Se afișează postările cu eticheta Biblioteca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Biblioteca. Afișați toate postările

joi, 16 decembrie 2010

Tezaurul de la Pietroasa, de Alexandru Odobescu, lucrare de arheologie istorică în limba franceză

Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834, București - d. 10 noiembrie 1895, București) a fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București.



Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900).


Astfel, in anul 1889 apare la Paris lucrarea Tezaurul de la Pietroasa, lucrare de arheologie istorică în limba franceză, o lucrare extrem de interesanta, cu desene detaliate a intregului tezaur, un adevarat document istoric, o adevarata comoara pentru arheologi si cautatori de comori.

Fiindca am avut noroc sa gasesc aceasta lucrare scanata si  postata pe internet, va ofer si dvs. link-ul unde am gasit-o, pentru a o putea descarca. Fiind in format PDF, pentru vizionare este necesar sa aveti instalat Acrobat Reader ( gratuit ).

Download

Sau puteti sa o cititi, si dumneavoastra, direct pe scribd.com

http://www.scribd.com/doc/16917708/Alexandru-Odobescu-Le-tresor-de-Petrossa

Sursa: Probabil sursa originala, adica scanarea si postarea, apartine celor de la site-ul cimec.ro, asa cum am observat ca scrie in josul paginilor.

miercuri, 15 decembrie 2010

Dictionar de numismatica, pentru colectionarii de monede

A
ACCEA - monedă de aramă sau bronz,emisă de Ioan Voda cel Cumplit in 1573,numele este imprumutat de la moneda turceasca contemporana.

AES,AS - monedă romana de arama sau bronz (=12 uncii).Greutatea ei s-a redus treptat in sec.III-I a.chr. de la libra romana (asul libral) pana la 1/12 parte dintr-o libra (27,3g=asul uncial) si asul semiuncial (13,6g) dupa reforma din timpul lui Augustus a cantarit 11,37g (10scripula=1/29libra=2semis=4quadrans,16asi=1 denar)

AES GRAVE-lingou rotund turnat din bronz,care cantarea o libra (sau asul libral=aproximativ 27,28g) utilizat de romani ca mijloc de plata (bani) pentru schimb.El se diviza potrivit sistemului duodecimal,in semis(1/2),triens(1/3),quadroons(1/4),sextans(1/6),uncial(1/12).

AKCE-vezi aspru.

ALTAN,ALTUN-moneda turceasca de aur (3,55g) echivalenta cu ducatul,emisa la inceput de Mahomed al-II-lea in 1477.

ANEPIGRAFA-moneda fara legenda (text scris) care are numai reprezentari iconografice. (in poza se poate observa o tetradrahma fara nici o legenda)

ANTONIANUS-moneda romana de argint create in timpul lui Caracalla (215) dar a carui titlu va scadea treptat,desi valora 2 denari ea avea greutate de aproximativ 5g,corespunzand la 1,5 denari.prin reforma monetara a lui Diocletianus va fi inlocuita cu follis-ul.

ARGENTEUS-moneda romana de argint create de Diocletionus (3,4g=1,96 din libra) sau moneda aparuta in vremea lui Constantin cel Mare cunoscuta sub numele de siliqua.

ARGYRONOM-verificator de monede in lumea greaca si elenistica.

ASPRON TRACHY-moneda bizantina de electron sau billon numita si stamenon sau stamena.

ASPRU-moneda bizantina de electrum emisa de la Alexios I Comnenus in 1093,moneda bizantina de argint care a fost emisa in Imperiul de la Trapezunt (1235-1446),moneda de argint emisa in hanatele tatarasti (1266-1780),cea mai mica moneda turceasca de argint (=akce) emisa de la 1326 pana in 1780 si care valora 1/3 para sau 1/120 piastru,valoarea sa a scazut continuu
ASSARION-moneda greceasca de bronz din timpul Imperiului Roman (numele deriva de la as) avea multipli notati cu literele A,B,Г,Δ (tetrassarion),E (pentassarion)
AUGUSTALES-moneda medievala de aur care imita piese romane similare din vremea lui Augustus,dar care avea pe avers bustul lui Fredrich II Hohenstanfen,in timpul caruia se bate prima oara,la Messina si Brindisi (1231)

Aureus_Septimius_Severus-193-leg_XIIII_GMV

AUREUS-moneda romana de aur aparuta in vremea Republicii (la inceput cantarea 6,80g iar in sce.I a.chr. atinge 10,9g si care de la Augustus are greutatea de 7,96g (7 scripula=1/41 libra)=2 AV quinari=25AR=50Q de argint=100HS=200Dp=400AE=800S=1600Qd.In timpul lui Diocletian (295) 1 aureus va cantari 5,46g (1,60libra) iar de la Constantin cel Mare greutatea lui va scadea sub 6g si va fi inlocuit de o noua moneda de aur (solidus).Dintre cei mai cunoscuti submultipli sunt aureus quinarius,semis (=1/2 de la Caesar),triens (=1/3,de la Alexander Severus)

AUREUS QUINARIUS-moneda romana de aur,care de la Augustus cantareste 3,998g (3,5 scripula=1/82 libra) si valoreaza
1/2AV=12,5AR=25Q=50HS=200AE=400S=800Qd. Dispare la inceputul sec.IV.

AVERS-una din cele doua laturi (fete) ale unei monede care contine informatia cea mai importanta si pe care se afla insemnele autoritatii care garanteaza titlu,greutatea si valoarea emiterii (lat.aversus=opus).


B
BAIOCCO- moneda de argint si mai tarziu de bronz,batuta se pare la Bayeux (1725) de catre papii si prelatii din Bologna (11,80g)

BAKIR-moneda turceasca de bronz.

BAN-moneda de argint,initial echivalenta cu un denar,emisa de banii Slavoniei (1255-1325) si principii Tarilor Romane (3 bani=2 denari).A fost adoptat de sistemul monetary romanesc modern (prin legea din 1867) fiind considerat cea mai mica moneda (1/100leu).

BANCNOTA-ban de hartie confectionat prima data in China pe la 840.Marco Polo descrie astfel banknote emise in timpul dinastiei Yuan (Kublai Klan) din hartie de lemn de dud pe care se inscriau numele oficialilor si sigiliul sefului monetariei,era folosit nominalul Kwan (=1000).In Europa se emite o bancnota in 1661 (Suedia).Astazi bancnota reprezinta un insemn emis de autoritate cu valoare nominala obligatory.

BASILIKON-moneda bizantina care imita grosul Venetian de argint.

BATZ-moneda de argint din sec.XV (Berna,1492) in special din sudul Germaniei (=4Kreutzer)

BILLON-aliaj de argint (sub 500/1000) cu un metal inferior (arama,plumb) si a fost folosit la fabricarea unor monede antice si medievale.

BRACTEAT-moneda foarte subtire de argint (lat.bractea=foaie de metal) cu greutatea situate de obicei sub 1g si diametru intre 20mm-45mm ce a impus imprimarea numai pe una din fete:a aparut dintr-un pfenning foarte subtire intre 1120-1130/1140 si 1200 in timpul Hohenstanfenilor,continua si in sec.XIV-XVII sub numele de “pfenningi goi”. Reprezentarile cele mai utilizate au fost atributele sacre,Sf.patroni (Sf. Stefan la Holbenstadt,Sf.Mauriciu,patronul Sf.Imperiu),arcadele romanice si chiar inaltii ierarhi (episcopi) dar nu lipsesc si marii feudali (Reiterbracteate),uneori lipseste legenda,mai este cunoscut si sub numele pfennig-cruce sau leichte pfennige.

C
CARBOAVA-vezi rubla

CAMP-spatiul liber neimprimat (fara reprezentari si legenda) de pe o moneda atat pe Av cat si pe Rv

CENTENIONALIS-moneda romana mica de bronz (cu putin argint,de circa 10/1000-40/1000) din perioada 318-348 (dupa follis) la inceput avea greutatea de 2.5g,dupa 336 coboara la 1.7g si din 356 urca din nou la 2.59g,greutatea medie se incadra intre 1.98g (Roma) si 2.38g (Siscia).In urma reformei monetare din 348 nu va mai contine argint.A circulat alaturi de pecucia majorina (eventual o subdiviziune a a cesteia=1/2) si s-a mentinut pana la sfarsitul Imperiului.Este cunoscut si sub numele de nummus centenionalis.

CHO GIN-moneda medievala japoneza de argint sub forma de bara (gin=argint,cho=lung)

CISTOFOR-moneda aparuta in Asia Mica,dupa 188 a.chr. in valoare de 4 drahme attice sau 3 denari (11.5-12.5g) numele provine de la cysta mystica de pe avers,de unde scapa un sarpe,aluzie la Misterele dionysiace ale Pergamului.Marcus Antonius,Augustus si imparatii de mai tarziu (indeosebi Hadrianus) au emis monede de argint cu o greutate asemanatoare (cistofori imperiali)

CONTORNIAT-piesa avand forma unei monede de bronz,imprimate adanc,mai ales cu o linie marginala (37/38-42.45mm) aparuta in sec.I ,a fost folosita mai ales in a doua jumatate a sec.IV si in timpul celui urmator,pe avers erau imprimate efigiile unor imparati sau personalitati renumite ale Antichitatii (Homer,Alexandru cel Mare,Nero ,Traianus,etc.) iar pe Rv apar imagini din viata circului sau din mitologia referitoare la Alexandru cel Mare,pe Av dupa batere are gravate o ramura de palmier si monograma PE.Nu se cunoaste exact destinatia lui dar se presupune ca avea functia de jeton,ca distributie pentru invingatorul unei intreceri,ca billet de intrare la diversele spectacole sau ca amuleta/talisman,exista aproximativ 842 de tipuri.

