Fasi. (2) Divinitate supremă în mitologia asiro-babiloniană.
E AC Fiu al lui Zeus* şi al Eginei*, tatăl lui Telamon*.şi al lui Peleu*, întemeietor al
dinastiei eacizilor. Cînd ţara lui a fost pustiită de o ciumă, Zeus*, ascultînd rugămintea
acestuia, a schimbat toate furnicile în oameni, care s-au numit apoi mirmidoni* si au
participat la războiul împotriva Troiei*, alături de grecii conduşi de Ahile*. După moarte,
Eac a fost judecător în Infern împreună cu Minos* şi cu Radamant*. O altă versiune
spune că Eac a luat parte la construirea Troiei împreună cu Apollo* şi cu Poseidon*.
EACEE Serbări religioase şi publice la Egina (Grecia) în cinstea lui Eac*.
,DWYN (1) în mitologia celţilor din Britania, zeiţa dragostei. (2) în mitologia vedică,
personificarea cerului luminos.
EAGRU Soţ al Caliopei* si tatăl lui Orfeu*, pe care 1-a iniţiat în misterele lui Bachus* si
în arta poeziei.
EBAL Rege al Spartei, tatăl lui Tindar*, bunic al Dioscu-rilor* si al Elenei*.
.EBE Zeiţa tinereţii veşnice în mitologia greacă, fiica lui Zeus* şi a Herei*. A fost
paharnica zeilor în Olimp* (1)
9 — Dicţionar de initolocjie
129
înaintea lui Ganimede*. Cînd Heracles* a fost adus printre zei, i-a fost dată ca soţie.
Pictură de Allori-Bronzino
EBLIS Divinitate mitologică persană. Geniu al binelui, victorios împotriva îngerilor
răzvrătiţi.
ECAMEDE Sclava lui Nestor*, unul din înţelepţii greci care au participat la asediul
Troiei*.
Homer, Iliada, XI, 624
ECHIDNA Creatură jumătate femeie, jumătate şarpe în mitologia greacă. A dat naştere
unor monştri ca Cerber*, Himera*, leul din Nemesis, Sfinxul*. A fost ucisă, de Argos*
(2), cel cu o sută de ochi.
ECHION (1) Numele unuia din giganţi*. (2) Fiul lui Her-mes*; a luat parte la expediţia
argonauţilor*, pentru obţinerea lînii de aur*.
ECO Nimfă* din Beoţia, căreia îi plăcea să vorbească ifără. încetare. A fost folosită
pentru aceasta de Zeus* ca să o întreţină pe Hera*, în timpul aventurilor lui galante. Cînd
Hera şi-a dat seama, a pedepsit-o, făcînd-o să nu mai poată rosti decît ultimele silabe ale
întrebărilor care îi erau adresate, îl îndrăgise pe Narcis*, dar nu-i putea răspunde acestuia
decît astfel. Narcis, neînţelegînd-o, a respins-o. Disperată, a rătăcit prin munţi ,şi păduri,
pînă cînd din ea nu a mai rămas decît... ecoul, în sfîrşit, după o altă legendă, fiind respinsă
de Narcis, a fost îndrăgită de Pan*, dar nu a putut uita iubirea pentru Narcis şi s-a stins de
durere. Zeii au presehimbat-o într-o stâncă.
Ovidiu, -Metamorfoze, III, 349 şi urm.
f
130
EDESIA -> BIBESIA si EDESIA
EDIP Fiul lui Laios* şi al locastei*. Voind să evite împlinirea unui oracol* care i-a
prevestit că va.fi ucis de propriul lui fiu, Laios, după ce i-a zdrobit picioarele (gr. edip, cu
picioarele umflate), 1-a încredinţat pe Edip unui păstor, pentru a-1 duce pe muntele
Citeron* si a-1 ucide. Salvat însă de alt păstor, Forban (2), si cond'us la Polib*, regele
Corintului, dorind să-şi cunoască originea Edip s-a adresat oracolului de l'a Delfos*, care
îi prezise că îşi va ucide tatăl şi se va căsători cu propria lui mamă. în drum spre
, Teba* (2), la înapoiere, în urma unei neînţelegeri cu un străin, 1-a ucis. Acesta nu era
altul decît tatăl lui. în acelaşi timp, un Sfinx* pustia regiunea Tebei, al cărei rege era
acum, după moartea lui Laios, Creon*, cumnatul său. Cel ce dezlega enigma Sfinxului
devenea regele Tebei ^i lua în căsătorie pe locasta. Edip a intuit răspunsul la ghicitoarea
Sfinxului şi astfel a ocupat tronul .Tebei şi a luat de soţie pe locasta, în realitate propria lui
mamă. A avut doi fii: Eteocle* si Polinice*, şi două fete: Antigona* .şi Ismena*. Mai
târziu, cînd regiunea a fost devastată de o ciumă,' un oracol a atribuit această calamitate
faptului că asasinul lui Laios nu a fost încă pedepsit. Edip a aflat, cu această ocazie, că cel
vinovat era el. De disperare şi-a scos ochii, iar locasta s-a pv.n~ zurat. Edip a .părăsit
Teba, însoţit de Antigona. Aj ^ns la Atena, a fost primit cu înţelegere de regele Teseu* şi a
•'murit la Colonos, în apropierea Atenei.
