Mistere ale graiului dacilor, descifrate ?

In loc de introducere
Astazi va vom prezenta cateva articole scrise si oferite pentru site-ul nostru de catre domnul Florin Croitoru, idei  pe care le-am comasat intr-un articol mai complex, pentru o mai buna imagine de ansamblu a teoriei lingvistice si istorice a autorului. Sursele originale ale acestor articole ( unde se gasesc bineinteles mult mai multe articole pe aceasta tema ) sunt: http://florincroitoru.tripod.com/ si http://florin15.blogspot.com/ . Precizam inca o data ca fotografiile si ideile de aici sunt citate in totalitate din articolele domnului Florin Croitoru, nu ne apartin si nici nu avem pregatire in aceasta arie de studiu, deci nu avem posibilitatea sa confirmam daca sunt teorii corecte sau gresite. Noi doar am publicat cateva informatii ( ca simplu canal de comunicare media ) oferite de catre domnul Florin Croitoru, autor pe care il puteti contacta accesand link-urile sursa de mai sus.

De asemenea, nu ne intereseaza sa promovam si nici sa incurajam animozitatile personale dintre cei care studiaza aceste teorii. Pur si simplu, am oferit un spatiu in care am publicat informatii oferite de o persoana pasionata de un anumit subiect. Comentariile acestui articol trebuie sa ramana la nivel de studiu obiectiv, nicidecum sa devina comentarii asupra personalitatii autorului. De asemenea, oferim cu cea mai mare placere aceeasi facilitate ( adica de publicare a unor teorii si pe site-ul nostru ) oricui doreste sa ne trimita un articol.

Dar sa incheiem aceasta scurta prezentare si sa citam articolele oferite de catre autor, iar dumneavoastra, dupa ce veti avea creata o imagine generala asupra teoriilor discutate, puteti concluziona la comentarii parerea dumneavoastra despre ideile sintetizate de catre domnul Florin Croitoru.

O placuta dacica descifrata ?

Codex Argenteus de la Upsala

În multe locuri citesc despre Codex Argenteus de la Upsala că ar fi copia Bibliei lui Ulfila scrisă în limba gotă în sec 4 la Dunărea de Jos. Este o minciună. Codexul e scris în limba germană. A fost jefuit din Germania de către mercenari suedezi în timpul războiului de 30 de ani, 1618-1648 şi acesta este un lucru dovedit. La Upsala se află o jumătate din el. Nu este limba vorbită în sudul Scandinaviei ci un dialect german.

Orice limbă germanică ar fi, nu a dovedit nimeni că respectiva Biblie din Germania secolului 17 este copia unei Biblii din sec 4 adusă din afara teritoriului german de atunci. Iar nu a dovedit nimeni că s-a vorbit vreo limbă germanică în sec 4 sau în alt secol la Dunărea de Jos, adică prin Bărăganul de azi.

Antigona lui Lozanis

Aceasta sta scris pe o piatră de mormant descoperită la Constanţa, România. De remarcat forma numelui; romanească. Este aceeaşi formă cu aceea de pe placa de plumb 120 care cuprinde mai multe nume dacice. A fost datata in secolul I i. Hr .

Piatră de mormînt secolul  I i. Hr., Dobrogea

Placa dacica 120 si transcrierea lui Branislav Stefanovski

PLAKA 120
ΡΟΤΩ ΠΕΝΕ ΟΜ Θ
ΠΟ ΥΔΕΟ ΟΝΤΟΥΡΝΙΕ ΝΕ ΔΩΕ ΖΑΒΕΛΗΟ / ΛΕΩ ΔΩΕ ΧΗΛΕΑΡΧΙ ΛΩΡΟ ΨΕΩ ΣΟΨΕΟ /
ΑΡΜΩΣΟ ΣΩ ΣΥΕ Ο ΑΨΕΖΟ ΩΝΣΟΛΕΘΩΛΕ ΩΝ ΓΑΛΗ/ ΠΙ ΨΕΛΩΕ ΔΑΒΟ ЏΕΘΩ/ ΦΑΞΤΟ ΩΝ
ΑΝΨΕΟ ΝΩΣΕΘΡΟ + Μ – ΒΩΕΡΟΒΥΣΕΘΟ ΩΝ ΣΑΡΜΗЏΕΤΟΥΖΩ ΚΟΥΕ ΑΡΜΩΣΟ/
Χ ΕΡΙΕЏΕΡ ΔΑΠΗЏΕΟ ΛΩ ЏΕΝΟΥΚΛΟ ΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΩΡΟΛΥΕΟ ΛΩ ΕΛΥ Α ΚΑΡΣΕΟΥ ΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧΧ
ΧΕ ΖΟΡΑΣΕΟΥ ΛΩ ΜΟΛΕΟ ΔΑΒΟ ΧΧΧΧΧΧΧΧ(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΓΟΥΕΡΩ ΛΩ ΔΙΝΩ ЏΕΘΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΖΑΠΥΕΩ ΛΟ ΖΟΥΡΟ ΔΑΒΩ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΩΡΜΥΟ ΛΩ ΝΟΒΥ ΔΟ ΥΝ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ЏΕΥΖΟ ΛΩ ΣΙЏΙ ΔΟ ΝΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΜΑΝΗΣΟ ΛΟ ΖΙΔ ΩΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΒΕΡΥΣΟ ΣΑΥΧ ΔΑΒΟ ΠΑΝΟΝΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΔΩΥΕΓΩΕ ΠΟΛΘΩ ΔΑΒΟ ΣΑΡΜΑΤΗΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΚΑΡΠΩΔΟ ΛΩ ΣΑΡΤΑΠΙΕΟ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ –.
Χ ΠΑΡΙΩΖΟ ΛΟ ΕΡΜΥ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ) ΙΙ
Χ ΜΟΝΓΑΙΩ ΛΩ ΝΑΠΩΚΟΕ (Χ)(Χ)(Χ)(Χ) – –
Χ ΓΟΥΡΩΕ ΛΟ ΚΟΜΙΕΟ ΔΑΒΟ (Χ)(Χ)(Χ)
Χ ΠΑΛΟΕ ΛΩ ΣΑΡ ΔΑΒΟ ΣΕЏΕ ΣΤΟ ΙΙ – (Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)(Χ)
ΚΩΤΩ
ΠΟΛΕΟΥ

ΨΕΝΕΟΥ
ΜΑΕΡΟ ΒΗΡΕΩ – Θ – Α –

Inel Ezerovo traducere

Alfabetul cu care este scris acest text pe inel nu este grec, ci trac. De aceea nu citim numele Rolisteneas, ci Polisteneas. Paciea, nu RAZEA or RAZE ; vii, nu VP sau YP . 

Polisteneasne, Penea ţil tea. Nieskoa paciea Do mea nţileci vii ta miiee paci(iea ta) Alfabetul nu e grec.Unele litere au valori fonetice diferite de cele din alfabetul grec.