CONTRAMARCA-semn mic variabil (scris sau imagine) imprimat de obicei sub forma unei stampile rotunde sau rectangulare (cu divinitati,simboluri,sigle,monograme,etc.) care se aplica in Antichitate pe unele monede.Contramarca avea rolul de o confisca puterea circulatorie (acceptare/repunere) a unei piese monetare sau de a o investi cu alta,noua intr-o anumita arie si intr-un anumit timp (in general autorizare ca mijloc de plata). Folosita la inceput in lumea greaca a fost adoptata si de cea romana apare si pe monedele celtice si dacice dar in acest caz a avut un rol decorative.

COROANA-unitate monetara aparuta in Evul Mediu dar folosita si astazi (Suedia,Cehia,Estonia)

CRAITAR-vezi Kreutzer

CUPELARE-procedeu empiric de eliminare a impuritatilor din metale pretioase,prin arderea (oxidarea) plumbului dintr-un amestec de plumb si metal pretios intr-o tigaie speciala sau cuptor (=cupelare) in limba germana semnifica argint ars.


D
DALER-moneda suedeza de bronz (sec.XVIII)

DAREIKOS/DARIC-moneda persana de aur (8.41g) sau de argint (5.6g) batuta prima oara la Darius I (521-485 a.chr.),1 dareikos aur=20 sigloi.

DENAR(ius)-moneda romana de argint aparuta in timpul Republicii (4.5g si apoi 3.97g) care de la Augustus (27 a.chr.) a cantarit 3.89g (3.4 scripula=1/84 libra=2Q=4HS=8Dp=16AE=32S=64Qd.Isi micsoreaza treptat greutatea (3.41g sub Nero) si titlu (500/1000 sub Septinius Severus),de la Caracalla este inlocuita tot mai mult de antoninianus.Denumirea se foloseste si in Evul Mediu pentru pfening (denari de Friesach) care valora 1/12 schilling (1/240 libra carolingiana),denarul unguresc era echivalent cu 2 oboli.Si in Tarile Romane este atestat de la Vlaicu,in Muntenia si in sec.XVI in Moldova.In zilele noastre Algeria,Iordania,Libia,Tunisia si alte tari arabe folosesc numele dinar pentru unitatea monetara curenta.

DENARIUS BANALIS-moneda de argint emise de banii Slavoniei dupa (1255) copiind modelul denarului cu o greutate de 0.927g si 875/1000 titlu.

DENERAL-greutate mica de sticla (1.810g) care avea forma unei monede si era utilizata la cantarirea monedelor de aur.

DENGA-moneda ruseasca medievala la inceput de argint si mai tarziu de cupru (1/2kopeica).

DICKEN-moneda de la sfarsitul Evului Mediu (Elvetia si sudul Germaniei) care copiaza moneda din Italia de Nord
DIRHAM-cunoscut si sub numele de dirhem era un nominal arab standard de argint (2g) care imita drahma sasonida si avea o greutate variabila dupa timp si loc,termen folosit si pentru monedele arabe de argint,dirhemul otoman a aparut la inceputul sec.al XVI-lea (4.8g si 666/1000) si la inceput valora 5 aspri.In Tarile Romane se numeste si padisah(iu) sau sah(iu) se folosea la plata tributului.

DOLAR-moneda folosita astazi in SUA,Australia,Canada,Noua Zeelanda,etc.A avut ca model thalerul german iar numele ii provine din olandeza (vezi thaler)

DRAHMA-moneda de argint greceasca folosita si in epoca elenistica.reprezinta 1/100 dintr-o mina si este egala cu 6 oboli.La inceput potrivit cu mina greababiloneana (8.40g) apoi 2.90g in sistemul ponderal corintic,4.37 in cel enboico-attic si in cel eginetic 6.24g.Ca multipli se pot enumera didrahma (2 drahme) si tetradrahma(4 drahme) iar ca submultiplu cel mai utilizat hemidrahma (1/2 drahma).Greutatea sa variaza potrivit cu diferitele sisteme ponderale antice si cu o anume perioada (=1/8ucia=3.411g)

DUCAT-moneda venetiana intai de argint (vezi si matapan) apoi de aur (vezi zecchin) intre 1284-1545.Din sec.XVI este imitat si in alte tari europene inclusive Imperiul Habsburgic si Transilvania,numele sau este folosit pentru a desemna si nominalul cel mai mare din sistemul monetar al Tarilor Romane (Vlaicu) care echivala cu 1.5 denari sau 3 bani.

DUPONDIUS-moneda romana de alama care de la Augustus a cantarit 13.64g (12 scripula)=1/24 libra)=2AE=4S=8Qd.

DUTKA-In Evul Mediu se numesc astfel monedele poloneze echivalente cu 3 grosi care circulau in Tarile Romane. Din 1594 a emis o moneda similara si Principatul Transilvaniei.


E
ECU-moneda farnceza medievala de argint,echivalenta cu thalerul.Unitatea monetara conventionala a U.E. din 1979 in cadrul Sistenului Monetar European (SME).

EFIGIE-reprezentare reliefata pe monede a unei efigii umane sau mitice intreaga sau partiala (cap,bust,etc.) din fata sau din profil
ELECTRUM-aliaj natural sau artificial de aur si argint (grecesc,latinesc:electron) din care s-au batut primele monede.

ESTERLINI-emisi de Henric III al Angliei (1216-1272) dupa modelul denarilor-pfenigi (sau pennies).

EURO-noua moneda europeana adoptata de catre Uniunea Economica si Monetara Europeana la 1 ianuarie 1999 si care este folosita de la 1 ianuarie 2002,(exclusive de la 1 martie 2002) in 12 tari member ale U.E. (Austria,Belgia,Finlanda,Franta,Germania,Grecia,Irlanda,Italia,Luxembourg,Olanda,Portugalia,Spania-date statistice anului 2002,ianuarie).Exista monede de 1,2,5,10,20,50 euro centi si de 1,2 euro.

EXAGIUM-unitate de greutate si pond folosit la cantarirea unui anumit tip monetar (mai ales de aur) Exogia (sau hexagia) erau confectionate din bronz (pentru cele din sticla vezi deneral) cu o forma rectangulara sau rotunda si cu efigii,monograme,sau inscriptionarea cuvantului respective (exagium).

EXERGA-parte inferioara a unei monede (cel mai frecvent pe revers) delimitate printr-o linie de restul campului si care cuprinde informatii suplimentare (sigla,simbol,monograma)

F

FILLER-moneda ungureasca marunta (billon) al carei nume deriva din cel al Heller-ului.Prima oara apare intre 1390 si 1427,cand este cunoscut si sub numele de micul ,,denar,, sau parvus cu un titlu de 335/1000.Cu acelasi nume este cunoscuta moneda ungureasca marunta (din 1893)

FLAN-vezi pastila monetara (starea bruta a unei monede)

FLORIN-moneda de aur fin (=3.5g,24 karate) emisa pe la 1252 la Florenta,pe Av are imprimata floarea de crin preluata de la stema orasului (fiorino d’oro).A fost imitat in numeroase tari europene si a servit ca model pentru ducatul (techin) Venetian sau guldenul olandez.Cu acelasi nume este cunoscuta si moneda de argint emisa in Imperiul Habsburgic in sec.XIX.

FOLLAR-moneda mica de bronz,batuta de orasele italiene (inclusiv coloniile genoveze de la Marea Neagra) in Evul Mediu.

FOLLIS-moneda romana grea de cupru (cca.9-11g) care a aparut dupa 294,ulterior greutatea sa a scazut pana la 4.48g si chiar 1.50g (Constantin cel Mare 335).La inceput a avut in compozitie si o cantitate scazuta de argint.Va fi inlocuita in sec.IV nominaluri mai mici dar va reaparea in urma reformei monetare initiate de Anastasius (498) cand o astfel de moneda va fi marca ta cu litera M (gr.cifra 40) echivalenta cu 40 nummia,exista si piese mai mici de 20 (K).10 (I) si 5 nummia-E,cele echivaland cu o unitate nu au marca de valoare,se va mentine pana in 1901.

FRANC-moneda de aur creata in 1360 de catre regele Frantei Ioan cel Bun,in urma eliberarii sale din captivitatea engleza (franc=liber).Din 1557 (Henri III) bate si de argint.Numele monedei de argint,recreate din 1798 si folosita pana nu demult in Franta (metal comun din 1920),Belgia,Elvetia,are 100 centime.

