita aceste capcane, inima va fi rupta in doua, deci acel cautator va muri din cauza unor capcane foarte periculoase.

2. Inima strapunsa de un fulger indica un pericol major. Directia fulgerului nu indica neaparat directia locului unde este amplasata capcana, dar indica poate ca este o capcana foarte rapida. Deci, trebui avuta mare grija pe toata perioada cautarii.

3. Inima separata, slab vizibil in partea de jos a simbolului, indica nu doar o capcana mortala, ci o capcana chiar in acel loc, sub locul unde este desenat simbolul inimii sau in directia unde este indreptata partea de jos a inimii.

4. Inima rupta sau crapata exact pe axa centrala verticala ( pe mijloc ) indica un pericol iminent, aflat in imediata apropriere. Directia rupturii nu indica neaparat directia capcanei, ci doar existenta capcanei in imediata apropiere a simbolului.

5. Jumatatea de inima arata de asemena o capcana, dar nu neaparat si directia acesteia.

De asemena, un mic punct sau o gaura intr-un astfel de punct , simboliza pentru spanioli existenta unui pericol natural: aer toxic sau lipsa aerelui respirabil, capcanele de apa, zona otravita, zona cu serpi sau scorpioni. Aceste semne se gaseau la intrarea in cavitatea din munte sau in pestera, pe o adancime de maxim 200 de picioare. De obicei se intalnea prima data simbolul inimii bradate de fulger, care simboliza existenta unei mari cantitati de aur, dar si pericolele capcanelor puse. Ignorarea acestor avertismente ducea inevitabil la moartea celui care nu cunostea aceasta simbolistica, de exemplu bastinasii din America. Un spaniol se presupune ca avea cunostiinte despre aceste semne si ar fi avut astfel acces la comoara in siguranta.

Alteori, aceste semne erau puse doar la deruta. De exemplu, indicau un pericol fals, adica sa nu se apropie cautatorul de un anumit loc, de fapt acesta era chiar locul unde era ingropata comoara. Astfel, comoara era protejata chiar impotriva cautatorilor profesionisti, care ar fi invatat semnele. Acestea erau semne de inselaciune sau de descurajare. De obicei, capcana era doar una, principala, un bolovan de 30-40 tone, rotund, amplasat in primele 200 de pasi de la intrarea in pestera, bolovan care, aflat in echilibru precar, dar deranjat prin calcarea cu piciorul a unui mecanism sau prin incercarea de indepartare a acestuia, se pravalea peste pradatorii comorii. Sau bolovanul se putea gasi pe deal, iar rostogolirea acestuia pe deal in jos, chiar daca nu omora cautatorii, era suficienta pentru a cauza o sperietura zdravana si evenimentul ar fi fost interpretat ca un semn de previziune a unor pericole mortale, descuranjand continuarea dupa cautarea comorii. Daca cineva gaseau un astfel de bolovan, nu era nimic de obicei sub el, sau doar o infima cantitate de aur, sau poate nu era decat trupul acelui cautator, daca nu ar fi reusit sa se fereasca din calea giganticei stanci.



Alteori, la intrarea unui tunel, intrare ascunsa cu pietre, stanci sau plante dese, vegetatie naturala, era desenat doar un fulger, acesta simbolizand un pericol.  Acest fulger era sculptat pe o parte a intrarii in tunel, cu dalta in piatra sau mai rar in lemn. Acest fulger nu avea desenata si inima, pentru a nu indica prezenta aurului, ci doar pericolele, si astfel indeparta pe cei care ar fi dorit sa intre in pestera. Acest fulger fara inima nu mai exista desenat niciunde in pestera, ci doar la intrare. Uneori acest fulger abia era vizibil, deci trebuia cautat cu mare atentie.

Fulgerul trebuia cautat de o parte sau de alta a intrarii in tunel, chiar la o distanta de 2-3 metri. Acest fulger putea avea multe semnificatii. De exemplu, daca fulgerul era desenat pe partea stanga, insemna ca trebuie sa intri in tunel si sa mergi doar pe partea dreapta. Daca tunelul se bifurca in Y, era bine sa mergi pe bifurcatia din partea dreapta, chiar daca in tunelul din stanga se vedea ceva stralucitor. De asemena, pasajele marcate cu o cruce erau sigure. Crucea nu indica moarte, ci paza credinciosului.

Uneori fulgerul indica chiar prezenta pericolului exact la intrare, precum si directia pozitionarii acestuia. Capcana exista doar acolo, dar prin indepartarea bolovanilor care mascau intrarea, se punea in miscare un mecanism care ducea la uciderea cautatorului. Am gasit pe internet chiar povestiri ale unor cautatori de comori din perioada contemporana, care si-au pierdut partenerii din echipa de cautare, ucisi de astfel de capcane la intrare, deci nu sunt doar basme si nu trebuie luate in deradere.

