Am citit deunazi intr-un document Word pe care l-am gasit online ( STIINTA PIERDUTA A LUI ZALMOXIS.doc , scris de C. N. Sprinceana), un mic fragment despre posibilitatea anumitor clarvazatori de a "vedea" comori ascunse in pamant. Nu contest capacitatile nimanui, nici nu le sustin , insa un adevar exista la mijloc. Fiindca mi s-a parut interesant fragmentul, va citez si dumneavoastra aici acele randuri, poate o sa va fie un bun punct de plecare in cautarea unei comori... Daca nu , priviti-l ca pe o simpla legenda sau povestire, spre delectarea dvs.
"Sint multe alte lucruri care se vad pe harta Romaniei in dimensiunea astrala. De exemplu, undeva in padurile de pe dealurile care inconjoara comuna Jaristea de pe linga Focsani exista o mica comoara care a fost ingropata de un mic domnitor, logofat sau curtean cu un grad foarte inalt, care a fugit ca sa-si salveze viata si aplanuit sa se intoarca intr-o buna zi sa-si dezgroape comoara, dar nu a apucat sa se mai intoarca niciodata. Nu pot sa-l localizez foarte bine in timp, cred ca vorbim de cineva care a trait in secolele XVII - XVIII, insa in orice caz in pamint se vad doua ladite mai mari si una mai mica, in care se gasesc vreo doua perechi de paftale de aur uriase, podoabe femeiesti din pietre semi-pretioase gen chihlimbar sau agate, monezi dintre care unele de aur cu o dimensiune neobisnuit de mare si unele documente, citeva ceasloave legate in piele care contin mai mult date adminstrative si citeva suluri cu un scris pe care nu pot sa-l inteleg si care intr-adevar au valoare istorica. Toate acestea vor fi descoperite intr-o buna zi din greseala de taranii localnici si vor intra in patrimoniu. "
Într-un ziar din Chicago, în septembrie 1946, a fost publicat un interviu luat de fostul mare reporter de razboi Walter Lippmann lui Albert Einstein, savantul cu contributii la crearea bombei atomice. W.L. -Domnule Einstein, a avut loc primul bombardament atomic. Cu ce arme credeti ca se vor lupta oamenii în cel de al treilea razboi mondial? A.E. - Tinere, n-as putea sa-ti spun cu ce arme se vor lupta oamenii în al treilea razboi mondial, dar, daca acesta va avea loc, te pot asigura ca în al patrulea conflict mondial, se vor bate cu bâta si eventual cu arcul! Mai îndrazneste cineva sa mai comenteze ceva? E prea relevant.
Oamenii de stiinta au banuit din vechime ca multe din secretele Terrei sunt ascunse în scoarta solului, nu doar prin subsolurile piramidelor, ziguratelor sau tumulelor. Prin sapaturi, chiar si în alte locuri, arheologii, de profesie sau amatori împatimiti au descoperit un volum mare din vestigiile istoriei pe care le-au facut cunoscute în presa vremii sau în reviste de specialitate. În acest fel s-a descoperit, spre exemplificare, cetatea TROIA (ILION), celebra prin istoria revelata, de catre arheologul autodidact Henrich Schliemann oi W. Dopfeld, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. În anii 1980, Carl Baugh a gasit în Texas, alaturi de urme de dinozauri, vechi de l00 milioane de ani, urme de pasi omenesti identice cu ale omului zilelor noastre: La Dorchester (Massachusetts) s-a gasit un vas metalic decorat cu motive florale încrustate cu argint în structurile stâncoase precambriene vechi de 600 de milioane de ani.
Minerii sud-africani au gasit sfere metalice facute de mâna de om. Din punct de vedere geologic, au trei miliarde de ani vechime.
Într-una din aceste mine, niste forme pietrificate le-a sugerat ideea ca sunt vestigii ale unor foste instalatii dintr-o centrala atomica. Sub nisipurile sumeriene (actualul Irak), a fost descoperita o "biblioteca" formata din placute de pamânt ars, într-un volum imens. Peste 70.000 de placute. Textele traduse au bulversat lumea stiintifica rasturnând multe tabu-uri. Doar legenda lui Ghilgames si codul lui Hamurabi, cel cu 282 paragrafe, sunt suficiente sã tulbure linistea celor ce doreau sã ascundã istoria veche si adevãratã a omenirii. O altã stire care a tulburat linistea celor ce tin sub obroc adevãrurile initiale si care a provocat mari valuri în lumea stiintificã a fost aceea privind descoperirea plãcutelor ceramice de la Tãrtãria, de lângã Arad, în România. Aceste trei plãcute de lut ars, mai vechi cu 1000 - 1500 de ani decât plãcutele sumeriene, au lãmurit si enigma perfectionãrii scrisului sumerian. Perfectionarea se fãcuse tot în Carpati în ecartul de 1000 -1500 de ani, diferenta de vechime între Sumer si Tãrtãria. Vom reveni. Revista „formula AS” din 10-17 Decembrie 2001 publicã un interviu luat profesorului Nicolae Ursulescu de la Facultatea de Istorie de la Iasi care a prezentat la Congresul European de la Liege lucrarea „Folosirea numerologiei, în epoca preistoricã”. Argumentele care au surprins prin ineditul lor au fost: descoperirea tezaurului de la Isaiia (lângã Husi, pe malul Prutului) constituit din 21 de statuete cu siluete feminine, împreunã cu alte 21 de simboluri masculine si 42 de sfere, simbolizând unitatea dintre masculin si feminin. Anterior mai fuseserã descoperite la Poduri în judetul Bacãu (la 170 km de Isaiia) si la Sabatinovsca în Ucraina(la peste 400km de Isaiia), alte douã asemenea tezaure constituite din 21 de simboluri feminine si 21 de simboluri masculine, dovadã certã cã nu este simplã coincidentã, ci dovezi clare ale unor valente spirituale universale la o civilizatie consideratã primitivã. Cifra 21 înseamnã în fapt 7 luat de 3 ori (trinitatea), care e un simbol viu si în crestinism. Ziarul "România Liberã" din 27.06 1983 a anuntat descoperirea fosilei "omului de Orce" în Spania, cu o vechime estimatã la 900.000 pânã la 1.600.000 de ani. Acelasi ziar, dar din data de 07.06.1994, preia din ziarul englez "The Times" stirea despre omul de Boxgrave cu o vechime de doar 500.000 de ani. În tara noastrã, arheologul C.S. Nicolãescu Plopsor gãseste în judetul Vâlcea, satul Tetoiu (în valea lui Grãunceanu), omul de Bugiulesti cu o vechime de 1.800.000 - 2.000.000 de ani.