FRIEDRICH-pentru a inlocui ducatii olandezi,Friedrich II bate din 1750 o noua moneda de aur (=6.055g=16.89marci

G
GALBEN-numele folosit current in Tarile Romane pentru monedele de aur medievale sau moderne.

GRIVNA-unitate de cont si moneda folosita in Rusia medievala )1/2 pound rusesc=409.5g care echivala la inceput cu o rubla).Primele grivne aveau forma unor lingouri romboidale sau de ,,limba’’ pe care erau gravate semne si legende in caractere chilirice si se foloseau ca mijloc de plata.(moneda actuala a Ucrainei)

GROS-moneda de argint care valora 10-12 pfennige si a fost batuta prima data de Venceslav II in jurul anului 1300,la Praga (grosi de Praga).A fost imitate si in alte state medievale din Europa,inclusin in Moldova (Petru Musat)

GROS TOURNOIS-moneda de argint (lat.grossus=mare) valorand un sou care a fost batuta prima oara la tours de Sf. Ludovic (1266),a fost model pentru Grosch (Germania) si grosso (Italia)

GULDEN-moneda de aur emisa de Boemia pe la 1325 si care reprezenta varianta germana a florinului/zecchino cu aceeasi greutate (=3.5g),in locul florii de crin sunt reprezentari ale unor sfinti (mai ales Sf.Ioan Botezatorul),numele monedei olandeze inainte de 1 ianuarie 2002.

GRUS sau GURUS-vezi piastru.

H
HETCA-moneda care avea 1/6 (meris) din greutate si valoarea unei monede mai grele din seria respective (1/6 de stater sau diobol de aur.La Atena avea 1.40g

HELLER-moneda de argint batuta pentru prima oara la Hall in Suabia (1200) de obicei fara legenda.In Germania devine piesa de bronz din a doua jumatate a sec.XVIII ,moneda divizionara (1/10 coroana) austriaca intre 1893-1920.

HEMIHEKTA-1/2 hetca (0.77g) Atena

HEXAGRAMA-moneda de argint (=6 scripula=1/12 solidus) create de Heraclius (610-641)

HISTAMENON,(stamenon)-moneda de aur de la Nicephorus II (963-969) inlocuind solidus-ul,treptat devine mai subtire si mai plata iar mai tarziu este concave (trachy=scyphatos) ca o cupa mica din sec XI scade de la 24k la 8k.

HYPERPYRON,iperper,perper-moneda de aur create de Alexios I Comnenus (1092) care a avut la inceput 20.5k (4.42g=1.72 libra iar mai tarziu 12-14k.In 1376-1379 este inlocuit cu hyperperul de argint ca unitate de calcul,numele sau fiind preluat de taxa vamala in izvoarele medievale romanesti fiind cunoscuta sub numele de ,,parpar’’

HYPERPER TRACHYS-moneda de electron care a avut la inceput 6k,iar mai tarziu 3k.

I

ICOSAR-moneda otomana de aur valorand 20 de piastri (1822-1838)

IRMILIC-moneda turceasca de argint (=1/2 piastru=20 parale) intre 1703-1805.

J
JETON-piesa metalica de mici dimensiuni folosita in Evul Mediu pentru calcule contabile pet abele sau panze.In Franta (fr.jeter=a arunca),din timpul lui Ludovic XIV membrii Academiei primeau cate o piesa monetiforma din argint (jeton) pentru fiecare sedinta la care erau prezenti,care putea fi echivalenta in numerar (vezi si tessera).

K

KHALKOS- monedă grecească de bronz (între 8 şi 12 khalkos=obol), are subdiviziuni: dikhalkos, trikhalkos.

KLIPPE- monedă medievală rectangulară sau triunghiulară, termenul semnifică - tăiată. Majoritatea au fost monede de necesitate, în sec XVI au fost emise astfel de monede de aur şi de argint în Suedia în timpul războiului civil din anii 1568-1569 (klippings).

KOBAN - monedă medievală mică de aur japoneză care avea pe avers imprimat nominalul iar pe revers greutatea şi conţinutul.

KOPEICĂ - monedă rusească de argint care după 1689 pe avers reprezenta pe ţar călare cu o suliţă (kobje). În timpul lui Petru cel Mare devine piesă de aramă.

KOSON- monedă de aur care imită pe cele romane, deşi are greutatea staterului greco-macedonian, numită astfel după numele gravat pe ea. Au fost găsite aproape exclusiv în zona centrală a Daciei.

KREUTZER-la început se chema ZWANZIGER şi a fost emis de Meinhard al II-lea de Gorz(Tirol), în 1271, pe avers are o cruce cu dublă traversă - radkreutz, din sec. al XIV-lea s-a numit kreutzer, româneşte crăiţar sau creiţar, habsburgii o bat pentru Transilvania din 1710(Ag), între 1761-1765 este emisă de bronz.

KURUŞ - monedă turcească de Ag echivalentă cu thalerul. Moneda actuală a Turciei subdiviziunea lirei.

KWARTNIC- monedă poloneză de Ag, 1,5 g emisă de Cazimir al III-lea pentru halci în 1342-1370.

KINA- Papua Noua Guinee, este numele în limba papuană dat unor cochilii de scoici în formă de semicerc care au fost utilizate ca bani în schimburile comerciale în Noua Guinee, o kina =100 toea.

KUNA- moneda naţională a Croaţiei, în limba croată înseamnă jder, blănurile acestui animal erau folosite ca monedă de schimb în Evul Mediu.

KYAT- Myanmar, în limba burmesă kyat înseamnă rotund şi plat, kyot a fost în sec. XIX o unitate de greutate având cca 16,33 g.

KWACHA - moneda naţională în Zambia şi Malawi, în limba bembă înseamnă zori de zi şi îşi are originea în sloganul naţionalist zambian new down of freedom, adică noii zori ai libertăţii, 1 kwacha malawi=100 matambala în limba indigenă bantu înseamnă cocoşel, 1kwacha Yambia=100 ngwee în limba bantu ngwee înseamnă strălucitor.

KWANZA - Angola, provine de la numele râului Kwanza, iar subdiviziunea sa lwei de la un afluent al râului Kwanza.

L
LINGOU DE AUR- formă în care se vinde şi se păstrează în rezerve şi tezaure aurul ca marfă, standard cântăreşte 400 uncii adică 12,4414 kg. Există şi de alte greutăţi şi dimensiuni: 1 kg, 500 g, 100 g, 100 uncii, 10 uncii. Purităţile uzuale sunt 999,5 şi 999,9, acesta din urmă fiind considerat aur pur.

LÂSCAIE- monedă veche de aramă echivalând jumătate de para.

LEFT- monedă de Au sau Ag în componenţa unei salbe.

LEPTON- cea mai mică monedă grecească de bronz.

LEVĂ- unitatea sistemului monetar în Bulgaria.

LEU- sub acest nume este cunoscut talerul-leul olandez în ţările române în sec. XVII-XVIII. Monedă românească de cont în sec. XVIII care echivala cu 40 de parale, prin legea din 14/26 aprilie 1867 reprezintă unitatea monetară a sistemului monetar naţional al României, 1 leu avea 100 de bani. Şi unitatea monetară a Republicii Moldova foloseşte acelaşi nume(1993).

LIBRĂ- măsură romană de greutate şi valoare, libra canonică =327,45 g=12 uncii, mai este atestată şi libra romană de calcul târzie, logariki litra = cca 322,3 g, există şi libra romană de Ag =335,7 g. De curând s-a propus valoarea convenţională de 318,75 g pentru libra romană care corespunde mai bine greutăţii medii a monedelor de Au. Libra bizantină târzie sec XIV a avut cca 318 g. În timpul lui Carol cel Mare libra îndeplineşte şi rolul de unitate de cont cca 367 g, în evul mediu este unitatea de calcul şi în vestul Europei este egală cu 240 denari.

LIRĂ- monedă folosită în mai multe ţări:Italia, Turcia Marea Britanie, Irlanda, etc. La început a fost o unitate de cont- libra carolingiană.

LITRA- etalon ponderal şi monetar grecesc precursor al librei romane=1/2 mina attică=1/2 libră=12 uncii. Monedă de Ag care cântărea cca 0,86 g fiind asimilată obolului, se numeşte nomos când este de bronz.

LUDOVIC/LOUIS- monedă franceză de Au emisă din 1640 care avea pe avers capul şi legenda cu numele regelui Ludovic. Greutatea acestei piese coboară treptat în 1709 la 7,02-7,28 g până la 6,78 g în 1743.

LARI- moneda naţională a Georgiei care a înlocuit rubla în 1993, când au apărut cupoanele lari care au fost retrase în 1995 şi introdusă moneda lari. Lari este un cuvânt georgian vechi care înseamnă o comoară, o avere, 1 lari =100 tetri, tetri înseamnă alb făcând referire la culoare monedelor de Ag.

LAT- Letonia este de fapt denumirea ţării în limba letonă, latvija, lati şi latu sunt formele de plural.

LEMPIRA- Honduras este numele unui şef indian care s-a opus stăpânirii spaniole.

