Comoara călugărilor iezuiți

Unii preoți iezuiți, pe lângă misiunea de salvare a sufletelor necredincioase, mai aveau si pe aceea de a îmbogăți biserica. Prin călătoriile lor în Noua Lume, ei au profitat de zăcămintele descoperite de către localnici, pe care i-au determinat să lucreze pentru biserică în mine. Aurul si argintul extras era destinat pentru a fi trimis în Spania.

Undeva în jurul anului 1635, mai multi preoți se stabiliseră la Mănăstirea Plazuela din Cochabamba ( Bolivia ), aflată la intersecția dintre râurile Inquisivi și Ayopayo. Această zonă era foarte bogată în aur și argint, iar mănăstirea devenise un centru de coordonare a exploatărilor. Cantități importante de metale prețioase ar fi fost extrase de aici pentru a fi trimise în Spania .

Regele Spaniei ar devenit atent la bogatia si puterea tot mai mare pe care iezuiții le acumulau.

Zvonurile că preoții doreau să inființeze o colonie independentă în America de Sud au trecut oceanul. Astfel, regele a ordonat în anul 1767 ca toți iezuiții să fie expulzați din Noua Lume.

Spaniolii ar fi trimis o armată pentru a crea blocade în trecerile din munti, prevenind transportul aurului de catre iezuiți.

Preoții din Plazuela erau constienți că era doar o chestiune de timp înainte ca forțele spaniole să îi atace și au adunat intr-un loc toate minereurile extrase și odoarele bisericești de la mănăstire. Ei au apelat la ajutorul a 500 de băștinași și au ales locul unde să ascundă comoara.

Legendele locale amintesc despre o două gropi uriase săpate în zona. Despre una se spune că ascunde rămășițele a 300 de băștinasi care au murit de febra galbena, iar despre cealaltă se afirmă că deține rămășițele altor 200 de localnici, fără referire la cauza decesului. În orice caz, nici un localnic din cei 500 care au ajutat la transportul si ingroparea comorii nu ar supravietuit decat puțin timp după eveniment, lasandu-si familiile fără ajutor.

În 1778 spaniolii au intrat în Plazuela. Ei au descoperit mănăstirea părăsită, dar fără bogățiile pe care se așteptau să le găsească. Ei au chinuit si torturat pe băstinași, in incercarea de a afla locația comorii, dar intr-un final, soldatii spanioli au plecat cu buzunarele goale. A rămas doar legenda comorii preoților iezuiți.

***

După peste un secol, în 1910, o femeie pe nume Corina San Ramon aborda cu o propunere pe renumitul inginer minier Cecil H. Prodgers.

Cecil Herbert Prodgers

Bunicul doamnei San Ramon fusese prefect de Callao în 1778, iar fratele acestuia a fost unul dintre ultimii iezuiți care părăsiseră Plazuela. Preotul iezuit se numea Gregorio San Ramon, iar in ultimele clipe ale vietii lasase fratelui său următoarea descriere a locației comorii:

