Cine nu a auzit de Pompei ? Un loc al dezastrului, dar si un loc al bogatiei si bunastarii. Un loc unde cu siguranta stau ascunse mii de comori ale romanilor, acoperite de pamant amestecat cu cenusa.
La 24 august 79, după secole în care s-a aflat în stare latentă, vulcanul Vezuviu erupe în sudul Italiei de astăzi, devastând prosperele orașe romane Pompeii și Herculaneum și ucigând mii de persoane. Orașele, acoperite de un strat gros de material vulcanic și noroi, nu au fost reconstruite niciodată și au fost uitate în cursul istoriei. În secolul XVIII, Pompeii și Herculaneum au fost redescoperite și excavate, aducând probe arheologice fără precedent despre viața de zi cu zi a civilizației antice.
Orasele antice Pompeii și Herculaneum se găseau în apropiere de poalele Muntelui Vezuviu, în Golful Neapole. În vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompeii trăiau 20.000 de oameni, printre care negustori, meșteșugari și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii, cultivând viță de vie și pomi fructiferi. Nimeni nu bănuia că fertilul pământ negru reprezentă de fapt rămășițe ale erupțiilor anterioare ale Vezuviului.
Herculaneum a fost un oraș în care au locuit 5.000 de oameni. A fost și o destinație de vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule, Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la Pompeii atestă natura decadentă a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae.
La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă un nor de cenușă în formă de ciupercă. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și pucioasa au invadat orașul, obligându-i pe locuitori să fugă speriați. Aproximativ 2.000 de oameni au rămas la Pompeii, ascunși în pivnițe sau în structuri din piatră, așteptând sfârșitul erupției.
Un vânt din vest a protejat orașul Herculaneum de faza inițială a erupției, însă un nor gigantic de cenusă încinsă și de gaz a coborât pe panta vestică a Vezuviului, înconjurând orașul și omorându-i pe cei care au rămas acolo. Acest nor mortal a fost urmat de un șuvoi de noroi vulcanici și piatră, care a îngropat orașul. Oamenii care au rămas la Pompeii au fost uciși în dimineața zilei de 25 august, când un nor de gaz toxic a ajuns în oraș, sufocându-i pe cei care nu au fugit. A urmat un șuvoi de rocă și cenușă, care a facut ca acoperișurile și zidurile să se prăbușească, îngropându-i astfel pe cei morți.
O mare parte din ceea ce cunoaștem despre această erupție provine dintr-o relatare a lui Plinius cel tânăr, care locuia în vestul Golfului Neapole atunci când a explodat Vezuviul. În două scrisori adresate istoricului Tacitus, a povestit despre modul în care “oamenii își acopereau capul cu pernele, singura apărare împotriva unei ploi de piatră” și despre cum “un nor negru și înfricoșător, încărcat de materie combustibilă avansa spre oraș. Unii își deplângeau propria soartă. Alții se rugau să moară.”
Plinius, în vârstă de doar 17 ani la vremea respectivă, a scăpat din această catastrofă, ulterior devenind un cunoscut scriitor și administrator roman. Unchiul său, Plinius cel bătrân, a fost mai puțin norocos. Plinius cel bătrân, un biolog de renume, la vremea erupției era comandantul flotei romane în Golful Neapole. După ce Vezuviul a explodat, el și-a îndreptat bărcile spre Stabiae, pentru a investiga erupția și pentru a-i îmbărbăta pe locuitorii înspăimântați. După ce a ajuns la țărm, a murit din cauza gazelor toxice.
Potrivit relatării lui Plinius cel tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeii a fost îngropat sub un strat de 5 metri de cenușă, iar coasta a suferit modificări majore. Herculaneum a fost îngropat sub aproape 20 de metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori ai orașului Pompeii s-au întors ulterior pentru a-și scoate casele distruse de sub stratul de cenușă și pentru a-și salva bunurile de valoare, însă adevărate comori au ramas acolo și au fost uitate.
În secolul XVIII, un săpător de fântâni a scos la suprafață, în locul unde s-a gasit orașul Herculaneum, o statuie de marmură. Administrația locală a excavat alte valoroase obiecte de artă, însă proiectul a fost abandonat. In 1748, un fermier a descoperit sub via sa urme ale orașului Pompeii. De atunci, excavările au continuat aproape fără întrerupere până în prezent. În 1927, guvernul italian a continuat excavările la Herculaneum, recuperând numeroase opere de artă: statui de marmură și de bronz și picturi de mare valoare.