Cinotone, Edipodia, poem; Eschil, Laios, Edip, Cei şapte contra Tebei; Sofocle, Edip rege, Edip la
Colonos; Euripide, Fenicienele, Edip; Seneca cel Tînăr, Edig rege şi Phoenissae; Statius, Tebaida; , r.
A. Dell'Anguillara, Edip, tragedie; Pierre Corneille, Edip, tragedie; Voltaire, Edip; Hugo von
Hofmannsthal, Edip, tragedie; •\ndre Gide şi Jean Cocteau, George Enescu, Henry Purcel!,
Auggero Leoncavallo, Ildebrando Pizzetti, Igpr Stravinski, Modest •Musorski, Mendelssohn
Bartholdi, muzică; Ingres, Edip yi -Sfinxul, pictură
.EDUCA Divinitate romană, care proteja educaţia copiilor.
131
EEA sau AIA (1) Insulă în care trăia vrăjitoarea Circe*. (2) Regiunea în care se afla
berbecul cu lîna de aur* — după unii Colhida* (Georgia de azi).
EETE Regele Colhidei*. L-a găzduit pe Frixus*, care i-a dăruit berbecul cu lîna de aur*,
rîvnită mai apoi de argonauţi*.
EETION Rege al Ciliciei, tatăl Andromacăi*, ucis de Ahile* împreună cu cei şapte fii ai
lui.
EFESII Serbări nocturne, cu caracter orgiastic, consacrate cultului zeiţei Artemis*, la
Atena.
EFIALTE Unul din titanii* în mitologia greacă, care a participat la revolta împotriva lui
Zeus*. împreună cu fratele lui, Oto*, a fost trăsnit de Apollo*, iar pentru isprăvile lor, au
fost osîndiţi să stea amîndoi în Infern, legaţi de o coloană, spate în spate, si constrînsi să
audă neîncetat ţipetele unei cucuvele.
EGE Oraş în Cilicia, unde era răspîndit cultul lui Asele-pios*.
EGEA Regină a amazoanelor*, înecată în marea care îi poartă a,zi numele: Marea Egee.
EGEMONA Epitet atribuit în Arcadia* zeiţei Artemis* („conducătoarea"), după numele
unui templu care îi era consacrat.
EGERIA Nimfă* romană de o rară frumuseţe, adorată 'ca zeiţă protectoare a naşterilor. A
fost soţia şi sfătuitoarea regelui Nurna Pompiliu*. După moarte, a fost preschimbată întrun
izvor, lîngă Aricia, în Latium*.
Virgiliu, Eneida, VII, 763; Pietro Metastasio, melodramă
EGESTA Personificare a sărăciei în mitologia greacă, fiinţă infernală.
Vergiliu, Eneida, VI, 276
EGEU Tatăl lui Teseu*. L-a ucis pe Androgeu*, fiul lui Minos*, regele Cretei, şi de aceea
a trebuit să trimită în Creta şapte tineri si şapte tinere, pentru a fi jertfiţi Minotaurului*.
Teseu, după ce a ucis monstrul şi a vrut să revină în Atica, în loc să ridice pînzele albe ale
corăbiilor lui, aşa cum fusese învoit cu tatăl său pentru a anunţa de departe victoria, le-a
ridicat, din greşeală, pe -cele negre. Crezînd că Teseu a căzut pradă Minotaurului, acesta
s-a aruncat în mare.
EGIALEA Soţia lui Diomede*, eroul grec afirmat în războiul împotriva Troei*.
EGIALEU Fiu] lui Adrast* (1), singurul supravieţuitor din-trei cei şapte eroi care au
pornit în expediţia împotriva Tebei* (2). Egialeu s-a alăturat celor care au pornit o a doua
expediţie, numită a epigonilor*, pentru a-şi răzbuna părinţii. El însă nu a supravieţuit, iar
Adrast, din disperare, şi-a luat zilele.
EGIDA La început, platoşa lui Zeus*, apoi armura Atenei*. Era confecţionată din pielea
caprei Amalteea* (1), cu capul Gorgonei* în mijloc.
EGIGE Numele uneia din cele şapte fete ale Niobei* şi ale lui Amfion*, ucisă împreună
cu surorile ei de săgeţile zeiţei Artemis*.
