Cine ai fost tu, Koson ?

Cine a fost Koson ? Cine este oare acest Koson, care isi bate banii in aur curat si-si are inscris pe ei numele cu caractere elenesti? Ce simbolizeaza vulturul ce tine o coroana in gheare - imagine ce apare pe toate monedele de acest tip descoperite pâna in prezent? O vreme, ipotezele au plutit in gol, datorita precarelor izvoare documentare referitoare la perioada istorica in care circula aurul batut de dinastul enigmatic. Sa fi fost emisi acesti aureos in centre greco-romane din Etruria sau Bithinia? Ori in monetaria vreunei cetati eline din partile Pontului? Asemenea ipoteze au fost inlaturate, pe masura ce in orizontul cercetarii s-au infatisat, grupate, o serie de date ce proiectau o lumina revelatoare. S-a stabilit astfel ca monedele Koson sunt imitate dupa monede ale Cetatii Eterne: a fost luat ca model un denar roman emis in anii 43-42 i.e.n. de catre Quintus Caius Brutus, moneda ce purta pe una din fete aceeasi imagine - un senator flancat de doi lictori - pe care o regasim pe reversul monedelor descoperite in Transilvania. Acestea din urma se infatiseaza in doua variante: una in care legenda este redata corect, alta in care inscriptia este stilizata, semn ca cel ce batea moneda nu intelegea sensul ei. Fenomenul este caracteristic pentru emisiunile monetariilor geto-dacice din perioada anterioara lui Burebista si chiar din deceniile urmatoare. Exista premise puternice care indreptatesc concluzia ca piesele de aur cu legenda amintita au fost emise de un rege dac, Koson, care si-a exercitat autoritatea in perioada urmatoare destramarii regatului unitar inchegat de Burebista. Aceasta identificare are ca suport si un text al istoricului Suetonius. in relatarea sa privind „Viata celor doisprezece cezari", istoricul latin pomeneste de faptul ca imparatul August a fost invinuit ca planuia sa faca o alianta de sânge cu regele getilor, Cotiso. S-a stabilit, cercetându-se mai vechi manuscrise ale relatarii, ca initial capetenia geta era numita de catre Suetonius pe adevaratul nume, Koson. Urmarind repartitia geografica a locurilor unde au fost descoperite tezaure alcatuite din monede sau piese izolate de acest tip, constatam ca densitatea maxima se inregistreaza in aria cetatilor dacice orastiene, zona unde isi avea, probabil, resedinta getul Koson-Cotiso, a carui prietenie vroia sa si-o câstige chiar August, conducatorul celui mai puternic stat al lumii din pragul erei noastre. Aurul lui Koson va stârni iar vechile si, de ce sa nu recunoastem, captivantele povesti despre comorile tainuite ale regelui Decebal. O astfel de descoperire s-a produs tot in valea Streiului, in primii ani ai secolului al XlX-lea. Pe dealul Aninisului, pe la inceputul toamnei lui 1803, un bâietandru, Ilisie pe nume, tot sfredelind pamântul cu un toiegel, a scos la iveala din pamânt „un galben".

Tatal sau, Arimie Popa, chemat de fecior, a inceput sa sape sub bolta de frunzis a unui fag bâ!rânv unde copilul descoperise moneda. Râvna i-a fost rasplatita, intr-o singura noapte, ferindu-se de ochi iscoditori, a izbutit sa adune in caciula o avere: 246 de galbeni. Ostenind cu sapa in noptile urmatoare, in acelasi norocos colt de padure, Arimie - nume de poveste! - a mai aflat in ascunzis un numar de galbeni, aproape intreit cât adunase prima oara. Când sa plece, a vazut, s u i s-a nazarit ca vede, itindu-se printre tufarisuri chipul i nui vecin ce-1 pândea. Ce gând s-o fi iscat atunci in mintea lui Arimie? E greu de stiut. Fapt e ca a doua zi, vrând poate sa preintâmpine denuntul, a luat drumul Albei pentru a preda stapânirii o parte din galbenii descoperiti pe dealul Aninisului. Restul aurului i-a ascuns in loc ferit si nimeni nu a mai ijtiut ce soarta a avut banetul. Ametioarea -este despre omoara descoperita de Ilisie porcarul s-a raspândit ca focul prin porumbistele uscate, infierbântând mintile oamenilor din mai toate satele megiese. Multi barbati si-au lasat atunci plugul in tarina si, fara a-si lua macar merinde, au plecat sa sape intre fagii si aninii de pe dealuri. Unii au fost norocosi, ca preotul din Vâlcelele-Bune, care, tot scormonind cu sapaliga pamântul padurii, a dat peste o ulcica in care se aflau patru sute de galbeni, galbeni târa zimti, purtând pe una din fete imaginea unui hultan cu aripile deschise, parca vroind a-si lua zborul. Vânatori de comori au aparut cu zecile, cu sutele. O gazeta din acel timp, evocând amploarea puhoiului de oameni ce invadase padurea, arata ca „se adunase multime cum numai la bâlci se inghesuie lumea. Târgoveti, fete bisericesti, ciobani si tarani desculti ce batusera calc lunga pâna la. Ocolisul Mic. Ei veneau din sate departate, vuind de ametitoarea stire muntii Orastiei si Hategul tot..." Un carbunar, originar pare-se din Sibisel, a fost mai daruit de noroc decât toti ceilalti: el a descoperit, in alt loc, un tezaur alcatuit din aproape o mie de „guldeni" - de fapt monede dacice, dintre care multe purtau acelasi simbol, vulturul, precum si legenda Koson scrisa cu caractere grecesti. Dupa cum au mai fost si alti sateni care, tot sapând la intâmplare - cei mai multi pe culmile Gradistei Muncelului - au descoperit fie arginti, fie monede dacice batute in aur.

