In Gold We Trust

Pentru ca anul trecut, exact astazi, in aceasta zi de 4 aprilie, crestinii sarbatoreau Pastele, si pentru ca nici nu mai este mult pana la sarbatorile pascale din acest an, care vor incepe pe data de 24 aprilie, adica peste mai putin de 3 saptamani, ne-am gandit sa corelam oarecum aceste evenimente de mare insemnatate pentru crestini, cu modul in care se desfasoara activitatea unui cautator de comori. Dar ce reprezinta aurul, acest fals idol care pentru multi a devenit deja o credinta?

Pentru un om obisnuit, aurul jefuit de pirati, strans si ascuns pe o insula secreta sau intr-o tainica pestera de pe malul oceanului, reprezinta substanta unei comori. Insa asemenea tezaure nu prea au fost descoperite de catre cautatorii de comori. La fel de negasit sunt si comorile cuceritorilor continentului american, care au jefuit aurul si giuvaerele din temple si palate.

Aurul, transformat in lingouri sau monede, ce trebuia transportat in cala corabiilor, scufundat din cine stie ce cauze, nu este nici pe departe doar o legenda. Aurul si argintul pretinse tribut au existat si ele cu adevarat. De asemena, si minele de aur, exploatate cu pricepere, valoreaza o adevarata avere.

Tot acest aur, dar si multe alte obiecte de valoare istorica si nu numai, constituie comorile ascunse, cautate de sute de ani in intreaga lume. Odoarele bisericesti furate sau puse la pastrare sunt de obicei, ca si podoabele regale, pierdute in vremuri de razboi. Nici comorile regilor de demult, adevarate tezaure nationale, si depre care astazi se vorbeste adesea in legende, nu sunt neaparat un rod al fanteziei. Undeva, in locuri de nimeni stiute, stau ascunze zeci de cufere pline cu pietre pretioase, cu dubloni de aur sau cu statuete de argint inchinate Lunii, apartinand incasilor. Sa nu uitam de lantul de aur al ultimului imparat incas Atahualpa (1502-1533), lant care masoara 350 de pasi lungime, este alcatuit din verigi groase cat mana unui om, incat era nevoie de peste 200 de barbati ca sa il ridice. Toate acestea si multe altele s-au pierdut.

Cele 20 de care incarcate cu fildes, cu sipete pline de monede de aur si casete cu diamante, apartinand regelui african Lobengula ( plecat in lumea celor drepti in anul 1894) nu au fost niciodata descoperite.

Nu au fost gasite nici legendarele mine de aur ale regelui biblic Solomon (cca 965-926 i. Hr ), pierdute undeva in tara acum de poveste Ofir, despre care cercetatorii cred ca ar fi situata undeva pe teritoriul Arabiei Saudite. Savantii americani presupun ca ar fi vorba despre mina Madh adh Dhahab.

Bogatiile templului Siwah, Egipt, si nici mormantul conducatorului mongol Ginghis-Han ( 1155 - 1227 ), cu uriasele sale comori, nu au fost gasite. Chiar daca Gingis-Han s-a crezut stapanul lumii, dupa ce a plecat in lumea celor drepti, comorile adunate nu i-au mai fost de folos: "Aşa cum nu există decât un singur zeu invizibil în Cer, tot aşa nu se află decât un singur stăpân pe Pământ, adică eu, Gingis Han…", spunea acesta.

In lacul Titicaca din Anzii sud-americani se spune ca s-ar afla o cantitate impresionanta de aur, oferit drept jertfa.

"In padurea de dincolo de muntele cu cap de caine", undeva prin Zimbabwe, Africa, se afla orasul disparut si aurul regelui Monomotapa, cu care portughezii din Sofala, Mozambic, au practicat schimburi comerciale incepand cu anul 1504.

Undeva pe domeniul Castelului La Malmaison, de langa Paris, se spune ca se gaseste ingropata o parte a averii imparatului francez Napoleon ( 1769 - 1821 )

Pe fundul marii, langa coastele americane, se afla inca numeroase galioane incarcate cu aur si argint.

In jurul Insulelor Scily, Anglia, s-au scufundat multe nave incarcate cu comori ale Spaniei, care nu au fost readuse la suprafata, cu mici exceptii.