P=P ca in alfabetul latin,nu R ca in alfabetul grec.

H=IE

Z=CI; cine, cinci

V=V

Pe rândul 6, ceea ce pare un P grec reprezinta de fapt doi de "i" care se citesc legat ca in "vii" sau "mii"

Textul e scris în limba română.

Polisteneasne ! Penea (o să) ţi-l dea. Nască-o-a paciea ! Dă-mi-nţelegi vei da mie paciiea ta.

Vezi expresiile populare actuale:"dă-i înţeleg....(nevoia,grija etc.); "dă-ţi inţeleg....Exemplu:

"dă-mi înţelegi nevoia mă vei ajuta"; "dacă îmi inţelegi nevoia mă vei ajuta"

Pe text sint două semne diacritice: T cu liniutză lingă el. Se citesc Ţ ca în ţar, ţăran.

Polisteneas; nume masculin grecesc. Polisteneasne e o formă populară romînească de vocativ. Formă posibilă: Polistene.

Penea; nume masculin rominesc.Vocativul este: Peneo. Dacă textul ar fi fost scris cu literele alfabetului clasic grec el ar fi fost descifrat de mult. Tracii au scris puţin altfel. Nu are nimeni in Europa aşa ceva; un text vechi din antichitate care sa fie inţeles de oamenii de azi . Daca ar gasi in limba germană numai 3 vorbe scrise pe vremea lui Arminus, nemţii ar scrie sute de carti. Textul de pe inel dovdedeşte că savanţii crezuţi de noi mari s-au înşelat cînd au scris că dacii s-au romanizat lingvistic. Aşa ca noi au vorbit şi dacii. Penea care a scris pe acest inel este strămoşul nostru, dar şi al urmaşilor lui din Bulgaria de azi, din Macedonia şi din Serbia. Numele lui îl mai poartă încă mulţi contemporani de ai noştri El a scris pe acest inel într-o vreme cînd regiunea dintre Grecia şi Munţii Carpaţi era numită de greci Evropa. Avem dovada că neamul nostru nu s-a format după sclavia romană, din imigranţi, militari romani şi din rămăşiţe autohtone. Noi eram şi atunci cînd Roma era un sat.

Înscris Sânnicolau Mare

Placa de marmura de la Tomis

Inelul de la Apahida, Cluj

Datat in secolul al IV-lea, inelul are un simbol creştin şi 7 litere de tip grecesc. A fost "descifrat" de unii: OMAHARUS, care ar fi după părerea lor un rege gepid, aceasta fiind o dovadă a existenţei unei populaţii germanice pe acest teritoriu. Pentru aceasta ei au modificat literele greceşti în litere latine. Pe inel scrie de fapt OMIELCUŞ, adică predicator. Omilie se mai spune la predică. Litera H, care la greci a avut valoare E lung, nu poate avea aceeaşi valoare aici pentru că limba noastră nu are E lung, în schimb are i,  rostit legat de e ( ca în iepure, omielcuş, ienupăr ). Conform acestei scrieri cuvîntul OMILIE s-ar fi scris cu IE pentru că sunetele nu sînt legate ; sunt 4 silabe, adica O-MI-LI-E. Dar în omielcuş sunt legate O-MIEL-CUŞ, de aceea în scrierea dacică în acest cuvînt apare H.
Inelul constituie o dovadă a continuităţii limbii dacilor.

Omilie este sinonim pentru predică,

iar omielcuş este sinonim pentru predicator.

Acestea sînt literele de pe inel. Ultima literă a avut la greci valoarea J. Aici are valoarea Ş. 

Despre metoda de lucru folosita de catre Florin Croitoru, așa cum o descrie chiar dumnealui

Este eronat să se izoleze de la început anumite cuvinte lungi pe motiv de asemănare cu cuvinte din unele limbi.Intr-un text de 60-100 de litere putem izola sute de cuvinte care au asemănări cu cuvinte din diverse limbi. Finalul va fi însă un text neinteligibil în vreo limbă , aşa cum au făcut toţi cei care au separat textul de pe inelul de la Iezerovo (iaz, iazuri şi iezer, iezere în româneşte înseamnă lac. În bulgară iezer). Este bine de căutat in text grupuri de litere care ar putea forma cuvinte de legătură într-o limbă, pronume, numerale, terminaţii verbale şi orice semn care ar putea indica locul în care se termină un cuvânt. Adică este bine a se încerca la început izolarea unor forme fixe ce apar relativ des într-o limbă. În cazul acestui text am încercat izolarea grupului MIHE cu ideea MIHE pronume echivalent românescului MIE. Pe inel e scris cu H, care la greci era pentru E lung. Am luat în calcul varianta că limba de pe inel nefiind greacă, H nu a fost scris pentru E lung, dar trebuie să fi fost scris pentru ceva asemănător. Deci avem MIHE şi PAZ. Deocamdată nu ştim ce este aceasta, deşi am izolat pe MIHE cu aceeaşi valoare pe care o are în limba română. Observăm că mai sus există din nou combinaţia PAZ iar după ea urmează EA care se află în unele cuvinte româneşti. Aşa că am luat ca încercare din nou PAZ, dar şi PAZEA. In text. mai sus, observăm un punct care nu exista din întâmplare acolo, ci este realizat chiar de cel care a scris textul. Am separat atunci cuvîntul dintre punct şi PAZ PAZEA. Deci avem NHSKOA PAZ sau NHSKOA PAZEA, iar jos MIHE PAZ .

Toate încercările de a merge mai departe pe valoarea literelor greceşti au fost infructoase şi atunci din observaţia că şi în cazul folosirii literelor latineşti, azi se constată unele diferenţe de valoare ale lor , am căutat care ar putea fi pe text diferenţele la valoarea fonetică a literelor comparativ cu valorile greceşti. Vedem că litera J se citeşte diferit în cazul textelor franceze, germane, spaniole, englezeşti, deci dacă nici în epoca modernă nu s-a ajuns la un standard, cu atît mai puţin atunci. La fel H, in scrierea germană de exemplu H e citit ca atare, dar poate arăta şi lungimea unei vocale. Hahn, nume de persoană; haş-ul al doilea din nume arată că vocala A e lungă. Chiar în scrierile greceşti antice literele nu s-au citit la fel peste tot, adică într-un loc sunetul R era redat prin P, în altul prin D, iar in altul prin R. Este normal deci ca tracii să nu fi folosit exact toate literele ca grecii. Nici romanii sau alţi italici nu au făcut aceasta.

În partea de sus, până la punct, textul de separat este : rolisteneasnereneat,iltea. Dacă socotim că unii în vechime au citit pe R grecesc ca P , atunci textul este polisteneasnepeneat,iltea. Am pus virgulă pentru că in text cele două T-uri au o liniuţă lângă ele care nu poate fi acolo întîmplător, ci a fost creata de cel care a scris textul, deci trebuie să aibă o valoare. Avînd în vedere că sînt doar două astfel de liniuţe, am dedus că acestea ar putea avea o valoare fonetică. Dacă astfel ar fi fost marcată terminaţia cuvintelor, ar fi trebuit să fie mai multe liniuţe.