LECA- moneda naţională a Albaniei, denumirea se pare că vine de la o prescurtare a numelui lui Alexandru Macedon. Altă ipoteză susţine că numele monedei naţionale a Albaniei îşi are originea în sec. XV şi provine de la numele unui prinţ albanez LEK DUKAGJINI (1410-1481), contemporan cu Skanderbeg care a luptat împotriva turcilor şi a lăsat albanezilor un cod de legi.

LIRĂ STERLINĂ- pound sterling, moneda naţională a Marei Britanii dar utilizată şi în alte ţări, denumirea de liră sau livră vine de la greutatea iniţială de o livră, pound a monedei. Pound provine de la cuvântul latin pondus, prima liră a fost bătută de William Cuceritotul regele normand care a cucerit Anglia în 1066. Lira iniţială a lui William Cuceritotul era bătută în Turnul Londrei astfel că era denumită şi lira din turn sau tower pound şi cântărea o livră de Ag. Lira era de cca o jumătate de kg şi greu s-ar fi putut folosi în circulaţie astfel că erau utilizate unităţi de greutate mai mici, cea mai utilizată fiind cea care corespundea la a 240- a parte dintr-o liră numită penny. Acest sistem propriu de diviziunea lirei în 240 de penny a fost utilizat în Anglia până în 1971 când s-a trecut la sistemul zecimal.

M
MAHMUDEA- monedă otomană de Au cu 2 valori, după greutate şi titlu=4,80g/4,70g= 25/16 piaştri.

MAJORINA- cunoscută şi ca pecunia majorina ea este o monedă mai mare de billon apărută în sec IV, avea 3,5 g -7,5 g şi care a înlocuit follis-ul uşor.

MAMEITĂ- monedă medievală mică japoneză sub formă de boabă, maneita= bob de fasole, folosită ca submultiplu al piesei cho gin.

MANGÂR- monedă turcească de aramă bătută iniţial de Osman(1299-1324) dar mai ales în sec.XVI. De regulă se băteau după un interval de trei ani când se schimba tipul monetar şi piesele anterioare erau devalorizate potrivit cu valoarea metalului( =3,20g=1 dirham de cupru=1/8 aspru) . O monedă asemănătoare bate şi Despot Vodă.

MARCĂ- unitate de greutate şi de cont din imperiul Carolingian, apărută în jurul anului 1000, marca de koln avea 234 g, cea de la Viena 280g iar cea din Erfurt era de 235g. În acelaşi timp moneda folosită de Germania şi Finlanda până în 2002.

MATAPAN – a fost o monedă de Ag veneţiană emisă de dogele Eurico Dandolo (cca. 1202) care cântărea 2,178g (puritate 965 la 1000 ) cu valoarea de 12 denari sau 26 piccoli.

MILLIARESION/MILIARCUSE – monedă romană de Ag creată în timpul li Constantin cel Mare (4,55g=1/14 solidus=1/72 libra) şi care durează până la Heraclius când este înlocuită cu o monedă mai mare, hexagrama.

MINĂ – unitate ponderală şi de cont folosită în lumea greacă, o mină =50 stateri=100 drahme, era variabilă potrivit cu diverse sisteme, attic=436,6g şi eginetic=623,7g. Conform calculelor metrologice în sec. V-II î.e.n. în lumea greacă se utiliza mina de 425g, provine probabil din Babilon unde cântărea 504g.

MONGO - moneda Mongoliei, în limba mongolă înseamnă Ag.

MALOTI – unitatea monetară a statului Lesotho, este echivalentă cu randul sud-african.

MARC BANCO – denumirea monedei de cont utilizată de banca din Hamburg, înfiinţată în 1619 pe aceeaşi bază ca băncile din Veneţia şi Amsterdam. În marc banco erau convertite potrivit cantităţii de metal preţios pe care o conţineau, lingourile şi monedele efective depuse de clienţi la bancă. Marc banco se subdiviza în 16 schilingi, la 15februarie 1873 marc banco a fost înlocuită cu Reichsmark.

N
NOMISMA/NOMISMATA – monedă bizantină de aur 4,413g, bătută în timpul împăratului Constantin II Copronymos( 741-745) şi care înlocuieşte complet solidus-ul din 963, titlul său scade mai ales la Nicephorus III Botaniates ( 1078-1081) când ajunge la 8K, după reforma monetară din 1092 va fi în locuită de hyperper sau perper.

NUMMUS/NOUMMION – monedă romană de bronz din sec IV şi V ( cca 1g=1/40 follis) nu mai este emisă din vremea lui Anastasius (498) când încep a se bate doar multiplii săi, follis. Prin nummus romanii înţeleg monedă în general.

NUMMUS CASTRENSIS – monedă romană de necesitate care a fost emisă de către generali în atelierele din taberele militare cu scopul satisfacerii nevoii urgente de plată a ostaşilor.

NUMISMATICĂ – disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul evoluţiei şi caracteristicilor monedelor şi medaliilor al tehnicii baterii acestora al sistemelor şi circulaţiei băneşti.

O
OBAN – monedă medievală japoneză de aur care avea înscrisă cu cerneală indiană pe avers semnătura gravorului.

OBOL – monedă şi unitate ponderală mică de origine grecească echivalentă cu 1/6 drahmă=1/48uncia=0,868g. Un obol de Ag cântărea 0,73g în sistemul attic sau 1,04g în cel eginetic. Mai târziu apar şi obolii de bronz, are multipli: diobol, triobol şi submultipli: hemiobol= 2 tertamorion. Numele său provine de la lingourile de fier cu greutatea determinată şi sub forma de frigăruie care se foloseau înainte de apariţia monedei în cadrul schimburilor intermediate. În evul mediu obol se numeşte moneda mică de Ag care era egală cu ½ denar.

ONLUC – monedă turcească de Ag echivalentă cu 10 aspri.

ORT – unitate ponderală medievală egală cu 1/8 marcă şi monedă poloneză de Ag, 1587 care valora ¼ thaler.

ORE – a suta parte dintr-o coroană suedeză, norvegiană şi a insulelor Feroe. Originea se află în cuvântul din norvegiană veche – eyrir – adică monedă de Au care îşi are rădăcinile în moneda romană aureus ( aurum în limba latină înseamnă aur)

P
PAISA – subdiviziuni a rupiei în India, Bangladesh, Nepal, Pakistan. Îşi are originea în cuvântul sankrit – padamsah – care înseamnă sfert. Până în 1959 în India şi Pakistan paisa era egală cu un sfert de anna şi 1/64 dintr-o rupee.

PESO – monedă naţională în Mexic, Columbia, Rep. Dominicană, Cuba, Uruguay, Chile, Guineea Bizau până în 1997, Argentina Philippine. Peso a fost introdus în Spania de regele Ferdinand şi regina Isabella care au reformat sistemul monetar spaniol în 1497. Iniţial peso se diviza în 8 reales, submultiplii peso au devenit baza sistemului monetar bazat pe Ag din timpul imperiului spaniol de după reforma monetară din 1772-1786.Peso a rămas moneda principală în cele mai multe colonii spaniole din continentele americane si după ce acestea şi-au obţinut independenţa . Când aceste ţări au trecut la sistemul zecimal,în unele,peso a fost înlocuit cu denumiri locale: sol-în Peru, bolivar - în Venezuela, sucre- în Ecuador, colon – în Salvador şi Costa Rica, balboa – în Panama, lempira – în Honduras, quetzal - în Guatemala, cordoba – în Nicaragua şi boliviano în Bolivia.

PULA- moneda naţionala a Botswana, chiar daca la prima auzire le stârneşte râsul multora dintre noi, acest cuvânt înseamnă ploaie în limba setswana. O pula =100 thebe.

PITAC- monedă divizionară austriacă din aramă cea a circulat odinioară pe teritoriul Romăniei de azi.

PIŢULĂ - monedă a Imperiului austro-ungar în valoare de 10 creiţari,ce a circulat în Transilvania şi Bucovina de nord păna la 1918.

POL – monedă (bancnotă) valorând 20 de lei echivalent cu un napoleon sau cu un imperial. Numele provine de talerul leu al ţărilor de jos folosit ca monedă de ca monedă de calcul în ţările române în sec XVI-XVII. Un pol reprezintă jumătate ( slavonă), prin extensiune denumirea ca desemna un instrument bănesc echivalent cu 20 de unităţi.

PARA – para/bara/fada înseamnă în turceşte Ag. Sau bătut nu numai monede de Ag. (1623) valorând 3 aspri (=1,10g=3aspri=1/40piastru) ci şi de aramă 1844.În Ţările Române paraua este o unitate monetară de calcul (=1/40 dintr-un leu de calcul) în timpul ocupaţiei ruseşti (1772-1774) se emit la Sadagura piese de aramă pentru ambele Principate care valorau 2 sau 3 parale, respectiv de 3 denghi şi 3 copeici.

PECUNIA – nume utilizat de romani pentru bani, în general, şi în special monedă, care provine din cuvântul pecus (limba latină – animal mic) amintind perioada premonetară dar şi aes signatum , pe care erau imprimate reprezentări de animale.

PENGO- monedă creată în 1927, în Ungaria (100 filler)

PENNY- cea mai mică monedă de argint , ulterior se bate din bronz.