EGINA Fiica lui Asopo*; adorată de Zeus*, care, pentru a o întîlni, s-a înconjurat de o
aureolă de foc.
132
133
EGIST Fiu al lui Tieste*. L-a ucis pe fratele acestuia, Atreu*, şi a pus stăpînire pe
Micene*. A fost izgonit însă de Agamemnon*, celălalt nepot al lui Atreu, dar, mai apoi,
acelaşi Agamemnon, când a plecat la războiul împotriva Troiei*, i-a lăsat în grijă tronul,
în timpul absenţei lui, Egist a uneltit cu soţia acestuia, Clitemnestra*, iar la întoarcere, în
înţelegere cu ea, 1-a ucis. Agamemnon a fost apoi răzbunat de fiul său, Oreste*, care i-a
ucis pe amândoi.
Euripide, Edip, Tieste; Sofocle, Electra; Eschil, Agamemnon; Se-neca, Troadele;, Viittorio Alfieri,
Agamemnon
EIRA Zeiţă a medicinii la vechii danezi.
EIRENE Zeiţa păcii* în mitologia greacă, Pax la romani. Este reprezentată ca o femeie
ţinînd într-o mînă o ramură de măslin si în alta pe Pluto* copil, simbol al bogăţiei.
ELA sau HEL Personificarea morţii în mitologia nordică. Era stăpâna Infernului
(Nifelheim*), unde primea pe toţi cei de rea credinţă.
ELECTRION Fiul lui Perseu* si al Andromedei*, rege al Mieenei* si tatăl Alcmenei*.
ELENA Fiica lui Zeus* si a Ledei* în mitologia greacă, sora Dioscurilor* şi a
Clitemnestrei*. De o rară frumuseţe, ea a fost mai întâi soţia lui .Menelau*, regele
Spartei; în lipsa acestuia însă, a fost răpită de Paris*, sub protecţia zeiţei Afrodita*. Grecii
au pornit atunci război împotriva Troiei* pentru a-1 pedepsi pe Paris, fiul regelui acestei
cetăţi, si a o relua pe Elena. După cucerirea Troiei de către greci, Elena a revenit în
Sparta, dar, după moartea lui Menelau, a fost izgonită de fiii acestuia si a murit la Rhodos,
spînzurată de fiii unuia din eroii morţi la Troia.
Homer, Illada şi Odiseea; Virgiliu, Eneida, I, 650, VII, 364; Euripide, Elena şi Troienele, tragedii;
Christopher., Marlowe, Istoria doctorului Faust; Ugo von' Hofmannsthal, Tragedia Elenei, dramă;
Roşmann, Elena; Otto Brues, Oglinda Elenei; Leconte de Lisle, Giovani Pascoli, Gabriele D'Annunzio; Jean
Giraudoux, Războiul Troiei nu va avea loc; Jacques Offenbach, Frumoasa Elena, operetă; Richard Strauss,
Helena, operă, după textul lui Hoffmannsthal; Domenico Veneziano, Gerolamo di Cremona, Ca-riani, Giulio
Romano, Andrea Schiavone, Guido Reni, G. B. Tip-,polo, Gustave Moreau, Van Marees, pictură; Antonio
Canova, sculptură
ELAGABAL Divinitate solară în vechea Sirie, adorată sub forma unei pietre conice.
ELECTRA sau LAODICE (3) Fiica lui Agamemnon* si a Clitemnestrei* în mitologia
greacă, sora lui Oreste* si a •Ifigeniei*. L-a ajutat pe Oreste . să-şi răzbune părintele,
ucigând pe uzurpatorul şi ucigaşul Egist* şi pe Clitem-nestra. (2) Fiică a lui Oceanus* şi a
lui Thetis (1)*, mama harpiilor*.
Euripide, Sofocle, Electra, tragedie; Eschil, Coejorele, tragedie; Prosper Jolyot de Crebillon, Electra,
tragedie; Ugo von Hofmann-stahl, Electra, tragedie; Vittorio Alfieri, Agamemnon şi Oreste, tragedii; Eugen
O'Neill, .Din jale s-a întrupat Electra, tragedie; Francois Joseph Gossec, Andre Gretry, Richard Strauss pe
textul lui Hofmannstahl, muzică
ELENOS Unul din fiii lui Priam* şi ai Hecubei*. Le-a prezis grecilor victoria asupra
Troiei. După moartea lui, Neoptolem* a luat-o de soţie pe Andromaca*, văduva lui
Hector*, şi1 a întemeiat în Epir, unde s-a stabilit, o nouă ,'Troie. Aici 1-a găzduit pe Enea*
în drumul său spre Italia.
Homer, Iliada, VI, 75 şi urm.; Virgiliu, Eneida, III, 295, 334 şi urm.
ELEU Divinitate abstractă în mitologia greacă, personificare a milei.