Pe mulajele descoperite în 1984 în RSS Turkmenia s-au gãsit imprimate în calcar amprente ale unei specii de dinozauri si alãturi si urme lãsate de picioarele goale ale unui homo sapiens. Vechimea estimatã, este de 150 de milioane de ani. Un orificiu perfect rotund strãpunge partea stângã a unei teste umane descoperitã într-o pesterã din Zambia, veche de 40.000 de ani, expusã azi la Muzeul de istorie naturalã din Londra. Mã opresc doar la aceste câteva exemple, subiectul fiind deja destul de bine cunoscut de cãtre populatia actualã. Aceastã trecere în revistã a câtorva exemple de fosile nu fac altceva decât sã confirme ciclicitatea civilizatiilor pe planeta noastrã. Mai devreme v-am vorbit de "zilele lui Brahma" care ilustreazã aceeasi idee.N-avem nici o sperantã sã gãsim dovezi certe despre ele. Robert Charroux afirmã în "Istoria stãpânilor lumii" cã primii oameni au apãrut pe pãmânt acum circa 12.000 de ani. Afirmatia este elipticã, din moment ce nu ne spune în ce loc de pe pãmânt anume si, mai ales, nu precizeazã cã este vorba de actuala civilizatie, deci este istoria stãpânilor lumii acesteia, actualã. Vom mai aborda în capitolele urmãtoare idei despre civilizatiile anterioare nouã, vom mai aborda si disputa dintre creationisti si evolutionisti pe tema aparitiei vietii si a omului pe pãmânt. Precis ne vom mai ocupa de subiecte din paleoarheologie si din arheologia submarinã care aduc mereu noutãti din tainele acestei planete.
Astazi va prezentam cateva imagini inedite, deosebite de ce va oferim de obicei. Chiar daca nu sunt la o calitate cu adevarat extraordinara ca si claritate, ci doar ca rezolutie, datorita conditiilor dificile de fotografiere din subteran, cred totusi ca merita toata atentia dvs., cristalele enorme din mina Naica Chihuahua fiind o adevarata comoara a naturii si nu numai. Exista destul de multi miliardari care ar oferi milioane sau zeci de milioane de dolari ca sa aiba in decorul locuintei ( sau "palatului" ) lor asemenea comori nepretuite si rare. De aceea, intrarea minei in adancurile careia se afla comoara de cristale este pazita de o strasnica usa de metal solid, montata de catre societatea de minerit care detine terenurile din zona in care se afla aceasta minune a naturii.
In mina Naica din Chihuahua, Mexic, in care se exploateaza plumb, zinc si argint, se afla aceasta pestera a minunilor cristaline, scoasa parca din povestile stiintifico-fantastice. In aceasta pestera au fost descoperite, abia in anul 2000, cristale de selenita de pana la 15 metri in inaltime si 1,5 metri in diametru.
Incaperea care gazduieste bizarele formatiuni de cristale a fost denumita, bineinteles, Cueva de los Cristales (Pestera cristalelor, n.r.), si se afla la o adancime de aproximativ 290 de metri.
"Sora" sa, Cueva de las Espadas (Pestera sabiilor), aflata la o adancime de 120 de metri, a fost descoperita in 1912, insa are cristale mai mici, dar nu mai putin spectaculoase.
Cristalele neobisnuite s-au format din fluidele hidrotermale care emana din magma de dedesubtul minei.
Selenita, numita astfel dupa zeita greaca a lunii, Selene, deoarece cristalul este invaluit intr-o lumina alba placuta, este subiectul multor credinte. Se spune ca ar avea beneficii pentru sanatate. Se crede ca acest cristal favorizeaza concentrarea, dezvoltarea, norocul, imunitatea, si calmeaza emotiile.
Mina Naica a fost initial descoperita in 1794, al sud de orasul mexican Chihuahua. Pionierii au dat peste o vana de argint la baza dealurilor Naica, denumite astfel de catre indienii Tarahumara, care voiau sa descrie astfel "un loc umbros".
De atunci si pana pe la 1900, la Naica s-a exploatat argint si aur, insa dupa 1900 a inceput si exploatarea la scara larga a zincului si plumbului, devenite valoroase.
In timpul revolutiei mexicane, mina producea venituri importante, asa ca trupele revolutionare au cerut bani de la proprietari, asasinandu-l pe unul cand a refuzat sa palteasca.
Mina a fost inchisa in perioada 1911-1922, nu inainte insa de a fi descoperita Pestera sabiilor. S-a decis patrarea pesterii, insa multe cristale de acolo au fost recoltate.
In aprilie 2000, fratii Juan si Pedro Sanchez sapau un tunel si au descoperit din intamplare Pestera cristalelor. In proces, cateva cristale au fost deteriorate, inca compania miniera a instalat o usa de metal pentru a proteja minunea naturala dinauntru.
Nu poti sa intri acolo fara casti de protectie, lanterne, cizme de cauciuc si manusi. Temperatura ridicata si umiditatea fac din Pestera cristalelor un adevarat furnal natural.
Cu o caldura de 50 de grade Celsius si o umiditate de 100%, pestera a fost vizitata doar de o mana de oameni pana acum.
Este atat de periculos inauntru incat si cu costume de protectie, dupa 20 de minute organele incep sa cedeze.
Caldura provine de la incaperile de magma aflate imediat sub mina, aceeasi magma responsabila de crearea minunatiilor geologice.
Geologii spun ca aceste formatiuni naturale de cristal sunt extrem de complexe insa, in acelasi timp, foarte simple, si se asteapta sa mai descopere minuni naturale in pestera mexicana.
Daca bogatiile minei vor fi epuizate si mina va fi inchisa, se va opri pomparea apei de dinauntru si atunci cristalele isi vor relua cresterea.
Nimeni nu poate insa sa prezica viitorul pesterii minunate - poate va fi deschisa vizitarii la un moment dat, cine stie?