PESETA- monedă spaniolă până la 1.01.2002, a fost adoptată prima oară ca monedă naţională în 1859.

PFENING DENAR – monedă de Ag. creată de Carol cel Mare (768-814) cântărind aproximativ 1,52g (1/240 libra), 12 denari valorau 1 sou , 20 de sous alcătuiau libra. Ea a constituit una dintre cele ami cunoscute monede ale Evului Mediu sub numele de penning (Suedia) Până de curând reprezenta 1/100 dintr-o marcă germană.

PHILIPEI – stateri de aur emişi de Filip al – II-lea regele Macedoniei.

PIASTRU – monedă turcească de Ag. bătută din 1867 (Soliman II) şi numită iniţial gruş =40 de parale=19,24g cu titlu de 835 are ca submultipli irmilicul ( =1/2) paraua, akce sau aspru iar ca multiplu iusluk ( 32,40g=2,5 piaştri=100 de parale).

POLGROS – monedă poloneză de Ag egală cu o jumătate de gros.

POLKER – monedă suedeză de Ag ( Gustav Adolf II) bătută la Elbing în 1632.

POLOTNIC – monedă mare rusească de Ag emisă de Petru cel Mare egală cu o jumătate de rublă egală cu 50 de copeici.

POLTORAK – monedă poloneză de Ag sau billon emisă din 1614.

POLTURA – în ţările române se mai numeşte astfel moneda de billon (=1,5 gros).

POND – echivalent al unei unităţi de greutate concretizat printr-o bucată de metal de formă rectangulară sau rotundă ( cu mâner sau perforată) cu diferite reprezentări, monograme,simboluri, inscripţii, numele magistratului sau localităţii şi indicarea valorii. El aparţine unui anumit sistem monetar cum au fost în antichitate cel babilonean, fenician, eginetic, emboic – attic şi roman.

PORTUGUES – monedă de Au emisă prima dată în sec XVI de către Portugalia şi care a avut drept model guldenul (=35g).

POTRONIC – numele sub care mai este cunoscut trojakul în Moldova.

Q
QUADRANS – unitate ponderală ( ¼ din libra sau din as) şi monedă romană de cupru care în timpul Republicii era echivalentă cu aes grave, iar de la Augustus este o piesă miă de bronz, s-a menţinut până în sec II.

QUINARIUS – monedă romană de Ag (=1/144 libra =2 scripula) cu valoarea iniţială de 5 aşi, de la Augustus a valorat ½ denarius sau 8 aşi şi a cântărit 1, 94 g( 1,7 scrupulum=1/168 libra), dispare treptat în timpul Imperiului.

QUETZAL – moneda naţională a Guatemalei, quetzal este denumirea unei păsări autohtone cu penaj verde-auriu foarte frumoasă devenită simbolul naţional al ţării.

R
REAL - monedă spaniolă de Ag emisă la început în Castilia apoi şi în Mexic.

ROMANAT – unitate a sistemului monetar proiectată în timpul lui Al.I.Cuza.
ROMÂN - unitate a sistemului monetar proiectată în timpul lui Al.I.Cuza.

RUBLĂ – unitate de cont şi monedă rusească de Ag, de la Petru cel Mare valorează 100 denghi.

RUPIA - monedă indiană de Ag( sf sec XVI) monedă actuală şi în Indonezia, Nepal, Sri LAnka.

RIAL – monedă de Au apărută în Anglia la sf "războiului celor două roze" (= 4 ducaţi=13,75 g).

RAND – moneda naţională a Africii de Sud care înseamnă Munţii Apelor Albe, care este un lanţ muntos din Africa de Sud unde se găseşte cca 40% din resursele de Au a planetei.

RAPPEN – subdiviziunea francului elveţian, derivă de la numele contelui Rappolstein care a emis în sec XIV un pfenning închis la culoare, numit pfenning negru.

REN MIMBI YUAN – denumirea completă a monedei naţionale a Chinei, în limba chineză înseamnă – banii poporului, 1 yuan=100 fen, fen în chineză înseamnă sutime.

RINGGIT – Malaezia, Brunei, în limba malay înseamnă crestat şi face referire la monedele spaniole de Ag care au fost utilizate în zonă.

S
SUSTAC – monedă poloneză de aramă de mică valoare care a circulat şi pe teritoriul de azi a României.

SCHILLING – unitate de cont şi monedă germană de Ag folosită în nordul Europei.
SCRUPULUM – cea mai mică unitate ponderală romană care a fost folosită în sistemul monetar, 1/288 libra=1/24 uncia=1,13g.

SCUDO – termen folosit în Evul Mediu pentru monedele spaniole şi italiene de Au sau Ag care aveau reprezentat un scut, în timpurile moderne valora 5 lire de Ag în Italia, a dat numele monedei portugheze-escudo.

SCYPHATOS – monedă concavă în formă de cupă mică cunoscută la celţi şi geto-daci, mai târziu acest gen de monedă reapare în Bizanţ în sec X şi la cele de bronz în timpul lui Alexius I Comnenus(1091-1118). Prin folosirea acestei tehnici se urmărea obţinerea unei stabilităţi mărite a pastilei monetare în timpul procesului de batere.

SEMIS – unitate ponderală şi monedă romană de (alamă)? Care de la Augustus cântăreşte 3,41g.

SERRATUS – monedă de metal preţios (denari) dinţate pe margini cu scopul de a arăta argintul bun din interior, conform altor cercetări imită monede celtice din nordul Italiei care aveau formă de rotiţă.

SESTERTIUS – monedă mică de Ag în timpul Republicii ( =2,5 aşi=1,13g), care a devenit de bronz la sfârşitul acesteia. În timpul imperiului este principala unitate de calcul.
SEXTANS – unitate ponderală şi monedă romană.

SICLU/SIGLOS – unitate ponderală babiloneană, 8,40g=1/60 din mina de 504 g, mai târziu monedă lidiană şi persană de Ag corespunzătoare drahmei.

SILIQUA – măsură de greutate romană ( 1/144 uncia=1/6 scripulum=0,189g) şi monedă de Ag în imperiul roman târziu în valoare de 1/24 solidus. În sec V devine numai monedă de calcul.

SITOKOKKON – cea mai mică unitate din sistemul ponderal târziu şi bizantin =1/196 hexagia=0,0466g.

SOLIDUS – monedă romană de Au bătută din vremea lui Constantin cel Mare – 309 în apus şi 324 în răsărit. Cântăreşte 4,55g şi valorează 24 silikua. De la Valentianus I capătă pe revers în exercă sigla OB=obrysum, adică aur pur(24K). Numele este folosit şi pentru monedele medievale de Ag cunoscute sub numele de schilling- 1580 – Polonia, 1589 – Transilvania.

SOU – unitate d cont în vremea lui Carol cel Mare, cca 18,35 g, un sou valora 12 denari şi 20 de sous formau o libră. Mai târziu se numesc astfel şi piesele franceze sau italiene de bronz.

SOVEREIGN – monedă engleză de Au apărută în timpul lui Henric VIII – 1489, cea mai cunoscută fiind cea a lui George IV – 1824 care avea pe avers capul regelui şi pe revers reprezenta Sf. Gheorghe omorând balaurul.

STATER – dublu unităţii monetare, de Au sau de Ag când este de Ag – didrahmă, când este de Au - stater şi cântăreşte cca 8 g. La început staterul de electron avea între 14-16,5 g. Moneda de Au cu acest nume are multipli – distater, tetrastater, pentastater şi submultipli – hemistater.

STUIVER – este moneda olandeză echivalentă cu un soldo.

SUBAERAT/PELLICULATUS/SUBFERRATUS – monedă fabrică dintr-un metal inferior- cupru bronz fier şi îmbrăcată cu o pojghiţă subţire de metal preţios, realizată prin presare sau prin scufundare în metalul preţios lichid. Ele au fost emise atât de către atelierele oficiale cât şi de cele particulare fiind introduse în circulaţie cu valoarea nominală autentică.

SURFRAPARE – imprimarea pe aceeaşi monedă a elementelor corespunzătoare unui tip monetar peste altele mai vechi, ale altui tip.

SZELAG – monedă poloneză iniţial de Ag care ulterior are tot mai puţin metal preţios.

SHEKEL – Israel, înseamnă greutate şi a fost o unitate care ava cca 12g, 1 shekel=100 agorot, agora de găseşte în Torah.

SOL – Peru, sol înseamnă soare iar în cultură încă este numele zeului Soare.

SOM – Kyrkistan, în limba kirkiză înseamnă pur, curat, despre aur.

SOMONI – Tadjikistan, nume dat în onoare lui Ismail YSomoni, fondatorul primului stat samoni.

SUCRE – Ecuador, Antonio Jose de Sucre a fost un revoluţionar sud american care a luptat împotriva spaniolilor.

SUM – Uzbekistan, în uzbekă înseamnă pur, curat referitor la aur.

SFANŢ – denumire pentru o veche monedă austriacă de Ag de 20 creiţari – zwangizer.

Ş
ŞALĂU – nume românesc al monedei poloneze de Ag, billon sau bronz, pronunţat şelong.