Daca deasupra intrarii este o inima rupta intr-o parte, capcana exista nu la intrare neaparat, ci poate imediat ce ai intrat in pestera, prin prabusirea tavanului de stanci de deasupra, peste cautator.

Dar daca inima este rupta pe jumatate, chiar daca este desenata deasupra intrarii, nu se stie unde este capcana care aduce moartea cautatorului de comori, poate fi podeaua care se prapuseste de exemplu, iar cautatorul cade in tepuse ascutite.

Un alt semn de pericol este cel denumit "Cele 3 cruci". Doua cruci sunt desenate de o parte si de alta, iar a treia cruce pe podea,la intrare sau deasupra intrarii in tunel. Simbolistica este preluata din scena crucificarii lui Hristos. Cel credincios ar fi stiut ca trebuie sa mearga pe dreapta, acolo unde este crucea "bunului" hoț, care a fost crucificat impreuna cu Isus, dar care , marturisindu-si pacatele, ar fi fost mantuit. O variatie mexicana a acestui simbol cu 3 cruci era acela in care crucile laterale erau inlocuite cu 2 cranii, simbolizand ca trebuie mers doar pe calea din mijloc, cele doua tunele laterale, ramificate, aducand moartea cautatoului.

Oricum , probabil ca spaniolii lasau undeva scris sau transmitea catre regalitate sau prin mesager ori viu grai, modul in care sa vina altii, prieteni, rege sau familie, sa dezgroape comoara ascunsa, evitand pericolele, asa cum erau insemnate. Cei care veneau sa recupereze comoara trebuiau sa fie cu mare bagare de seama si sa respecte aceste semne de pericol intocmai. Oricum, toate aveau un simbol comun: Pericolul de moarte !

Capacanele si simbolistica prezentate aici nu acopera decat o mica parte dintre aceste semne de pericol de moarte cel il paste pe cautatorul de comori "blestemate".

Incheiem aici prima parte a acestui articol, cu invitatia de a urmari site-ul nostru, unde vom continua cu inca un episod foarte interesant legat de alte capcane ale comorilor "blestemate" din intreaga lume, dar si unde va vom prezenta fotografii reale a acestor capcane, gasite in Mexic si publicate in revista "Magazinul cautatorului de aur", revista editata in limba engleza in SUA.

Later edit:  Partea a 2-a fost publicata pe site ! Citeste aici partea 2 a acestui articol !

Acest articol v-a fost prezentat in premiera in Romania de catre site-ul Harta Comorii.

" Cum am gasit comoara mea "- povestea unui cautator de comori

Va prezentam povestea unui cautator american de comori, asa cum a fost povestita recent chiar de catre dumnealui. Acest articol este prezentat de catre site-ul Harta Comorii, in premiera in Romania.

"Am gasit comoara la 13 luni dupa ce mi-am cumparat un detector de metal. Incepusem acest hobby mai mult din curiozitate, si sincer, intr-un mod ironic.

Familia mea s-a mutat la o casa care fusese o ferma construita in anul 1853. Am făcut multe cercetari privind istoria acestei case. Familia care o detinuse fusese foarte bogata, la momentul constructiei casei detinuse in proprietate 600 de acri de livezi de artar. Ferma fusese unu dintre cei mai mari producători de sirop de arţar. Ei cultivasera mere, fructe de padure, piersici... Am vizitat mormintele acestora intr-un cimitir uitat, şi biserica la care se rugau cand erau in viata. Apoi am cumparat un detector de metale si am inceput sa caut. Am gasit diverse obiecte, aceasta fiind o zona foarte bogata in relicve: gloante, nasturi, catarame, jucarii, cuţite, lucruri vechi de tot felul, inele, bijuterii vechi, echipamente agricole. Am gasit aproape fiecare tip de monede, din cele folosite de-a lungul anilor in zona.