;ELEUSIS Localitate în Atica (Grecia), în care se organizau serbările în cinstea Demetrei*
şi a Persefonei*. Au
134
135
fost instituite de Orfeu*, ca replică a misterelor egiptene în cinstea 2eiţei Isis*. La aceste
solemnităţi nu luau parte decît cei iniţiaţi. Drumul dintre Atena şi Eleusis — pe o distanţă
de 22 de/km — era numit via sacra (drumul sfînt).
ELEUTERIA Zeiţa libertăţii în mitologia greacă, .corespunzând zeiţei romane Libertas*.
Eleuteria era, de asemenea, unul din numele lui Bachus*: „eliberatorul", „salvatorul".
ELISA Numele originar al Didonei*, întemeietoarea legendară şi prima regină a
Cartaginei.
ELLE Fiica Iui Atamant* şi a Nefelei*. A trebuit să fugă împreună cu fra'tele ei, Frixus*,
de teama celei de a doua soţii a tatălui lor, Ino*. Nefele i-a ajutat să ajungă în Colhida*,
graţie berbecului cu lîna de aur* — ofrandă primită din partea lui Hermes* —, care i-a
dus pînă la destinaţie, în zbor. Elle însă a căzut în mare, care de atunci s-a numit
Ellespont. Frixus a sacrificat berbecul lui Zeus* si i-a dăruit lîna de aur regelui Eete"'.
ELLE N Fiul lui Deucalion* si al Pirrei*, strămoşul cel mai îndepărtat al elenilor.
ELPA Fiica ciclopului* Polifem*, răpită de Ulise*, după ce 1-a orbit de unicul ochi.
ELPEţJOR Tovarăş al lui Enea*, transformat de vrăjitoarea Circe* în porc. Recăpătînd
trup omenesc, a căzut de pe acoperişul palatului vrăjitoarei şi -a murit.
Homer, Odiseea, X, 552 şi urm.; Goethe, Elpenor, fragment dramatic
ELURO Divinitate egipteană cu trup de om si cap de pisică.
136
EMON Fiul lui Creon*, uzurpatorul tatălui lui Edip* la tronul Tebei* (2). Cînd Antigona*
a fost condamnată la moarte de Creon pentru că a îndeplinit ritualul funerar pentru fraţii
ei, Eteocle* si Polinice*, după legile strămoşilor, Emon, care o iubea peste măsură, s-a
sinucis lîngă corpul ei.
EMPUSA Zeiţă înfricoşătoare în mitologia greacă, care trimitea pe lume f antonie
nocturne pentru a-i speria pe oameni. Ea însăşi era o asemenea fantomă, ' folosită în acest
fel de Hecate*.
ENARETE .Nimfă*, soţia lui Eol*, mama lui Alcione*, Si-sif*, Canace*, şi Salmoneu*.
ENCELADOS Cel mai puternic si mâi îndîrjit dintre gi-• ganţi*. Trăsnit de Zeus*, s-a
prăvălit pînă în fundul vul-Icanu'lui Etna* (2), de unde arunca foc şi flăcări. 'Virgiliu,
Eneida, III; 578
. ENDEIDE Fiica centaurului* Chiron* şi soţia lui Eac* de f, la care i-a avut pe Peleu* şi
Telamon*.
ENDIMION Păstor de o rară frumuseţe în mitologia greacă. A fost surprins de Zeus* în
apropierea Herei* şi cpndamnat să doarmă timp de treizeci de ani. Zeiţa Se-lena*,
îndrăgostită de el, venea să-1 vadă în fiecare noapte, iar mai apoi Zeus, înduplecat de
rugăminţile ei, i-a acordat o tinereţe veşnică şi un. somn adînc, timp în 'care Selena îl
putea vizita ori de cîte ori dorea.
John Lyly, Endimloh, dramă; Dia Callecerada, poem; Al. Guidi, povestire romantică; John Keats, poem
narativ; Reinhard Keise, Bernasconi, Niocolo Jommelli (după lin text de Pietro Melastasio), '"' muzică; Citna
da Conegliano, Benvenuto Tisi Garofalo, Giuliu Romano, Annibale Carracci, Tintoretto, Guercino, Van
Dyck, Francesco Mola, Vellani, pictură; Antonio Canova, Endimion dormind, sculptură
137
ENEA Fiul Afroditei* si al lui Anchise* şi soţul Creusei* (2). După incendierea Troici*,
împreună cu tatăl şi cu fiul său, luliu*, a pornit, la porunca zeilor, spre Italia. După o
oprire în Cartagina, cetatea Didonei*, a ajuns în La-tium*. Aici, după ce 1-a învins pe
Turnus*, regele rutu-lilor*,. a luat-o de soţie pe Lavinia*,, fiica lui Latinus* şi a Amatei*.