ŞTANŢĂ – bucată de metal rezistent – bronz, oţel pe care se grava amprente – efigii, steme, legende pentru a se imprima monedelor prin batere. Pentru a fi realizată o monedă erau necesare două ştanţe. Noţiunea de ştanţă se foloseşte şi pentru a desemna rezultatul operaţiunii de ştanţare.

T
TUGRIK – Mongolia, subdiviziunea monedei naţionale mongo.

TALANT – unitate ponderală monetară şi de cont folosită pentru Ag în lumea greacă, cântărea 29,196kg în sistemul attic şi 37,142 în cel eginetic, 1 talant=60 mine.

TESSERA – obiecte metalice - plumb cositor bronz monetiforme sau triunghiulare considerate că au fost precursorii banilor de hârtie. Cele romane datează din sec I-IV d.H., se crede că au fost confecţionate cu prilejul unor evenimente faste - victorii, aniversări sau cu scop propagandistic şi erau oferite de Împărat cetăţenilor sau soldaţilor romani.

TESSERA NUMMULARIA – bară mică de os au fildeş folosită la sigilarea sacilor cu monede.

TESTON – monedă de Ag de 9,5 g creată la Milano în 1474 de către ducele Galleazzo Maria Sforza( se numeşte diken în Germania de sud).

TETARTEMORION – cea mai mică subdiviziune grecească de Ag din sec V î.H.,( 0,187g±0,01g=1/4 obol).

TETARTERON – monedă plată de Au de la Nicephorus al II-lea – 963 cu valoarea unui solidus redus. După reforma lui Alexios I se numeşte tetarteron – monedă divizionară de cupru.

TETRADRAHMĂ – monedă grecească de Ag echivalentă cu 4 drahme, 17,2 g.

THALER – monedă de Ag bătută prima dată în Saxonia ( la Joachimstahl) în 1519 de către contele Von Schlick. Mai este cunoscut şi sub următoarele nume: rigsdaler în ţările scandinave, rijksdaker în Olanda, crown în Anglia, ecu în Franţa, peso în Spania, rublă în Rusia şi dolar în America. Thalerulleu a fost emis de provinciile unite din 1975 ( 27,64 g şi 750 la mie puritate). În olandeză se numea leuwen daalders deoarece pe avers era înfăţişat un leu rampant. A fost bătut de asemenea în Transilvania 1551-1690 şi în Moldova - Despot Vodă.

TITLU – conţinut de metal nobil într-un aliaj este redat printr-o valoare raportată la mie.

TALA – Samoa de Vest, unitate monetară a cărui denumire în limba samoană înseamnă dolar, 1 tala =100 sene .

TRACHY – monedă în formă de cupă mică când este de Au se numeşte hyperper iar când este de Ag billon, iar câne este de bronz sau cupru - aspron trachy.

TRAPEZĂ – masă folosită pentru desfăşurarea schimbului de monede în lumea greacă.

TREMISSIS – monedă romană de Au echivalată cu 1/3 din solidus, 1,5 g care a continuat să fie emisă până în 886.

TRES VIRI MONETALES – cei trei magistraţi monetari însărcinaţi de către senatul Romei să supravegheze emiterea monedelor. Pe monede se prescurtează cu III Viri A A A F F .

TROC – schimb comercial în natură.

TROJAK - monedă poloneză de Ag. – triplugros = 3 groşi .Monede cu valoare nominala de 3 groşi au fost emise şi în Ţările Române – Transilvania , Moldova.

TAKA- Bangladesh moneda naţională îşi trage numele de la cuvântul tanka utilizat pentru a denumi o monedă de Ag. care a circulat din Antichitate şi până în perioada medievală.

TENGE – Kazakstan înseamnă balanţă , cântar.

TOLAR – Slovenia are aceeaşi origine ca şi dolar , adică provine de la taler

Y
YEN – Japonia , provine dintr-un vechi cuvânt chinezesc care înseamnă rotund , primul yen a fost în 1869 şi a devenit oficial unitate monetară în 1871 , în urma reformei când a fost suspendată circulaţia banilor de hârtie emişi de diversele clanuri aflate în circulaţie din secolul XVI .

U
UGHI– nume sub care este cunoscut în Ţările Române ducatul unguresc.

UNCIA– unitate romana ponderală şi de cont 1/12 libra = cca. 27.25g.

V
VICTORIATUS – monedă romana de Ag. 3.14g = 3 scripula = 1/96 libra emisă din 213 î.e.n. până în 165 e.n.

W
WIPPERMUNZEN – monedă cu un titlu scăzut de Ag. apărută în timpul Războiului de 30 de ani , kipper sau wipper desemnează oscilarea îndoielnică a balanţei.

Z
ZLOT TURCESC – contrafacere otomană sau imitaţie genoveză a ducatului veneţian.

ZARAF – persoană specializată în operaţiuni monetare în special de schimbare a diferitelor monede.

ZECCHIN – monedă de aur 3.5g bătută pentru prima oară la Veneţia de câtre dogele Giovanni Damdolo 1284 , numele său provine de la zecca , insula în care se afla atelierul monetar al statului veneţian. A fost emisă până în vremea lui Napoleon 1797 şi reluată ţi de Franz Josef 1848 - 1916. În Ţările Române este cunoscut şi sub numele de galben venetic.

ZLOT – unitate de cont şi monedă de aur în Ţările Române , numele actualei monede poloneze.

ZLOT TĂTĂRĂSC – menţionat de documentele medievale româneşti se pare că desemna ducatul veneţian de aur, 8.75g.

Sursa: http://dorutzucoinsandpapermoney.blogspot.com/2008/10/dictionar-termeni-numismatica.html

joi, 11 noiembrie 2010

Legenda pietrei sacre a dacilor

Povestea noastra incepe demult, demult, in vremuri putin povestite si mult mai putin cunoscute, in timpurile in care oamenii abia deschideau usor ochii la cele inconjuratoare si cautau din ce in ce mai mult sa gaseasca folosinta in lucrurile ce pareau a fi de ajutor din mijlocul naturii-mama. Ei nu stiau sa construiasca, uneltele abia se ivisera in viata de zi cu zi si erau greoaie, primitive, iar locuintele nu erau decat niste adaposturi facute din lemnele si frunzele copacilor. Uneori, mai simplu, se traia in pesterile din munti.



Grotele ofereau o mai mare siguranta impotriva fiarelor si urgiilor vremii, si multe triburi isi gaseau adapost in astfel de locuri. Ocupatia principala era vanatul, indeletnicire care avea menirea sa le procure hrana necesara vietii.Viata avea un curs bine stabilit in acele vremuri. In timp ce barbatii erau plecati dupa carne, femeile faceau provizii din fructele si radacinile gasite prin imprejurimi. Copiii si batranii acelor ani nici nu banuiau macar prezenta focului… O simpla piatra legata de un bat devenea nu numai o unealta gata sa ajute oricand, dar se putea transforma foarte usor in cea mai periculoasa arma.


In acest cadru greu de imaginat pentru copiii civilizatiei actuale, se spune ca s-ar fi petrecut un fapt nemaiintalnit si care a dat nastere la intreaga noastra poveste.Istorisirea incepe intr-o noapte cu cerul senin, linistita ca multe altele asemanatoare ei si care nu prevestea in nici un fel evenimentele ce urmau sa se desfasoare.


Se spune ca dintr-o stea indepartata tare s-ar fi rupt o frantura. Nimeni nu stie de ce s-a intamplat asa, cum nu se stie nici de ce acea frantura a luat taman calea Pamantului si a cazut intr-un anume loc, dar batranii care cunosc povestea de la strabunii lor spun ca in acea clipa s-a vazut o lumina puternica asemeni fulgerelor ce prevesteau furtunile, ba chiar si mai apriga.


Se spune ca mica bucata de stea ar fi pornit pe fagasul ei de parca ar fi fost dirijata de o mana ascunsa, iar calea ei s-a oprit undeva, pe taramurile noastre.


Ar fi cazut in niste munti de basm, cu paduri falnice, marete si cu oameni ce intreceau cu mult celelalte triburi in mestesugul vanatului. Pasamite aceste meleaguri au fost sortite sa primeasca frantura de stea, asa cum si ea, la randul ei, a fost indrumata spre acele locuri. In cadere, piatra ar fi aprins, cica, o parte din padure, dar focul nu a apucat sa distruga nici unul dintre adaposturile oamenilor, construite cu atata truda, pentru ca, din senin, cerul s-a umplut in cateva clipe de nori grei din care incepuse sa cada o ploaie asa cum nimeni nu mai vazuse pana atunci.


Parca toata apa cerului se revarsa deasupra plaiurilor ce primisera semnul ceresc si nimeni nu ar fi putut spune daca binecuvantarea inaltului venea insotita de apa binefacatoare, spalatoare de pacate, sau altcumva. Padurea nu a ars prea mult si nimeni nu a pierit in flacari, dar piatra cazuta din inaltimi continua sa arda raspandind in jur o lumina atat de puternica incat ai fi putut vedea imprejur ca ziua in amiaza mare. Oamenii, inspaimantati de moarte si ingroziti de gandul ca cerul isi arunca mania asupra lor, au rupt-o la fuga care-ncotro, avand o singura grija, sa-si salveze pielea. Altii au cazut ca secerati.


