500 de monede, descoperite sub podeaua unei biserici

500 de monede de la începutul secolului al XVIII-lea a fost descoperite sub podeaua unei biserici din orașul Obišovce, în apropiere de Košice, în estul Slovaciei. Comoara a fost găsită într-o cană de lut acoperită cu o mică lespede, în temeliile fostei biserici renascentiste, ce fusese demolată în secolul al XIX-lea.


Actuala biserică a fost construită peste vechiul lăcaș de cult. Fundațiile vechi au fost descoperite când podeaua bisericii a fost scoasă. Arheologii au explorat rămășițele structurale și au găsit tezaurul care fusese așezat sub podeaua inițială din piatră, lângă intrarea de vest.


Majoritatea monedelor sunt de tipul celor emise pentru plata muncitorilor de către numeroasele mine din ceea ce era pe atunci Ungaria Superioară. Cuprul, fierul, argintul și diverse nestemate fuseseră exploatate în câmpurile din Slovacia de est, de la sosirea triburilor maghiare în secolul al IX-lea. În secolul al XV-lea, cele cinci orașe miniere principale, inclusiv Košice, s-au unit pentru a-și promova interesele. Aveau chiar și monede emise pentru plata minerilor.

Tezaurul include, de asemenea, monede de argint, despre care se crede că au fost înfășurate separat într-un material textil, precum și câteva monede poloneze. Analizând datele de pe monede, se poate concluziona că tezaurul ar fi putut fi îngropat cel mai devreme în anul 1702.

Când comoara a fost ascunsă, Slovacia făcea parte din Regatul Ungariei, condus de Habsburgii catolici, dar aflat și sub atacurile regulate ale Imperiului Otoman. În secolul al XVII-lea, nobilii maghiari protestanți care fugeau de incursiunile turcești s-au mutat în Ungaria Superioară (Slovacia modernă), modificând temporar demografia regiunii, care devenise în majoritate protestantă. Nobilii s-au aliat cu prințul István Thököly în conspirația eșuată de a-l răsturna pe Leopold în anul 1670, apoi din nou cu fiul său Imre Thököly în rebeliunea sa anti-Habsburgică din anul 1678. Imre, aliat cu sultanul otoman, a preluat controlul teritoriilor din estul și centrul Ungariei, creând principatul de scurtă durată al Ungariei Superioare, care se conformează în mare măsură granițelor Slovaciei. Până în anul 1685 fusese însă învins în luptă de habsburgi și reușise să-i deranjeze pe turci. Marele Război între Imperiul Otoman și Liga Sfântă s-a încheiat în 1699 cu habsburgii la conducerea Ungariei. Cu toate acestea, armata țărănească a lui Thököly a continuat să lupte împotriva Habsburgilor, iar în anul 1703, prințul ungar Francisc II Rákóczi i-a condus într-o revoltă împotriva Sfântului Imperiu Habsburgic, apoi s-a angajat în Războiul de succesiune spaniolă. Rebeliunea Rákóczi a durat până la predarea sa în anul 1711.

Întrucât regiunea a trecut prin multă agitație religioasă și politică la sfârșitul secolului al XVII-lea și la începutul secolului al XVIII-lea, ascunderea monedelor era fără îndoială o opțiune principală.

Probabil preotul de la biserica locală a strâns banii și i-a ascuns sub podea, în perioade tulburi. Sursele istorice afirmă că după ce revolta Thӧkӧly s-a încheiat, cândva între anii 1685 - 1687, un preot catolic s-a întors în parohia Kysak. Obišovce, la acea vreme, aparținea acestei parohii. Preotul era orb de un ochi. În anul 1690, a orbit complet. Lăcașul de cult a fost sub administrația bisericii catolice până în anul 1705, când rebelii l-au jefuit și a fost lăsat în ruină timp de trei ani. Preotul polonez a fost expulzat și s-a întors în Polonia.