După moartea lui Enea, luliu a întemeiat oraşul Alba Longa*, iar urmaşii lui au format
dinastia lulia.
Virgiliu, Eneida; Roman d'Eneas, poem în dialect normand; Guido da Pisa, / fătti di Enea, poem; Ariosto,
Orlando Furioso,^ Tor-quato; Tasso, Gerusale mme Liberata; Enea în faţa mormîntului lui Polidor, într-un
codice al Eneidei din sec. VI, la Biblioteca Vaticanului; Perrier, Enea luptă împotriva harpiilor, la Luvru;
Piero di Cortona, Intîlnire cu Venus, la Luvru; Federico Barrocci, Incendiul Troiei, la Galeria Borghese din
Roma; Rafael, Incendia .di Borgo, în Stanze del Valicano; Pietro Berrettini da Cortona,. Enea, Sibila şi
Cărora; relief pe altarul' Gens Augusta din, Cartagina, reprezentînd pe Enea cu Anchise şi Ascaniu, Muzeul
del Bardo; G. L. Bernini, Enea şi Anchise, la Galeria Boţghese din Roma, sculptură
ENEU sau ENO Rege al Calidoniei*, soţ al Alteei* şi părinte al lui Meleagru* şi al
Deianirei*. A introdus viticultura în Etolia (gr. eno's, vin). Mai tîrziu, în Peloponez, a fost
ucis de nepoţi, iar Diomede* 1-a înmormîntat în Argeş* (5).
ENIO Zeiţa războiului în mitologia greacă.
ENIPEU Păstor din Tesalia care, pentru a se face iubit de nimfa* Tiro, a cerut să fie
preschimbat într-un rîu. Nimfa, fermecată de apele lui limpezi, a intrat să se scalde,
devenind astfel mamă a doi copii: Pelia* şi Neleu.
Pelope*, al doilea soţ al H'ippodamiei*, printr-o viclenie, a făcut ca roţile carului pe care
alerga Enomaos, la o întrecere de care, să fie din ceară; ele s-au topit şi astfel Enomaos a
pierdut cursa şi a murit. După aceea, Pelope a luat-o de soţie pe Hippodamia..
ENONA Nimfă* din Frigia. A fost prima soţie a lui Paris*, care a adus-o de pe muntele
Ida*. Părăsită apoi, 'a murit de durere. După o altă versiune, Paris, rănit în timpul
asediului Troiei*, a cerut să i se aducă soţia care ar fi avut darul de a-i salva viaţa. Enona
a refuzat, dar, , după ce a aflat de moartea lui Paris, s-a aruncat pe rugul de incinerare al
acestuia.
EOL 'Regele vînturilor în mitologia romană, pe care •le stăpînea în peşterile Insulelor
Eoliene, din apropierea Siciliei.
Homer, Odiseea, X, 2 şi urm.; Virgiliu, Eneida, I, 52.
-,-EOS Personificarea Aurorei* în mitolpgia greacă, fiica «lui Hiperion*, mama
vînturilor. Disperată din cauza uciderii celor doi fii ai ei, Enatros şi Memnon*, a plîns
atîta, nncît lacrimile i-au fost schimbate în rouă. Guido Reni, Aurora, pictură
EPEOS Făuritorul calului troian introdus de greci în cetatea lui Priam* în urma trădării
grecului Sinon*. Virgiliu, Eneida, II ,264
ENLIL La babilonieni, zeu al pămîntului şi al atmosferei, identificat cu Bel* (1) al
semiţilor.
ENO -* ENEU
ENOMAOS Fiul lui Ares* si tatăl Hippodamiei* (2). I s-a prezis că în ziua cînd fiica lui se
va căsători, el'va muri.
:EPIDAUR Oraş în Argos* (5), .în Peloponez, în care se afla un renumit templu al lui
AsClepios*. Aici, zeul era
['•'venerat sub forma unui şarpe. Templul era loc de pelerinaj şi de vindecare a bolilor, în
Epidaur există încă ruinele unui magnific teatru, ale unui stadion şi ale unui
'impunător local de scoală.
138
139
EPIGONI Fiii--eroilor care au luptat împotriva Tebei* (2); au format o altă expediţie de
revanşă, pentru a-i răzbuna părinţii ucişi toţi, în afară de Adrast*. Noua expediţie a reuşit,
şi-a pierdut viaţa doar fiul lui Adrast, Egialeu*.
EPIMETEU Fiu al titanului* lapet* si al Asiei*, soţul
Pandorei*. El este cel care a deschis cutia Pandorei, din
care au ieşit toate relele. De la Pandora a avut-o pe
Pirra*.
Ovidiu, Metamorfoze, I, 350 şi urm.
EPIONA Soţia lui Asclepios*. Numele ei înseamnă ,,cea care vindecă". Fiicele ei au- fost
Igea*, zeiţa sănătăţii, si Egle, zeiţa eternei tinereţi.
