Fotografiile tablitelor din tezaurul Sinaia

Plăcile de plumb constituie un corpus de peste o sută (posibil chiar peste două sute)de inscripţii în relief, scrise într-o limbă necunoscută, cu caractere predominant greceşti şi cu ilustraţie bogată, cu referinţe la civilizaţia geţilor şi a dacilor.

Tablitele au fost fotografiate în timpul celui de-al doilea război mondial de către Dan Romalo, în subsolul Muzeului de Antichităţi din Bucureşti, la iniţiativa de publicare a arheologului Ioan Nestor. O tânără cercetătoare, Marioara Golescu, urma să publice aceste piese sub titlul de falsuri.

Există în aceste plăci o mare diversitate de scrieri, vădind nu doar "mâini" diferite, ci şi epoci şi locuri diferite. Tipurile de scriere se corelează impecabil cu detaliile din plăci (ilustraţie, decoruri, informaţii din texte), lucru foarte greu de realizat de către un plauzibil unic autor.

Tradiţia orală susţine că piesele de plumb ar fi fost turnate în ultimul sfert de veac 19 din ordinul regelui Carol I, după originale de aur, descoperite într-un tezaur în Poiana Văcăriei, unde urma să se sape
fundaţia Castelului Peleş. Probabil după înfiinţarea Muzeului de Antichităţi (în 1881), copiile au fost transferate la Bucureşti. Însă singurul lucru pe care îl putem afirma cu destulă certitudine este acela că piesele de plumb aflate astăzi la Bucureşti provin de la Sinaia, informaţie transmisă prin tradiţie chiar în Institutul de Arheologie.

Există o mare varietate de scrieri în aceste plăci, însă alfabetul predominant este cel grecesc, dup cum spun unii cercetatori, cu unele adaptări. Este surprinzătoare, pentru un falsificator, această
opţiune, mai ales că, la vremea aceea, Hasdeu vehicula existenţa a două alfabete dacice inedite - unul adus chipurile de către Deceneu din Egipt, altul perpetuat întrun sistem de scriere atribuit secuilor din Transilvania prin sec. XIII. Autorul presupusului fals ar fi putut pune pe seama dacilor un alfabet propriu, unitar, dacă ar fi vrut să demonstreze gradul lor superior de civilizaţie.

In continuare va pezentam si celelalte fotografii ale tablitelor, desi nu stim daca sunt reale, nu sunt postate original de noi, le-am gasit acum cea timp uploadate pe megaupload.com, de catre un site din Republica Moldova, alaturi de o arhiva care continea diverse materiale despre daci, preluata de undeva denumit parca Biblioteca Dacilor ( daca imi amintesc gresit, va rog sa ma corectati, e ceva timp de atunci si nu mai cunosc denumirile exacte). Sper sa gasiti interesante aceste fotografii ale tablitelor.

 

Obeliscul de la Polovragi

De data aceasta, va prezentam un fragment gasit tot intr-un document online,o reproducere în facsmil a lucrării Dacia Preistorică de Nicolae Densusianu apărută pentru prima dată în BUCURESTI
Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL", S-sor loan St. Rasidescu
16, STRADA PARIS, (fostă Doamnei), 16

1913.

Probabil o sa fie mai greu de citit, fiind reprodus exact in limbajul folosit in acea perioada, dar l-am lasat necorectat, pentru a nu ii altera originalitatea. Nu stiu, dar parca imi aduce cu o relicva din Stargate, cine a vazut acest serial de fictiune stie despre ce vorbesc ... :)

Este o columnă monolită de granit, tăiată în patru fete si terminată la

vêrf prin o mică piramidă; un obelisc în o formă putin phallică, ce a

fost înfipt în o basă de lespedî tăiate si îngropate în păment. Tóté fetele

acestui important monument sunt frumos poleite, însă fără nici o inscriptiune


După calitatea petreî din care este tăiat, după arta cu care este lucrat

si după positiunea maiestosă, pe care a fost asedat, acest obelisc se vede că

a fost ridicat pe tumulul unul vechiü si avut domnitoriü din acesta regiune,

séő că a fost destinat se eterniseze memoria unut însemnat eveniment.

Astă-dî acest obelisc este rupt si scos din basă de către căutătoriî de

tesaure.

înăltimea părtii superióre, ce o reproducem aicï este de 1.09 m., lătimea

de jos a fetelor principale de 0.45 m., ér fragmentul al doilea, séü partea

inferioră a acestuî monolit, este perdut.

Vechimea acestui monument, ce formeză un specimen unic între monumentele

de petră tăiată si poleită ale Europei, se reduce la timpuri forte

depărtate.

Cu tóté că granitul din care este tăiat acest obelisc, presintă o mare

duritate, însă dungile sale pe unele locuri sunt tocite, rose de ploî si de

gheturi.

în Egipet, cele mal vechi obeliscuri, ce s'aü aflat asedate lângă camerele

funerare ale regilor, încă n'aü înăltime mal mare de cât de l până

la 4 metri.

Obeliscul de la Polovragî însă apartine în tot casul epocel preistorice a

metalelor.

în apropiere de acesta importantă statiune preistorică a Polovragilor se

află situată comuna numită Baia-de-fer, o localitate, care după cum ne

spune însusi numele seu avuse o-dată o însemnată industria siderugică.

în istoria torilor române începâ d din secuiul al XIII-lea încocc nu aflăm

nici o amintire de fabricatiunea ferului si otelului în părtile aceste.