Am despărţit în varianta P=P: polisteneas nepenea ţi-l tea , unde Polisteneas este un nume grecesc de persoană atestat, iar Nepenea este un nume presupus de mine. Ţi-l tea ,am presupus că este prescurtare de la o să ţi-l dea, scris fie cu greşeală, fie în vorbirea de atunci din acea regiune. Şi azi se mai pot auzi exprimări regionale ca de pildă " io îi detei" , " iel ţi-l detea". Textul a devenit:

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NHSKOA PAZEA. DOMEANT,ILEZVPTA MIHE PAZ

Partea subliniată, încă nedespărţită si cuvintele NHSKOA , PAZEA ; PAZ nu au un înţeles clar. Atunci m-am gîndit că s-ar putea să mai fie cel puţin un semn cu valoare fonetică diferită de valoarea clasică grecească , cel mai probabil o consoană. Mai multe încercări au arătat că singura logică este Z= CI , deci NHSKOA PACEA , adică neeskoa pacea dacă citim H=E lung. Din comparaţia cu MIHE mi-am dat seama că H=IE pentru că şi azi unii oameni rostesc pronumele mie, care e format în limba literară din două silabe, mi-e, MI-IE, tot din două silabe. Atunci, dacă citim NIESKOA PACEA, devine clar ce înseamnă : NIESC-O-A PACEA , despărţire făcută prin comparaţie cu exprimări populare româneşti actuale : Nască-o-a mă-sa înc-o dată.

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA . NIESKOA PACEA ! Este foarte clar că textul e scris în româneşte.Atunci mi-am zis că textul trebuie să fie fals sau că a fost greşit datat. Dacă metoda mea a fost bună până aici şi deasemenea logica folosită a fost bună, atunci trebuie ca şi restul textului să se desfacă conform limbii române. Folosim aceleaşi valori pt T cu liniuţă=Ţ şi Z=CI am separat ANŢILECI ,variantă NŢILECI . Nu e greu de observat în acest stadiu că despărţirea este DO MEA NŢILECI cu sensul Dacă mă înţelegi, avînd în vedere exprimarea populară auzită de multe ori de mine : " nu ştiu dă-nţelegi tu asta" .

Au trecut iar vreo două săptămâni, timp în care am încercat diferite variante pentru YPTA, citit greceşte UPTA, din care nu rezulta nimic şi îmi dădeam seama că fac undeva o greşeală, pentru că nu se poate ca un text să fie pe trei sferturi într-o limbă şi pe sfert să nu fie în alta. Atunci am încercat unele valori pe care le văzusem încercate si de alţi descifratori, deşi textele lor despărţite nu arătau vreo limbă, respectiv VIITA, adică viaţă credeau ei. Am înţeles atunci că nu se poate ...dă mea-nţileci viita miie pace , că nu e viita, substantiv, ci un verb la viitor VII TA (rom actuală literară VEI DA)

POLISTENEAS NEPENEA ŢI-L TEA. NIESK-O-A PACEA ! DĂ MEA-NŢILECI VII TA MIIEE PACE

A fost uşor să-mi dau seama că ultimele litere pe margine sînt HA TA, nu HL TA ; de altfel o poză unde apar toate 4 nu am văzut, ci numai ultimele două, adica TA. Continuarea pe margine e clară şi logică ......PAZHA TA adică paciea ta . Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Aceasta este despărţirea pe care am terminat-o la 20 martie 2006. Ceva mai tîrziu ,după vreo două luni, mi-am dat seama că al doilea nume nu este Nepenea ci Penea şi că primul nume trebuie să fie un vocativ , deci Polisteneasne.

Polisteneasne , Penea ţi-l tea. Niesc-o-a pacea ! Dă mea-nţileci vii ta miiee paciea ta.

Acesta este textul şi aceasta este limba.

Dacă inelul e bine datat şi este într-adevăr antic, dinainte de Decebal, atunci teoria romanistă clasică despre formarea poporului român şi a limbii române este falsă.

Plăcuţa dacică de plumb cu Nr 16 (numerotarea Romalo)

Din moment ce un text antic din Sudul Dunării s-a lăsat despărţit conform limbii române, avînd în vedere că unii autori antici au spus că pe ambele maluri ale Dunării de Jos se vorbea aceeaşi limbă ,înseamnă că dacă într-adevăr plăcuţele de plumb sunt dacice, textele lor se pot desface folosind limba română. După examinarea atentă a tutror plăcuţelor, m-am decis să încerc textul de pe placa 16, pentru că sunt câteva cuvinte destul de lungi ce pot fi separate imediat şi sunt două particule de legătură (DU) ce permit separarea unor cuvinte. Pe acest text se pot separa imediat cuvintele DACEBALO, ARMOSA, DAKO, SARMIGETAUSA, ARMOSA, RUMUNOS.

Avem de la început 6 cuvinte sigure, plus indicaţii clare despre altele ce se află lângă cuvinte de legătură. DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO ........DOMUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA.

ACINOILADUPUSER(?)STOPESTE ARMOSA RUMUNOS. Nu se văd perfect toate literele.Cel puţin o literă este acoperită de figura în relief.

Dacă textul ar fi fost scris complet şi cu semne de despărţire între cuvinte ar fi arătat aşa:

DACEBALO ONANCEA DU ARMOSA DAKO CEO ADESO SO NTA DO MUCIOILA DU MORIRESO SARMIGETAUSA

ACI NOI LADU PUSEROM

STO PESTE ARMOSA RUMUNOS

cu alfabet actual:

DACEBALĂ ĂNAÎNCEA DU ARMĂSA DACĂ CEĂ ADESĂ SĂ ÎNTA DĂ MUCIOILA DU MĂRIRESĂ SARMIGETAUSA.

ACI NOI LADU PUSERĂM

STĂ PESTE ARMĂSA RUMUNĂSÎ

Textul este scris cu unele greşeli, iar literele sînt cam neglijent făcute, lucruri care arată că nu e vorba de o cronică regală. În plus, este scris pe un material ieftin. Placa a fost pironită în perete de lemn probabil, într-un mod simplu.

Corect ar fi fost ca adjectivul RUMUNOS să fi fost scris cu O la sfîrşit ARMOSA RUMUNOSO (citeşte armăsa rumunăsă), dar cel care a scris a simţit că acolo la sfîrşit este Î , sunet ce nu e necesar să apară în scris, el fiind subînţeles din numele literelor: ,bî,cî,dî,fî,gî,hî,lî,mî etc.

Dacă încercam să înţelegem textul conform conceptelor cunoscute, acelea învăţate la şcoală, vedem că el nu are logică.