EPONA Zeiţă protectoare a cailor la gali şi la romani. Era venerată în ţările aflate de-a
lungul Dunării.
ERATO Muza* poeziei lirice şi a mimei în mitologia greacă, reprezentată cu o liră în
mînă.
Le Sueur, Eralo, Polimnia şi Melpomene, pictură la Luvru
EREB (1) Fiul haosului* si -al întunericului, soţul Nopţii*. Răzvrătindu-se împotriva lui
Zeus*, a fost schimbat într-un rîu si aruncat în. Infern. (2) Nume al Infernului.
EREUTEION Unul din templele de pe Acropole*, dedicat lui Poseidon*. A fost distrus de
Xerxes, regele perşilor, şi reconstruit pe timpul Iul Pericle.
ERESKIGAL Regina morţilor în mitologia calderi-asi-riană. Trăia sub pămînt, unde
supraveghea sufletele celor morţi.
140
ERESIDE Nimfe* care o serveau pe zeiţa Hera* în baie,
ERIDAN (1) Fiul lui Oceanus* şi al lui Thetis* (1). (2) Numele stelei în care Apollo* 1-a
schimbat pe fiul lui, Fe-ton*.
ERIFILE Fiica lui Adrast* (1) si soţia lui Amfiarau*, regele Argosului* (5). Pentru a avea
colierul Harmoniei*, a des-ităinuit refugiul în care se ascunsese soţul ei ca să nu participe
la războiul împotriva Tebei* (2). Pentru această trădare, fiul ei, Alcmeon*, a ucis-o.
ERIGONA (1) Fiica lui Egist* şi a Clitemnestrei*. L-a adorat pe Oreste* şi a avut de la el
pe Pentil*. (2) Fiica lui Icar*. Cînd a aflat de moartea tatălui ei, s-a spînzu-rat de un
copac. A fost preschimbată apoi în constelaţia Fecioara.
ERIMANT Munte din Arcadia*, pe care Heracles* a înfruntat porcul mistreţ.
ERINH sau FURII Zeiţele răzbunării, fiicele Aheronu-lui* şi ale Nopţii"' sau •— după o
altă versiune — ale lui Pluto* şi Pro'serpinei*. După Virgiliu, erau trei: Aletto, Tisifona şi
Megera. Capul lor era plin de şerpi încolăciţi. Dezlănţuiau războaie, epidemii, ciumă,
inundaţii, secetă şi foamete. Li se jertfeau oi negre, berbeci si turturele. li făceau pe cei
nelegiuiţi şi pe ucigaşi să-şi piardă minţile. Supravegheau'însă ordinea materială şi morală
a vieţii oamenilor. La greci erau cunoscute cu numele de eumenide şi erau numai
binevoitoare. Au avut un templu în Atena, pe colina Areopagului, şi au fost venerate pentru
afinitatea lor cu lumea morţilor. Romanii le mai numeau şi dîrae.
ERIS Fiica Nopţii*, zeiţă greacă a discordiei. Fiindcă nu a fost invitată la nunta .lui
Peleu* cu Thetis* (2) , a aruncat
141
invitaţilor un mar de aur pe care era scris: „celei mai frumoase". Paris* 1-a oferit" Af rodi
tei*, preferînd-o Atenei* şi Herei*. Alegerea aceasta a provocat, printre altele, războiul
Troiei*. Romanii o numeau Discordia*.
ERISITTON Fiul unui rege din Tesalia. A fost constrâns să se autodevoreze, deoarece şi-a
permis să doboare pîţiva copaci din pădurea consacrată zeiţei Demetra*.
ERITEA Insulă legendară, în care se aflau turmele lui Gerion*, pe care le-a luat cu sine
Heracles*.
ER1TREA Oraş din lonia, locul de naştere al sibilei* cu acelaşi nume, care a prezis
greoilor că vor cuceri si vor distruge Troia*.
Michelangelo, plafonul Capelei Sixtine din Muzeul Vaticanului
/
ERIX Fiul Afroditei* şi al lui Bute* (3), rege al Sici-liei. Obliga pe călătorii străini să-şi
încerce puterile cu el. Pe cei învinşi, îi omora. La rîndul; lui, a fost ucis de Heracles*, care
i-a îngropat trupul sub templul zeiţei Afrodita*. După o altă versiune, a fost făcut stană de
piatră cu capul' Medusei*, folosit de Perseu*.
Virgiliu, Eneida, V, 392, 412 şi urm.; Ovidiu, Metamorfoze, V, 195 şi urm.