Apoi, la o zi după ce am citit intr-o revista despre cautarea comorilor in subsolurile constructiilor vechi ( in pivnite, beciuri etc ), am decis să incerc sa caut in pivnita casei si am gasit un cent indian şi nimic altceva. Înainte de a pleca din pivniţă mi-am amintit ca era un colt care fusese folosit pentru a stoca cărbune, care nu era acoperit cu nimic, nici pietre sau altceva, decat cu un fel de grinda. Am curatat zona si am inceput sa caut. Pe detector am inceput sa primesc o gramada de semnale ca ar fi ceva acolo. Am săpat în jos aproximativ 6 cm şi am lovit in ceva ce parea un borcan plin cu dolari de argint. Tremurand de emotie, am indepartat tot pamantul din jurul borcanului cu grija . Prietenul meu am stat acolo holbandu-se la mine timp de aproximativ zece minute.Nu ii venea sa credea ochilor. Dar nu m-am grabit, am lucrat incet, ca sa nu deteriorez ceva. Am scos mica mea comoara si apoi, înainte de a reumple cu pamant gaura pe care o facusem sapand, am decis să verific din nou şi am vazut ca primeam inca semnale ca ar mai fi monede ascunse in pamant! Oare borcanul era doar o momeala pusa pentru eventualii jefuitori, care sa creada ca au gasit comoara familiei si sa plece ? Asa ca m-am pus iara pe sapat.

 In total am săpat în jos de aproximativ 2 picioare adancime şi am lărgit gaura aproximativ la un diametru de 2 picioare. Semnale inca imi indica detectorul de metale, dar nu mai gasisem nimic.

 

Am ajuns acasă şi a umplut chiuveta cu apa calda si sapun si am bagat borcanul şi monedele in chiuveta. Le-am scos una cate una, le-am studiat cu atentie starea in care se aflau si le-am inventariat. 160 monede de dolari de argint, 34 de jumatati de dolari de argint "frizer", 43 de sferturi de argint "frizer", si 6 jumatati "libertate" ( nr: probabil denumiri ale monedelor in limbajul comun al colectionarilor de monede americane ).

Cand am ajuns la mijlocul borcanului am gasit invelite intr-un ziar vechi 3 monede de 10 dolari de aur "Vultur" şi 7 monede, tot de aur de 5 dolari, "jumătate de vultur".

Am contabilizat noua mea "colectie" de monede. Cea mai noua moneda era datata 1902 ( deci in acea perioada fusese ingropata mica comoara), iar cea mai veche era datata in anul 1853, anul cand fusese construita casa.

Acum toată lumea îmi spune că aceasta descoperire a mea este o sansa cu care te intalnesti o singura dată într-o viaţă si ca linistit pot sa ma opresc din vanatoarea de comori, dar nu, mulţumesc de sfat, voi cauta in continuare si sigur voi mai gasi si alte comori."

Sursa: http://forum.treasurenet.com/index.php/topic,10703.0.html

Comoara celor 3 cufere cu aur, ascunsa in plantatia Parlagne

Comoara Parlange se spune ca este ascunsa pe Plantatia Parlange la cinci mile sud de New Road pe False River, in Point Coupee Parish. La izbucnirea războiului, Madame Virginia Parlange, ca si multi altii, si-a îngropat averea familiei (trei cufere care conţin aur, argint, şi bijuterii evaluate la o valoare între 100.000 dolari şi 500.000 dolari) undeva in gradina sau pe plantaţia sa.

Dupa razboi, fiul lui Charles Parlange a reusit sa recupereze de pe plantatie două dintre cuferele ascunse. Dar al treilea cufar a fost imposibil de gasit. În cele din urmă, fiul Charles Parlange a renuntat si a plecat să studieze dreptul. Cei care au cautat ulterior comoara nu s-au bucurat de mai mult noroc, şi al treilea cufar nu a fost niciodată găsit.

Casa plantatiei Parlange este construită 1750 de către marchizul Viscent de Ternant, ramanand una dintre cele mai frumoase exemple de arhitectura franceză coloniala existente în Louisiana. Casa a ramas în posesia urmaşilor lui Marquis, familia Parlange.

Nota: articol oferit in premiera in Romania de catre http://hartacomorii.blogspot.com/

Sursa: http://forum.treasurenet.com/index.php?topic=71288.0

Comori gasite, comori pierdute

GĂSIT: este un cuvânt mare pentru cautatorul de comori, mult mai incitant decât PIERDUT !
Cele mai multe dintre articolele de pe internetul de astăzi va prezinta poveşti ale unor comori pierdute, dar destul de rar citim despre o comoară GĂSITĂ . Poate raportul este de 100 legende la o comoara gasita. Există literalmente mii de legende care povestesc despre comori pierdute, cazane pline cu aur, cufere cu odoare si pietre pretioase, epave scufundate. Dar de ce nu gasim mai multe articole despre comorile deja descoperite ? Doar se stie ca mii de oameni cauta comori cu detectoare de metale si uneori chiar gasesc cate ceva!
Insa aproximativ 5 la sută din vanatorii de comori gasesc 95 la sută din comori ! De ce se intampla acest fenomen? În opinia mea, mai mulţi factori contribuie la acest rezultat: (1) CERCETAREA, (2) Gândirea "în afara puterei obisnuintei", adica sa cauti acolo unde mai nimeni nu cauta , (3) învăţarea folosirii adecvate şi corecte a detectorului detinut, (4) timpul petrecut la căutare etc.
Desigur, mulţi oameni care au găsit unele comori probabil ca nici nu sunt cautatori cunoscuti si probabil ca nici nu vom auzi de ei. Există multe motive pentru care o persoana nu va face publica descoperirea sa: (1) Ei nu doresc să plătească impozitele sau sa predea comoara contra unei sume modice, e adevarat, (2) Le este teama de o eventual proces in instanţa asupra dreptului de proprietate a comorii, ( 3) Ei nu doresc ca prietenii şi rudele să ştie că au devenit bogati, (4) Nu doreste ca alti vânători de comori sau ziaristii sa il urmareasca de fiecare data cand iese din casa, pentru a obtine de la acesta diverse detalii, (5) Frica de a fi jefuit, (6) Numeroase alte motive.