Si-au lipit fetele de pamantul fierbinte si umed si au inchis ochii, asteptandu-si sfarsitul. Totusi, un om nu s-a temut, ba chiar mai mult, s-a simtit atras de acea nemaivazuta piatra. A ramas tintuit locului, privind fascinat la ceea ce se petrecea in jurul sau. Teama nu l-a incercat nici o clipa si nici nu a incercat sa fuga, asa cum facusera toti. Fara sa stea prea mult pe ganduri, s-a indreptat spre piatra, a privit mai intai la ea, apoi la cer cu piosenie, a ridicat-o fara nici o greutate si a dus-o in pestera in care locuia cu familia sa, gandindu-se ca piatra cazuta din cer ii va fi folositoare in incercarile grele ale vietii.


Incetul cu incetul, oamenii se intorsesera pe la adaposturile lor si nu mica le fu mirarea cand vazura ca unul de-al lor avusese curajul sa duca in pestera sa lucrul care pe ei ii speriase de moarte. Nici unul nu vru sa se apropie de piatra arzanda, chiar familia omului nostru ezita indelung pana sa intre in grota. Numai ca piatra nu intarzie prea mult sa-si arate utilitatea: ori de cate ori era nevoie, cu ajutorul ei se aprindea focul, foc atat de greu obtinut pana atunci. Cazuta din inaltul cerului, piatra era folosita doar la iscarea focului. In plus, locuitorii pesterii se bucurau si de lumina ei binecuvantata.


Pasamite, insa, ea avea si alte puteri pe care nimeni nu le putea banui, asa ca erau cat se poate de fericiti cu ceea ce aveau si binecuvantau neincetat lumina si caldura ce-o primeau. Desi fusesera mai intai infricosati de piatra, oamenii incepusera de-acum sa-i cunoasca folosinta si il invidiau pe cel ce o luase in stapanire.
Fiecare si-ar fi dorit-o in propriul adapost, iar cum firea omului este de multe ori rea si nestiutoare, pizma dadu la iveala cruzimea si reaua vointa.


Sangele incepu sa curga in urma luptelor date pentru piatra si apele de sub pestera se inroseau adesea, dar totul era in van. Nimeni nu a reusit vreodata sa o smulga din locul in care fusese asezata de cel ce o adusese in pestera. Cativa putusera, totusi, intr-un moment dat, sa se apropie de ea, insa cum o atingeau cum se si retrageau in urlete cumplite: piatra frigea teribil, mai tare decat focul chiar si nu era posibil sa fie atinsa decat de stapanul ei.


Era singurul ce se putea apropia fara sa fie ars. Luptele sangeroase date pentru piatra au avut si partea lor buna: datorita lor, omul nostru a invatat si alte puteri ale ei, nebanuite pana atunci. Chiar la primul atac, atunci cand, dorind sa-si apere avutul, a infascat frantura de stea si a ridicat-o de pe piedestalul sau, lumina a devenit orbitoare, iar strigatele de groaza ale atacatorilor s-au auzit pana departe tare. Piatra avea sa-si arate si multe intrebuintari, dar acum se lasa cunoscuta intr-un mod violent. Bunaoara, era suficient pentru omul nostru sa o ridice la nivelul pieptului si din ea pornea o raza ce dobora fara gres orice intalnea in cale. Din clipa in care a inteles ce forta stapaneste, omul nici macar n-a mai incercat sa-si apere avutul. Piatra o facea singura si pedepsea pe oricine prin arderea mainilor daca incerca sa o ridice de pe masa unde isi avea locul in interiorul pesterii. Frantura de stea a inceput sa fie folosita si la vanatoare, iar familia stapanului pietrei avea acum hrana din belsug.


Vanatul ajungea pentru a oferi si altora, asa ca eroul nostru era privit de toata lumea ca un fel de conducator. Greu, dar sigur, viata reintra in normal pentru oamenii din jurul pietrei, iar existenta ei devenise fireasca pentru toti. In timp, nimeni nu si-ar mai fi imaginat viata fara lumina raspandita de roca, fara caldura ei. Stapanul pietrei privea lumina ei blanda si se intreba ce puteri ascunse mai avea piatra si cand se va naste cineva anume pentru a le descoperi. Care este sortirea acestei mane ceresti? Sa nu o luam inaintea evenimentelor insa, sa urmam firul povestii. Anii treceau si stapanul pietrei imbatranea din ce in ce pentru ca nu stia, sau poate nu-i fusese harazit sa stie, a o folosi impotriva scurgerii timpului, pentru ca piatra avea si aceasta putere de a stapani timpul, de a manui destinele ceasurilor, zilelor si noptilor. Pesemne, soarele va rasari si va apune de foarte multe ori pana cand cineva se va fi nascut spre a cunoaste deplinatatea puterilor pietrei.


Batran fiind, intr-o zi oarecare, stapanul franturii de stea disparu din lumea celor vii si se parea ca piatra cerurilor nu mai avea nici o intrebuintare. Nimeni nu reusea s-o atinga, nici macar urmasii lui.


Locul ii era cel pe care-l stim deja, pe masa din grota, stralucirea nu-i era mai mica, ba din contra, insa nu mai exista nici un om care sa-i poata folosi puterile o data cu stingerea celui ce o gasise. Asa ca nu fu nevoie de foarte multi ani pentru ca piatra sa fie uitata si rar se mai nimerea cineva sa vina sa o priveasca.


Cei mai tineri ii stiau doar povestea si nu prea credeau in puterile ei la care nu fusesera martori. Era lasata in pace, neatinsa, cei care-si abateau calea pentru a o vedea se intorceau dezamagiti de unde plecasera. Incetul cu incetul si cei care stiau adevarul despre piatra se stinsera din viata.Pe cand se intampla asta, din senin si nestiuta de nimeni, piatra disparu impreuna cu piedestalul sau. Pe nimeni nu mai interesa unde ar putea fi, iar cum anii se transformau pe nesimtite in secole, nici macar cei mai batrani nu mai aveau cunostinta ca existase candva o frantura de stea cazuta pe pamant.


Pestera ramasese nelocuita, oamenii coborasera spre poalele muntelui pentru traiul mai usor de aici si doar arareori in acel loc isi gasea adapost pentru o noapte cate o fiara salbatica sau un drumet ratacit. Un lucru ciudat se petrecea totusi: bunaoara, de nu se stie unde, pe acele meleaguri aparea cateodata in noapte o lumina a carei forma aducea cu cea a unui batran.


Unda luminoasa statea ce statea iar apoi, dintr-o data, fara sa priceapa nimeni cum si unde, disparea de parca n-ar fi existat niciodata. Oamenii erau mirati si speriati totodata de aceasta ciudatenie si se gandeau ca nu e lucru curat la mijloc. Nici unul dintre cei care erau acolo n-ar fi putut fauri asa ceva, trebuie ca era mana cerului. Tematori, incepusera sa evite pe cat cu putinta locul care ii inspaimanta si nu se indreptau intr-acolo decat arar pentru a aduce ofrande celui pe care-l considerau Zeul Necunoscut. Incetul cu incetul, in lungul anilor, cei mai batrani povesteau tinerilor despre Zeul din Grota, care se parea ca nu are moarte. Cei tineri imbatraneau, apoi copiii lor la fel, dar lumina cu forma de mosneag aparea de fiecare data la locul ei. Oamenii se hotarara sa-si numeasca zeul Mos Timp, pentru ca numai el parea a putea stapani timpul. Zeul era nepasator la trecerea anotimpurilor, aparea de fiecare data cand se implinea sorocul. Si vom opri povestea in loc pentru o clipa pentru ca a sosit momentul sa va spunem ca Mos Timp era spiritul celui care, candva, gasise piatra si caruia ii fusese harazit sa o aiba in stapanire.


Era Duhul Pietrei Sacre, asa cum avea sa fie numit ceva mai tarziu de Geto-Daci. Pasamite, Steaua Mama si Piatra Sacra, cu puterile lor nebanuite, hotarasera intregul fir al istoriei: Piatra avea sa nu mai fie vazuta pana cand nu se va naste cel caruia ii era scris sa o aiba in stapanire. Piatra nu parasise nici o clipa lacasul sau din pestera, dar fusese ascunsa vederii muritorilor de rand, iar cum lumina zeului din munte se arata din ce in ce mai des, trebuie ca anii deveneau tot mai putini pana la nasterea alesului. Cateodata, atunci cand nimeni nu se afla prin imprejurimi, in noptile senine, Mos Timp scotea Piatra pe varful muntelui. In acele momente, toate piscurile din vecinatate erau luminate ca ziua de razele imprastiate de ea.