EROS Zeul iubirii în mitologia greacă, fiul Afroditei* şi al lui Ares*, soţ al nimfei*
Psyche*. Zeii 1-au oferit oamenilor în dar ca pe o forţă care inspiră pe poeţi şi pe artişti,
motiv de bucurie a vieţii. Este reprezentat ca un copil sau ca un tînăr ţinînd un deget în
gură, pentru a sugera discreţia, cu aripi, înarmat cu un arc şi tolbă, plină cu săgeţi ce le
lansa către zei si oameni, insuflîn-du-le iubirea, sentimentele delicate, în alte reprezentări
apare ca un copil care torturează un fluture, simbol al sufletului; uneori în rolul fluturelui
apare o tînără cu
142
aripi de fluture. A căpătat între timp şi un caracter funerar, .figurînd ca un copil ţinînd o
flacără cu vîrful în jos, însoţind mormintele şi sarcofagele.
Platon, Banchetul şi Fedru; Jerjy Zulanski, Eros şi Psyche, dramă; Basinio Basini, Hesperide, poem epic,
Robert Herrick, poem; Jacopo Peri, operă lirică; Praxiteles, statui.la Tespine şi Parios; Scop, statuie la
Megara; Lisipp, statuie; picturi pompeiene, mozaicuri; Diana -cu mai mulţi amoraşi, basorelief pe un
sarcofag roman, la Luvru. Eros şi Endimion, pe un vas din Midia, la British Museum din Londra
IERSILIA Fiica regelui sabinelor, Tatius, şi soţia lui Ro-mulus*. A fost divinizată o dată cu el. Ovidiu,
Metamorfoze, XIV, 829 şi urm.; Guercino, Ersilia separă pe Romulu:; şi Tatius, pictură la Luvru
j; ESCULAP Zeul medianei în mitologia romană. Era venerat la.Epidaur*, unde avea un
templu renumit..Insem-1 ncle lui erau o nuia şi un şarpe.
ESHMUN Divinitate feniciană, personificată în Steaua Polară, în stare să vindece orice
boală. A fost asimilată zeului grec Asclepios*.
ESIONA Fiica lui Laomedon*, regele Troiei*. Trebuia să t fie jertfită monstrului trimis de
zeul Poseidon* ca să Bpustiască regiunea, dar a fost salvată de Heracles*. l Ovidiu,
Metamorfoze, XI, 194 şi urm.
ESTIA Zeiţa vetrei familiale în mitologia greacă, fiica lui Cronos* şi a Geei*, protectoarea
casei. I -se ofereau primele roade ale pămîntului, precum şi viţei. La romani se numea
Vesta*. Ea trebuia să păstreze, împreună cu preotesele ei, nestins focul sacru. Era
simbolul statului.
Reprezentare pe Vasul Franţois din Florenţa. Fidias şi Scopaş, sculptură.
143
ETEOCLE Fiul lui Edip* si al locastei*, fratele lui Polinice* şi al Antigonei*. L-a izgonit pe
Polinice de la tronul 'Tebei*' (2), lăsat de Edip, dar Polinice a chemat un_ grup de eroi pentru
a lupta împotriva lui (-> Cei şapte împotriva Tebei). în timpul luptelor, cei doi fraţi au murit în
aceeaşi înfruntare, iar când cadavrele au fost puse pe rug, flacăra s-a împărţit în două. G. B.
Tiepolo, Moartea lui Eteocle şi Polinice, pictură la Viena
ETNA (1) Nimfă*, fiica lui Uranus* şi a Geei*; de la ea a rămas numele vulcanului Etna. (2)
Vulcan în care, după legendă, zeul Vulcan* îşi avea atelierul. Acolo fabrica trăsnetele pentru
Zeus*.
ETRA Mama lui Teseu*. Răpită de Dioscuri*, ea a devenit sclava Elenei*. După cucerirea
Troiei* de către greci, a fost eliberată de nepotul ei, Demofon*.
EUFEM' Fiul lui Poseidon* şi al Europei*, cîrmaciul argonauţilor*. A ajuns stăpînu'l Libiei,
aşa cum i-a prezis Medeea*.
EUFROSINA Una din cele trei graţii*. EUMENIDE -> ERINH
EUMEU Păzitorul porcilor lui Ulise*, în Itaca. L-a ajutat apoi pe erou să izgonească pe
peţitorii Penelopei (proci*). Homer, Odiseea, XV, 37-1 şi urm.; XVIII, 507 si urm,
EUMOLP Considerat fiul lui Poseidon* şi al Chionei*, de origine tracă. Cel care a introdus la
Eleusis* misterele dedicate zeiţei Demetra* si care 1-a învăţat pe Heracles*
144
muzica. A fost ucis de Erecteu în războiul împotriva ate-nienilor.
EUPIT Tatăl lui Antinou* (1). Cînd acesta a fost ucis de Ulise* pentru că era cel mai îndîrjit
dintre pretendenţii Penelopei* (proci*), Eupit a încercat să ridice poporul Itacăi
împotriva eroului, dar' a fost ucis de Laerte*. Homer, Odiseea, XXIV, 469 şi urm.