De-a lungul anilor am citit diverse povesti despre comori găsite, mai putin cunoscute in Romania şi voi posta unele dintre acestea in cele ce urmeaza. Oricum, aprope in fiecare zi adaugam noi articole pe acest site. Cu siguranta, candva, acest site va ajuta pe cineva sa gaseasca o comoara. S-au poate deja a ajutat! Există miliarde de euro în comori care inca asteapta sa fie gasite. Poate una dintre acestea e comoara ta!

Dar sa revenim la ideea anterioara, adica sa va prezentam cateva comori internationale, destul de necunoscute pe la noi, in Romania.

(1) Mel Fisher descopera naufragiata nava Atocha ( scufundat 1622 ). Sunt recuperate comori de milioane de dolari.
(2) In 2002, un instalator, care lucra în subsolul unei cladiri, descopera o comoara de 500.000 dolari, în San Diego, TX
(3) 1982. O mină foarte bogata (abandonata) este redescoperita şi adjudecata. Premiul gasitorului: 3 milioane de dolari!
(4) 1980. Un cuplu, in timp ce isi renova casa, a găsit un vas de fier care conţine 52 de monede vechi de 20 dolari în valoare numismatica de 30.000 de dolari din prezent.
(5) 1975. Un diamant in valoare de peste 100.000 de dolari a fost găsit la craterul Diamonds State Park din Arkansas.
(6) Un borcan cum e acela pentru untul de arahide, plin cu monede de aur, a fost gasit în sudul Californiei. Monedele erau de aur de 20 dolari americani si monede de aur de 50 de pesos, din anii 1878-1904.
(7) Doua vase, continand 175 monede de aur de 20 dolari au fost găsite în 1966 şi 1968, in Jamestown, Colorado.
(8) O moneda extrem de valoroasa, datand undeva intre 1497-1504, este găsita în Georgia, între Savannah şi Brunswick.
(9) O foarte rara moneda de aur 5 dolari (1850) şi alta si mai rara, tot din aur, 10 dolari au fost descoperite în 1975 de către o femeie care cauta printr-o groapa cu sticle vechi.
(10) In 1962 a fost gasit în New Mexico un colier foarte bine lucrat, evaluat pe atunci la 18.000 dolari.
(11) 1982. Aproape de Vero Beach, Florida. Comoara de pe naufragiata nava Corrigan a fost gasita si recuperata. Comoara cuprindea monede de argint şi de aur, bijuterii, lingouri de aur.
(12) O nepreţuită si rara piesa de 2 cenţi si jumatate Pony House, simbolică, a fost gasita in Dayton, Ohio, din 1879-1889. Găsita în Myerstown, PA.
(13) Un safir urias (2111 carate, după tăiere) a fost gasit în Carolina de Nord.
(14) Un mic cufar, care conţine 984 de piese de argint, a fost găsit in Casal Bank, FL.

Caricaturi pentru cautatorii de comori

Căutătorii de comori trebuie sa se mai și destindă după atâta "cercetare". Sa vedem dacă detectam.. umorul ! :)

Oare dacii acopereau comorile cu blană de urs?

Harta e greșită... Comoara trebuia sa fie chiar aici...

Adevărul despre OZN-uri

Nu are rost sa mai săpăm aici ! Detectorul de metale a indicat un semnal fals...

Mai multe caricaturi despre cautatorii de comori gasiti aici: http://www.losttreasureusa.com/CARTOONS.htm

Manuscrisul comorii negasite a misiunii Temacacury

Există o serie bine-cunoscuta de Misiuni spaniole la Nord din Nogales, Arizona. Una dintre aceste misiuni este numita Tumacacori. Au fost mai multe mine asociate cu aceasta. Amplasamentul actualei Misiuni Tumacacori nu este in locul unde a fost cea originala.

