Inelul lui Tezeu

Muzeul Național de Arheologie din Grecia a expus pentru prima data public la Atena inelul lui Tezeu, un inel cu sigiliu micenian, care a fost găsit din intamplare în solul din Acropolis, in anii 1950.

Inelul este din aur si masoara 2,7 x 1,8 cm. Pe inel este reprezentată o scena cu un taur, un personaj, in stanga un leu și in dreapta ceea ce poate fi un copac.

Artefactul dateaza din perioada minoică din Grecia și provine din zona Anafiotika, din Plaka, centrul orașului vechi din Atena.

Autenticitatea antică a inelului Tezeu a fost dezbătută încă de la descoperirea sa în cartierul Plaka din Atena, în 1950. Pentru o vreme s-a crezut ca este fals, dar in 2 august 2006, inelul a fost identificat ca artefact autentic provenind din secolul al XV-lea î.Hr.

Mai precis, presa greacă atrasese atentia asupra inelului cu pecete de aur, iar Muzeul Național de Arheologie din Atena a dorit să-l cumpere pentru 75.000 euro de la o femeie care il deținea. După o examinare de către un grup de experti de la Ministerul Culturii, piesa a fost declarată a fi autentică.

Artefactul a fost numit "Inelul lui Tezeu" datorita unui mit grecesc antic, potrivit căruia a existat o dispută între legendarul regele cretan Minos si Tezeu. Regele nu credea că Tezeu este fiul lui Poseidon. In disputa, Minos ar fi aruncat un inel peste bordul unei amarcatiuni și a cerut lui Tezeu sa il recupereze. Tezeu s-a aruncat în valuri, a ajuns pe fundul mării, unde a văzut miraculoase creaturi şi s-a întors pe corabie perfect uscat, cu inelul de aur în mână.

Ofrande trimise în timp zeilor

O echipă internaţională de arheologi a făcut o serie de descoperiri excepționale in Egipt, inclusiv o stela ( un desen in relief sculptat într-un zid de piatră ) care contine inscripții despre care se crede că sunt vechi de 2500 de ani.

"Ceea ce este unic la aceasta stela este că infatiseaza impreuna pe zeii Amun Ra și Thoth. Aceste două divinități sunt rareori reprezentate împreună. Probabil relieful era conectat simbolic cu Luna. Cercetarile noastre indica existența unui cult a Lunii, nedescoperit anterior", precizeaza cercetatorii de la Universitatea Lund din Suedia.

Proiectul internațional de cercetare se numeste Gebel, a inceput in anul 2012 și implică aproximativ 15 cercetători. Gebel el Silsila este o carieră de piatră din afara orașului Aswan, la 850 km sud de Cairo. Cariera a furnizat piatră pentru constructii cum ar fi cele din Luxor si alte constructii si temple din sudul Egiptului.

O alta descoperire interesanta este reprezentata de două obeliscuri din gresie, abandonate în locația originală, din cauza unei fisuri care a apărut în timpul procesului de decupare a pietrei.

O descoperire diferită, dar oarecum relevantă, cuprinde alte două obeliscuri gravate, pe care este reprezentat interiorul celebrului monument din Speos.

"Spectaculos in aceasta descoperire este faptul că scena contine o a doua scenă, care a fost gravată in partea de sus, precum și prin comparații stilistice, care prezintă o navă ce transportă obeliscuri, probabil din momentul celebrului faraon feminin Hatshepsut", explică arheologii.

Pana in anul 2012 se credea ca in acele locatii nu existau astfel de vestigii istorice.

"Am gasit in 60 locatii ale sit-ului arheologic unelte din silex și am inventariat aproximativ 5000 simboluri și 800 de texte, de când am început cercetarile, în anul 2012. Am respins supoziiţile anterioare și, prin urmare, am rescris istoria locului", spune unul dintre arheologi.

Cercetatorii au utilizat si o tehnologie care generează reconstituiri 3D ale monumentelor. Aceasta tehnologie le permite să observe sit-ul arheologic în diverse iluminari și din diferite unghiuri, ajutandu-i sa descopere indicii care nu sunt vizibile cu ochiul liber.

Obiectivele proiectului Gebel includ o documentare cuprinzătoare, clasificarea și studiul gravurilor dn cariera, pentru a afla mai multe despre cei care au realizat aceste simboluri și in ce scop le-a creat.