"Există un deal de pe malul stâng al râului Sacambaya, vis-a-vis de Mănăstirea Plazuela. Este abrupt și acoperit in mare parte cu o pădure. Doar partea de sus este acoperită cu iarbă deasă si înaltă. Undeva in mijloc, sub această iarbă, există o piatră mare în formă de ou, atât de mare încât a fost nevoie de cinci sute de indieni să o ducă acolo. Dacă dai aceasta piatra cumva la o parte si sapi sub această piatră, la cinci pasi vei găsi acoperișul unei peșteri mari, pentru care a fost nevoie de cinci sute de indieni, timp de doi ani și jumătate, să o excaveze. Incaperea are o lungime de 24 de picioare și există două compartimente și un pasaj lung și îngust care duce la o camera de pe latura de est, la două sute de pași depărtare. Acolo e o ușă, dar trebuie deschisă cu mare putere. Ușa este din fier masiv. În interior spre dreapta, lângă perete, vei găsi o icoană a Fecioarei, din aur pur, de trei metri înălțime, iar ochii sunt două diamante mari. Această icoană a fost pus acolo pentru binele omenirii. Dacă vei merge în continuare de-a lungul pasajului, veți găsi în prima camera 37 de grămezi de aur si multe ornamente de aur și argint, precum și pietre prețioase. La intrarea în a doua cameră vei găsi, în colțul din dreapta, o cutie mare fixată cu bare de fier. În acest cufăr sunt 90.000 de bani de argint și 30 de pungi cu bani de aur. Ascunse în scorburi, de pe fiecare parte a tunelului și în cele două camere sunt în total 160 de grămezi mari de aur, care valoreaza cât 60 milioane de bani din argint. Mare grijă trebuie să ai la intrarea in aceste camere, au fost împânzite cu otravă suficientă să omoare toti soldatii din regimentul trimis de Rege. Pereții celor două camere au fost consolidati cu blocuri mari de granit, de la acoperiș până jos inaltimea fiind de peste 5 picioare. În partea de sus a acoperisului exista trei terase pline cu pietre grele si pământ. Daca le vei putea cumva înlătura, vei gasi intrarea intr-un tunel prin care doi oameni pot merge cu ușurință, traversa râul și ajunge la mănăstire, biserică și alte clădiri."

Propunerea doamnei San Ramon a fost de a împărți comoara cu domnul Prodgers, dacă acesta o va descoperi. Prodgers a acceptat. Ea i-a oferit pe lângă informațiile de mai sus și ajutorul unui indian bătrân pe nume Jose Maria Ampuera, care fusese nepotul unuia dintre cei care ajutaseră la ascunderea comorii și pe care oș plătise preotul San Ramon pentru a supraveghea locul.

Prodgers l-a găsit în anul 1905 pe bătrânul Ampuera, care avea peste 100 de ani și care traia în orașul Cuti. Acesta i-a spus că președintele Boliviei, Melgarejo Valencia, a cautat in Negro Muerto după comoară, dar a făcut cercetările pe partea greșită a râului Sacambaya. Locația comorii ar fi fost un deal numit Caballo Cunco.

Privire de pe un platoul de langă râul Sacambaya din Bolivia

Prodgers ar fi inceput cercetările și ar fi găsit piatra in forma de ou, exact unde Ampuera i-a spus că este.  Apoi a dinamitat piatra și a început să sape în acel loc. El ar fi găsit un acoperiș contruit din cărămizi și plăci de ardezie. În timp săpăturilor, a scris intr-un jurnal : "Am găsit o lespede galbenă cu flori frumos gravate pe ea, nu mai exista nici o îndoială în mintea mea că voi descoperi comoara".

Săpăturile au fost dificile, mai ales că localnicii se temeau, considerand că de fapt acestea sunt un afront la adresa lui Dumnezeu. Când săpau, sunstanțe nocive ar fi intoxicat mai multi localnici, ce au renuntat la ajutorul oferit. Până la sfârșitul anului 1907, Prodgers nu ajunsese nici pe departe la adâncimea de care avea nevoie. El a decis să se intoarcă în Anglia pentru a aduna o echipă. De data aceata devenise insă sceptic si nu a fost capabil să se mai întoarcă.

Ziar londonez din 15 august 1912, care aminteste despre căutările comorii

Se pare că Prodgers ar discutat despre descoperirea lui cu un miner pe nume Tredennick, care a plecat peste ocean fără sa anunte si a cercetat zona in perioada de după anul 1921, săpând numeroase tuneluri. Ca o ultimă incercare, el ar dinamitat un tunel săpat de el, care ar fi cauzatm după spusele lui, o prăvălire sunterană. De ce nu a mai continuat căutările tocmai atunci, nu se stie.

În 1920, Prodgers făcuse o înțelegere cu un doctor pe nume Dr. Edgar Sanders. Prodgers i-a dat lui Sanders toate detaliile, cu condiția ca intelegerea initiala cu Corina San Ramon să fie onorată.