Cu ceva timp în urmă, un autor care a fost cunoscut datorita cărţilor sale despre evenimentele istorice din Utah, a scris o poveste în paginile uneia dintre cărţile sale, care spune legenda "Comorii misiunii Temacacury". Nu este intentia mea de a traduce si interpreta perfect ceea ce a fost scris de autor, ci numai pentru a va prezenta fotografia documentului referitor la "Comoara de Temacacury" si de a face o traducere in romana evaziva a documentului. Următoarul text prezinta documentul, asa cum a fost interpretat de către un lingvist spaniol de la Universitatea din Utah.

Sa ne intoarcem in anii 1598-1658. Vom vorbi despre TEMACACURY şi mina din TEMACACURY. Mina de Temacacury a fost numita mai târziu "Virgen de Guadalupe" şi, de asemenea, menţionată ca "Our Lady of Guadalupe". Pentru a găsi aceasta mina va trebuie să mergi aproximativ 3 mile de "Templul Domnului nostru" (“Temple of our Lord”), care este construit de apele San Ramon. Pentru a începe, la stânga "usii" principale a Templului, mergi pe o distanta de aproximativ 15.000 de picioare spre Nord, pana ajungi la o stâncă mare întunecata. Acesta piatra este situata la aproximativ 111 de picioare de intrarea în mină. Aceasta piatra a fost marcată cu o dalta în jurul ei şi jos cu semne care simbolizeaza 15.000 de picioare de la uşa templului la această stâncă . La aproximativ 55 de metri mai departe de această piatră este un mic monument pe care l-am ridicat şi dedicat Domnului. Pe versantul care se ridica in partea de sus, unde straluceste soarele, imediat la vest de mină, sunt 2 varfuri abrupte, stancoase la exterior, bucati din ele fiind prabusite peste mina, acoperind cu pulbere neagră crăpăturile şi fisurile rocilor, stergand pentru totdeauna urmele celor care au lucrat în această mină şi oricine trece pe langa aceste pietre nu ar fi conştienţi de faptul că in acest loc a existat vreodată o mina. La intrarea în mină, veţi găsi o zonă de lucru care este de 138 de metri pătraţi şi în acest loc am ales sa cautam a ascunde comoara misiunii noastre. În mijlocul acestei zonei de lucru veţi găsi intrarea în tunelurile facute de lucratori.

Am depus comoara interiorul tunelurilor şi, de asemenea, în zona de lucru şi aici a ramas comoara. În acest loc în mina am plasat 291,500 de kilograme in lingouri de argint, prelucrate şi ştampilate şi, în plus 99,500 de kilograme de aur şi argint, care au valoarea curenta de 40 milioane dolari.

Dar de unde provenea comoara?

Comoara era munca unei misiuni ( probabil religioase ), aurul si argintul  fiind extrase din cateva mine, situate in zona, adunat si ascuns in mina prezentata mai sus.

Aurul a fost transportat de la Muntele Quachapa în regiunea muntoasă din Tubaca. După ce ajungi la mina Fecioarei de la Guadalupe, calatoreste in directia sud pe o distanţă de aproximativ 9 mile şi vei gasi o trecere prin munte pe care o numim Los Janos . Mergi prin aceasta trecatoare şi vei gasi o apa care se revarsa in Santa Cruz River. Pe partea stângă a acestei trecatori veţi găsi o mină şi mai jos veţi găsi 12 pietre şi 12 spatii de lucru. Aceasta mina are 2 tuneluri, unul dintre tuneluri avand o distanţă de 833 picioare, fiind cel mai mare din cele 2 tuneluri. Am dat acestui tunel numele cel mai nobil cu putinta - Conceptul de Puritate. O portine a acestui tunel l-am tăiat cu dălţi pe o distanţă de 55 picioare spre nord. Celalat tunel, mai mic, are o lungime de 278 metri. În ceea ce priveşte procentele de metale conţinute în minereu galben, este de cinci parti de argint la o parte de aur. La nord de la intrarea din mina, la aproximativ 139 de picioare distanţă, veţi vedea resturi curăţate de la topitoriile de afară. În aceasta mina am gasit argint pur care cântăreşte de la o jumătate de kilogram pana la 2, 5 kg bucata. Am acoperit intrarea acestei mine cu o singură uşă grea de cupru, care are balamale enorme, pentru a tine greutatea usii. Acest cupru a fost transportat de la muntele Guachapa in apropiere de Tubac şi apoi transportate la mină cu ajutorul unor animale, in anul 1618.
Lucrul in aceasta mina a inceput in anul 1548 si s-a terminat in anul 1658, asa cum reiese de pe paginile de registru de lucru ale misiunii noastre. De la mina Concepţiei Pure la mina Fecioarei de la Guadalupe este o distanta de aproximativ nouă mile si la aproximativ jumatatea drumului există un drum de vagon şi nu departe de acest drum de vagon este o alta mina pe care o numim Los Opates. Aceasta mina are un tunel care are o lungime de 1111 metri. (...) . La intrarea minei este un spatiu foarte mare spre est, în direcţia rasaritului Soarelui. Privind spre vest de aici spre soare există un canion foarte mare pe care l-am marcat cu o gaura facuta de o explozie, care are aproximativ 18 inchi adancime.

