joi, 16 decembrie 2010

Istoria monedelor

Poate multi s-au intrebat cum au aparut monedele si numismatica.

Numismatica (gr. numisma si lat. nummus) este o disciplina auxiliara a istoriei, care are obiect de studiu moneda, evolutia acestora din punctul de vedere al formei, al gravurii, al baterii, al circulatiei, descifrarea legendelor, materialul din care sunt confectionate, raporturile dintre diferitele categorii de moneda, circulatia monetara. Moneda, prin natura ei specifica a fost destinata sa fie o valoare circulatorie, iar "cei din Lydia", zice Herodot, "au fost primii care au batut monede de aur si argint". Despre acelasi lucru vorbeste si Xenophanes din Colophon. Studiind scrierile autorilor antici si cele mai timpurii monede batute din electron, aliajul natural de aur si argint extras din muntii Tmolos si Sipylos, cercetatorii au ajuns la concluzia ca acestea dateaza probabil din timpul lui Gyges (687-652 BC), fondatorul dinastiei Mermnadae din Lydia.


Lingouri si inele din metal pretios de greutate fixa au fost folosite cum mult inainte ca Lydienii sa inventeze procesul de stampilare a acestora cu unele semne pentru garantarea valorii lor. Lingouri astfel stampilate au fost folosite ca monede, si atat timp cat greutatea lor era corecta, se pare ca nu a existat o preocupare si pentru cantitatea exacta de aur pur din fiecare piesa.

Rata de schimb intre aurul pur si argint in acele timpuri a fost de 13.3 la 1, iar cea dintre electrum, la care calitatea varia destul de mult, si argint era in jur de 10 la 1. Aceasta proportie a permis bancherilor din acele timpuri sa foloseasca un singur set de greutati pentru electrum si argint si astfel se explica si faptul ca greutatea staterilor din electrum sa coincida cu greutatea staterilor de argint de mai tarziu. Aceste prime monede, staterii de electrum au avut forma de ou.

Conform unei alte teorii, primele monede ar fi fost batute in insula Aegina. Conform legendelor, Pheidon, regele din Argos a fost primul care a emis monede in aceasta insula in sec. VII BC, dar din pacate data exacta a domniei lui Pheidon nu se cunoaste. Istoricul grec Ephorus (cca. 400-330BC) este unul din cei care il considera pe Pheidon ca fiind primul care a batut moneda., iar acelasi lucru pare sa fie mentionat si in Cronica din Parium. Un lucru e cert, staterii din Aegina cu broasca testoasa pe avers sunt primele monede de argint emise.

Inventia grecilor s-a raspandit foarte repede in lumea antica si a usurat considerabil comertul bazat pana atunci doar pe schimbul de marfuri. Pe monedele grecesti nu a fost trecut si valoarea nominala, greutatea si continutul de metal pretios determina acest lucru. Dintr-o cantitate anume de metal pretios trebuia batut un numar bine stabilit de monede.

Cea mai mare unitate de masura a greutatii in grecia antica a fost talentumul (talanton). Acesta era echivalent cu 60 mina sau 6000 de drachme. O drachma era echivalent cu 6 oboli. Sistemul monetar grecesc, desi aparent unitar, a variat de la regiune la regiune. Cel mai clasic este tipul atic sau corintian, care foloseste obolul ca unitate elementara, toate celelalte unitati fiind referite la el. Un alt sistem destul de raspandit era cel Sicilian, avand ca denominatie de baza onkia.

Sistemul asa-zis punic, folosit de fenicieni si mai tarziu de cartaginezi, are la baza shekelul, care era apoi impartit in denominatii. Fiecare dintre unitatile monetare grecesti reprezenta de fapt un echivalent in metal pretios (aur sau argint).

In aprox. 600 BC Solon a introdus un nou sistem, scazand greutatea unui talentum de la 37 kg la 26. Din 75 de de drachme vechi acum se bateau 100 de drachme, acesta fiind asa-numitul sistem euboian.



