Dictionar mitologie - Literele G, H, I

GALATEA Nimfă* „albă ca laptele" în mitologia greacă. A fc*t iubită de ciclopul*
Polifem*, pe care însă 1-a respins pentru păstorul Acis*. Polifem s-a răzbunat, schimbîndu-
1 pe Acis într-o stîncă şi pe Galateea într-un rîu. După o altă versiune, cel
transformat într-un rîu a fost Acis.
Teocrit, Idile; Ovidiu, Metamorfoze; Cervantes, Galatea, roman pastoral; Rafael, Triumful Galateei;
Annibale Carracci, Sandro Botticelli, Francesco Albani, G. B. Tiepolo etc., pictură
GALAXIA (gr. Calea Laptelui) Formată, după legendă, "din picăturile căzute din sînul
lunonei* cînd îl alăpta pe pruncul Heracles*, picături răspîndite în cer. Pe această cale,
eroii puteau ajunge printre zei.
GALINŢIA Sclavă a Alcmenei* în mitologia greacă. Cînd Hera* a vrut să o împiedice
pe Alcmena să dea naştere unui fiu avut cu Zeus*, Galinţia a înşelat-o, spunîndu-i că
Alcmena nu mai poate fi oprită. Hera s-a răzbunat şi a preschimbat-o într-o
nevăstuică. Ovidiu, Metamorfoze, IX, 306 şi urm.
GALLO -> ALETRION
GANESA în mitologia vedică, fiul zeului Siva* si al lui Parvati; zeu al inteligenţei, al
destinului, al castităţii, al înţelepciunii, mesager al oamenilor pentru dorinţele lor
adresate zeilor. Este reprezentat cu un cap enorm de elefant şi cu patru braţe.
, .
GANGA-GRAMMA Divinitate vedică feminină ai cărei credincioşi se lăsau călcaţi de
roţile carului ei.
GANIMEDE Fiul lui Troos* în mitologia greacă, tînăr de o frumuseţe fermecătoare. A
fost luat de zei în Olimp* (1) şi acolo a devenit paharnicul lor. O versiune spune că a
fost răpit dintre muritori de Zeus* însuşi, metamorfozat. în vultur. i
Homer, Iliada, V, 266; Ovidiu, Metamorfoze, X, 155; Ganirnede îmbrăţişînd vulturul, sculptură romană după
un original grec; Correggio, Răpirea lui Ganimede; Rembrandt, Răpirea lui Ga-nimede, Dresda, pictură
GARGARI Popor legendar din Caucaz, format numai din bărbaţi. Aceştia întâlneau
amazoanele* în fiecare an, timp de două luni. Fetele care se năşteau, le rămîneau
mamelor, iar băieţii, taţilor.
GEB Divinitate egipteană, personificare masculină a pămîntului.
l
GALLI Preoţi frigieni ai zeiţei Cibele*. Numele venea de la Gallus, numele râului din
Frigia care oferea celor ce
GEBELEIZIS Zeu al geto-daeilor, identificat cu Zamol-xis*, lupiter*, ApoMo* sau
cu Bachws*.
156
157
GEEA Personificare a .pămîntului în mitologia greacă; mamă a tuturor celor însufleţiţi,
cea mai veche divinitate; a apărut din haos* şi a conceput cerul, mările şi munţii; a dat
naştere întregii vieţi şi totul se întoarce, spune legenda, după moarte în sînul ei. A fost
identificată cu De-metra* sau Cibele*. Romanii o numeau Ceres*. Atributele ei erau:
şarpele, -cornul abundenţei*, florile si fructele.
GELANOR 'Fiul regelui Argeşului* (5), Stenelos*, în mitologia greacă. L-a primit la el pe
Danaos* cu cele cincizeci de fiice ale lui, fără să bănuiască că acesta îi va lua tronul.
GELONE Fiu al lui Heracles* şi al nimfei* Gelania, strămoş al gelonilor, popor din
Sciţia.
GENESII Serbări la Atena, în cinstea morţilor.
