Blestemul lui Zamolxis

Muntii Apuseni poarta de mii de ani o faima apasatoare, aceea ca printre stincile sale se ascund comori cu neputinta de masurat. Potrivit lui Herodot si lui Didor din Sicilia, aurul din Tracia a ajuns chiar pina in palatele faraonilor, iar inainte ca romanii sa fie atrasi de vraja metalului galben, in muntii dacilor au venit dupa aur grecii si fenicienii. Razboaiele cu Traian s-au soldat nu numai cu cucerirea unui important teritoriu dac, dar si cu capturarea “tezaurului” lui Decebal, o comoara unica pentru timpul acela - 165 tone de aur.

Primul care face referire la tezaurul Daciei este medicul curant al lui Traian, grecul Criton, care, in insemnarile sale, aminteste despre “o incredibila comoara” care s-ar gasi in Muntii Orastiei. Criton spune ca, dupa cucerirea Daciei, romanii au capturat o cantitate de aur de 5.000.000 de livre si una dubla de argint, ceea ce inseamna aproximativ 2.000.000 kilograme de aur si 4.000.000 kilograme de argint. Citiva dintre cercetatori au presupus ca cifra este mult exagerata, comoara lui Decebal cintarind de fapt cam a zecea parte din cantitatile prezentate de Criton, respectiv 165 de tone de aur si 300 de tone de argint. Despre aceasta “comoara” circula o legenda interesanta. Se spune ca, inainte de a muri, regele Decebal si-a blestemat semenii sa fie pedepsiti de Zamolxis daca vor dezvalui cuiva de singe strain ascunzatorile, iar profanatorii de tezaure sa nu se poata bucura, nici macar o zi din viata, de o singura moneda furata!

Timp de 200 de ani de la primele descoperiri consemnate, taranii din zona s-au temut cu adevarat de blestemul lui Decebal. Tot taranii sint cei care cred ca nu intimplator a fost concesionata, catre o firma tocmai zona aurifera Rosia Montana, aceeasi care a fost, de fapt, unul dintre obiectivele principale ale cuceririi Daciei de catre Traian.