Citate, maxime, cugetari si ganduri despre ... daci

Ce gandim despre daci ? Românii vor doar sa le gaseasca aurul si comorile sau vor sa stie si sa aiba si o parere proprie despre cei de dinaintea noastra ? Pana sa raspundem la aceasta intrebare, va prezint o colectie de citate, maxime, cugetari si ganduri depre daci. Chiar daca prezentul articol este atipic oarecum fata de profilul general al site-ului, neaducand in atentie legende despre comori, e bine sa cunoatem totusi ce au spus altii, mai luminati decat noi, despre daci.

CITATE
Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii - Roma. Era un popor
nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi,
plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi
ruşine niciodată
(Mihai Eminescu)
Ei vor fi stăpânii lumii, dar noi, vom rămâne stăpânii timpului.
(Paul Tămaş)
Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc.
(W. Schiller, arheolog american)
Pe tăbliţele de la Tărtăria, scrisul apare în teritoriile carpato-danubiano-pontice cu mult înainte de Sumer.
(R. Schiller, Reader`s Digest, 7, 1975)
Da! Acele cuvinte vii ale Tărtăriei, n-au răsunat încă.
(Boris Pertos)
După cum vedem există o mare asemănare între limba geţilor şi limba latină.
(N.Densuşianu, Dacia Preistorică, pagina 677)
Şi nici nu trebuie dacă vei afla defecte în poeziile ce le fac şi cari sunt aproape opera unui poet get.
(Ovidiu, Ex Ponto, 1,iv,13,v. 16-22)
Ar fi mai uşor a smulge ghioaga din mâna lui Hercule decât a abate lesne şi degrabă pe români de la
vechile lor datini.
(Alecu Russo)
Moldova s-a schimbat în 16 ani din talpă până în vârf: limbă, haine, obiceiuri, până şi numele, nu mai
suntem moldoveni, ce romani.
(Alecu Russo)
Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezati în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se
luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.
(Bonfini)
Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea
celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aş teme să dau o
înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a
aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba
latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldoveneasca sunt însuşi acest
grai.
(D`Hauterive, Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi
Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât acesta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
Şi supt acel nume [Dacia] au trăit aceste ţări, până la al doilea descălecat cu Dragoş Vodă. Şi acum mulţi ne
zic nouă, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, Datzia, însă norodul, neamul locuitorilor nu şi-au schimbat
numele său, că tot romanus, apoi cu vremea şi îndelungate veacuri romani, apoi români până astăzi.
(M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor)
De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte,
TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E MUMA LIMBII CEI LATINEŞTI.
(Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316, 1812)
Afundaţi în cărţile latine, colbul gimnaziilor le-a ascuns lumea.
(M. Kogălniceanu)
Sunt dac, nu sunt roman / Pe romani îi dispreţuiesc.
(B.P. Haşdeu)
Oare trebuie neapărat să ne laudăm cu toţi care ne-au cucerit?
(Oltea Predoiu, elevă în clasa a IV-a, ian.1980)
Nevinovata nenorocire de a fi produs o şcoală [Ardeleană] destul de numeroasă de romani noi, care făr a-şi
sprijini zisele cu faptele, socot că-şi trag respectul lumii asupra-şi când strigă că se trag din romani, că sunt
romani şi prin urmare cel întâiu popor din lume.
(M. Kogălniceanu)
Altminteri, norodul şi la noi în Moldova ca şi în alte ţări pe care ştiinţa nu le-a luminat încă, e foarte plecat
spre eres şi încă nu s-a curăţat desăvârşit de necurăţia cea veche, încât se mai închină şi acuma în poezii
şi cântece la nunţi, îngropăciuni şi alte întâmplări ştiute, la câţiva zei necunoscuţi şi care se vede că se trag
din idolii cei vechi ai dacilor.
(D. Cantemir, capitolul despre Religia moldovenilor)
Acesti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechii seminţii de
popoare a tracilor, dacilor şi geţilor, care şi acum, îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în
Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.