DACEBALO= regele Decebal; nume propriu

SARMIGETAUSA=SARMISEGETUZA

ARMOSA RUMUNOS=ARMATA ROMANILOR

Este absurd să credem ca regele Decebal să stea cumva peste armata romanilor. Încercările unora de a justifica acest lucru sunt la fel de ilare pe cît de ilare sînt despărţirile lor la acest text. Textul are un înţeles logic decât dacă socotim că DACEBALO (dacebală) este substantiv comun cu sensul de rege sau mai degrabă conducător, domn al dacilor, pentru că ştim că la daci conducatorul era ales, deci titlul nu era ereditar, ca mai tîrziu în cazul voivozilor şi că e vorba de armăsa rumînilor, adică formată din ţărani.

Textul vorbeşte despre o dacebală (subst fem) care era aflat înaintea unei formaţiuni înarmate si care dă poruncă de slăvire a unei cetăţi (nu e vorba de capitală), ceremonie religioasă ce se desfăşura înainte de intrarea unor trupe noi în cetate. Aci nou puserăm ladu (placa aceasta de confirmare că....) el stă peste ( adică e şef ,stăpîneşte şi formaţiunea de rumîni) din acea tăuză (deci tăut, plural tăuţi, adcia apărătorii unei tăuze, iar Sarmigetăuza este cetatea principală dintr-o sarmige, adica unitate administrativ teritorială ) .Vedem din acest text, dar şi din altă placă unde sînt înfăţişaţi doi daci ( şi chiar aşa scrie lîngă ei; DACI ) că acest cuvânt nu desemna o etnie, ci o clasă socială, clasa de sus, rumunii fiind clasa de jos. Aceasta este şi dovada că RUMÎN nu vine de la ROMAN şi că termenul a fost folosit în evul mediu la fel ca în antichitate, cu sensul de ţăran dependent. Dacii erau cei care plăteau dări, care dădeau, ei formînd şi unităţile armate (armăse) de elită, iar din rândul dacilor bogaţii se alegeau conducătorii (dacebalele ....o dacebală, două dacebale). Despărţirea aceasta am făcut-o în 2007.

Despărţirile făcute de alti cercetatori sunt eronate şi aceasta se vede din aceea că textele despărţite de ei arată o altă gramatică decît limbile indo-europene sau , mai rău, sînt pe jumătate ca în limba română ( nr: a se vedea mai multe detalii aici .)

Textele despărţite de mine (pe inel şi pe placa de plumb) dovedesc că limba numită azi română se vorbea şi atunci; a vorbit-o şi cel numit Decebal (poate chiar aşa îl chema ; dacebală poate fi substantiv comun, dar şi nume de persoană, cum mai târziu au fost Vodă sau Boieru sau Nemeş (în Ardeal). Aceste texte demontează complet teoria veche despre formarea poporului român şi a limbii române. Se poate scrie cea mai tare şi mai frumoasă teorie în zeci de volume , cum a scris Rosetti de pildă. O singură dovadă contrară însă o va dărîma şi eu am adus mai multe.  Se poate vedea in poza de mai sus a unei pietre de mormînt din Dobrogea antică, ca pe ea e scris un nume de femeie exprimat în româneşte: ANTIGONA LU LOZANIS. O listă cu nume de acest tip se află pe placa de plumb numarul 120. Tot mai sus, in poza inelului găsit la Apahida lîngă Cluj, puteţi vedea crucea şi puteţi citi scris cu acelaşi alfabet de pe inelul mai vechi de la Iezerovo : OMIELCUŞ , adică predicator , omilie fiind un cuvînt din greacă ce înseamnă PREDICĂ. Este dovada că nu a venit creştinismul de la Roma, ci de la început a fost de rit grecesc.

Eu am arătat că se pot despărţi în cuvinte textele dacice de pe plăcile de plumb şi că sunt scrise în limba română. Au încercat şi alţii să le despartă conform limbii romîne, dar nu au reuşit însă pentru că metoda d-lor este eronată .

Sa vorbim si despre placa nr 120 în transcrierea lui Branislav Ştefanovski. Textul este scris tot neglijent ca şi pe alte plăci. Din scrierea numelor se vede că literele O şi omega au fost folosite după cum i s-a părut aceluia care a scris că aude. În mod normal aceste nume sunt spuse cu U în cuvîntul de legătură, adică: Gic-a lu Neamţu , Florea lu Mituş, Jeana lu Cîştig (sînt reale, auzite de mine). Aici se vede că regional s-a pronunţat LO şi LĂ în loc de LU; poate se mai pronunţă şi azi.

-X. ERIGER DAPIEGEĂ LO GENUCLĂ

-X. E. ORĂLEĂ LO ELU A KARSEĂU

-X. E. ZORASEĂU LO MĂLEO (dabo înseamnă va da)

-X. GĂUREO LO DINĂ (getă este un substantiv cred)

-X. ZAPUEĂ LĂ ZĂURĂ (dabo 6x)

-X. KORMUĂ LO NĂBY (dă un ?)

-X. GEUZĂ LO SIGI (dă noe ?) 10x

-X. MANIESĂ LĂ ZID (dabo) 7x

-X. BERUZĂ SAUH dabo pană neă 10x

-X. DOUEGĂE PĂLTO dabo sarmatieă 7x

-X. KARPĂDĂ LO SARTAPIEĂ 7x

-X. PARIOZĂ LĂ ERMY dabo 3x

-X. MĂNGAIO LO NAPOKĂE 4x

-X. GĂUROE LO KOMIEĂ dabo 3x

-X. PALOE LO SAR dabo SEGE (10?) STĂ 10x

KĂTĂ PĂLEĂU CENEĂU (către păleul Ceneu)

Nu ştiu ce ar putea fi păleu, probabil o funcţie. MAERĂ (cred că e o  funcţie) BHR (prescurtare).

Autor: Florin Croitoru

Surse ( cu acordul autorului ) : http://florincroitoru.tripod.com/ si http://florin15.blogspot.com/

Comoara de pe Awa Maru - Aur, platina si diamante in valoare de 5 miliarde de dolari au ramas nedescoperite

Awa Maru a fost un vapor japonez detinut de Nippon Yusen Kaisha. Nava a fost construită între anii 1941-1943 de către Mitsubishi Shipbuilding & Engineering Co. , Nagasaki, Japonia. Desi nava a fost conceputa pentru a deservi transportul de călători, declanşarea războiului au creat priorităţi oarecum diferite in finalizarea constructiei navei.

Numele acesteia provine in parte de la denumirea antica de Awa, o insula din estul Shikoku, acum incorporata in prefectura moderna Tokoshima. Awa maru fusese de fapt a doua nava maritima care purta acest nume. Prima nava care fusese botezata astfel, avand o masa de 6309 tone, fusese construita în 1899. Ea a fost scoasă din serviciu în 1930, urmand ca noua Awa Maru sa ii preia locul.
 