Cam tot in aceasta perioada a aparut si falsificarea de moneda. Aceste falsuri de epoca, numite monede suberate, constau dintr-un miez de bronz sau alt metal, placat cu un strat subtire de argint. Pareau bune la prima vedere, singurul lucru care le deosebea de cele originale fiind greutatea lor ceva mai mica. Dar fiind vorba de monede mici, era greu de sesizat diferenta care uneori era sub un gram. Grecii falsificau moneda in special cand faceau comert cu alte popoare asa numit barbare, care nu cunosteau tehnica baterii de moneda. Acestia insa si-au dat seama destul de repede ca in loc de monede de buna calitate erau platiti cu falsuri si au devenit suspiciosi in privinta oricaror monede primeau, astfel ca sa le testeze le faceau o taietura pe margine. Asta este explicatia taieturilor intalnite pe marginea multor monede antice.

Talentumul ca unitate de masura apare in mai multe randuri si in Biblie. A fost preluat si de catre romani, cu deosebirea ca un talentum roman era echivalent cu 100 de libre, adica 32.7 kg. Era o valoare foarte mare in antichitate, ca o comparatie, un legionar roman in timpul lui Iulius Caesar castiga 225 denari pe an, deci pentru un talentum trebuia sa petreaca 26 de ani in serviciu. Iar prada capturata de Alexandru Macedon de la persi, dupa ce i-a invins in batalia de la Gaugamela, a fost de 4000 de talentumi.

De-a lungul celor 6 secole foarte multe, peste 600 orase grecesti au emis moneda. Din punct de vedere stylistic cele 6 secole se pot imparti in trei perioade. Prima este cea arhaica care a durat de la inceputuri pana la razboaiele cu persii, in aprox. 480 BC. Monedele batute in aceasta perioada au un aspect mai primitiv comparativ cu cele de mai tarziu. Nu erau altceva deca un mic bulgare de metal stampilate cu un motiv geometric sau un simbol pentru a indica orasul emitent.

Cum tehnica baterii de moneda a mai evoluat, monedele au inceput sa aibe o forma mai apropiata de ce numim astazi moneda, si a fost adoptat un standard conform careia zeitatea protectoare a orasului emitent sa fie reprezentat pe monedele emise de orasul respectiv. Reprezentarile unor animale cum ar fi bufnita ca simbolul Atenei, testoasa in Aegina, etc. au fost deasemenea destul de raspandite.

In aprox. 510 BC Atena a inceput sa emita o moneda de argint de 4 tetradrachme de foarte buna calitate. Cum Atena si Aegina au fost rivale, tetradrachma de Atena a fost batuta in standard diferit, cel Atic, cu drachma la 4.3 grame. De-a lungul timpului datorita intensificarii dominatiei atenienilor in comert si marii cantitati de argint extrasa din minele de la Lurion, sistemul Atic a devenit cel dominant. Aceste tetradrachme in sistem Atic au avut o larga utilizare si in perioada urmatoare, cea clasica.



Perioada clasica a durat cam un secol si jumatate, de la razboaiele cu persii, pana la moartea lui Alexandru Macedon (323 BC), iar monedele grecesti acum ating nivelul tehnic si estetic cel mai ridicat. Majoritatea oraselor mari produc deja monede de aur si argint de buna calitate pe care apare portretul zeului sau zeiteti protectoare, sau al unui erou legendar pe avers si un simbol ar orasului pe revers. De exemplu o serie de monede deosebite au fost emise de orasele bogate din Sicilia, decadrachma din Syracusa fiind considerata de majoritatea colectionarilor de monede antice ca poate cea mai frumoasa moneda antica.



A urmat o perioada de declin numita perioada helenistica, care a durat de la moartea lui Alexandru Macedon (323 BC) pana in sec. I BC. State vorbitoare de limba greaca au aparut pe trei continente, la mii de kilometri de insulele grecesti, chiar si in Egipt, Syria, Iran, in nord-vestul Indiei si in Afghanistanul de astazi. Comerciantii greci raspandeau monedele grecesti pe acest vast teritoriu, iar noile regate au inceput sa emita si ele moneda. Deoarece noile state erau mai bogate si mai mari decat orasele-stat grecesti din perioada clasica, tendinta a fost spre o productie in masa de moneda, iar estetica a avut de suferit.