Pana atunci bucurati-va de aceste imagini inedite, dar si de videoclipurile de mai jos, care prezinta cateva filmari din aceasta pestera !
Trasee secrete si drumuri pe sub munti, folosite inca de pe vremea dacilor? O simpla legenda sau ...
In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg tinutul Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile tramiteau femeile si copiii aici, tramiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.
Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara ascunsa sub Sfinx, o comoara ascunsa in apropierea varfului Omul, alte comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce aceste comori vor fi scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea preotilor daci se facea aici, unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion, acel Ion al carui nume l-au preluat voievozii nostri in “Io... voievod?”.
Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul Bucegilor? Acei “rosii” care se numeau asa din cauza hainelor pe care le purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme, ele constituind cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui Zamolxis care se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori scapa ochiului acelui turist venit acolo doar ca sa faca gratare si sa bea votca sau bere racata la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere, dar care ascund atatea secrete ale poporului nostru.
Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii, popor plamadit din durere si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii. Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde sunt Lupii si Dragonii de demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp mosteniri spirituale pe care nu le are nici un alt popor din lume.
Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom discuta despre tunelele de sub munti… In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde trecea cetati si castre care sa asigure spatele armatei sale.
La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane. Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.
La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta, Decebal a dat ordin de retragere si… armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de pamant. degeba au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…
A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca, profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe: Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.
Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost nimicate, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona Bucegilor.
Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini fiind cei care cunosc existenta acestora?
Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor virtuosi. Pentru ca aici, in interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.
Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in vremuri de restriste, tezaurul roman era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina prioritara, paza comorilor.
Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.
In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.
Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care, deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l locuiesc. Sursa:http://www.horoscop-astrologie.ro/drumurile-subterane-de-sub-munti.html
Pestera Izverna, din Muntii Mehedinti este strabatuta nu doar de turisti cit mai ales de cautatorii de comori.
Pentru ca acolo, in adincurile sale, se spune ca ar fi ingropat tezaurul Serbiei, din vremea in care cei doi printi mostenitori, Milan Obrenovici si Mihail, se certau pentru tron in a doua jumatate a secolului XIX.
Cum Mihail pusese mana pe tron, Milan incerca sa ajunga cu tezaurul national in Polonia, unde ar fi trait in exil pana la un moment propice.
In ultima clipa, printul s-a decis sa ingroape comoara pe teritoriul Romaniei. Asa se face ca cele 80 de care cu poveri au fost ingropate in Pestera Izverna.
Aproape trei ani de zile mai multi zidari au pregatit un lacas special in pestera, astfel incit nimeni sa nu poata ajunge la comoara in afara de cel care stia secretul. Unii dintre localnici mai tin minte povestile batranilor lor despre locul in care ar fi fost ingropata comoara. Gura pesterii fusese zidita ca sa nu poata trece prin ea mai mult de un car cu boi. Apoi intrai in galeria principala, lata de vreo 6 metri si inalta de vreo 10. Acolo se putea vedea izvorul care trecea pe sub peretele din vest.
Din galeria principala, soldatii din garda sapasera un loc in jos iar mesterii zidisera patru incaperi, ultimele doua mai largi iar cele doua din apropierea galeriei principale mai inguste. In ultima incapere a fost ingropata cea mai mare parte din comoara, inclusiv insemnele voievodale ale printului mostenitor. In cea de a treia, s-a pus multa piatra si mult pamint. In a doua incapere zidita s-au lasat doua care cu poveri, pentru eventualii hoti, sa-I convinga ca aceea e toata comoara. Iar in prima incapere, au fost ingropate trupurile martorilor, a tuturor celor care cunosteau secretul comorii si peste ei s-a aruncat piatra si pamint.
Iar izvorul care se vede si acum in galeria principala a fost indreptat spre cele patru incaperi iar acestea au fost inundate. Pestera este, intr-adevar, plina de lacuri in care turistii se scufunda fie de placere fie in cautarea comorilor. “Multi turisti ies din apa cu cate un craniu in mina sau cu cate un os de om. Si uneori mai ies si cu cate o podoaba de aur, semn ca undeva, prin apropiere, ar fi si comoara”, ne spune domnul Ionita Vasile, proprietarul unei pensiuni agroturistice din zona. Tot de la dumnealui aflam ca, inainte de al doilea razboi mondial, un individ ar fi descoperit un car intreg cu aur si ar fi plecat de acolo bogat. “Sigur a gasit momeala, dar se vede ca ori nu a putut s-o ia pe toata ori a vrut sa se mai intoarca o data dar nu s-a mai intamplat, fiind ucis de un necunoscut. Apa izvorului a sapat in piatra si a mai scos la iveala cate o moneda sau chiar un pocal de aur, pe care l-a descoperit un neamt acum citiva ani”.
Apele ucigase care pazesc comoara
Si totusi, nu toti turistii se intorc teferi din drumurile lor subacvatice. Pentru ca pestera ascunde niste capcane nevazute. Se formeaza curenti puternici de apa. Pur si simplu, se rupe cate o bucata de stinca, iar apa patrunde cu repeziciune pe acolo, formind un curent extrem de puternic care tiraste cu el totul. Ultima data au murit aici doi turisti. Erau trei exploratori subacvatici si se intorceau, pur si simplu, catre iesire, prin acelasi loc pe unde trecusera cu o jumatate de ora mai devreme. Cel care a supravietuit povesteste cum, la un moment dat, a simtit ceva care il tragea in lateral. A mai apucat doar sa vada cum tovarasii sai dispareau intr-o galerie subacvatica si cum, in urma lor, galeria era astupata de o stinca imensa. Nu au mai putut scoate trupurile din pestera, iar al treilea turist a ramas socat de ceea ce vazuse.
Domnul Ionita spune ca astea sunt capcane puse de mesterii care au ascuns comoara.
“Cand galeria comorii se goleste de apa, stincile se dau la o parte si o umplu la loc. In felul acesta au disparut multi turisti in pestera noastra”.