"Pentru oamenii din antichitate, acesta a fost mai mult decât un simplu loc de muncă. Religia a fost o parte naturală a vieții lor și in tot ce au făcut au crezut ca zeii le ofera protectie. Stela sau reliefurile gravate sunt exemple de ofrande pe care lucrătorii le-au trimis peste milenii zeilor, ca expresie a recunoștinței că nimeni nu a fost rănit în timpul unei etape a lucrărilor", precizează cercetatorii.

"Vom descoperi si alte relicve extraordinare. Ne-ar dori insa să găsim si instrumentele utilizate in sculptura pietrei, pentru a afla mai multe despre muncitori si modul lor de lucru", concluzionează cercetatorii, care spun si-ar dori excaveze încă 20 de ani aceste sit-uri arheologice, dacă fondurile le va permite.

Abonare prin email la știrile Harta Comorii

Salutări, cautători de comori, legende și istorie !

De astăzi, Harta Comorii vă oferă posibilitatea de a vă abona gratuit prin email la știrile publicate.

Dupa abonare și confirmarea abonării ( dând click pe linkul de activare din mesajul trimis de către Harta Comorii, după introducerea emailului dvs. și apăsarea pe butonul "Submit", precum si rezolvarea codului Captcha), veți primi zilnic maxim un mesaj cu titlurile publicate în ziua respectiva. Atenție, fără această verificare prin click pe linkul de activare din mesajul respectiv, nu veți primi noutățile ( astfel este conceput sistemul de către Google, care găzduiește și oferă suportul pentru Harta Comorii, pentru a nu se abona altcineva în numele dvs). Dacă nu este publicată nicio știre în respectiva zi, nu veți primi nici un email.

De asemenea, în toate emailurile cu noutăți veti regăsi și un link de dezabonare.

Formularul de abonare îl găsiti in bara laterala, pe orice pagină a websiteului Harta Comorii, imediat sub formularul de căutare pe site.

Mulțumind celor care ne-au sfătuit să introducem și aceasta posibilitate, dar și dvs., pentru că sunteți cititori cu adevărat speciali și parte a comunității Harta Comorii, vă dorim lectură plăcută în continuare si mult succes în acest hobby extraordinar !

Amuletă cu două fețe, descoperită de arheologi în Cipru

O amuletă veche de 1500 de ani, descoperită în locația orasului orașul antic Nea Paphos din sud-vestul Ciprului, are două fețe care conțin o inscripție cu 59 de caractere și personaje mitologice.

O parte a amuletei are mai multe imagini, inclusiv o mumie (probabil reprezentând zeul egiptean Osiris), aflat pe o barcă, dar și o imagine a lui Harpocrate, zeul tăcerii, care este prezentat așezat pe un scaun, în timp ce isi acoperă gura cu mâinile. Amuleta afișează de asemenea o creatură mitologică denumita cynocephalus, care mimeaza acelasi gest ca a lui Harpocrate. Pe amuleta mai sunt reprezentate o pasare, un crocodil, Luna pe cer si o stea.

Pe de cealaltă parte a amuletei se regaseste o inscripție, scrisă în greacă, un palindrom:

ΙΑΕW
ΒΑΦΡΕΝΕΜ
ΟΥΝΟΘΙΛΑΡΙ
ΚΝΙΦΙΑΕΥΕ
ΑΙΦΙΝΚΙΡΑΛ
ΙΘΟΝΥΟΜΕ
ΝΕΡΦΑΒW
ΕΑΙ

Inscriptia  se traduce "Iahweh (un zeu) este purtătorul numelui secret, leul lui Re pazește altarul său."

Scribul a făcut insă două greșeli mici, atunci când a scris acest palindrom: in două cazuri a scris un "ρ" în loc de "v".

Cercetatorii au descoperit artefacte asemanatoare în alte părți ale lumii antice. Amuletele precum cea găsită in Cipru au fost realizate si purtate pentru a-si proteja proprietarii de pericol și rău.

Sit-ul arheologic Nea Paphos

În secolele V-VI, Cipru a fost parte a Imperiului Roman de Răsărit. Imperiul Roman a fost împărțit în două în secolul al IV-lea, zona Ciprului fiind inclusă sub controlul părții de Est. Când Imperiul Roman de Apus a căzut, în timpul secolului al V-lea, Imperiul Roman de Răsărit a continuat să se dezvolte și a devenit ceea ce este denumit și Imperiul Bizantin.

