Moneda Antoninianus

Moneda Antoninianus a fost o folosită în timpul Imperiului Roman. Se crede ca a fost evaluată la 2 denari. Aceasta a fost inițial de argint, dar a fost lent, devalorizată în bronz. Moneda a fost introdusă de Caracalla la începutul anului 215 și a fost o monedă din argint similară cu denarul, cu excepția faptului că a fost ușor mai mare și împăratul era reprezentat purtând o coroană radia, precizând că aceasta a fost evaluată la de două ori mai mult. Monedele antoninianus ilustrau femei (de obicei, soția împăratului), doar bustul pe o semilună.

Rândul 1: Elagabalus (argint 218-222), Decius (argint 249-251), Gallienus (253-268) Rândul 2: Gallienus (cupru 253-268), Aurelian (270-275), imitații (cupru), imitații (cupru)

Dar chiar și după introducerea în conținutul ei argintului, moneda a fost egală numai cu 1,5 denari. Acest lucru a ajutat la crearea inflației -oamenii au tezaurizat rapid denarii, în timp ce cumpărătorii și vânzătorii au văzut că noile monede au o valoare mai mică intrinsecă și de aceea au compensat prin ridicarea prețurilor. Livrările de lingouri de argint au scăzut deoarece Imperiul Roman nu a mai cucerit un teritoriu nou, și pentru că o serie de împărați soldați și rebeli aveau nevoie de monedă pentru a plăti trupele lor și a le cumpăra loialitatea. Deci, fiecare nouă monedă de antoninianus a avut mai puțin de argint în ea decât ultima, și fiecare a contribuit la inflație. Până la sfârșitul secolului al III-lea monedele au fost aproape în întregime din bronz topit, acesta provenea de la monedele vechi ca sestertius. Vaste cantități au fost produse, o proporție mare a stocurilor de astăzi sunt falsuri contemporane, adesea cu desene și modele greșite. Monedele individuale au fost de atunci, practic, fără valoare și au fost pierdute sau aruncate de milioane. Situația nu a fost diferită de hiperinflația Republicii de la Weimar din 1920 în Germania când banii de hârtie au fost tipăriți nechibzuit în abundență. Moneda a încetat să mai fie folosită până la sfârșitul secolului al III-lea când o serie de reforme monetare au încercat să oprească declinul prin emiterea de noi tipuri de monedă.

Numismații moderni folosesc acest nume pentru monedă, deoarece nu se cunoaște cum a fost numită în antichitate. Numele i-a fost dat așa, pentru că un vechi document roman numit Historia Augusta (de fiabilitate, în general, scăzută) se referă la monede de argint numite după un "Antoninus", în mai multe ocazii (mai mulți împărați romani de la sfârșitul secolului al II-lea și începutul secolului al III-lea au purtat acest nume, printre altele). Pentru că moneda lui Caracalla de argint a fost o nouă problemă, și el a luat Antoninius ca parte din numele lui imperial, o asociere a numelui a fost facută cu moneda, și, deși asociere este cu siguranță falsă, denumirea a rămas.