Pentru a vedea acest semn trebuie să mergi la partea de sud a acestui canion, apoi sa mergi spre Nord, unde se vad gaurile de detonare. Odata gasite, esti la 3 mile de mina de Opates. La vest de acest semn spre soare, pe cealaltă parte a muntelui este mina Fecioarei de Guadalupe. La aceasta mina, am marcat pe grinda superioara de la intrarea în mină numele meu, Padre SR, în anul 1658."

Acum cativa ani, Gale Rhoades impreuna cu cativa parteneri, au plecat in cautarea acestei comori. Ei au găsit stanca cu marcajele de pe ea şi au crezut că au găsit un tunel, dar după multe ore de sapat si inlaturat stanci si pietre au reuşit să descopere doar alte stanci lungi si apa statuta. In lipsa de bani si timp, ei au abandonat ideea de a găsi comoara. Ceea ce Gale şi prietenii sai nu au avut a fost exact cheia gasirii comorii, adica un document complet, tradus in interpretat in mod aprofundat. Acesta este documentul pe care vi l-am prezentat in acest articol in premiera in Romania, si de ce nu, poate pentru prima data in limba romana in intreaga lume, o adevarata harta scrisa a locatiei unei comori.

Cum sapi dupa o comoara - Legende si superstitii

Exista multe legende si supersitii legate de modalitatea de a sapa dupa o comoara.

Macedo-romanii, inainte de a incepe saparea locului visat ca ascunde o comoara, presara cenusa pe acel loc, dupa care taie animalul a carui urma va fi aflata, - de buna sama ca a doua zi, - acolo. Astfel urmand, dupa sapare, se poate gasi comoara. Daca nu se va urma astfel, va fi primejdie de moarte pentru cei ce sapa.

La saparea unei comori, sa fie unul singur, - cel ce-a vazut-o, - caci numai astfel acela va isbuti, de oarece, fiind mai multi cu greu se vor stapani si nu se vor da dela galcevire:

“Trei oameni, frati, - nu stiu ce-or fi fost, - stiau o comoara si s’au dus s’o sape tustrei. inainte de a incepe a sapa, a zis unul: - Sa fim oameni cum se cade; cati bani ne-a dat Dumnezeu amu, sa-i impartim frateste. - Da, sa-i impartim frateste, - au zis ceilalti intr’un glas si s’au dat cu totii la sapat.

Au sapat ei si au scos banii, si amu era sa-i imparteasca. Unul a zis: - Mai, lasati sa ma duc eu acasa, sa aduc ceva de mancare, ca eu tare-s flamand, si poate-ti fi si voi. Tot i-am spus nevestei sa faca niste placinte. - Ba, du-te, numai sa nu zabovesti! - au zis ceilalti.

Si-a plecat in sat. Ce gandi el: - Am sa spuiu nevestii sa faca niste mancare otravita si am sa le duc sa manance cei doi, si dupa ce-or manca ei, indata au sa moara si toti banii au sa-mi ramaie mie!

Cand a ajuns acasa, i-a spus nevestii cum sa faca mancarea, si el a mancat alta mancare neotravita. Nevasta i-a facut si el s’a intors vesel inapoi ca si cum ar fi pus mana pe comoara.

Cei ce-au ramas la comoara, ce s’o gandit? - Mai, ce sa mai impartim banii in trei parti! Cand va veni celalalt cu mancarea, sa-i tragem amandoi cate un glonte in piept! - Mai, ca bine ai zis! - raspunde celalalt.

Si-au incarcat pustile, ca aveau pusti cu ei, si cand l-au zarit viind, i-au si ars cate un glonte in piept. Cela a si cazut la pamant. Unul s’a dus de i-a luat mancarea ce-o aducea, si au mancat bine amandoi. N’a trecut mult, si-au inchinat si ei steagul.”
_______________________________________________

Macedo-romanii cred ca cel ce vrea sa sape o comoara sa mearga singur, caci altfel facand, “Stihiul va s’manca parasli”, adica Stafia va manca paralele si saparea se va face degeaba.