Intr-una din cetatile din muntii Orastiei, unde se crede ca au gasit romanii „Comoara lui Decebal", in ultimele patru secole au fost aduse la lumina mai multe tezaure importante. Unul, alcatuit din câteva mii de monede de aur si o seama de obiecte de podoaba, a fost descoperit in 1543. Alte doua - in prima decada a secolului al XlX-lea. Acestea din urma, potrivit documentelor ce fac referire la descoperirea lor, cuprindeau 2.143 monede de aur. O parte din tezaur a fost preluata de monetaria imperiala din Alba lulia si - e greu de crezut, dar asa s-a intâmplat! - anticele monede au fost transformate in lingouri. Printre ele se aflau piese de o deosebita valoare istorica si numismatica; purtând numele enigmaticului Koson. Daca insemnam pe harta locurile unde au fost descoperite tezaure cuprinzând fie monede Koson, fie „sloiuri" de aur si argint, constatam ca ele se inscriu intr-un cerc cu o raza de circa 25 kilometri, in perimetrul respectiv se includ o parte din muntii Orastiei, antica cetate a dacilor, Sarmizegetusa, si un lung segment din cursul Strdului. Monede cu aceeasi legenda au fost aduse la lumina, de asemenea, in hotarul comunelor târnavene Cezma si Axente Sever, precum si in Oltenia si Banat. In ce imprejurare si când au fost incredintate pazei pamântului aceste comori? Istoricii nu se pot pronunta inca. Pe de o parte, fiindca pâna in prezent nu exista alte referinte documentare despre dinastul dac, pe de alta parte fiindca, in covârsitoare majoritate a cazurilor, tezaurele au fost gasite mai mult sau mai putin intâmplator, vânatorii de comori tainuind fie locul descoperirii, fie cantitatea reala a monedelor si podoabelor, de aur descoperite. Cum nu a fost semnalata nicaieri prezenta conexa si a altor monede ulterioare, ca data de emisie, celor batute de urmasul lui Burebista, este de presupus ca miile de monede tip Koson au fost ascunse in vremuri tulburi, cu mult inainte de a se fi dezlantuit razboiul final intre Nerva Traian si Decebal. Legenda calatoare prin milenii cu privire la comorile ascunse ale regelui Decebal a jucat un rol neasteptat, forta ei mobilizatoare prilejuind o extraordinara descoperire. Sapaturile faute pe muncelul Gradistii de catre cautatorii de comori au avut darul de a deschide o prima poarta cercetarilor stiintifice ce au urmat in cuprinsul muntilor Orastiei. Nimeni nu banuise pâna atunci ca sub radacinile arborilor multiseculari dormea, acoperita de timp, o straveche si neasemuita zidire, a carei revenire sub soare va lumina puternic timpul când sub cerul getic se inaltau, cu minunata stiinta, edificii de piatra de asemenea amploare, incât cronicarii acelor vremi spuneau ca oamenii Carpatilor, dacii „zidesc muntii".

Arheologii au înlaturat tarâna ce s-a tot cernut la Gradistea Muncelului, descoperind Sarmizegetusa dacilor. Multe generatii de cercetatori si-au investit viata si efortul inteligent pâna când s-au deslusit toate zidirile - fortificatii uriase, palisade de piatra, vaste terase taiate in stânca vie, intarite cu blocuri de calcar si andezita temeinic ingemanate, sanctuare a caror constructie nu numai ca vadeste o viziune originala, dar prin particularitatile ei a oferit si ofera inca istoricilor, matematicienilor si astronomilor un vast registru de studii, ca si temeiuri pentru o seama de interesante ipoteze.