Până în secolul al V-lea, creștinismul a fost religia oficială a Imperiului Roman de Răsărit, iar cu trecerea timpului, practicile tradiționale politeiste ( denumite si păgâne ) au fost restricționate mai sever și chiar interzise. Cu toate acestea, unii oameni au continuat să practice credințele vechi, închinându-se zeilor tradiționali. Chiar această amuletă dovedeste că oamenii au continuat să practice credințe politeiste in Cipru, pentru o lunga perioadă de timp.

Amuleta are câteva caracteristici neobișnuite, care sugerează că realizatorul său nu au înțeles pe deplin personajele mitologice, reprezentarea fiind destul de necalificată și schematică. Ea se bazează pe surse egiptene iconografice, dar aceste surse nu au fost pe deplin înțelese de către creatorul amuletei.

De exemplu, mai degrabă decât să stea pe un scaun, Harpocrate ar trebui să fie așezat pe o floare de lotus. În plus, câinele cynocephalus nu ar trebui să mimeze si el gestul lui Harpocrate. În versiunea clasica, cynocephalus-ul  stă cu labele ridicate în adorație pentru Harpocrate.

Chiar inedit este faptul că Harpocrate și cynocephalus-ul au bandaje pe corpurile lor, ceea ce poate sugera că artistul antic a crezut că si acestia au fost mumificati, împreună cu Osiris. În timp ce cynocephalus poate fi prezentat cu bandaje de mumie, Harpocrate nu ar trebui să le aibă, acestea neavand nici o justificare în cazul lui Harpocrate.

5251 monede, descoperite de un pasionat de detecție metale

Un pasionat de detectie metale din comitatul Buckinghamshire a descoperit ceea ce este considerat a fi unul dintre cele mai mari tezaure de monede găsite vreodată în Marea Britanie.

Paul Coleman a mers la o întrunire de detectie metale cu clubul Wanderers. El descoperit pe un câmp de lângă orașul Aylesbury un total de 5251 monede îngropate în interiorul unui recipient din plumb, la o adâncime de 60 cm.

Detectoristul Coleman din Southampton a luat parte la sapaturi în zona Padbury, pe 21 decembrie 2014, când a găsit cele 5251 monede din timpul regilor Ethelred al II-lea cel Șovăielnic și Knut cel Mare.

Tezaurul contine exemplare care datează din secolul al XI-lea, de la sfarsitul perioadei anglo-saxone. Termenul de anglo-saxon se referă la triburile germanice care au inceput sa atace Britania Romană în anul 410. Invadatorii continentali au fost în general numiti "saxoni" de către vecinii lor. Anglia este încă numit "Sasana" în scoțiană. Prin anul 500, mulți s-au stabilit în estul Angliei. Anglo-saxonii aveau propriile lor convingeri religioase, dar la sosirea Sfântului Augustin, în anul 597, cea mai mare parte a țării a fost convertită la creștinism. Perioada anglo-saxonă a durat aproximativ 600 ani și s-a încheiat în anul 1066, in timpul cuceririi normande, sub conducerea luiWilliam I al Angliei. Ei sunt creditați pentru crearea poporului englez. Călugărul benedictian Bede îi identifică pe englezi ca descendenți a trei triburi germanice.
 - Anglii, nume ce se pare că provine din Angeln (Germania); numele „Anglia” vine de la aceștia
 - Saxonii, care au fost împinși de franci, au contribuit la formarea poporului englez, a popoarelor scandinave și daneze.
 - Iuții, ce veneau din peninsula Iutlanda.

Având in vedere aceste elemente, este extraordinar de importantă descoperirea acestei comori, fiind pentru englezi, din punct de vedere national, echivalentul pentru români a descoperirii a unui uriaș tezaur de monede dacice.

"Fără îndoială, aceasta este cea mai bună descoperire făcută vreodată în istoria de 25 de ani a clubului de detectie metale si cu siguranță unul din momentele cele mai importante din viața membrilor săi", a declarat reprezentatul clubului.

Monedele au fost predate către British Museum, iar un reprezentant al autoritatilor competente va decide dacă monedele descoperite trebuie catalogate "comoră", în temeiul Legii Comorilor, ceea ce cu siguranță se va întampla. Ulterior, un muzeu le-ar putea cumpăra, iar veniturile vor fi împărțite între proprietarul terenului și descoperitor. O primă evaluare finaciară este de 1 milion de lire sterline.