(Schlözer, Russische Annalen- sec XVIII)
DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE
TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI NICI CREDE.
(C.Cantacuzino)
Nu ne putem mira îndeajuns care e pricina că voi ungurii ne-aţi apăsat pe noi într-atâta şi ne-aţi aruncat
după cap şi jugul iobăgiei, când noi suntem şi am fost întotdeauna mai mulţi decât ungurii şi ce e mai mult,
suntem şi mai demult decât voi în această ţară, căci suntem rămăşitele încă a vechilor DACI.
(Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae)
Vom combate dar din toate puterile noastre direcţia falsă ce o parte din scriitorii de astăzi se încearcă a da
limbii şi literaturii.
(M. Kogălniceanu)
[La soldaţii români] Dogma nemuririi sufletului îi făcea curajoşi fără margini, dispreţuitori faţă de orice
pericol, poftitori de moarte (apetitus morti) luptători cu hotărâre şi cu o întreprindere de speriat.
(Metianus Capella)
Descoperirea sinelui adânc al părinţilor celor mai vechi e supremul act de orgoliu al unui neam.
(Nicolae Iorga)
Nu invidiaţi vechile popoare ci priviţi pe al vostru. Cu cât veţi săpa mai adânc, cu atât veţi vedea ţâşnind
viaţa.
(Michelet, 1859)
Din emoţie în emoţie, am simţit de câteva ori o lacrimă căzându-mi pe câte o filă. O să mă duc de m-ar lăsa
puterile, la Orăştie să plâng la zidurile ei. Un nou univers mi s-a deschis fulgerător. Mi-aş permite să spui că
sunt un om fericit, între constelaţii şi balsamuri.
(Tudor Arghezi, 7.4.1966)
Opreşte dacule, nu şti tu că adierea aceasta de viaţă care suflă de la munte a uscat lacrimile copilăriei mele,
a dezmierdat visurile mele de tânăr şi mă găseşte iar după lungă despărtire, tânăr, îmbătrânit, cu fruntea
brăzdată, cu inima sfărâmată, dezamăgit!
(Alecu Russo)
Da, am zis-o şi o voi repeta până voi putea fi auzit, că misiunea noastră este să dăm ştiinţelor arheologice
pe omul Carpaţilor preistoric, anteistoric.
(Cezar Bolliac)
Este vorba de un popor care prin strămoşii săi îşi are rădăcini de patru ori milenare, aceasta este mândria şi
aceata este puterea noastră.
(Nicolae Iorga, Originea, firea şi destinul neamului românesc în Enciclopedia României)
(Zamolxen) era minunat de înţelept în filosofie.
(Alfonso X El Sabio)
(Cu ocazia intrării triumfale în Roma a lui Constantin cel Mare) s-au strâns în jurul draconilor, legaţi cu
vârfurile aurite şi ferecate în pietre strălucitoare ale suliţelor, umflaţi de un vânt mare şi astfel şuierând ca şi
stârniţi de mânie, lăsând să fluture în vânt cozile ample.
(Ammianus Marcelinus, Rerum gestarum, 16,10,17)
Românii despre care am mai spus că sunt daci.
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusa)
Este limpede că barbarii cinstesc cu deosebire pe legislatorii şi dascălii lor, numindu-i zei...aşa cum sunt toţi
barbarii, odrisii, getii.
(Clemens din Alexandria, Covoarele, 1,15)
Zopyrion, comandantul Thraciei, în timp ce făcuse o expediţie împotriva geţilor, adunându-se pe
neaşteptate furtuni şi vijelii, a fost copleşit împreună cu întreaga armată.
(Custius Rufus, Historia Alecsandri,X,1,43)
Cantitatea de grâu adusă din Pont e mai mare decât tot ceea ce ne devine din celelalte porturi comerciale,
deoarece, acest ţinut produce cea mai mare cantitate de grâu.