Tot de la dumnealui aflam ca o femeie din sat, acum in varsta de 47 de ani, ar fi vazut cu ochii ei comoara si din cauza asta ar fi paralizat complet. Totul s-a petrecut prin 1970, cand femeia avea doar 10 ani si intrase in pestera cu mai multi copii, sa se scufunde in lacuri. La un moment dat, fata nu a mai iesit la suprafata si ceilalti copii s-au scufundat dupa ea. Au gasit doar un inel care-i scapase de pe deget. Si toata lumea o dadea moarta pe micuta. La doua zile dupa eveniment, fata a aparut, tirindu-se, in gura pesterii. Din pacate, nu mai putea merge, dar vorbea destul de coerent. Spunea ca o luase curentul si o dusese prin cateva galerii subacvatice.
Din cauza lipsei de aer a lesinat. Cand si-a revenit si a deschis ochii, a vazut comoara. Apoi, in cateva ore, apa a umplut galeria cu apa si fata a incercat sa gaseasca cu disperare un loc de iesire. Tot curentul a scos-o de acolo. “Oamenii spun ca nu mai poate merge din cauza blestemului comorii, dar eu sunt sigur ca s-a lovit la spate de un zid din pestera. Cat despre comoara, eu nu cred ca a vazut-o. Cum sa vezi ceva in intunericimea aia de pestera?! Afara numai daca aurul sau altceva nu sclipea si facea lumina”, incheie domnul Ionita. Articol recomandat de domnul Mihaiță, cititor al blogului. Sursa:http://www.horoscop-astrologie.ro/comorile-romanilor.html
Nu doar aurul, bijuteriile si pietrele pretioase reprezinta comori. Comori pot fi si niste "simple" manuscrise. Si cand spun comori, ma refer la valoarea lor reala in dolari americani sau euro, una imensa! Deci, cautatori de comori, cautati toate comorile, nu doar pe cele de aur !
Unul dintre aceste manuscrise este Manuscrisul lui Voynich. Chiar daca nu a fost popularizat foarte bine, manuscrisul olograf cunoscut sub numele celui care l-a „redescoperit”, Wilfrid M. Voynich, este astazi unanim recunoscut de catre istorici drept cel mai enigmatic mesaj inscris pe hartie pe care oamenii din trecut l-au lasat viitorimii. De dimensiunile unui caiet (10 cm latime, 16 lungime) si avand 235 de pagini scrise pe ambele parti, cu desene si schite, continutul lui nu a putut fi niciodata decriptat.
Manuscrisul lui Voynich este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției.
Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte (?) neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.
Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra nici până în ziua de azi (2007), nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un sens oarecare, dar poate fi și doar o farsă cu aparențe serioase.
Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969).
O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat - acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată.
Multi au vazut in „manuscrisul Voynich” o carte de astrologie care arata clar secretul „pietrei filosofale”. Insusi imparatul Rudolf credea ca, in ziua in care cineva va reusi sa descifreze aceasta carte, visteria regatului se va umple de aur... Rusul Leo Levitov, autorul cartii „Solutia manuscrisului Voynich” sustine ca lucrarea ar fi de fapt o adevarata „Biblie” a ereticilor catari, exterminati in urma unei cruciade dictate de Papa. Chiar si dupa innabusirea in sange a miscarii catare, influenta acesteia s-a facut resimtita multe decenii, in vestul Europei, in ciuda represiunilor Inchizitiei. De aceea, cartea a fost scrisa codat, pentru ca numai acei initiati preoti dintre catari s-o poata citi credinciosilor.
Cei mai multi dintre cercetatori sunt insa de parere ca, intr-adevar, manuscrisul ii apartine lui Roger Bacon si ar contine, conform acelorasi pareri, un „puzzle” in toata puterea cuvantului, edificator pentru cunostintele autorului, uimitoare pentru acea vreme: desenele infatiseaza simboluri zodiacale, reprezentari ale unor plante necunoscute, animale fantastice care par mai degraba... dinozauri, descrieri anatomice care l-ar fi facut gelos pe Leonardo da Vinci, observatii amanuntite ale obiectelor ceresti, cunostinte inexplicabile in conditiile din anii 1200, cand, se presupune, lucrarea ar fi fost alcatuita. Adeptii acestei ipoteze spun ca Bacon a procedat astfel, cifrand toate aceste date si punandu-le in seama unui autor anonim, pentru a nu avea necazuri cu Biserica.
De altfel, conceptele lui inaintate nu erau oricum pe placul superiorilor sai religiosi, fapt care i-a si atras o condamnare la inchisoare! Probabil din aceasta pricina, el s-a gandit sa nu faca uitate teoriile sale, lasandu-le urmasilor, e drept, codate, pentru ca a crezut ca acestia vor fi destul de inteligenti pentru a le pricepe. Din pacate, cel putin deocamdata, se pare ca ne-a supraestimat...
Unii cercetatori cred ca Manuscrisul lui Voynich cuprinde secretul formulei chimice a unor substante care iti confera nemurirea, cea mai mare comoara, sau poate secretele unor alchimisti din acea perioada ( care sa nu uitam, cautau metode de transformare a diferitelor substante in aur), sau poate doar pura imaginatie, ori poate prima creatie a literaturii stiintifico-fantasticea omenirii...
Va incumetati sa il descifrati si sa gasiti, poate, adevaruri mai presus decat orice tezaur ?
Sursa:http://en.wikipedia.org/wiki/Voynich_manuscript
Chiar si in veacul cibernetic inceput de cativa ani, aceeasi stiinta care produce miracole palpabile se arata neputincioasa in a explica anumite fenomene ori pur si simplu originea unor obiecte bizare, descoperite in diverse locuri de pe planeta. Asemenea limite si ezitari dau nastere unor ipoteze senzationale, totusi credibile, insa dau si apa la moara celor ce sustin fara vreun argument viabil, diverse teorii fantasmagorice.
Un lucru ramane cert: doua cai de investigatii mai degraba insolite par a se apropia tot mai mult de acceptul - fie el si tacit - al oamenilor de stiinta. Este vorba despre „filiera” extraterestra si despre cea a civilizatiilor terestre disparute in mod inexplicabil pentru noi.
De peste trei decenii, din mina de argint Wonderstone Silver (Africa de Sud), lucratorii scot la suprafata niste obiecte stranii, care nu sunt de origine naturala: mici sfere metalice, cu diametrele variind intre 3 si 10 centimetri. Ele sunt compuse dintr-un aliaj pe baza de nichel si de otel, aliaj care nu exista pe Terra in stare naturala. Dar nu e acesta amanuntul cel mai socant, dupa cum vom arata mai jos. Interesant este ca pana acum deja s-au descoperit peste o suta de asemenea obiecte.