Colierul Patiala, o comoară pierdută, regăsită și apoi iar pierdută parțial

Colierul Patiala a fost creat de Cartier în anul 1928, fiind realizat pentru și numit după Bhupinder Singh al Patialei, Maharajahul din Patiala.

Colierul conținea 2930 diamante, inclusiv al șaptelea cel mai mare diamant din lume, "De Beers", in centrul bijuteriei.

Acesta avea 428 carate inainte de taiere și cântărea 234.65 carate la finisare.

Colierul conținea de asemenea alte șapte diamante din categoria 18-73 carate și un număr de rubine birmaneze.

Colierul a dispărut în jurul anului 1948.

În 1982, la licitație a Sotheby din Geneva, colierul a reapărut. Acolo, a fost vândut cu 3,16 milioane dolari.

În 1998, elementele lipsă a colierului a fost găsite intr-un magazin de bijuterii second-hand din Londra, de către un cumpărător anonim.





Cartier cumpărat colierul incomplet și, după patru ani, l-a restaurat să semene cu originalul.

Compania a înlocuit diamantele pierdute cu zirconiu cubic și diamante sintetice și a montat o copie a diamantului De Beers.

Unde s-a pierdut Diamantul Florentin ?

Diamantul Florentin este un diamant de origine indiană, care a fost pierdut. Este de culoare galbenă deschisă, cu putine accente verzi. Este tăiat în formă neregulată, dar foarte complicată, avand 126 fațete față-verso. Are 137.27 carate (27,454 g). Piatra este de asemenea cunoscuta sub numele de Toscana, Diamondul Toscan, Marele Duce de Toscana, Diamantul austriac și Diamantul Galben.

Originile prețioasei pietre sunt contestate. Potrivit unor opinii, acesta a fost tăiat de către Lodewyk van Berken pentru Charles the Bold, ducele de Burgundia. Se spune că ducele l-a purtat în bătălia de la Morat, din 22 iunie 1476. Un soldat sau țăran a găsit diamantul și l-a vândut pentru un florin, gândindu-se că e un ornament din sticlă. Noul proprietar era Bartholomew May, un cetățean din Berna, care a vandut diamantul genovezilor, care l-au revândut la rândul lor lui Ludovico Sforza. Prin familia bancherilor Fugger, diamantul a intrat în trezoreria familiei Medici din Florența. Papa Iulius al II-lea era numit astfel ca unul dintre proprietari.

O altă versiune a istoriei pretioasei pietre spune ca diamantul a fost luat in secolul al 16-lea de la Regele Vijayanagar din sudul Indiei, de către guvernatorul portughez din Goa, Ludovico Castro ( Contele de Monte Santo ), după înfrângerea regelui indian de către trupele portugheze. Diamantul a ajuns la iezuiții din Roma, până când, după negocieri îndelungate, Ferdinando I de Medici, Mare Duce de Toscana, a reușit să-l cumpere de la familia Castro Noronha, pentru 35.000 de scuzi crocati portughezi. Cosimo II, fiul ducelui Ferdinand I, a incredintat în cele din urmă diamantul unui tăietor, Pompeo Studentoli, un venețian care lucra in Florența. Bijuteria fost finisata in data de 10 octombrie 1615. Un inventar întocmit la moartea lui Cosimo II confirmă achiziția diamantului brut de catre Ferdinand și descrie bijuteria ca avand "fațete pe ambele parti".

Istoria documentată incepe cu Jean Baptiste Tavernier, un bijutier și călător francez care a văzut în anul 1657 piatra printre posesiunile lui Ferdinando II de Medici, Mare Duce de Toscana.

Imagine desenata de Jean Baptiste

Apoi piatra a trecut în mâinile Habsburgilor. Când ultimul Medici a disparut, diamantul a ajuns la hasburgi, fiind plasat în Bijuteriile Coroanei din Palatul Hofburg din Viena.

După căderea Imperiului Austriac, in timpul Primului Război Mondial, diamantul a fost luat de Carol I al Austriei, în exilul său în Elveția. Piatra a fost furată cândva după 1918 de către o persoană apropiată familiei imperiale și dusă în America de Sud, cu alte Bijuterii ale Coroanei. După aceasta, se zvonește că diamantul ar fi ajuns în Statele Unite ale Americii, în anii 1920, când ar fi fost retăiat și vândut.