 Războiul din Pacific a determinat ca noua Awa Maru sa fie rechiziţionata şi reamenajata pentru a fi utilizata in flota auxiliara de către Corpul de Marina a Armatei Imperiale Japoneze, în timpul celui de Al II-lea Război Mondial.

În 1945, Awa Maru a fost folosita ca navă a Crucii Rosii, care transportă bunuri vitale pentru prizonieri de război americani şi aliati aflati în custodie japoneză.

Intr-una din transporturile periodice, Awa Maru a luat la bord mai multe sute de ofiţeri ai marinei comerciale, personal militar, diplomaţi şi civili din Singapore. În plus, existau zvonuri că nava va transporta valori de 5 miliarde de dolari, o adevarata comoara continand 40 de tone de aur , 12 tone de platina, si 150.000 de carate (30 kg) de diamante, precum si alte materiale strategice. Insa oficial, respectiva incarcatura era identificata ca fiind un transport de nichel şi cauciuc.

Nava a plecat din Singapore pe 28 martie, dar pe 1 aprilie a fost interceptata, tarziu in noapte, undeva în strâmtoarea Taiwan, de către submarinul american USS Queenfish, care a confundat-o cu un distrugător.

Torpilele de Queenfish au scufundat nava, fara ca aceasta sa aiba nici o sansa de a ramane pe linia de plutire. Doar un singur pasager din cei 2003 de oameni de la bord şi, dupa cum afirma unii, se pare ca si echipajul ( in mod surprinzator ) au supravieţuit.

 De asemenea, există diferite teorii cu privire la dispariţia unui număr de artefacte arheologice si fosile în timpul celui de al II-lea Război Mondial; o astfel de teorie este ca obiecte de mare valoare arheologica si stiintifica s-au scufundat odata cu Awa Maru, in anul 1945.

Daca este adevarat, o adevarata comoara asteapta intreprinzatori cu resurse sa o scoata iarasi la lumina Soarelui de undeva din adancuri arhipelagului.

Jaful secolului - S-a furat o adevarata comoara, in valoare de 100 milioane de dolari

Jaful de la Antwerp Diamond, supranumit "jaful secolului", a fost un furt de diamante, aur şi alte bijuterii evaluate la mai mult de 100 milioane dolari. Jaful a avut loc în timpul week-end de 15-16 februarie 2003, în Diamond Antwerp Centre, situat în centrul cartierului bijutierilor din Anvers, Belgia. Acesta a fost cel mai mare jaf de diamante din istorie. Prada nu a mai fost niciodata recuperata.

Bolta care a găzduit diamante este situata doua etaje mai jos de Diamond Centre. Acesta a fost protejata de către mecanisme de securitate multiple, inclusiv un sistem de blocare cu 100 de milioane de combinaţii posibile, detectoare de căldură cu infraroşu, un senzor seismic, radar Doppler şi un câmp magnetic. Diamond Centre a avut chiar o echipa de securitate privată.
Care este povestea ?

Leonardo Notarbartolo

Leonardo Notarbartolo a inchiriat un birou slab amenajate pentru aproximativ 700 de dolari lunar, în Diamond Centre, cu trei ani înainte de jaf. Acesta a montat un seif situat în bolta de sub clădire. Exista, de asemenea, si o carte de identitate care ii dadea 24 de ore de acces in cladire. Acolo el s-a prezentat ca un negustor de diamante italian, în scopul de a câştiga credibilitate. În timpul jafului, Notarbartolo şi echipa sa a inserat casete video false in sistemul camerelor de securitate, pentru a ascunde mişcările lor. Mai mult de 123 din cele 160 de case de valori, care erau de asemena blindate, au fost deschise. Fiecare dintre acestea erau realizate din oţel şi cupru şi a avut atât un sistem de blocare cu cheie si cifru.

Vinovatii

Furtul se crede că au fost efectuat de către o echipă de cinci oameni, în frunte cu Leonardo Notarbartolo. Notarbartolo, cel care a închiriat spaţiul în Diamond Centre, a fost arestat după ce a fost conectat la infractiune prin elemente de probă ADN de la un sandwich parţial consumat, găsite în apropiere de locul furtului, langa casetele video de la Diamond Centre. El a fost găsit vinovat si de orchestrarea jafului, fiind considerat liderul unui echipe de hoţi din Italia numita "Şcoala de la Torino" , organizatie care a si efectuat jaful. El a fost condamnat la 10 ani de închisoare, dar intre timp a fost eliberat condiţionat.

Chei copiate, folosite in jaful secolului

Teoria conspiraţiei

Notarbartolo a susţinut într-un interviu acordat revistei Wired că un negustor evreu de diamante l-a angajat pentru jaf. El susţine că s-a furat de fapt prada in valoare de doar 20 milioane de dolari şi că jaful a fost parte dintr-o fraudă cu asigurari.

Antwerp Belgia

De la jaf la film

Paramount Pictures a achizitionat drepturile de a crea un film despre jaf. Acesta va fi produs de J.J. Abrams.

Sursa ( in engleza ): http://en.wikipedia.org/wiki/Antwerp_Diamond_Heist

Comoara de la Villena

Comoara de la Villena (în limba spaniolă Tesoro de Villena) este una dintre cele mai mari descoperiri a unui tezaur de aur din epoca bronzului in Europa. Acesta cuprinde 59 obiecte din aur, argint, fier şi chihlimbar, cu o greutate totală de aproape 10 kilograme, 9 dintre acestea fiind realizate din aur de 23,5 carate.

Acest lucru ne determina sa afirmam ca aceasta este probabil cea mai mare descoperire a unor relicve preistorice din Peninsula Iberică şi poate al doilea tezaur din respectiva perioada în Europa, pe locul intai situandu-se ca importanta mormintele regale din Micene, Grecia.

Obiectele de fier sunt cele mai vechi găsite în Peninsula Iberică şi corespund unei etape în care de fierul era considerat a fi un metal preţios, in asa fel incat obiectele realizate din acest metal au fost tezaurizate. Piesele de aur includ unsprezece boluri, trei sticle şi 28 bratari.

Tezaurul a fost găsit în decembrie 1963 de catre arheologul José María Soler la o distanta 5 km de Villena, şi de atunci a fost principala atractie a Muzeului Arheologic Villena.

Descoperirea arheologului a fost facuta cunoscuta în cele mai importante publicatii si in intreaga mass-media spaniolă şi, de asemenea, in unele publicatii din străinătate, în special în Franţa, Germania şi Statele Unite ale Americii.

Acesta comoara a fost expusa în Madrid, Alicante, Tokyo şi Kyoto, şi acum există două seturi de copii ale întregului tezaur care urmează să fie prezentate în expoziţii, în timp ce originalele sunt permanent conservate într-o casetă de prezentare blindata de la Muzeul Arheologic Villena.