Pe exterior, sferele au cate una sau mai multe linii continue (firesc, sub forma de cerc), concentrice, care impart intregul in cate doua emisfere egale, lucru care - sustin iarasi cercetatorii - elimina posibilitatea unei origini naturale. Aceleasi suprafete demonstreaza si duritatea neobisnuita a materialului de compozitie, ele neputand fi zgariate cu vreun obiect ascutit de metal. Pe de alta parte, privitor la forma, trebuie precizat ca unele dintre asa-numitele sfere sunt usor alungite.
Artizanat de acum trei miliarde de ani
Ciudatele piese au fost impartite in doua categorii. Unele - dintr-un metal albastrui „impestritat” cu alb; altele - prevazute cu un fel de cochilie. Aceasta din urma, mai putin dura, atunci cand e faramata, da la iveala o substanta spongioasa care se dezintegreaza la contactul cu aerul. In interiorul unora dintre aceste bile, substanta respectiva are aparenta de carbon. Iata insa si elementul cel mai straniu. Sferele au fost extrase dintr-un strat geologic de pirofilita (roca de duritate 3, pe o scara cu minimul la talc - 1 si cu maximul la diamant - 10).
Varsta stratului a fost calculata la 2,8 pana la 3 miliarde de ani, in urma examinarilor cu izotopi radioactivi. Urmand o cale strict stiintifica, profesorul A. Bisschofftold, de la Universitatea Potchefstroom, e inclinat sa admita ipoteza ca sferele sunt in realitate concretiuni de limonit (un gen de minereu de fier). Dar profesorul e geolog de formatie, iar faptul ca nu toate amanuntele neobisnuite le-a luat in calcul lasa loc, practic, pentru nenumarate alte versiuni.
Expertii NASA tac...
Si alti cercetatori s-au aplecat asupra obiectelor generatoare de controverse si de senzational. Intre ei, si experti ai Agentiei Spatiale Nord-Americane, insa pana acum nimeni nu a furnizat o explicatie legata de originea lor. O parte din ele au fost expuse la muzeul sud-african din Klerkdorp. Compozitia lor - s-a mai spus - ar putea fi de origine meteorica, dar alcatuirea nu are nimic natural, ba chiar pare clar ca e artificiala.
Mai mult, Roelf Marx, conservator la muzeul amintit, a descoperit ca una dintre sferele expuse intr-o vitrina se roteste usor in jurul propriei axe, fara interventia vreunei vibratii exterioare, ca si cum o energie proprie inca o pune in miscare dupa trei miliarde de ani! Din pacate, se vorbeste inca foarte putin despre misterioasele „bijuterii extraterestre”. O aparent inexplicabila lipsa de reactie care, desi nu e unica, lasa numeroase cai speculative si da foarte mult de gandit.
Sursa:http://www.revistamagazin.ro/content/view/4830/20/
Voi ce parere aveti ? Sunt simple falsuri ? Sau poate sunt dispozitive extraterestre, cu cine stie ce utilitate ? Ori poate sunt urme ale unei civilizatii stravechi, cu mult inaintea omenirii, poate chiar non-umanoida ? Puteti sa va exprimati opinia in rubrica de comentarii de mai jos.
La mai bine de doua milenii si jumatate de la consemnarea primelor informatii despre existenta lor, dacii continua sa ramana un mare mister. Cine sunt ei, dacii?
Odata ajuns la Sarmizegetusa Regia ai putea sa crezi ca misterul se destrama, pentru ca tot ceea ce vezi nu pare a fi, la prima vedere, mai mult decat arata saracele pliante turistice. Un colt de cladire insa, semnalat ca atare de arheologi, imediat in stanga incintei sacre, la care ajungi urmand calea regala, atrage atentia pentru ca el face parte din palatul regelui Decebal.
Restul este ascuns sub pamant si radacini de copaci seculari. De ce nu se mai sapa la Sarmizegetusa, de ce totul este lasat in paragina, ce mistere ascunde subsolul acestei capitale?
Pe la inceputul anilor ‘90, se spune ca subsolul din zona Gradistei a fost scanat de un satelit rusesc. Ce s-a descoperit acolo ramane o mare taina caci, oficial, nu au fost date publicitatii toate rezultatele. Neoficial, s-a spus ca rusii ar fi descoperit situri antice si preistorice necunoscute inca in zona. Se pare totusi ca s-a intocmit un dosar al acestor descoperiri, la Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului si la Ministerul Culturii de atunci, care au decis efectuarea unor cercetari. Concluzia era una socanta: fortificatiile din zona Gradiste nu erau doar cetati dispuse pe culmile muntilor din jur, ci un imens ansamblu, foarte compact, care cuprindea o asezare militara, una civila montana, cu mai multe nuclee.
Practic, muntii fusesera taiati si terasati, apoi amenajati in incredibilul ansamblu.
Mai mult, pe o suprafata de doi kilometri patrati, la o adancime de 8 metri, s-ar afla o asezare subterana. Prin anul 2001, un general de divizie in retragere, care facuse parte din echipa de cercetatori, declara pentru un ziar central ca in zona Vartoape fusesera detectate, pe o suprafata de 4 km patrati, 75 de gropi conice, de dimensiuni diferite, precum si incinte paralelipipedice, modificate de mana omului, care comunicau intre ele, dar si cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte ar pleaca mai multe tuneluri spre muntii din apropiere, unele, prabusite partial, iar un singur tunel ajunge la sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia, unde au fost de asemenea detectate incinte subterane. “Vreau sa subliniez ca in urma masuratorilor noastre a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai importante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructii cu o vechime mai mare decat cele de la Sarmizegetusa”, declara atunci generalul.
Conform studiului amintit, orasul subteran si suprateran de la Vartoape ar fi centrul complexului, mult mai mare decat cel de la Sarmizegetusa.. Un localnic povesteste cum cu ceva vreme in urma s-a prabusit un perete de munte descoperind o parte de tunel, de putea omul sa mearga in picioare prin el, intarit cu barne putrezite din lemn. Unde ducea, ce se afla la capatul lui, nu se stie.
