Cercetătorii care făceau săpături la sit-ul arheologic Solnitsata din Epoca Bronzului ( din apropierea orașului Provadia din regiunea Varna, in nord-vestul Bulgariei ) au gasit ceea ce pare a fi o parte din cel mai vechi aur prelucrat si descoperit până acum.
Este un pandantiv mic din aur care cântărește 2 grame si despre care se crede că este de 24 carate, deși nu a fost analizat încă. Acesta a fost găsit lângâ o necropolă datând din aproximativ anul 4300 î.Hr. Arheologul sef, profesorul Vasil Nikolov, crede că piesa ar putea fi chiar cu 200-300 de ani mai veche decat necropola.
Cel mai vechi tezaur de aur din lume a fost descoperit în 1973 la aproximativ 37 kilometri spre Est de această așezare, într-un necropolă preistorica din stațiunea Varna de la Marea Neagră. Testat cu radiocarbon, acel tezaur de la Varna este datat ca fiind din perioada 4560-4450 î.Hr., astfel încât piesa de Solnitsata este din aproximativ aceeasi perioadă cu aurul de Varna si exista sansa sa fie chiar mai veche.
Spre deosebire de comorile de la Varna, acest pandantiv nu a fost găsit într-un mormânt. Aceasta bijuterie de aur a fost descoperita intre morminte, iar arhelogii cred că poate sa fie si dovada unui ritual mai special, nu doar un obiect pierdut. În orice caz, această bijuterie este un alt exemplu al artei de a face bijuterii la momentul respectiv. Desigur, termenul "bijuterie" nu este cel mai precis pentru elementul de aur găsit lângă Provadia, deoarece artefactul nu a fost purtat neaparat ca un element de decor, ci ca un simbol al statutului social.
Așezarea Solnitsata a fost extrem de prosperă, grație comerțului de sare. Acolo s-a prelucrat sare in perioada neoliticului. Saramura de la izvoarele de apă salină era fiartă în mici vase din ceramică, cu pereți subțiri, si apoi uscata în blocuri, în cuptoare mari boltite. Producția de sare a crescut semnificativ între anii 4700-4500 î.Hr., iar intre 4500-4200 î.Hr., cand metoda de extracție a sarii a utilizat fierberea saramurii în vase mari de ceramică, plasate în interiorul unor gropi cu deschidere în aer liber si late de până la 10 metri, aceasta sare a fost tranzacționată nu doar la nivel local, ci și în toată regiunea Balcanilor, fiind transportata cu animale sau eventual cu sănii ( nu era incă utilizată roata, așa că nu au fost folosite mijoace de transport cu roți ).
Arheologii estimează că asezarea a avut la apogeu o populatie de 350 de persoane, moment cand locatia a fost fortificată cu palisade de lemn și terasamente la sfârșitul neoliticului, și apoi întărită în timpul Calcoliticului cu ziduri de piatră cu baza lată de câțiva metri.
Pe atunci complexul de sare Solnitsata producea foarte multă sare uscata intr-o singura tranșa (de exemplu, un singur cuptor neolitic a produs aproximativ 25 de kilograme de sare într-o singură prelucrare ).
Într-un moment când sarea era extrem de apreciată, fiind singurul mijloc de conservare a alimentelor, mica așezarea Solnitsata era o adevarata comoara in sine si de aceea a fost fortificata. Având în vedere că vecinii din Varna exploatau cupru și aur in acele vremuri, era de asteptat ca mica avere obtinuta din vanzarea sării sa fie tranformată in aur.
Trimiteți un comentariu
☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.