Povestea unui cautator de comori

Astazi va prezint un articol pe care mi l-a recomandat un cititor anonim, rugandu-ma sa il aduc si in atentia dumneavoastra. Este povestea unui cautator de comori. Sau mai mult decat atat.

Eugen Şendrea este unul dintre cei mai cunoscuţi băcăuani. Cu o activitate însumând 11 cărţi, 5000 de articole publicate, 20 de diplome de excelenţă, ordine şi medalii, locotenent-colonelul în rezervă Eugen Şendrea are o carieră impresionantă în cadrul Oficiului Judeţean pentru Patrimoniul Cultural Naţional Bacău şi numeroase descoperiri din postura de preşedinte al Asociaţiei Căutătorilor de Comori. Istoricul ne vorbeşte despre comorile nedescoperite ale Bacălui şi despre unele grupuri care au interesul să “nu fie descoperite”. În prezent istoricul are gradul de locotenent colonel în rezervă.

Activitatea de istoric

Agăţând haina militară în cui, Eugen Şendrea ajunge muzeograf la Complexul muzeal Fălticeni din Suceava: “Am stat acolo vreo câteva luni, pâna când s-a ivit un concurs la Oficiul Judeţean pentru Patriomoniul Cultural Naţional Bacău. A fost marea mea şansă. Ajuns acolo am avut ocazia să cutreier Bacăul în lung şi în lat, scotocind fiecare colţişor după urme de istorie. Am inventariat toate monumentele istorice ale judeţului Bacău. Am avut a face cu lucruri incredibile – comori cântărind câteva zeci de kilograme de aur, diamante, rubine, cărţi rare, tablouri de mare valoare.”
Unul dintre tablourile descoperite de Eugen Şendrea, aparţinând pictorului Jan van Eyck, a fost estimat la peste 60.000.000 de dolari. Cunoscând-o direct pe fiica lui Octav Băncilă, Elena Ionescu, istoricul reuşeşte să intre în posesia celei mai mari colecţii de picturi aparţinând artistului.
Prin activitatea lui, Eugen Şendrea a reuşit să recupereze diferite lucruri inestimabile, “furate de pe la castelele Bacăului şi conacele boiereşti”, cum chiar istoricul povesteşte. La Tescani, a reuşit să recupereze o bună parte a bunurilor sustrase de la casa lui George Enescu.
“Am văzut lucruri uimitoare. Una dintre cele mai impresionante descoperire a fost poate la Răcăciuni. În casa unui cetăţean am descoperit mobilier vechi din furnir de trandafir. Fiecare zi era pentru mine o nouă aventură. Tot la Răcăciuni am dat peste un om care avea în casa o adevărată colecţie de lucruri vechi, obiecte din aur şi argint, tablouri, ceasuri, cutii de bijuterii. Toate acestea estimate atingeau uşor valoarea de 20.000.000 dolari şi puteau umple fără probleme o sală mare de muzeu dedicată secolului 18″, povesteşte istoricul băcăuan.

Comorile nedescoperite ale Bacăului

Pe lângă activitatea desfăşurată în cadrul Oficiului Judeţean pentru Patriomoniul Cultural Naţional Bacău, Eugen Şendrea a fost şi preşedintele general al Asociaţiei Căutătorilor de Comori. Echipat cu detectorul de metale deşinut de Asociaţie şi cu o serie de cunoştinţe istorice, băcăuanul nostru s-a pus pe treabă. “Oameni de peste tot din ţară ne solicitau intervenţia. Cu ajutorul detectorului de metale am reuşit să dăm peste borcane cu aur, bijuterii, lăzi cu armament. Cu această ocazia am scris cartea “Istoria comorilor băcăuane”. Am întocmit şi o hartă a comorilor care nu au văzut încă lumina zilei. În Bacău se zvoneşte că ar fi comori inestimabile, puţini pline cu aur şi argint. La Soci, în comuna Horgeşti se spune că există o comoară uluitoare, capabilă să o egaleze pe cea a lui Tutankamon. O alăa comoară zace sub biserica de la Oituz. Alta cică ar fi pe Dealul Măneştilor, la Brătila. Însa… toate sunt păzite de blesteme, aşa că oamenii care au încercat să le scoată la suprafaţă au avut mari necazuri,” povesteşte istoricul Eugen Şendrea, în stilul său inconfundabil.

Interese mai mult sau mai puţin oculte pentru comorile patriei

Istoricul băcăuan povesteşte cu plăcere despre marile sale descoperiri, însă semnalează un lucru foarte important. Există persoane care sunt interesate să se muşamalizeze descoperirea comorilor, mânate de interese personale. “Dacă ar fi să se scoată la suprafaţă toate comorile despre care am relatat eu, acestea ar bate ca valoare bugetul a trei judeţe. Din nefericire, Societatea Căutătorilor de Comori s-a desfiinţat. Din acel moment nu am mai ştiut ce s-a descoperit şi ce a rămas spre a fi scos la lumină”. Cândva vedeam aproape săptămânal la telejurnal că într-o anumită zonă a ţării erau descoperite diferite tezaure. Odată cu trecerea timpului aceste ştiri s-au cam rărit. Eugen Şendrea ne explică o parte din mişmaşurile epocii. “Nu s-au descoperit toate comorile. Sunt multe care stau să fie descoperite. Problema este că sunt interese să nu se ştie despre aceste descoperiri. Să privim puţin spre Răcătău, spre cetatea Tamasidava. În ultima vreme au început să apară tot felul de “arheologi”. Ceea ce nu vede lumea este că aceştia extrag zeci de tezaure pe care le vând apoi afară, pe sume considerabile. De prin Italia, Franţa, Germania şi chiar Rusia circulă tot felul de neguţători de artă, care golesc tezaurul nostru naţional. Dacă înainte dădeau unei babe o oală minune pentru o icoana veche de 300 de ani, acum se lucrează direct cu euro. La Leontineşti s-au vândut cu 10.000 de euro icoanele bisericii, inclusiv catapeteasma. Au dispărut muzeele şcolare care aveau adunate piese deosebite. Au dispărut muzeele unor biserici, colecţii impresionabile de carte bisericească, obiecte vechi de cult. Au dispărut colecţionarii.”

Sursa: http://www.balaceanca.net/2011/01/12/catalin/senzationala-poveste-a-cautatorului-de-comori-eugen-sendrea