Dr. Edgar Sanders

Sanders a plecat în 1925 cu un grup mic, dar a găsit o altă piatră, lunga de 618 de picioare si lată de 128 picioare, având forma unui dreptunghi aproape perfect. Piatra ar fi fost cunoscută ca Square Heap Stone. Sanders a crezut că tezaurului este sub această piatră și că piatra era de fapt acoperișul camerelor subterane cu comori. În apropiere, el a descoperit si un tunel.

Sanders și grupul său s-au bazat mai mult pe localnici pentru sapaturile necesare. A început să dezgroape tunelul. Pe masura ce au progresat, au descoperit peste un crucifix de argint.

Crucifixul descoperit de către Sanders

Patru metri mai departe, au întâlnit un morman din pietre mari si pământ, aproape ca un perete, in care era o gaură în care se afla o cutie de lemn. Săpaturile s-au oprit si cu toții sau adunat in jurul cutiei.

Sanders a scos caseta putrezită și a rupt-o cu mâinele, râmânandu-i in palme un manuscris. Cu localnicii și grupul său din Anglia in jurul său, convinsi că au ajuns la încăperile comorilor, Sanders a citit cu voce tare pergamentul:

"Tu, cel care ai ajuns la acest loc, indepărteaza-te. Acest loc este dedicat lui Dumnezeu cel Atotputernic, iar pe cel care îndrăznește să intre, o moarte dureroasă îl așteaptă în această lume și o condamnare veșnică în Lumea cea de Apoi. Bogățiile aparțin lui Dumnezeu Stăpânul Nostru și nu sunt pentru oameni. Retrage-te și vei trăi în pace, iar binecuvântarea Învățătorului îți va face viața dulce, iar tu vei muri bogat la bătrânețe, cu toate bunurile pe care ți le-ai doriin această lume. Ascultă de porunca lui Dumnezeu Atotputernicul, Stăpânul Nostru nostru în viață și în moarte. În numele lui Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Amin".

Localnicii au auzit textul citit si au refuzat să continue. Cu totii au părăsit locul si au renuntat la excavarea tunelului, iar Sanders a fost în imposibilitatea de a continua pe cont propriu. Sezonul ploios era deja aproape, iar orice speranță de a continua munca si a indeparta numerosii bolovani grei era pierdută. Nici un localnic nu dorea sa îi mai ajute.

Sanders s-a întors în Anglia și a găsit rapid investitori. A format un nou grup, in care a mai coptat 22 de persoane. A obinut si echipament format din generatoare, pompe și utilaje. Au plecat de la Liverpool pe 15 iunie 1928.

Evidență cu îmbarcarea de la Liverpool

Au ajuns in Bolivia, au golit tunelurile și au îndepărtat pietrele. Apoi au dat de capătul tunelului.

Localnicii le-au spus că stiau de la strămoșii lor că există trei uși de fier, către trei camere la care se ajunge prin trei tuneluri astupate.

S-au intors înapoi la uriasa piatra si au inceput sa caute alte intrări de tunel, care i-ar fi putut duce în camerele subterane.

Echipa lui Sanders, in 1929

Oamenii Sanders au inceput sa sape la intamplare pe langa piatră, cu credinta ca tezaurul iezuiților se află chiar sub aceasta, insă la un moment dat ar fi terminat resursele financiare si ar fi renuntat la cautari. O varianta a legendei locale spune ca trei localnici l-ar fi gasit intr-o dimineață pe Sanders cu două cupe de aur în mâini, râzand nebuneste, ca si cum ar fi fost otravit de ceva care i-a luat mintile.

***

Aici se incheie legenda comorii preoților iezuiți, despre care se crede că ar fi ticluit mai multe ascunzatori false, care nu adăpostesc comoara, doar pentru a pune pe drumuri gresite pe soldații regelui Spaniei si, fără să își dea seama, si pe căutătorii de comori, de-a lungul secolelor, inclusiv până in zilele noastre.

Cine știe pe unde este ascunsă comoara.. Poate chiar a fost descoperit uriașul tezaur, iar intreaga legendă a fost refabricată pentru a ascunde adevărul. Ori poate preoții iezuiți au reusit de fapt să transporte aurul. Oricare dintre variante este posibilă.