A fost descoperită o gravură în zig-zag, veche de o jumătate de milion de ani !

Până la acestă descoperire, s-a presupus că gravuri similare au fost realizate doar de oamenii moderni (Homo sapiens), în Africa, începând de acum aproximativ 100.000 de ani.

O echipă formată din 21 de cercetători a studiat sute de scoici fosilizate, descoperite pe un sit arheologic Homo Erectus din Trinil, pe insula indoneziană Java. Scoicile fac parte din Colectia Dubois, care a fost pastrata la Centrul Biodiversitatea Naturalis, de la sfârșitul secolului al 19-lea. Medicul olandez și cercetătorul Eugène Dubois a excavat pe atunci scoici și a descoperit Erectus Pithecanthropus, cunoscut azi ca Homo Erectus.

Descoperirea unui model geometric gravat pe una dintre scoici fost o surpriză extraordinara. Modelul zig-zag, ce poate fi văzut doar cu iluminare oblică, este în mod clar mai vechi decat procesul de alterare a scoicii, ca rezultat al fosilizarii. Studiul a eliminat posibilitatea ca modelul să fi fost cauzat de animale sau de intemperii naturale și arată că "zig-zag-ul" este opera unui Homo Erectus.

Prin aplicarea a două metode de datare, cercetatorii de la Universitatea VU Amsterdam și Universitatea Wageningen au afirmat că gravura are o vechime cuprinsă între 430.000 și 540000 ani. Acest lucru înseamnă că este de cel puțin patru ori mai veche decat cele mai vechi gravuri descoperite anterior.

"Este fantastic că scoică gravata a fost descoperită într-o colecție de muzeu, unde a asteptat peste o sută de ani. În momentul de față nu avem nici o idee despre semnificația sau sensul prezentei gravură", a declarat Wil Roebroeks, profesor de arheologie paleolitica la Universitatea din Leiden.

"Aceasta cercetare a demonstrat că oamenii din timpurile stravechi au avut inteligena de a deschide aceste scoici mari. Ei dădeau o gaură prin coajă, cu ajutorul unui obiect ascuțit, eventual dintele unui rechin, exact în punctul în care scoica era unită si care o tine închisa. "Precizia acestor oameni timpurii indică o mare dexteritate și cunoștințe detaliate despre anatomia moluștelor", a precizat Frank Wesselingh, un cercetător și expert în scoici fosile. Moluștele erau folosite pentru hrană, iar cojile goale erau utilizate pentru a crea instrumente, cum ar fi cuțite.

Descoperirea din colecția istorică Dubois dezvaluie informatii neașteptate cu privire la aptitudinile și comportamentul lui Homo Erectus și ne arată că Asia este o zonă promițătoare și până în prezent relativ neexplorata pentru identificarea de artefacte interesante. Si bineinteles, devine cea mai veche gravură din lume, avand o jumătate de milion de ani !

Inel de aur, declarat comoară

Un inel de aur din secolul al XVII-lea, descoperit de un pasionat de detectie metale, a fost declarat comoară.

Ron Pitman, in varsta de 71 de an, a descoperit inelul în luna octombrie 2010, la Pennard, Swansea (Țara Galilor, una dintre cele patru țări tradiționale care formează Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord ). Inelul a fost găsit la adancimea de 13 cm sub suprafața unui teren folosit pentru a creste porumb.

Inelul poartă inscripția "prepared bee to follow me" si are in compozitie 81% aur și 9% argint, avand o vechime de cel putin 300 de ani.

Inele cu decor emailat au mai fost gasite la Old Beaupre, Vale of Glamorgan și un sit de la est a Colchester, avand inscriptii similare. Astfel de inele erau purtate in amintirea celor care au trecut in lumea celor drepti.

Fiind declarat comoară, inelul va rămâne în proprietate publică a Coroanei, dar va putea sa fie achizitionat de o persoana interesata sau de către o institutie, posibil de un muzeu. Desi valoarea estimată a inelului nu a fost dezvăluită, Muzeul Swansea și-a exprimat deja interesul de a licita pentru artefact, iar detectoristul va primi recompensa, ce va fi împărțită cu proprietarul terenului unde a fost gasit inelul.