Impreuna cu Duhul, Piatra Sacra ajuta la paza acestor mirifice plaiuri. Puterile nevazute erau atunci de partea stramosilor. Din pacate, de multe secole Piatra nu a mai aparut pe munte, dar daca vreodata veti vedea in plina noapte platforma sacra a Bucegilor luminata puternic, sa stiti fiecare ca marele moment a venit. Dar despre aceste lucruri vom povesti mai multe in paginile ce urmeaza… asa ca vom relua de unde am lasat firul Legendei Pietrei Sacre. Mos Timp simtea vremurile care aveau sa se abata peste destinele tarii. Se hotari sa aiba grija de ceea ce avea sa devina avutia cea mai de pret a poporului Geto-Dac. Piatra nu avea voie sa fie vazuta decat de cei alesi. Duhul stia ca va veni vremea in care dusmanii neamului vor stapani puteri mari si se vor apropia mult de ea. Bunaoara, trebuia sa faca ceva care sa o pazeasca si mai bine. Greutatea de a ajunge in lumina binecuvantata raspandita de Piatra va fi atat de mare, incat numai alesul Stelei Mama si al Zeilor va putea razbi. Lacatele ce-o vor ascunde vor fi ferecate cu sapte ivare care, la randul lor, vor fi imprejmuite de sapte munti.


Cu ajutorul Pietrei, el sapa in stanca Sali si coridoare ce mergeau pana in inima muntelui. Menirea lor era aceea de a proteja Piatra de privirile simplilor muritori. Din pacate, nu peste multa vreme, muntele avea sa ascunda Piatra Sacra pentru o perioada al carei sfarsit si astazi il mai asteptam. Pentru a sti ce se intampla afara si pentru a putea vorbi cu poporul, pentru ca Mos Timp va sta el insusi ascuns in munte alaturi de Piatra, deasupra ultimei Sali, cea aflata in chiar inima muntelui, Duhul a sculptat o bucata de stanca dandu-i forma unui cap de om.


Totodata, el ii darui stancii puteri nebanuite. Era nimeni altul decat Sfinxul, paznicul zonei Sacre, ochii si urechile Duhului, spiritul nepieritor peste veacuri al poporului Geto-Dac. Nu numai Mos Timp si Piatra Sacra erau langa destinele poporului, ci si cerul veghea. Din cand in cand, o raza pornita din Steaua Mama atingea Hotarul Sacru chiar in fata Sfinxului si atunci Geto-Dacii stiau ca trebuie sa vina si sa depuna ofrande la picioarele stancii cu chip de om pentru Piatra, pentru Duhul Sacru si pentru stapanii din ceruri care niciodata nu pregetau, in acele vremuri, sa ajute in timpuri de izbeliste.


Secolele au devenit milenii, dar atat Sfinxul, cat si Piatra Sacra, au ramas pe locurile lor spre a indruma soarta poporului si a frumoasei tari ce se nascuse.


Astazi Piatra se afla in inima Muntelui Ascuns, dar Sfinxul poate fi vazut de oricine, insa numai cei cu inima pura si gand curat ii pot auzi vorbele. De F. Crainicu, C. Ionita.

Frumos, nu? Felicitari autorilor !

miercuri, 10 noiembrie 2010

Regii daci

Orice cautator al comorilor dacice trebuie sa stie care au fost regii daci. Altfel cum ar studia si descifra legendele, cum ar stii cui i-ar apartine o ipotetica comoara? Ce sanse ar avea, necunoscand aceasta lista ?

Prezenta listă de regi daci a fost alcatuita pe baza mentionarii in scrierile si izvoarele antice si adaptata de Wikipedia.

Cronologia este aproximativă, datorită datelor reduse ca numar si calitate de care dispun istoricii.

Lista este perfectibila, normal.


Zalmoxis Ipotetic/mitic Herodot - Istorii, Platon - Charmides, Strabon - Geographia, Diodor din Sicilia - Biblioteca istorică

Charnabon c.500 î.Ch. Sofocle - Triptolemos

Antyrus c.500 î.Ch.

Rex Histrianorum c.339 î.Ch. Dunărea de Jos Trogus Pompeius, Justinus

Moskon secolul III î.Ch. Monede cu legenda Basileos Moskonos

Gudila c.340 - c.320 î.Ch. Muntenia

Dromihete c.320 - c.280 î.Ch. Muntenia Diodor din Sicilia - Biblioteca istorică, Pausanias

Zalmodegikos c.300 - c.250 î.Ch. Dobrogea Decret histrian

Oroles c.300 - c.250 î.Ch. Transilvania Trogus Pompeius

Rhemaxos
și fiul său Phra-[damon?] c.200 î.Ch. Estul Munteniei, nordul Dobrogei Decret histrian

Zoltes c.200 î.Ch. Dobrogea Decret histrian

Rubobostes secolul II î.Ch. Transilvania Trogus Pompeius - Prolegomena

Burebista 82 - 44 î.Ch. Dacia Mare Strabon - Geographia, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum, Decret dionysopolitan,

Deceneu Ipotetic 44 - c. 27 î.Ch. Transilvania Strabon - Geographia, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum

Koson c.40 - c.28 î.Ch. Muntenia Suetonius - Viața lui Augustus, Monede cu legenda Koson

Dicomes în jurul lui 31 î.Ch. Moldova Plutarch - Antonius

Comosicus c.27 î.Ch. - ? d.Ch. Transilvania Iordanes - De Origine Actibusque Getarum

Thiamarcos sec. I î.Ch. - I d.Cr. Vâlcea-Argeș Inscripție pe vas: Basile[us] Thiamarco[s]

Cotiso ? - 29 î.Ch. Oltenia Florus - Epitome de T. Livio Bellorum omnium annorum DCC Libri duo, Horațiu - odă

Coryllus sec. I î.Ch. - I d.Cr.
(40 ani) Transilvania Iordanes - De Origine Actibusque Getarum

Rholes în jurul lui 28-29 d.Ch. Sudul Dobrogei Dio Cassius - Istoria romanilor

Dapyx în jurul lui 28-29 d.Ch. Centrul Dobrogei Dio Cassius - Istoria romanilor

Zyraxes în jurul lui 28-29 d.Ch. Nordul Dobrogei Dio Cassius - Istoria romanilor

Scorilo c. 28/67 - 68/83 d.Ch. Transilvania Frontinus - Strategemata

Duras c. 68/83 - 87 d.Ch. Transilvania Dio Cassius - Istoria romanilor

Decebal (Diurpaneus) 87 - 106 d.Ch. Dacia Dio Cassius - Istoria romanilor, Tacit, Orosius, Iordanes - De Origine Actibusque Getarum

De obiecei, se acceptă identitatea dintre Koson și Cotiso, precum și cea dintre Coryllus și Scorilo. În anumite studii istorice mai vechi, Diurpaneus este socotit a fi identic cu Duras, nu cu Decebal.

În 106, Dacia devine provincie a Imperiului Roman.

Fotografiile tablitelor din tezaurul Sinaia

Plăcile de plumb constituie un corpus de peste o sută (posibil chiar peste două sute)de inscripţii în relief, scrise într-o limbă necunoscută, cu caractere predominant greceşti şi cu ilustraţie bogată, cu referinţe la civilizaţia geţilor şi a dacilor.



Tablitele au fost fotografiate în timpul celui de-al doilea război mondial de către Dan Romalo, în subsolul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, la iniţiativa de publicare a arheologului Ioan Nestor. O tânără cercetătoare, Marioara Golescu, urma să publice aceste piese sub titlul de falsuri.


Există în aceste plăci o mare diversitate de scrieri, vădind nu doar "mâini" diferite, ci şi epoci şi locuri diferite. Tipurile de scriere se corelează impecabil cu detaliile din plăci (ilustraţie, decoruri, informaţii din texte), lucru foarte greu de realizat de către un plauzibil unic autor.



Tradiţia orală susţine că piesele de plumb ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac 19 din ordinul regelui Carol I, după originale de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape
fundaţia Castelului Peleş. Probabil după înfiinţarea Muzeului de Antichităţi (în 1881), copiile au fost transferate la Bucureşti. Însă singurul lucru pe care îl putem afirma cu destulă certitudine este acela că piesele de plumb aflate astăzi la Bucureşti provin de la Sinaia, informaţie transmisă prin tradiţie chiar în Institutul de Arheologie.



Există o mare varietate de scrieri în aceste plăci, însă alfabetul predominant este cel grecesc, dup cum spun unii cercetatori, cu unele adaptări. Este surprinzătoare, pentru un falsificator, această
opţiune, mai ales că, la vremea aceea, Hasdeu vehicula existenţa a două alfabete dacice inedite - unul adus chipurile de către Deceneu din Egipt, altul perpetuat întrun sistem de scriere atribuit secuilor din Transilvania prin sec. XIII. Autorul presupusului fals ar fi putut pune pe seama dacilor un alfabet propriu, unitar, dacă ar fi vrut să demonstreze gradul lor superior de civilizaţie.



In continuare va pezentam si celelalte fotografii ale tablitelor, desi nu stim daca sunt reale, nu sunt postate original de noi, le-am gasit acum cea timp uploadate pe megaupload.com, de catre un site din Republica Moldova, alaturi de o arhiva care continea diverse materiale despre daci, preluata de undeva denumit parca Biblioteca Dacilor ( daca imi amintesc gresit, va rog sa ma corectati, e ceva timp de atunci si nu mai cunosc denumirile exacte). Sper sa gasiti interesante aceste fotografii ale tablitelor.