Cel mai mare smarald, o comoara neslefuita

Cel mai mare smarald din lume a fost expus recent, sub pază strictă, într-un muzeu din Columbia, ţara în care a fost găsit. Mineralul, inca neşlefuit, numit "Fura", cântăreşte 2,27 de kilograme, potrivit specialiştilor. Uriaşul smarald a fost descoperit în urmă cu 12 ani în Boyaca, la 47 de mile distanţă de Bogota. Smaraldul îşi păstrează forma originală, potrivit lui Jamie Rojas, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Smaralde din Columbia, citat de ITN.

Este o piesă unică şi nu are niciun sens să o spargi, pentru că este cea mai mare găsită vreodată. Spartă, ea şi-ar pierde valoarea, mai spune acesta. Fura este estimată având 15.000 de carate! Columbia este cunoscută drept una dintre cele mai mari exportatoare de pietre preţioase din lume.

Până în prezent, uriaşul smarald, o adevarata comoara bruta care a mai fost admirata la diferite expoziţii de profil din lume, nu a mai fost expus în Columbia, din motive de securitate.



Surse: http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/ 809804/Cel-mai-mare-smarald-din-lume- expus-pentru-prima-data-in-Columbia/; http://www.gandul.info/magazin/ cel-mai-mare-smarald-din-lume-a-fost-expus-in-premiera-la-bogota- columbia-specialistii-nu-pot-estima-valoarea-uriasei-roci -video-8356565

Cautatorii români de "comori", pe plajele mediteraneene

Pana acum nu am vorbit despre cautatorii de "comori" contemporane, adica acei oameni care scormonesc seara sau dimineata foarte devreme nisipurile plajelor, in speranta de a gasi, cu ajutorul unui detector de metale de obicei mai putin performant, bijuterii si alte obiecte de valoare pierdute de catre turisti. Asadar, va prezentam un exemplu oferit de catre libertatea.ro, despre doi romani care "cerceteaza" plajele din Spania, cautand "odoarele" pierdute de catre vizitatorii distrati ai plajelor mediteraneene. Au plecat din România în căutarea norocului pierdut, dar acum viitorul le e potrivnic. Pentru Marian şi Daniel ziua de mâine abia dacă se mai zăreşte de după stratul gros de biruri asupritoare. Aşa le-a venit ideea să scormonească după “comori”, ascultând febril nisipul în căutarea inelelor pierdute de turişti.

Când soarele portocaliu se lasă uşor în apele Mediteranei, iar firele de nisip dansează în suflarea uşoară a brizei fierbinţi de seară, pe plajele pustii îşi fac apariţia cei doi “căutători de comori”. De fapt, de mici suveniruri pe care nisipul hoţ, dincolo de care au învăţat să privească, le înghite fără jenă.

 Cu detectoare de metale, Marian şi Daniel ascultă ore în şir vocea dunelor fine, ondulate după bunul plac al vântului, şi respiraţia “comorilor” captive în pântecele lor. “Se spune că românul face bani din piatră seacă. Noi de ce să nu scormonim nisipul? Trebuie să supravieţuim crizei... Când pleacă turiştii, luăm plaja la picior, eu de la un capăt, Marian de la celălalt. Cu puţin noroc, plecăm acasă cu bijuterii din aur sau din argint pierdute în nisip. În sonar intră şi monede vechi, care sunt mai scumpe... Nu furăm. Recuperăm. Aparatele le-am cumpărat din ţară atunci când am rămas fără serviciu şi nu mai puteam să o scoatem la capăt. Trebuie să ne întreţinem familiile. Cu şomajul şi cu ce ne mai dă plaja o mai încropim. Acasă oricum nu venim”, spune Molnar, unul dintre cei doi “căutători de comori” români, care zilnic “pipăie” plaja. Sursa: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/ ce-idee-trasnita-le-a-trecut-prin-cap-unor-romani-stabiliti-in-spania -pentru-a-tine-piept-crizei-financiare-340376.html

Descifreaza codul lingourilor chinezesti din aur - Misterul a 300 de milioane de dolari te asteapta

În anul 1933, 7 lingouri din aur au fost fabricate în China. Despre aceste lingouri, care au gravate litere chinezeşti, imagini şi criptograme,se crede ca ar face referire la certificate de depozit în băncile americane şi la o tranzacţie de peste 300 de milioane de dolari. Daca este adevarat sau nu, inca nimeni nu stie cu siguranta. Bine inteles, poate ascunde chiar locatia secreta a unui depozit in valoare de 300 milioane de dolari, o adevarata comoara ...
Se pare că şapte lingouri de aur ar fi fost emise pentru generalul Wang din Shanghai, China, in anul 1933.  Deloc surprinzător, există un litigiu cu privire la validitatea cererii de depozit. Pentru a rezolva litigiul e necesar ca cineva sa desifreze criptogramele de pe bare. Nimeni nu a realizat insa o teorie dovedita stiintific cu privire la semnificaţia lor. Cercetatorii care le studiaza sunt de asemenea în imposibilitatea de a decodifica complet criptogramele. Doar scrierea chinezeasca a fost tradusa. Se pare ca in aceasta este vorba despre o tranzacţie de peste 300 milioane dolari. De asemenea, se referă si la aceste bare de aur, care cantaresc in  total 1,8 kilograme.

Si cum romanii sunt persoane inteligente, m-am gandit sa va aduc in atentie imaginile acestor lingouri, poate sunteti dumneavoastra in stare sa desifrati aceste coduri. Cu siguranta ca beneficiarul acestor 300 de milioane de dolari vă va oferi o recompensa substantiala. Asadar, descifrarea acestui cifru chinezesc de aur reprezinta o sansa de imbogatire rapida, chiar mai mare decat descoperirea fizica a unei comori :) Sursa: iacr.org ( PS: Click pe imagini pentru marire).

Ancora lui Barba Neagra, piratul a carui imensa comoara este cautata si astazi

O ancoră de la ceea se presupune a fi epava vasului ce aparţinea piratului englez supranumit "Barbă Neagră" a fost recuperată de pe coasta Carolinei de Nord, informează BBC. Piesa masivă, acoperită de scoici, nisip şi de alte resturi marine, cântăreşte mai mult de o tonă. Potrivit arheologilor americani, ancora este una dintre cele mai mari artefacte de pe ceea ce se crede a fi nava faimosului pirat, botezată "Queen Anne's Revenge" (Răzbunarea Reginei Anne). Conform sursei citate, piesa va fi depusă la un muzeu.

Arheologii americani au declarat că prima dată au vrut să scoată din fundul oceanului (Atlantic) o ancoră mai mare, blocată practic în balast, împreună cu alte obiecte şi resturi marine.