EUPLEA Epitet al zeiţei Venus*, protectoare/ a navigatorilor. A avut un templu lingă Napoli.
EU RIALE Una din cele trei gorgone*.
EURIALOS (1) Unul din membrii celei de a doua expediţii împotriva Tebei* (2), aceea a
epigonilor*. (2) Prieten exemplar al lui Nexus*, împreună .cu care a şi murit luptînd
împotriva rutulilor*.
.Virgiliu, Eneida, V, 294, 334; X, 179, 199, 326, 431
EURICLEA Doica lui Ulise*, care la reîntoarcerea aces-,tuia de la Troia*, travestit în cerşetor,
1-a recunoscut după o rană veche la picior. Honaer, Odiseea, I, 429 şi urm.; XIX, 353 şi
urm.
EURIDICE Soţia lui Orfeu*, ucisă de muşcătura unui şarpe. Orfeu, îndurerat, a coborît în
Infern şi, cu lira, i-a înduioşat pe Hades* şi pe Persef ona* să i-o redea, dar a obţinut aceasta
cu condiţia ca, pînă ce vor ajunge pe pămînt, ea să meargă în urma lui, iar el să nu o privească
nici o singură clipă. Orfeu, nerăbdător de a revedea chipul soţiei iubite, s-a întors şi Euridice a
dispărut pentru totdeauna.
Euridice, Orfeu şi Mercur, sculptură în Muzeul Naţional din Napoli; Virgiliu, Georgice; Ovidiu,
Metamorfoze; Ottavio Rinuccini, Euridice, povestire dramatică; Jacopo Peri, Euridice, operă lirică,
Nicolas Poussin, pictură
10 — Dicţionar de mitologie
145
EURILOH Tovarăş de peripeţii ăl lui Ulise*. împreună cu acesta, a evitat puterea vrăjii
zeiţei Circe*, care i-a transformat pe unii din însoţitorii eroului în porci.
Homer, Odiseea, X, 205 şi urm.
EVADNE Soţia titanului* Capaneu*, trăsnit de Zeus*, la Teba* (2). Neputîndu-i
supravieţui acestuia, s~a aruncat pe acelaşi rug. Virgiliu, Eneida, VI, 447
EURIMAH Unul din pretendenţii soţia lui Ulise*.
Homer, Odiseea, XVIII, 349 şi urm.
Penelopei* (proci*).
EVANDRU Fiul lui Hermes:':; s-a stabilit în Latium* şi 1-a susţinut pe Enea* împotriva lui
Turnus*.
Virgiliu, Eneida, VIII, 52, 102, 514, 496
EURIMEDON (1) Regele titanilor* răzvrătiţi împotriva lui Zeus*. (2) Vizitiul lui
Agamemnon*.
EURINOME (1) Fiica lui Oceanus* sau a iui Zeus*, mama graţiilor*. (2) Sclava
Penelopei*,- soţia lui Ulise*. (3) Mama lui Adrast* (2).
EURITION Centaur* care a încercat să o răpească pe 'Hippodamia* (1) în timpul nunţii ei
cu Piritou*, regele lapiţilor*. Aces>ta a fost motivul unei îndîrjite lupte între centauri si
lapiţi. Au învins aceştia din urmă, iar lEurition a fost ucis mai tîrziu de Heracles* sau,
după alţii, de Teseu*.
'EURO -> ARGESTE
EVANEMOS Epitet al lui Zeus* ca protector al corăbie-rilor si al înaintării lor pe mare. A
avut un cult pe Aven-' ţin* (2).
EV ANTE Fiu pe care Dionysos* 1-a avut de la Ariadna*.
EVOE! Strigăt de exaltare în timpul procesiunilor dedicate lui Dionysos* sau lui Bachus*.
EYRA In mitologia scandinavă, zeiţă benefică, protectoare a sănătăţii oamenilor.
EZAGUhlS în mitologia lituaniană, zeu al morţii, căruia i se dedicau procesiuni
funebre.
EUROPA Fiica regelui fenician Agenor* şi a Telefassei*, sora lui Cadmos* în mitologia
greacă, într-o zi, aflîndu-se pe ţărmul mării împreună cu alte tinere, a fost răpită de Zeus*
care a luat înfăţişarea unui taur, alb, şi a dus-o în insula Creta. Acolo a dat' naştere lui
Minos* şi lui Radamant*.
Ovidiu, Metamorfoze, II, 833 şi urm.; Paolo Veronese, Sebastiano Ricci, Petei- Lely etc., Răpirea Europei,
picturi
EUTERPE Muza* poeziei lirice şi a muzicii în mitologia greacă.
Trimiteți un comentariu
☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.