Au mai aparut totusi cateva exemple superbe de arta numismatica greceasca, cum ar fi cea mai mare moneda antica de aur - piesa de 20 stateri al lui Eucratides I, si cea mai mare moneda antica de argint, decadrachma dubla al lui Amnytas. O noutate ar fi aparitia pe monede a efigiilor unor persoane in viata, si anume a regilor. Aceasta practica a inceput in Sicilia, dar a fost dezaprobat de multe orase grecesti. Nu acelasi lucru s-a intamplat si in Egiptul Ptolemaic si in regatul Seleucid din Syria, unde au fost emise monede de aur foarte frumoase cu efigiile conducatorilor pe avers si simbolurile de stat pe revers. Numele regilor a fost deasemenea inscriptionat pe monede.

Epocii helenistice tarzii ii este caracteristica emiterea unei mari cantitati de moneda de cupru, in special pentru ca romanii dupa ce au cucerit statele grecesti, nu au permis ca acestia sa mai emita moneda din metal pretios. Baterea de moneda de aur si argint a fost rezervata doar imparatului roman.

Tot in aceasta perioada au aparut si monedele celtice care imita monedele grecesti. Mercenari celti erau inrolati in armetele mai multor regi greci ca Alexandru Macedon sau Philip III, si astfel au ajuns in contact cu monedele grecesti, pe care apoi leau dus inapoi in locurile lor de bastina. Stilul acestor imitatii este deobicei mult inferior pieselor originale. Majoritatea imitatiilor copiau monedele de tip "Philippus" cu cap de Apollo sau Zeus pe avers si calaretul trac pe revers. Monedele oraselor Apollonia si Dyrrachium au fost deasemenea frecvent copiate.

Au fost aproximativ 125 triburi celtice in Europa si aproape toate au emis monede. Intrucat numele acestor triburi este in mare parte necunoscuta, monedele lor deobicei au fost denumite deobicei dupa locul de decoperire. In sec. I BC pe unele din aceste monede apare si numele sefului de trib, de ex.: BIATEC, NONNOS, DEVIL, BUSU, BUSSUMARUS, etc.

Caracterizata printr-o mare varietate de tipuri monetare, numismatica geto-dacica a fost initial confundata cu cea celtica. Prototipul pentru monetaria geto-dacica l-au constituit tetradrachmele, in special emisiunile macedonene postum ale lui Filip II, cu efigia lui Zeus pe avers si calaret pe revers alaturi de numele dinastului macedonean. Primele emisiuni pastreaza multe din trasaturile principale ale originalelor macedoneene. Cu timpul acestea se depreciaza si ajung in faza finala la reprezentari total schematice, asociat cu scaderea titlului argintului si a greutatii pieselor. Fiind vorba de o mare varietate de tipuri monetare, piesele se deosebesc intre ele in functie de locul si data de emitere.


Pe teritoriul tarii noastre primele monede au fost emise de catre colonia greceasca de la Histria. Este vorba de monedele turnate din bronz, cu roata si cu legenda IST, din care primele au fost datate intre 475BC-450BC, si a caror emitere s-a prelungit pana spre mijlocul sec IV. Mult mai cunoscute sunt emisiunile de argint histriene, cele avand doua capete, din care unul inversat, pe avers si vultur pe delfin pe revers. Cele mai vechi din aceste emisiuni au fost datate pe la mijlocul sec. V BC si cantaresc aproximativ 8.4 grame.

Monedele de argint histriene sunt prezente in tezaure de pe coasta de nord a Marii Negre, Dobrogea, si chiar si in zone mai indepartate cum ar fi Tirolul de Sud, la sud de Balcani si Italia.

Sursa: http://www.colectionarul-roman.ro/stiri/153/istoria-monedei-(introducere-in-numismatica-i).htm



Niciun comentariu despre subiectul „Istoria monedelor”:

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.