(Demostene, Discursuri)
Atunci...de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de
străluciri...De ce te-ai silit împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu
poate afla scăpare sub cerul liber?
(Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12)
(Dacii au) pielea rece şi umedă şi din această pricină moale, albă şi fără păr.
(Galenus)
Când zicem azi că cineva vorbeşte limba barbară, aceea nu este altceva decât limba rustică.
(Gellius)
Getul zdrenţăros sau scitul pribeag târându-şi avutul de ici-colo, n-au de ce să-l pizmuiască pe stăpânul
celei mai întinse moşii...Căci nicăieri ca printre aceşti pribegi nu întâlnesti mame maştere care-şi iubesc cu
duioşie de adevărată mamă copiii vitregi. Aici nu întâlneşti soţie îngâmfată de zestrea ei şi mândră de
adulterele ei sau de soţul ei din care a făcut un sclav! Zestrea cea mai frumoasă e socotită aici cinstea
tatălui, virtutea mamei şi credinţa sotiei!
(Horaţiu)
(Deceneu) i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei, căci el era în aceasta un maestru priceput. El i-a
învăţat morala (...), i-a instruit în ştiinţele fizicii (...), i-a învăţat logica, făcându-i cu mintea superiori celorlalte
popoare (...), demonstrându-le teoria celor 12 semne ale zodiacului, le-a arătat orbita lunii, şi cum globul de
foc al Soarelui întrece măsura globului pământesc şi le-a expus sub ce nume şi sub ce semne cele 346 de
stele trec în drumul lor cel repede de la răsărit şi până la apus, spre a se apropia sau îndepărta de polul
ceresc.
(Iordanes, Getica, XI, 69-70)
Neamul geţilor, care au fost mai războinici decât oricare dintre oamenii care au trăit cândva şi aceasta nu
numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că astfel îi convinsese slăvitul lor Zamolxes. Crezând că nu
mor, doar că îşi schimbă locuinţa, ei sunt mai porniţi pe lupte, decât ar fi înclinaţi să întrepindă o călătorie.
(posibil citat din Getica lui Traian)
(Iulian, Cezarii,Traian,22)
(Cato:) Feriţi-ne, zei ceresti, ca, printr-un dezastru care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să
cadă, iar eu să mai rămân teafăr...
(Lucanus, Pharsalia, II, 295-297)
"Martial îi scrie unui prieten că în ţara Geţilor va găsi stânca lui Prometeu.
(Martial, Epigr., IX, 46)
Ce să mai spunem de britani şi de germani, care locuiesc lângă ocean, sau, ca să trecem la barbari, de daci
şi sarmaţi şi sciţi dintre care neamuri cele mai multe n-au auzit până acum cuvântul Evangheliei.
(Origenes)
Tracul Zamolxis, care învăţase pe druizi, printre altele şi divinaţia prin fise şi numere.
(Origenes, Philosophumena, I, 2, 22)
"Papa Nicolae I spune că grecii de la acea vreme numeau Latina şi Scita limbi barbare.
(O scrisoare către Împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, 865 en)
(Decebal), un rege alungat din reşedinţa sa, izgonit chiar din viaţă, fără ca să fi pierdut niciodată nădejdea.
(Plinius cel Tânăr, Epistole, VIII, 4,2)
Într-un glas se roagă ţăranii romani să-i lase a trăi cu barbarii...Şi apoi să ne mirăm că nu pot fi învinşi goţii
(geţii) când sătenii sunt mai bucuroşi să fie cu ei decât cu noi.
(Salvianus, De gubernitone, V, 8)
Geţia: este o lege a geţilor, să cânte din cythare când merg în solii.
(Theopompos, 40)
În toate Pannoniile există obiceiuri şi moravuri Romane, dar şi un fel de limbă Romană şi mulţi se ocupă şi
cu literatura.
(Veleius Paterculus)