Harti, comori, lysimachi ...

Tinuturile romanesti s-a bucurat din cele mai vechi timpuri de reputatia unui timut al aurului si al comorilor, asa cum pentru spanioli erau pamanturile proaspat descoperite in America.


Aurul dacilor urmarit de romani in razboiul lui Traian echivaleaza cantitativ in traditia transmisa cu aurul aztecilor. Catre comorile din Carpati si-au intors de-a lungul timpului ca spre un teritoriu fabulos privirea multi aventuriei si amatori de imbogatiri subite.

In Istoria Bucurestilor, Iaon Ionescu Gion ne vorbeste de existenta unor harti rare care circula printre capii ortodocsi ai bisericii constantinopolitane pe care ar fi fost insemnate manastirile la care erau ingropate comori. Harta a ajutat la exploatarea sistematica a tezaurelor ascunse, care au fost scoase din tara. De aici credinta calugarilor si patriarhilor greci ca din tarile romanesti oricati bani s-ar lua se vor gasi in continuare altii. In plin secolul XVIII, domnitorul Alexandru Ipsilanti lansa o campanie de sapaturi particulare cu conditia ca jumatate din bunurile dezgropate sa revina domniei.

Cat de mari au fost aceste comori, intrate de obicei in alte maini decat cele romanesti, ne-o arata prima descoperire importanta din Transilvania din 1543, in albia raului Streiul, unde sunt descoperiti peste 400.000 de galbeni de aur cu efigia lui Lysimach. Sursa: http://istorie.e-altfel.ro/fascinatia-comorilor-dace/