Dimpotriva, prin Bucovina aflam credinta ca la sapatul unei comori trebuie sa fie mai multi insi: “Cel ce a vazut banii arzand si si-a insemnat locul, rar cand poate singur sa-i sape. De aceea trebue sa mearga mai multi insi ca sa-i sape, insa sa nu fie cu sot, ci fara sot, adica trei, ori cinci, si sa fie toti intr’un gand, sa nu gandeasca unul una si altul alta, caci atunci n’au noroc.

Incercandu-se unul care n’are noroc, ca sa desgroape banii aceia, il pedepseste Dumnezeu, schimbandu-l in tot felul”.

Mai pretutindeni se crede ca inainte de a incepe sa sape comoara, trebuie sa se indeplineasca legamantul pus de cel de la care a ramas comora. In aceasta privinta iata cateva credinti sucevene: “Cand te duci sa sapi o comoara, sa-ti iei sapa, harlet, cazma si inca urmatoarele lucruri: lumanare din ziua de Pasti, smirna din cadelnita popii si usturoi. De ai lumanare de paroiu, nu-ti mai trebuie alt nimic: poti sa te duci cu pieptul deschis; n’ai de ce sa te temi.

Cu usturoiu se unge in crucis pe fata, cand se apropie de comoara, si zice niste cuvinte (cari nu se pot sti decat de acei ce sapa).

In timpul cand sapi comoara, Stima banilor, - Dracul, - iesa si mereu umbla in jurul omului, prefacandu-se in iepure, vulpe, lup, urs. La urma se face om si se apropie de acel care sapa comoara, ca de trei pasi si zice: - Ce cauti aici? - Vau sa sap si sa ieau banii! - Ce ai sa faci cu banii? - Am sa dau milostenie pe la manastiri, - dupa cum trebuie. Daca banii au fost pusi in pamant cu conditiunile aceste, atunci Stima zice: - Fie dupa cum ai zis; numai sa te tii de cuvant!

Daca cel ce a pus banii in pamant a zis “cum i-am luat eu, asa sa-i iea cel ce i-a gasit”, atunci Stima zice: - Sa-mi dai cap de om si ti-oiu da banii!

Daca cel ce sapa e lacom de bani, ii da Stimei pe unul din familia lui.

Dar vai de sufletul care-i dat Stimei pentru asa fel de lucru!...
____________________________________________

Un om din satul Paltinis, com. Neagra Sarului, a sapat o comoara, si Stima banilor i-a cerut un cap de om. Dintru ‘ntaiu, mai nu-i venia la socoteala conditiunea asta, dar indoindu-l lacomia de bani, i-a dat Stimei pe o nepoata alui, ce o infiase el.

Nepoata omului era de 8 ani, si dupa ce a dat-o unchesu sau Stimei, in timp de patru ani, copila s’a facut hada si inchircise, de era ca una de 3 ani. Ea stia din ce pricina i se intamplase una ca asta, si mereu se ruga lui Dumnezeu sa-l hraneasca de bani pe unchesu-sau. Copila a murit in chinurile cele mai ingrozitoare, - Dumnezeu a lucrat, - da nici unchesul copilei n’a avut moarte buna”.

In urmatoarea povestire, iata un alt soiu de legamant: “Omul se dusese la padure dupa lemne. Pe la amurgul serei vede arzand o comoara, pe care se afla un spurcat de om. Omul vazand comoara, s’apuca s’o sape. Odata i se arata un Dracusor mic, negru ca ceaunul, cu fes rosu in cap, cu ochii ca focul si cu niste canci la mana ca coltii pieptenilor de calti, si-i zice: - Ce faci, mai omule, acolo? - Ia, sap comoara asta! - D’apoi ai implinit conditia pusa de stapanul ei cand a ingropat-o in pamant? - Ce conditie sa indeplinesc? - Ca sa mananci spurcatul ista, s’apoi s’o ieai. - Il mananc, bre! - Cand l-ai manca, sa vii s’o ieai! Si omul naibei, siret si sucit cum era, iea spurcatul, il invaleste intr’un stergar, il duce acasa, il pune in cuptor, il usuca bine, il piseaza ca chiperul, si cand manca bors ori lapte dulce cu mamaliga, presara si cate putina faina din spurcatul uscat. Cand gati de mancat spurcatul, se duse sa-o iea comoara. Necuratul crapa de ciuda ca ramane si fara bani, si fara om, si cauta sa puie omului bete in roate. Dar omul, prin cateva cruci facute cu duh curat, il isgoni si-si lua comoara”. Prin unele parti se zice ca daca la sapare se gasesc masele de Ciuma, acestea nu se ieau, ca sa nu moara de ciuma cei ce au sapat comoara”. La sapat, nu trebuie sa cada tarana in groapa, caci orbesc cei ce sapa. In groapa trebuie sa se mai lase din banii gasiti, ca sa aiba ce numara Scima banilor in fiecare zi.

