Tezaurul regilor daci

In momentul cuceririi sale de catre Imperiul Roman, regatul dacic avea in spate aproape trei secole de inflorire economica. Bogatia zacamintelor sale aurifere era celebra in toata lumea antica si, intrucit zgircenia si sobrietatea dacilor erau renumite, este sigur ca aurul tezaurizat de ei de-a lungul timpului a atins cantitati intr-adevar impresionante.

Dupa cistigarea, in anul 106, a celui de-al doilea razboi impotriva lui Decebal, izvoarele istorice au relatat despre prazi fabuloase, care s-au ridicat la 165 de tone de aur si alte 340 de tone de argint. Un calcul, facut la inceputul secolului nostru, a evaluat aceasta cantitate de aur la suma de 556 milioane de lei, iar a argintului la alte 70 de milioane. Si aceasta la cursul pe care leul il avea in anul 1915, cind moneda romaneasca avea acoperire in aur si era considerata drept o valuta forte. Ulterior, s-a relatat ca Decebal si-a impartit tezaurul in mai multe parti, pe care le-a ascuns in diferite locuri tainuite. Ceea ce a incaput pe mina romanilor nu a fost decit una dintre aceste parti, ascunsa in niste tuneluri si incaperi special amenajate sub albia riului Sargetia. Secretul lor a fost pastrat cu strasnicie, iar aceasta prada a fost luata doar prin tradare. Chiar si asa, se pare ca romanii nu au reusit sa ia tot ce fusese depus acolo. Dupa aproape 1400 de ani, citiva tarani au descoperit in malul riului, in niste hrube, peste 300 de kilograme de monezi de aur.

Taina nu a putut fi insa pastrata si, in scurt timp, vestea despre acest tezaur a ajuns la cardinalul Martinzzi, guvernatorul de atunci al Ardealului. El i-a arestat pe "norocosi" si le-a confiscat tot aurul gasit. I-a supus la cazne, iar mai tirziu, cu toate ca acestia i-au indicat locul in care au gasit comoara, i-a ucis pe toti. La scurt timp, cardinalul a inceput sa faca cercetari pe cont propriu si a mai gasit acolo inca 10.000 de monezi antice din aur, in total aproape 100 de kilograme. Nici el nu a prea avut insa timp sa se bucure de norocul sau caci, dupa numai doi ani, a fost jefuit si asasinat in castelul sau de resedinta. Alaturi de taranii ucisi de el insusi, cardinalul este una dintre primele victime cunoscute, rapuse de blestemul comorilor. Totusi, de atunci incoace, generatii succesive de cautatori au scormonit fara incetare coclaurile, in cautarea adevaratului tezaur al lui Decebal.