miercuri, 27 aprilie 2011

Comoara de la Pietroasele

Tezaurul de la Pietroasele (cunoscut și ca Tezaurul de la Pietroasa) a fost descoperit în 1837 în localitatea Pietroasele, Buzău, fiind format pe atunci din 22 piese. O mare parte din piesele componente s-au pierdut. În prezent este expus la Muzeul Național de Istorie. Cunoscuta si sub numele popular de "Closca cu puii de aur", tezaur ce dateaza din secolul al IV-lea, aceasta comoara a fost descoperita de doi sateni, Stan Avram (socru) si Ion Lemnaru (ginere), in timp ce extrageau piatra de pe dealul Istrița (749 m), necesara pentru constructia Seminarului Teologic din Buzau.



Cum am spus , in momentul descoperirii tezaurul se compunea din 22 de piese, din care au ramas 12, iar din cele 27 kg (sau chiar 40 kg, dupa cum sustin alte pareri) cat ar fi cantarit initial, au mai ramas astazi doar 18,795 kg. Putem spune ca pana la descoperirea lui Tutankamon, in 1923, Closca cu puii de aur a fost principalul tezaur din aur al lumii. A participat la Expozitia Universala de la Paris din 1867, fiind prima iesire importanta in evidenta a arheologiei Romaniei. In 1895, Paul Telge restaureaza Closca la Berlin dupa schitele intocmite de Petrache Poenaru si declara: `Astfel restaurata, ar deveni ceea ce trebuie sa fie, adica monumentul cel mai stralucit si frumos al artei antice`.


Din cele 12 piese recuperate, doar cinci sunt lucrate numai din aur:




  • un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt în patru bucăți, la puțin timp după descoperire;

  • o cană (oenochoe), cu înălțimea de 37 cm; a fost reconstituită, fiind deteriorată după descoperire.
  • o pateră (platou mai mic) cu decor în relief și o statuetă în centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezintă un personaj feminin cu un pahar în mâini, așezat pe un tron împodobit cu un vrej de viță de vie.
  • un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiată din întregul tezaur;
  • un colan simplu;
iar șapte sunt împodobite și cu pietre prețioase:

  • un colan cu balama;
  • patru fibule, un fel de broșe folosite la prinderea veșmintelor. Se numără printre cele mai somptuoase exemplare ale antichității târzii;
  • două vase poligonale, unul octogonal și altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a torților, compuse din două pantere, sprijinite cu labele din față pe o placă decorată și cu cele din spate și coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse și restaurate de mai multe ori.
Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripție, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, și două perechi de brățări încrustate cu pietre.
Datarea tezaurului și atribuirea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât și de la inscripția de pe colan, prezența runelor sugerând un neam germanic. Prima ipoteză atribuie tezaurul vizigoților conduși de Athanaric, care s-au refugiat în Imperiul Roman odată cu apropierea hunilor, tezaurul fiind îngropat cel mai târziu în anul 381. A doua ipoteză îl atribuie ostrogoților, din prima jumătate a secolului al V-lea.

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost cumpărat de la țăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parțial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a și adus în atenția lumii științifice a vremii. Popularitatea internațională a dobândit-o în urma Marii Expoziții Universale de la Paris, din 1867, când a fost restaurat și expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologică Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900. La sfârșitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichități din București. A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripția a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră.


În toamna aceluiași an a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, și a căpătat aspectul pe care îl cunoaștem și astăzi. În 1917 a fost trimis în Rusia, împreună cu tot tezaurul național, și s-a întors de acolo în 1956. Din 1971 este expus la Muzeul Național de Istorie al României. Articol compilat din surse partiale: Wikiedia.org, http://www.citbuzau.ro/, Youtube.com, alte surse.





Niciun comentariu despre subiectul „Comoara de la Pietroasele”:

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.