In Pelopones, in Golful Pylos, care acum se numeste Navarino, s-a scufundat, in anul 1827, o intreaga flota turco-egipteana, care avea la bord aur in valoare de peste 100 de milioane de euro.

Unele tezaure de mare pret au fost descoperite totusi in trecut in intreaga lume, atat sub pamant, cat si in adancurile oceanelor si marilor, dar multe comori si aur asteapta inca sa fie scoase la lumina.

Acest aur a inflacarat imaginatia multor cautatori de comori, incat pentru unii aurul si cautarea acestuia a devenit o obsesie, mai presus decat credinta. De aceea am denumit acest articol "In Gold We Trust"... Parerea noastra este ca un cautator de comori ar trebui sa demistifice substanta comorilor, adica in principal aurul, studiind mai degraba, in cercetarile sale asupra posibilei locatii a unei comori,  elemente stiintifice, istorice si arheologice, iar legendele sa fi doar un vag punct de plecare in cautarea unei comori. Nu trebuie ca pasiunea pentru cautarea comorilor sa inlature umanitatea si buna-credinta a cautatorului de comori, ci din contra, sa fie imbinata aceasta cercetare cu stiinta si buna-intelegere intre partenerii la cautare. Pentru ca pana la urma, oricat aur ar gasi, lucrurile nu se vor termina cu happy-end pentru nimeni, daca nu exista o farama de umanitate sau credinta in inima cautatorului de comori. Probabil nu putine au fost cazurile cand odata descoperita o comoara, "norocosii" si-au facut rau unul altuia, in speranta de a capata pentru sine intreagul tezaur.

Astfel, lipsa de credinta a avut ca rezultat direct o fatalitate creata chiar de catre descoperitori, prin intentiile si comportamentul lor malitios, iar mai tarziu aceste evenimente neplacute au fost fals atribuite blestemului comorii. Nu blestemul comorii, aruncat de cel care a ingropat-o asupra vitorilor posibili descoperitori, a adus necazurile asupra descoperitorilor, ci chiar ei au abatut nenorocirile asupra lor, prin deciziile rau-voitoare pe care le-au luat fiecare dupa descoperirea tezaurului. Probabil asemenea evenimente neplacute au facut ca unele comori descoperite sa fie iar pierdute, prin disparitia in urma unor tragice evenimente a celor care le-au gasit, la scurt timp de la descoperire.

Deci cautati comorile, daca nu cu credinta in Dumnezeu, cel putin cu pace sufleteasca si buna intelegere. Pentru ca viata nu e nesfarsita, pana la urma aceste valori materiale nu vor mai avea nici o insemnatate la sfarsitul calatoriei pe Pamant, iar aurul, masinile si casele fastuoase pe care cautatorul spera sa le achizitioneze cu banii de pe comoara vor fi inutile. Vor apartine unei epoci apuse, asa cum averile dacilor, romanilor, ale imperiilor otomane sau austro-ungare, ale incasilor, casele si automobilele, pe atunci de lux,  ale anilor 1900-1950, au disparut in nefiinta pentru totdeauna. Sau cel putin in ceea ce ii priveste detinatorii lor de drept. Pentru ca vrem, nu vrem, indiferent daca suntem credinciosi sau atei, zicala populara ca " Pe lumea cealalta nu iei nimic cu tine" ramane valabila...

Pentru individ in sine, comorile si aurul devin obiecte perisabile. Mai bine sa speram ca daca vom reusi sa evoluam ca spirit in timpul vietii, asa cum ne invata de fapt toate credintele, inclusiv cele scientologice, vom avea sansa unei vieti in continuarea celei pe care o avem pe aceasta planeta.

Si descoperirea acestei nemuriri a sufletului, a continuitatii existentei logice, cognitive si individuale a fiintei umane, fara nevoia unui trup fizic, trup care pana la urma cu siguranta ca va capata defectiuni si va deveni inutilizabil, ar fi bineinteles cea mai mare comoara.

PS: Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva cu aceste mici pareri personale, dar trebuia sa aduc in discutie si acest subiect. Acestea fiind spuse, sfatuiesc crestinii sa se pregateasca spiritual pentru un Paste Fericit si Curat, celor de alta credinta sau ateilor le doresc tot binele din lume, iar detectoristilor le urez si spor la cautat de comori, dar pe principii umane, cu bunatate si intelegere intre semeni.