La Pompeii au fost descoperite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce au murit asfixiați, cadavrele lor au fost acoperite de cenușă, care a întărit și păstrat conturul corpurilor. Ulterior, cadavrele s-au descompus, lăsând în urmă un soi de mulaj. Arheologii care au descoperit aceste mulaje au umplut spațiile goale cu ghips, relevând în detaliu pozițiile în care au murit victimele vulcanului. Și restul orașului pare a fi conservat în urma trecerii timpului. Simple obiecte care spun povestea vieții de zi cu zi în Pompeii sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și statuile și frescele. Abia în 1982 au fost descoperite la Herculaneum primele rămășițe umane. Sutele de schelete descoperite poartă urmele care atestă moartea oribilă de care au avut parte.
Arheologii italieni au descoperit la Pompei, ingropat in cenusa vulcanica, un serviciu de masa din argint masiv. Acesta fusese acoperit de cenusa in timpul eruptiei vulcanului Vezuviu, care a avut loc in anul 79 d. Hr.
Comoara, care a fost descoperita in timpul unor sapaturi din anul 2005(?), care urmau sa mareasca soseaua din vecinatatea sitului, cantareste patru kilograme. Aceasta este compusa din nici mai mult nici mai putin de 20 de piese: patru farfurii mici, patru mari, patru cupe mici si patru cupe mari, un vas, o lingura si doua alte vase cu manere.
"Tezaurul a fost pus cu mare grija intr-un cos de rachita de catre cineva care incerca sa scape de eruptia vulcanului. Cred ca fugarii sau fugarul a pierdut o gramada de vreme sa impacheteze serviciul de argint, pe care nu voia sa-l strice in timpul transportului" a declarat arheologul Marisa Mastroroberto, care a condus operatiunile de recuperare a pieselor. Se pare ca in final, proprietarul comorii nu a avut incotro si a trebuit sa o ascunda in ceea ce se pare ca ar fi fost o camera dintr-o casa in constructie sau o latrina, situata la 600 de metri de zidurile exterioare ale orasului Pompei.
Casa unde a fost ascunsa comoara se afla pe drumul care era singura ruta de scapare din calea vulcanului.
"Cativa fugari si-au ascuns bunurile in acea camera. Am mai descoperit aici diverse obiecte, dintre care unele de stricta necesitate, alimente si plosti de apa", a mai declarat Mastroroberto.
Proprietarul a ascuns serviciul de argint cu intentia clara de a-l recupera mai tarziu, dupa ce eruptia ar fi incetat. Din pacate, aceasta a fost recuperata doua mii de ani mai tarziu.
Cinci ani a durat pana ce echipa de arheologi a reusit sa dezgroape si sa restaureze complet serviciul de argint, operatiunile fiind numite de acestia ca "micro-sapaturi".
Expertii sunt de parere ca aceasta comoara a apartinut unei familii careia ii placea sa-si etaleze bunastarea, iar grija cu care a fost impachetat si pus in cosul de rachita indica faptul ca acesta era foarte valoros, fiind un soi de simbol al statutului proprietarilor in Pompei.
Insa se pare ca aceasta comoara nu a adus noroc proprietarilor sai. Potrivit arheologului Pietro Giovanni Guzzo, acestia au murit cu siguranta in timpul eruptiei. Intr-adevar, arheologii au descoperit, la doar cativa metri distanta de locul unde fusese ascunsa comoara, mai multe schelete umane. Totusi, exista posibilitatea ca proprietarii sa fi supravietuit totusi, si sa nu se mai fi intors dupa comoara, este de parere Guzzo, care adauga ca, pana acum, s-au gasit doua mii de trupuri ingropate de eruptia vulcanului, insa ca populatia Pompeiului avea 15.000 de oameni, astfel ca multi au reusit sa scape probabil.
Comoara a fost expusa la Muzeul National de Arheologie din Napoli.
Da , sa stiiti ca acolo sigur sunt multe comori, da crek ca e sait de asta arheologic acolo nu e voie sa se caute decat de profesori universitari. Oricum, saracii oameni din Pompei, sper sa nu se repete vreodata istoria.
Trimiteți un comentariu
☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.