____________________________________________________

 Doi insi au dat de portile unei cladiri intr’o surpatura pe malul Siretului. Au incercat s-o sape, dar indata ce sapau oleaca, groapa se astupa la loc.

Au sapat asa degeaba mereu, pana cand intr’o seara le iesi din pamant un calugar batran, de-si ridica sprincenile cu carja. Era necuratul, caruia ii era juruita comoara.

Calugarul le grai: - Degeaba va truditi voi; comoara asta este a mea! Si cum a zis, a pierit. Oamenii, daca au vazut ca nu mai pot umbla intr’ ascuns, au spus la primarie, si de acolo s’a pornit lume multa la sapat la comoara. Dar, ori cate se trudia norodul, era in vant: Calugarul vesnic le darama din maluri si vesnic le spunea sa nu mai sape, caci nu vor ajunge la nici un capat. Oamenii au adus noua popi si popii au inceput cetanie mare, si numai asa au facut oleaca de spor. Dar, cum tinchiau preotii din cetit, necuratul iar se arata, iar darama, si iar indemna lumea sa nu se mai trudeacsa.

Preotii au cetit inainte, oamenii au zorit cu sapatul, dar cand ajunsera sa rastoarne comoara in lada primariei, calugarul sia sprijinit toiagul in toarta caldarii, si cand a apasat-o odata, a afundat-o cu mult mai adanc decat cum era la inceput.

Iata si urmatoarea povestire a unor cautatori de comori, pe cari le vazusera arzand pe o pascatoare de cai: “Aveam in mana o nuielusa de fier lunga si subtire. Ajunsesem la o lunca din mijlocul padurii unde vazuram din loc in loc niste gramezi de pamant proaspat scromonit. Par’ca erau facute intr’adins. Din doi in doi pasi, un musuroiu, alaturi cu o gaura lata de vreo doua degete... Ma siliu si facuiu sa intre (varga) toata in pamant. Incepui sa ciocanesc, si se auzi un sunet metalic, a plin, de vreo oala sau ulcica, care ne-a facut sa ne inghete sangele in vine... Am dat peste comoara. Largiram gaura ca sa putem baga mana si sa scoatem oala cu galbeni.

Incepuse sa se arate zorii zilei cand, bagand mana asta stanga inauntru, am dat de ceva tare si ascutit, ce-mi intra in degetul asta aratator. Mai largiram nitel gaura, si dupa putin timp era scoasa afara. Cand o vazuram, scoaseram amandoi cate un strigat. Am aruncat-o cat colo, si ne-am facut cruce de frica. Ce gasisem? O capatana de mort, aproape putrezita si grea de pamantul asezat pe ea... Si nici nu stiu cand ne-am trezit acasa.
_______________________________________________

Se intampla de vede comoara unul, cui nu e daruita, dar ori o vede si nu o poate gasi, ori daca vrea sa o scoata, comoara fuge de hodorogeste si face sgomot. Ca de multe ori aude omul trosnind grinzile de la casa, si atunci stie de buna sama ca e comoara, si se duce la carturareasa de-i da cu cartile, si ii spune verde ca in casa la el, e comoara; dar n’are ce face daca ni-i e data.

La unii li s’a intamplat de au sapat comoara si au dat de ea, si au vazut si galbenii, dar n’au putut sa-i iea, ca erau bani daruiti .luia din bolovani, si cand dau sa-i apuce, le aluneca printre degete, ca pe banul daruit Ucigasului, nu se poate face nimeni stapan.

_______________________________________________

Altii, iar, daca li s’a aratat comoara si au vazut-o unde esi au pus semn, cand s’au dus s’o sape, s’au dus noaptea prea tarziu, si cum sapau si nu mai dau de ea, i-a apucat cantatul cocosilor si atunci au pierdut-o, pentru ca, cat au dat cocosii in cantat, Dracul nu mai are putere.

Avem destule marturii ca s’au sapat totdeauna comori. Atatea movili vechi - semne de hotar, - au fost mai tarziu scociorate, spre a se vedea daca nu cumva ascund vreo comoara.

Si fireste, nu-i de mirare, daca umbland dupa comori, se da peste alte bogatii tainuite, bune si acestea daca nu pentru sapatori, ci pentru istorici.

________________________________________________

Sursa: http://www.dafinoiu.ro/legende.htm . Va recomand cu toata caldura sa intrati pe acest site al domnului Dafinoiu, un om cu totul deosebit. Veti gasi aici mult mai multe legende despre comori, foarte interesante, de la o persoana cu adevarat informata in domeniu.