Despre lumea antica s-au scris opere marete, dar, printr-un facut, tocmai capitolele referitoare la daci au disparut. Altii i-au imortalizat pe monumente, le-au ridicat statui la Roma, unele gazduite astazi de Vatican. “Dacii au fost niste barbari, inculti, care nici macar nu stiau sa scrie”, spun unii specialisti cu diplome academice, iar despre cele cateva placi de plumb, replici dupa unele din aur, cu inscrisuri ciudate care ne vorbesc despre ei, “pierdute”, spun ca nu ar fi altceva decat niste falsuri ordinare realizate de istorici pe care nu dai doi bani. Si ce importanta mai are ca pe una dintre aceste placi este redata chiar imaginea cetatii lui Burebista de la Sarmizegetusa? Ei cred ca sunt falsuri si asa trebuie sa ramana, chiar daca nimeni nu a studiat serios pana acum aceste artefacte. Si ce mai conteaza ca ei, dacii, cercetau stelele, aveau calendare si vorbeau cu zeul lor in incinte sacre de dimensiuni impresionante, in sanctuare taiate din andezit, piatra pe care de abia astazi o croiesti numai cu unelte moderne?
Mai intereseaza pe cineva ca stramosii nostri ridicau cetati din blocuri de calcar carate de la zeci de kilometri, fasonate si imbinate perfect, dupa tehnici misterioase la fel ca si ei? Lasa-ti pe altii sa-si ridice in slavi stramosii druizi sau celti, carora le culeg din lut pietrele pe care au pasit, caci noi avem lucruri mai importante de facut. :( Sursa:http://misterele-terrei.blogspot.com/2010/04/orasul-secret-de-sub-sarmizegetusa.html
Intreaga poveste a Comorilor Cavalerilor Templieri porneste de la finele anilor 1000, cand si-a facut debutul Ciocnirea Civilizatiilor, Cruciadele de eliberare a Pamantului Sfant, actualul Israel. La vremea respectiva musulmanii detineau o mare parte din Asia si Africa, ba chiar si parti din Europa - Spania - leaganul crestinitatii, Ierusalimul fiind in mainile lor.
La initiativa Papei Urban II, o armata de peste 4.000 de crestini a pornit prima Cruciada. Mars fortat spre Ierusalim. Dupa patru ani, crestinii au ajuns la portile orasului Sfant. Numai ca bolile si foametea au redus numarul cruciatilor la 1.000.
O idee geniala
Cruciatii au luat cu asalt Orasul Sfant - Ierusalim - si, dupa un asediu prelungit, l-au eliberat de musulmani. In iulie 1099, dupa patru luni de asediu si dupa un carnagiu (“sangele era pana la genunchi” - potrivit martorilor) Ierusalimul era din nou crestin. Iar crestinii au numit ca rege al Ierusalimului pe unul dintre cruciati.
Astfel, in 1118 Baldwin II era rege al Ierusalimului. Iar intr-o zi, la el a venit Hughes de Payen - un nobil cruciat francez - care i-a facut o propunere deosebita: infiintarea unui grup de calugari luptatori, de razboinici ai Domnului. Astfel a luat fiinta Ordinul Cavalerilor Templieri sau Ordinul Cavalerilor Saraci ai Templului lui Solomon.
Fortele Speciale
Cavalerii templieri imbinau ruga cu lupta, fiind o forta fantastica, echivalentul trupelor speciale din ziua de azi sau al trupelor de comando. Atacau in formatie escadron de cavalerie, fiind in fruntea cruciatilor mereu si rupand randurile adversarilor. Atacul lor era temerar, inspaimantator si magnific.
Cavalerii templieri erau cunoscuti pentru curajul lor nebunesc, ei neretragandu-se niciodata din fata inamicului. Au reputat victorii insemnate impotriva musulmanilor (Ascalon - 1153, Montgisard 1189, Arsuf - 1191), castigand un respect deosebit, o aura aparte de putere si fiind chiar numiti invincibili.
De la formula initiala de noua oameni au ajuns in cateva decenii la o Armata de peste 1.000 de oameni. Crucea rosie - insemnul Cavalerilor Templieri, care simboliza martiriul, era peste tot cunoscuta. Cavalerii Templieri, inca de la inceput, si-au stabilit cartierul general pe ruinele vechiului templu evreiesc.
Iar intreaga putere si intreg misterul Cavalerilor Templieri pare sa isi aiba radacinile in Templul Sfant.
Misterul Templului
Templul Sfant fusese construit de Solomon in secolul X I.H., iar apoi babilonienii l-au distrus. Se spune ca in templul respectiv se afla Chivotul Legii.
Apoi, peste cateva sute de ani, musulmanii aveau sa construiasca peste templu o moschee - Domul stancii - care se afla si astazi in picioare. In 70 DH romanii inabusa o rebeliune din Ierusalim si darama templul , dupa care invadeaza Israelul.
La vremea respectiva, evreii au imprastiat insemnatele comori din templu pe tot teritoriul actualului Israel. De asemenea, ei au lasat o harta cu aceste comori. Se spune ca membrii Cavalerilor Templieri au sapat noua ani o retea de tunele pe sub templu. Ce au gasit acolo insa este un mister. Daca au gasit ceva.
Toate acestea erau invaluite in ceata pana in 1947, cand un beduin, care-si cauta o oaie ratacita, a facut o descoperire senzationala: o serie de manuscrise evreiesti vechi de peste 2.000 de ani - Manuscrisele de la Marea Moarta - cele mai vechi inscrisuri evreiesti descoperite pana acum.
In 1952 un arheolog britanic a pornit pe urmele acestor manuscrise harta si a ajuns in apropierea ruinelor Templului Sfant. Surpriza insa. Cineva fusese acolo cu mult inaintea sa!
Predecesorii
Arheologul a descoperit in locul indicat de manuscrisele harta nu o comoara, ci insemne clare ca cineva fusese acolo cu mult inaintea sa. Locul era ravasit, se vedeau urme de lopata si, cel mai important, s-au descoperit o serie de artefacte: sabii speciale si pelerine cu crucea rosie. Simboluri ale Cavalerilor Templieri. Acestea au fost datate cu carbon 12: rezultatul - secolul XII. Astfel, era evident, Cavalerii Templieri fusesera acolo! Ce au descoperit ei insa acolo, daca au descoperit ceva?