Experţii au precizat că scafandrii vor continua să muncească şi săptămâna viitoare pentru a recupera şi alte artefacte ale vasului scufundat. După ce vor explora zona, aceştia vor decide cum vor proceda pentru a recupera şi restul obiectelor. Mark Wilde-Ramsing, managerul acestui proiect, speră ca operaţiunile să fie încheiate până la sfârşitul anului 2013, dată la care el estimează că toate artefactele vor fi aduse la suprafaţă.

 Se estimează că nava s-a scufundat în 1718, la cinci luni după ce Barbă Neagră a fost omorât de mateloţii britanici.
Piratul Barbă Neagră, al cărui nume real se presupune a fi Edward Teach sau Thatch, a fost un pirat temut, care îşi desfăşura activitatea pe coasta de est a Americii şi in jurul Indiilor de Vest.

 Născut la sfârşitul secolului al XVII-lea, mai exact în 1680, în Bristol, un oraş din sud-vestul Angliei, la 26 de ani acesta îşi urmează pe mare mentorul, pe Benjamin Hornigold, un pirat care domina prin teroare Insulele Caraibe şi Noua Providenţă (Bahamas). După ce şi-a făcut rost de o navă proprie, Queen Anne's Revenge (Răzbunarea Reginei Anne), el a prădat mările timp de doi ani (1716 şi 1718), o perioadă scurtă, dar suficientă pentru a aduna o comoară imensă. De obicei, Barbă Neagră jefuia navele sub pavilion spaniol, care veneau încărcate cu aur, argint şi pietre preţioase din Mexic şi America de Sud.

 Faimosul pirat şi-a găsit sfârşitul în noiembrie 1718, fiind decapitat de Robert Maynard, un locotenent englez. Călăii săi au vrut cu tot dinadinsul să pună mâna pe comoară. Înainte de a muri, Barbă Neagră a recunoscut în faţa acestora că a ascuns-o, dar nu le-a spus şi în ce loc. Această ultimă mărturisire a legendarului jefuitor i-a determinat pe nenumăraţi vânători de comori să o caute până în zilele noastre. După numele lui Barbă Neagră a fost "botezat" şi unul dintre personajele filmului de aventuri "Piraţii din Caraibe", ajuns la cea de-a patra serie. Sursa: http://www.gandul.info/magazin/ americanii-au-gasit-ancora- vasului-ce-apartinea-piratului-barba-neagra- povestea-piratului-a-carui-comoara-mai-este-cautata-si-in- zilele-noastre-8292510; Surse imagini: Bbc.co.uk.; usatoday.com .

Au fost descoperite 3 tone de monede, doar o mica parte din comoara lui Yamashita

Excavaţiile făcute de o companie sud-coreeană de profil au scos la suprafaţă o comoară îngropată în Marea Galbenă. Aproximativ 3.3 tone de monede străine au fost găsite într-o navă japoneză scufundată şi îngropată în fundul Mării Galbene, lângă un oraş din regiunea Jeolla de Nord, aflată pe teritoriul Coreei de Sud. Marea Galbenă, numită de asemenea Marea de Vest în Coreea de Nord și de Sud, este partea nordică a Mării Chinei de Est, care, la rândul său, este o mare periferică a Oceanului Pacific. Se află între China continentală și peninsula Coreea. Numele său vine de la particulele de nisip care îi colorează apele, provenind din Fluviul Galben.

Firma care a realizat excavaţiile susţine că este vorba de un navă încărcată de comori, bombardată de către Forţele Aeriene Americane (US Air Force) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Monedele recuperate sunt depozitate temporar în oficiul portuar Gunsan, aflat sub directiva guvernului, în eventualitatea în care proprietarul vasului scufundat sau urmaşi de-ai acestuia ar veni să-şi revendice tezaurul. Dacă nu va exista nicio solicitare în acest sens, 80 la sută din monede aparţin companiei care le-a găsit - Sea Love Co Ltd. - şi restul, de 20 la sută, merge la guvernul coreean.

Pyun Do-Young, preşedinte al companiei "Sea Love Co Ltd." a oferit mai multe detalii despre nava în care echipa coreeană a găsit monedele. Lucrările de excavaţie au început în luna februarie, iar scopul declarat al firmei a fost căutarea navelor încărcate de comori şi scufundate în timpul conflagraţiei mondiale. După mai multe luni de muncă, coreenii nu au descoperit decât un singur vas de acest tip, unde erau depozitate şi monedele. "Când scafandrii noştri au descoperit puntea de la nava scufundată, am găsit monede vechi stivuite în cutii de lemn putrezite", a declarat oficialul. Potrivit acestuia, şi recuperarea pieselor a fost dificilă. "Cea mai mare parte din navă a fost scufundată în mâl şi unele din monede au rămas blocate acolo", a explicat reprezentantul sud-coreean. Oficialii companiei nu au reuşit să afle datele exacte despre vas. Aceştia cred că nava găsită este Nishima Maru No. 10, un cargobot privat (n.r. navă maritimă comercială destinată transportului de mărfuri la mare distanţă) de 253 de tone, construit din lemn. O arhivă istorică japoneză pe care cei de la "Sea Love Co Ltd." au consultat-o relatează că lungimea vasului ar fi fost de 30 de metri lungime şi 7,8 metri lăţime.

Reprezentanţii companiei sud-coreene au declarat pentru Korea Joongang Daily că marea majoritate a celor un milion de monede recuperate sunt chinezeşti sunt realizate din nichel şi bătute între 1920 şi 1930. Dacă experţii în numismatică vor stabili că piesele sunt autentice, acestea ar putea avea o valoare foarte mare. "În cazul în care monedele sunt autentice, acestea vor fi la fel de valoroase ca cele din argint, pentru că erau unicat la începutul anilor 1920 în China," a declarat Sin Ju-Baek, profesor al Institutului pentru Studii Coreene din cadrul Universităţii Yonsei. Astfel de piese, a afirmat cadrul didactic, sunt furate şi topite de către oameni. Încă nu s-a stabilit cât de mult ar valora tezaurul. "Încă nu am cerut părea unui expert în monede care să fi apreciat valoarea monedelor, astfel încât nu ştim exact cât de mult fac", a declarat Shin Hyun-Tag, vicepreşedinte al companiei de excavaţii. Acesta din urmă estimează că valoarea lor ar putea fi de aproximativ 5 miliarde de woni sud-coreeni, adică 4.6 milioane dolari. Superiorul său, Pyun Do-Young, a afirmat pentru jurnalişti că scopul final al "Sea Love Co Ltd." este găsirea unor lingouri de aur. Acesta presupune că tezaurul ar putea fi ascuns în nava scufundată, după ce experţii vor îndepărta straturile de balast, nisip şi resturi marine care acoperă vasul.

Preşedintele crede că Maru Nishima ar putea conţine în jur de 10 de tone de lingouri de aur, în valoare de circa 500 miliarde de woni, adică de 100 de ori mai mult decât monedele. Conform acestuia, până în august se va stabili exact identitatea vasului.

