miercuri, 8 septembrie 2010

Comoara lui Martinuzzi, descoperitor al unui tezaur dacic

Despre fabuloasele tezaure existente pe teritoriul Daciei există numeroase relatări. Cronicarul medieval Wolfgang Lazius menţionează că în anul 1543, un grup de pescari români a pătruns cu luntrile de pe Mureş în apele Streiului şi şi-a legat ambarcaţiunile de un trunchi prăvălit în apă. Atunci, unul dintre pescari le-a atras atenţia celorlalţi asupra unor obiecte sclipitoare ce se zăreau pe fundul râului. Scufundându-se, acesta a scos de acolo mai mulţi galbeni. Intrigaţi de apariţia monedelor, pescarii au început să cerceteze cu atenţie împrejurimile, descoperind o boltă zidită în adâncuri şi năruită din cauza rădăcinilor copacilor crescuţi pe malul apei. Pătrunzând în interiorul hrubei din adâncuri ei au scos la suprafaţă 40.000 de galbeni care purtau efigia regelui Macedoniei, Lysimach. Cronicarul notează mai departe că în afară de galbeni mai erau şi „sloiuri de aur".



Zvonul despre descoperirea comorii a ajuns până la conducătorul Ardealului, cardinalul Martinuzzi, care a ordonat prinderea pescarilor şi confiscarea tezaurului. Se menţionează apoi că organele anchetatoare au făcut cercetări la faţa locului descoperind în bolta subterană alte câteva mii de galbeni. După aceea Martinuzzi şi-a cumpărat o serie de domenii, construind şi frumosul castel, în stilul Renaşterii, de la Vinţu de Jos, castel ridicat după planul arhitectului italian Domenico de Bologna. Vestea despre fabuloasele averi pe care le deţinea Martinuzzi a fost una dintre cauzele care i-au adus acestuia moartea.



Se povesteşte că în luna decembrie a anului 1551, la reşedinţa cardinalului de la Vinţu de Jos a venit în vizită generalul spaniol Castaldo, omul de încredere al împăratului Ferdinand de Habsburg şi că, într-o noapte, un grup de soldaţii ce-1 însoţeau pe general, l-au asasinat pe cardinal. După moartea acestuia, castelul a fost jefuit, găsindu-se numai 2000 de monede de aur din tezaurul descoperit în apele Streiului.



Un alt cronicar medieval, Wolfgang Bethlen, arată însă că în cetatea Gherlei s-a găsit o mare parte din tezaurul amintit, dând chiar şi unele amănunte. Aflăm, astfel, că la Gherla s-au descoperit peste 872 funţi de aur nelucrat (un funt este egal cu 636 de grame), 20 funţi sloi de aur, 1385 funţi argint nelucrat, 466 funţi sloi de argint şi 4000 de galbeni de la Lysimach. Din însemnările mai recente ale profesorului Iacob Mârza, care relatează despre drama petrecută în evul mediu la castelul din Vinţu de Jos, se mai află că la Gherla, cu acelaşi prilej, s-a mai găsit o masă mare de argint cu 4 vase aurite, cupe, coliere, inele şi „minunate covoare aduse din ţările străine şi o imensă cantitate de pietre preţioase". I. Marţian, membru al Comisiunii Monumentelor Istorice pentru Transilvania, scria în Buletinul Societăţii Numismatie Române din anul 1921, referindu-se la comoara găsită în apele Streiului: „...nu mai încape nici o îndoială că s-a descoperit, undeva, în preajma râului Strei, o bogată comoară din monede de aur ale regelui Lysimach şi altele cu inscripţia Koson, despre care se credea că ar fi chiar comoara regelui Decebal ascunsă în albia Streiului". Iar profesorul Gheorghe Anghel, în concluzia la însemnările sale, notează: „Rămâne un fapt care nu necesită comentarii: tezaurul descoperit în Strei a fost o realitate şi chiar cronicarii medievali l-au atribuit regelui Decebal". Istoricii şi arheologii s-au văzut puşi în faţa unei enigme pe care trebuiau s-o rezolve: Traian a intrat în posesia tezaurului lui Decebal sau nu? Dacă nu, atunci comoara lui Decebal a ieşit la lumină treptat în decursul timpului şi când anume?



Niciun comentariu despre subiectul „Comoara lui Martinuzzi, descoperitor al unui tezaur dacic”:

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.