Sfantul Graal
Versiunile descoperirii sunt numeroase. Potrivit unora, Cavalerii Templieri au descoperit acolo insusi Sfantul Graal. In Evul Mediu circulau o sumedenie de legende, povestiri si cantece cu Sfantul Graal, insa nici macar acum nu se stie ce era de fapt Sfantul Graal. Unii spun ca Sfantul Graal era cupa din care Iisus a baut la Cina cea de Taina.
Altii spun ca Sfantul Graal era sulita romana cu care a fost strapuns Iisus pe cruce. Altii afirma ca Sfantul Graal era capul lui Ioan Botezatorul. O alta varianta afirma ca Sfantul Graal reprezenta o serie de documente despre un membru al familiei lui Iisus. Potrivit acestei ultime variante, Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena si, impreuna, au avut un copil.
Iar documentele respective certificau acest lucru. In sprijinul acestei ultime versiuni vine si interpretarea potrivit careia “San Greal” - Sfantul Graal era de fapt o traducere gresita a “sang real” - sange regesc! Astfel, Sfantul Graal reprezenta insusi marele secret al crestinatatii: Iisus a fost casatorit cu Maria Magdalena si a avut un copil.
Un secret teribil
In Evul Mediu, intreaga Europa se baza pe tema crestinatatii. Intregul sistem era cladit in jurul semnificatiilor crestinatatii si al povetelor lui Iisus. Or, dezvaluirea unui secret precum cel al Sfantului Graal ar fi insemnat zguduirea din temelii a intregii crestinatati, a intregii Europe! Biserica ar fi platit orice pret pentru ca acest secret teribil secret sa ramana nedezvaluit.
Coincidenta sau nu, imediat dupa perioada la care au fost datate artefactele descoperite in 1952, Cavalerii Templieri au cunoscut o recunoastere incredibila si au primit privilegii nemaipomenite.
Astfel, Hughes de Payen participa la Conciliul de la Troyes, unde papa Honorius II da binecuvantarea tuturor Cavalerilor Templieri, iar apoi Papa Inocentiu le acorda Cavalerilor Templieri o serie de privilegii deosebite.
Cavalerii bancheri
Cavalerii Templieri vor cunoaste in perioada secolului 12 perioada cea mai fasta. Devenisera un stat in stat, avand imunitate la legile si taxele impuse de statele europene. Au santajat Vaticanul? Poate!
S-au folosit doar de relatii pentru a ajunge la aceasta putere? Poate! Cert este faptul ca ei, Cavalerii Templieri, au contribuit financiar la ridicarea unor catedrale gotice, precum cea de la Chartes - al carei efort financiar poate fi comparat cu trimiterea primului om pe Luna de catre americani - sau Templul Londrei - monument care abunda de simboluri ale Cavalerilor Templieri, printre care si celebrul “doi oameni pe un cal”. Toate aceste investitii au fost posibile datorita faptului ca miscarea Cavalerilor Templieri devenise un fel de trezorerie mondiala. Nobilii isi depozitau averile la Cavalerii Templieri, care administrau sume colosale.
Regele Angliei a depozitat astfel suma de 50.000 de lire sterline (o suma fabuloasa, echivalentul de astazi al intregii rezerve americane de la Fort Knox) la Cavalerii Templieri, iar nobilii care calatoreau, isi depozitau o suma de bani la Cavalerii Templieri, primeau o chitanta, iar la ajungerea la destinatie prezentau chitanta si primeau suma de bani de la “filiala locala” a cavalerilor.
Iar pentru toate acesteau Cavalerii Templieri percepeau un comision de pana la 10%. Astfel, Cavalerii Templieri pot fi considerati initiatorii cecurilor de calatorie, a cardurilor de credit! In aceste conditii, Cavalerii Templieri au adunat o avere imensa, care, cum ei depusesera juramant de celibat si saracie, a fost folosita pentru buna functionare a Organizatiei.
Procesul
Daca marirea Cavalerilor Templieri venise de la Cruciade, decaderea lor urma sa se traga tot de la Cruciade. Pe de-o parte, la finele anilor 1200, musulmanii renasc, uniti fiind sub o serie de regi egipteni. Pe de alta parte, in Europa, interesul pentru Cruciade scade, realizandu-se costul lor prea mare atat in vieti omenesti, cat si in bani.
In aceste conditii, Cavalerii Templieri pierd luptele de la Jaffa, Al Mansurah si Safed, iar in 1291cade si ultima lor cetate din Tara sfanta, Acre. Cavalerii Templieri se retrag in Cipru, de unde, liderul lor, Jaques de Male, solicita fara succes organizarea unei noi Cruciade, cu punct de plecare Cipru.
Apoi, in 1307, Jaques de Male este chemat de Papa la Paris pentru a discuta despr situatia crestinatatii in Tara Sfanta. In aceeasi perioada, regele Frantei, Filip al IV-lea, cel Frumos, dupa o serie de razboaie cu Anglia, se afla in mari datorii. Iar principalii creditori erau tocmai Cavalerii Templieri. Asa ca Filip da ordinul arestarii lor si confiscarii fabuloasei lor averi.
Interesant este ca ei au fost arestati, vineri - 13 martie 1307, presupunandu-se ca de acolo porneste celebra superstitie “vineri 13”.
Invinuirea adusa de Filip a fost, in principal, cea de erezie. Templierii sunt arestati si torturati, in Evul Mediu, tortura nefiind o pedeapsa in sine, ci o modalitate de a smulge confesiunea. Dupa indelungi schingiuiri, Cavalerii Templieri au marturisit 127 de erezii.
Curios este faptul ca multi templieri, aflati in diferite inchisori, deci independent, au recunoscut ca se rugau la un obiect ciudat. Sa fie oare vorba tocmai de Sfantul Graal? La capitolul confesiune, cel mai interesant amanunt este pomenirea de mai multi templieri, inclusiv Jaques de Male, a rugilor adresate catre un misterios Bafomet.
Potrivit unora, Bafomet era traducerea gresita a lui Mohamed. Este cunoscut faptul ca multi templieri au stat zeci de ani in lumea musulmana si astfel este posibil sa fi preluat o serie de practici musulmane.