El crede că aurul pe care echipa sa îl va recupera din adâncurile Mării Galbene este o parte din aşa-numita "Yamashita's Treasure" (Comoara lui Yamashita), o presupusă pradă a trupelor japoneze conduse de Gen. Tomoyuki Yamashita şi furată în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Sursa: http://www.gandul.info/magazin/ comoara-din-adancurile-marii-galbene-vanatorii-de-comori -au-gasit-o-nava-scufundata-incarcata-cu-peste-3-tone-de-monede-8327595

Cum sa gasesti comori sub pamant - Micul ghid al incepatorului

Oare este usor sa cauti comori ? Iata cateva informatii care ar putea sa va starneasca interesul de a incepe sa practicati acest hobby al detectie de metale si al cautarii comorilor sub pamant. Facand abstractie de descoperirile intamplatoare, gasirea unei comori este de cele mai multe ori rezultatul unei pregatiri si planificari riguroase. Un prim indiciu referitor la existenta unor obiecte de valoare poate fi obtinut din povestiri, arhive, carti sau din alte surse. Si astfel munca de-abia incepe, caci este nevoie ca informatiile, de obicei lacunare, sa fie intregite, sa stii in ce circumstante s-a petrecut disparitia, detain despre comoara, locul unde s-ar putea afla si multe, multe altele.

Nu are rost sa incepi cu lopata si tarnacopul, sa faci gropi la intamplare pe un camp, in speranta ca vei gasi aur. Cand cauti comori ai nevoie de un minim de echipament si de cunostinte temeinice referitoare la comoara cautata. Exista o multime de arhive in toate tarile lumii, in care se pot gasi informatiile necesare, in cazul unei cercetari bine directionate. Aceste izvoare trebuie sa fie detectate si exploatate, mai ales atunci cand suntem pe urmele unei mari comori, de importanta istorica.
O alta sursa, de obicei sigura, o constituie scrierile bisericesti, in care sunt consemnate detaliat evenimentele petrecute in zona de-a lungul multor sute de ani.

Dar daca este vorba de comori care se afla in strainatate, poate la celalalt capet al lumii, procurarea informatiei nu este dificila in ultimul rand din cauza barierelor lingvistice — este ceva mai anevoioasa. In asemenea situatii trebuie sa te ajute si alti pasionati si, mai ales, ar fi bine sa iei legatura cu un club de cautatori de comori.

Mai intai de toate, trebuie sa tii seama de o veche zicala: este nevoie de argint pentru a găsi aur! Asta înseamnă că trebuie uneori sa ai mulţi bani ca să poţi începe să cauţi comori. Cum am putea porni la drum, fără bani, spre Mexic sau spre Australia, ca să nu mai vorbim despre tot echipamentul necesar?
0 dată ce avem toate informaţiile despre o anumita comoară, trebuie stabilită zona care urmează să fie cercetată, pe baza unor hărţi bune: chiar si o suprafaţă relativ restrânsă, cum ar fi aceea a unui teren de fotbal, pretinde o procedură sistematizată, dacă nu dorim să scăpăm din vedere tocmai punctul esenţial.

După ce zona de cercetare a fost jalonată, cu precizie, intră în funcţiune detectorul de metale. Acesta a fost realizat prin perfecţionarea greoaielor aparate pentru detectarea minelor din al doilea război mondial. Detectorul reacţionează la obiecte metalice de cele mai diverse tipuri aflate în sol,funcţie de capacitatea aparatului şi de dimensiunea obiectului.

Aparatele foarte moderne dispun şi de dispozitive electronice, care sunt extrem de eficiente: aşa-numitul discriminator este un fel de filtru electronic, care impiedică declansarea unui semnal de detectare in cazul obiectelor metalice de dimensiuni mici până la medii, cum ar fi cuie ruginite, deschizătorul cutiilor de băuturi, capace de sticle şi folii de aluminiu pentru gumă de mestecat. „Sistemul de identificare a tipului de metal" foloseşte conductivitatea electrică foarte diferită a aurului, argintului şi fierului indicând pe o scală, cu un procent ridicat de probabilitate, din ce metal este confecţionat obiectul detectat. Cu ajutorul acestor dispozitive auxiliare se poate evita de la bun început dezgroparea anevoioasă a unor bucăţi de metal lipsite de valoare. Cercetători de la Institutul Battelle din Frankfurt au realizat chiar si un fel radar de teren. Metalul poate fi detectat pana la adancimi de zeci de metri. Un asemenea aparat este extrem de scump si foarte dificil de manuit. El se preteaza cel mult la utilizarea profesionala, in cadrul unei echipe.

Cautatorii de comori folosesc si nuielusa de alun. Desigur, poti sa crezi sau nu in eficienta ei. S-a demonstrat insa ca unii oameni, cu ajutorul unei asemenea baghete din lemn, material plastic sau sarma, pot sa „simta" o sursa de apa sau chiar o concentrare de metale, cum ar fi un sipet cu comori.
Principalul ajutor al oricarui cautator de comori ramane, prin urmare, un detector de metale eficient. Cu ajutorul lui se localizeaza o concentratie de metal mai mare decat cea a minereurilor din zona respectiva. Pentru adancimi de explorare diferite exista si capete de cautare speciale, care, in functie de model, au "forte" de penetrare mai mari in adancime sau in latime.

In procesul de cautare, capul detectorului este purtat la o distanta constanta, de cativa centimetri, deasupra solului si plimbat incolo si incoace, in vreme ce suprafata de cercetat este strabatuta lent. Cand aparatul detecteaza un obiect metalic in sol, faptul este semnalat optic pe un cadran sau acustic printr-un difuzor. Dupe ce s-a stabilit punctul exact, intra in actiune lopata, iar obiectul respectiv este dezgropat cu grija.

Trebuie sa amintim un fapt cat se poate de important: in pamant inca se mai afla ascunse mari cantitati de munitie din diferite razboaie: grenade de mana, cartuse, chiar si grenade antitanc si bombe de aviatie. Acestea reprezinta un pericol de moarte! Nu le atingeti niciodata, ele pot exploda! Cel mai intelept lucru este sa anuntati imediat politia. Echipele de genisti vor declansa operatiunile adecvate de indepartare a pericolului.

Sa presupunem ca ati gasit intr-o padure din Anglia un mic vas cu monede. Proprietarul padurii, care in prealabil si-a dat acordul pentru cautare, va fi informat despre descoperire. Monedele vor fi curatate de un specialist si apoi evaluate. Fericitul explorator si proprietarul terenului isi vor imparti egal descoperirea propriu-zisa sau profitul rezultat din vanzarea acesteia.

Chiar si atunci cand cautam pe plaje, printre ruinele castelelor, prin locuri publice, in foste constructii satesti si chiar la rascruce de drumuri - adica in locuri cu sanse sporite de succes - utilizarea detectorului constituie premisa obligatorie a unui rezultat pozitiv.

Articol trimis de Cosmin G. Poenaru.