Bafomet si Sophia
De curand insa, Hugh Showfeld a aruncat pe piata o ipoteza senzationala. Manuscrisele de la Marea Moarta au fost descifrate folosindu-se un cod de incifrare evreiesc, extrem de vechi, datand din anul 500 IC. Ei bine, aplicand acest cod cuvantului Bafomet, rezulta cuvantul Sophia, intelepciune in greceste. Sophia era o veche zeita greceasca, considerata ca fiind intemeietoarea lumii.
Mai mult, dupa Iisus, au aparut gnosticii, o grupare crestina care o punea pe Sophia mai presus de Iisus. Gnosticii au fost interzisi de Biserica, dar iata ca nu este exclus ca un crestinism vechi sa fi fost reinviat de catre Cavalerii Templieri. Surprinzator, gnosticii credeau ca Maria Magdalena era intruchiparea pe pamant a Sophiei si ca Sophia si-a contopit sangele cu Iisus.
Iar acum amintiti-va de ipoteza potrivit careia Sfantul Graal descoperit de Cavalerii Templieri erau tocmai manuscrise despre un copil al lui Iisus cu Maria Magdalena. Mai mult, Cavalerii Templieri au scris chiar si o carte, un fel de carte de capatai, in care ei marturisesc ca se inchinau Mariei.
Fara insa a preciza care Maria: Maria Magdalena sau Sfanta Maria? Oricum, Cavalerii Templieri au fost tapii ispasitori ai lui Filip cel Frumos pentru datoriile acestuia, astfel ca in 1314, dupa 7 ani de temnita, multi templieri, inclusiv Jaques de Male, au fost arsi de vii pe rug.
Jaques de Male, cu o ultima sfortare, inainte sa moara, a spus catre Papa - care acceptase capetele de acuzare ale Regelui - si Filip cel Frumos: “Intr-un an ne vom vedea intr-un alt tribunal, in fata Domnului”. Papa si Filip cel Frumos au murit, ambii, in mai putin de an. Dupa arestari, oamenii lui Filip cel Frumos nu au mai gasit nimic din averea Cavalerilor Templieri.
Legenda spune ca o mica parte din cavaleri prinsesera de veste despre arestari si mutasera intreaga comoara intr-un loc secret.
Referitor la episodul confesiunilor smulse prin tortura mai exista o varianta extrem de tulburatoare. Potrivit acesteia, este extrem de putin probabil ca vreun cavaler templier de frunte sa-si fi marturisit presupusa erezie.
Cavalerii Templieri erau ostasi ai Domnului si luptatori care in vecii vecilor nu ar fi marturisit ca sunt eretici. Atunci ce au marturisit? Poate ca tocmai marele secret - Sfantul Graal. Iar acest secret teribil a fost dus mai departe, pastrat, de o organizatie care a luat fiinta, oficial, cateva sute de ani mai tarziu, si a dainuit pana in zilele noastre - Francmasoneria.
Enigma Rosslyn
In Scotia, langa Edinburgh, se afla Castelul Rosslyn, construit in 1446 de William Sinclair. Castelul, ridicat la 150 de ani dupa disparitia oficiala a Cavalerilor Templieri, are o sumedenie de motive ale cavalerilor in sculpturile din incinta sa: mielul lui Dumnezeu cu o cruce in brate, doi oameni pe un cal.
Mai mult, biserica nu este construita in pas cu moda perioadei respective, (de fapt cum erau construite toate bisericile de atunci) adica in forma de cruce. Castelul Rosslyn este construit pe baza a 14 stalpi liberi, dintre care 2 sunt imensi. Adica tocmai precum stravechiul Templu Evreiesc. Adica tocmai precum cartierul general al Cavalerilor Templieri.
Despre Templul Evreiesc se spune ca ar fi avut trei etaje subterane. Sa aiba oare si Castelul Rosslyn trei etaje subterane. Daca e asa, oare ce ascund ele? Simple cripte? Averea Cavalerilor Templieri? Insusi Sfantul Graal? Nu se stie, intrucat pentru a descoperi posibilele etaje subterane ar trebui sapat sub Castelul Rosslyn, iar acesta ar fi in pericol sa se prabuseasca.
Oricum, Castelul Rosslyn contine o serie de statuete si sculpturi enigmatice, despre care se banuieste ca ar fi un cod care ascunde marele secret al Cavalerilor Templieri, cod, de asemenea, menit sa duca la marea comoara a cavalerilor Templieri.
Cavalerii francmasoni
Se spune ca ordinul Cavalerilor Templieri nu a disparut niciodata. Cavalerii care au scapat macelului lui Filip au continuat sa duca, din tata-n fiu, traditia si valorile culturale mai departe. Surprinzator, la aproape 400 de ani de la disparitia oficiala a Cavalerilor Templieri, a luat fiinta o organizatie secreta, temuta si extrem de puternica - Francmasoneria.
Se stie, 14 presedinti americani au fost membri ai Francmasoneriei, printre acestia aflandu-se chiar creatorul SUA, George Washington. Iar simboluri ale Francmasoneriei (cum ar fi ritul de initiere in care un tanar este legat la ochi) se intalnesc, alaturi de simboluri ale Cavalerilor Templieri in Castelul Rosslyn. Iar straniile coincidente nu se opresc aici.
Hughes de Payen, primul lider al Cavalerilor Templieri, a fost, inainte sa devina templier si sa se dedice celibatului, casatorit cu o Sinclair. Peste 350 de ani, un alt Sinclair a construit Castelul Rosslyn.
Iar peste alti 300 de ani, familia Sinclair devine sef al Francmasoneriei scotiene.
Mai departe, cel mai mare rang al Francmasoneriei este “cavalerul templier”, iar organizatia de tineret a francmasoneriei se numeste “de Molay”. Ultimul lider al Cavalerilor Templieri, ars pe rug de Filip cel Frumos, a fost Jaques de Molay.
Atat de multe coincidente… Pastreaza oare francmasonii, o organizatie temuta, cu o putere financiara imensa (la fel ca si Cavalerii Templieri) teribilul secret al Cavalerilor Templieri? Un lucru este cert.
La Castelul Rosslyn exista simboluri ale Cavalerilor Templieri, desi acestia disparusera oficial cu 200 de ani inainte ca biserica sa fie ridicata, iar acelasi Castel Rosslyn contine simboluri francmasonice, desi organizatia avea sa apara, oficial, de abia peste 250 de ani…
.jpg)