GENETA sau MANA GENETA Zeiţă romană care supraveghea naşterile şi tot ceea ce
trebuia să. piară.-
GENETLIACI Denumire generică dată tuturor zeilor favorabili naşterilor: lunona*,
Diana*, lupiter*.
GENII La romani,, duhuri sau spirite bune şi rele, personificare a protectorilor divini,
buni saii răi. Apăreau ca nişte copii goi, cu aripi. Fiecare muritor avea cîte un geniu
propriu. Grecii îi numeau daimoni*.
GENITRICE- Epitet al zeiţei Venus*, ca mamă a tuturor fiinfelor umane.
GERION' Moris-tru cu trei capete şi cu şase aripi în mitologia greacă. Personifica
fulgerul. Poseda mari turme de
158
vite, pe care le hrănea cu carne de om. Heracles* 1-a ucis şi a. luat turmele cu el.
GERMALO Veche localitate lîngă Roma, unde, după tradiţie, ar fi fost părăsiţi Romulus*
şi Re'mus*, pe ţărmul Tibrului.
GIGANŢII Uriaşi, fiii zeiţei Geea* în mitologia greacă. Au pus muntele Ossa peste
muntele Pelion* ca să ajungă la cer, pentru a-i doborî de acolo pe zei. Heracles* i-a
exterminat pe toţi şi i-a închis în vulcani. După o altă versiune, cel ce i-a distrus a fost
Zeus*. Giganţii sînt personificări ale cataclismelor, erupţiilor vulcanice, ale tuturor
forţelor geologice în dezlănţuire. Ovidiu, Metamorfoze, I, 151 şi urm.
GILGAMESH Personaj din mitologia babiloniană, de care este asociată legenda potopului
universal, identică celei biblice.
GIMI sau GIMIN Genii, duhuri în mitologia mahomedană,
GIMIN -> GIMI
GINANGOPAR Numele pămîntului în perioada glacială, în mitologia nordică.
GINNOPEDIA Serbare celebrată la Sparta în cinstea lui Apollo*. Copiii jucau goi în jurul
statuii zeului.
159
GLADSHEIM Unul' din palatele cereşti ale lui Odin* în mitologia scandinavă.
GLAUCOP1DE Unul din epitetele zeiţei Atena*, care avea ochii verde-marin.
GLAUCOS (1) Pescar din Beoţia, fiu al lui Poseidon* .şi al nimfei* Neide. (2) Fiul lui
Minos* şi al lui Pasifae*. (3) Rege al Corintului, fiul lui Sisif* şi al Meropei*, • tatăl
1 lui Bellerofon*.
• Ovidiu, Metamorfoze, XIII, 898 şi urm.
GNA Divinitate celtică, mesageră a zeiţei Frigga*.
GNOMI Fiinţe fantastice, de statură mică, ce ar locui în adîncurile părnîntului şi ar păzi
comorile în mitologia nordică.
GOETO-SIRO Steaua Norocoasă la sciţi, un alt nume al soarelui.
GONIADE Nimfe* care locuiau între Beoţia şi Atica şi care protejau puritatea apelor.
GORGOFONE Fiica Andromedei* şi a lui Perseu*, sora lui Alceu* în mitologia greacă.
GORGONE Trei monştri feminini în mitologia greacă, care aveau capul plin de
şerpi: Medusa*, Euriale* si
160
Steno*. Medusa mai ales avea darul de a pietrifica cu privirea ei. Perseu* a reuşit să-i taie
capul si să împietrească cu el duşmani. Din sîngele ei a ţîsnit Pegas*, calul înaripat.
Ovidiu, Metamorfoze, IV, 722 şi urm.; Benvenuto Cellini, Perseu, statuie în bronz; Rubens, Medusa,
^pictură la Pinacoteca din Viena
GORGONIA Epitet al zeiţei Pallas* (1), deoarece avea pe scut imprimat chipul Medusei*.
GRAIE Surori ale gorgonelor* în mitologia greacă. Aveau toate ian singur ochi şi un
singur dinte, pe care le foloseau pe rînd. Numai ele cunoşteau drumul care ducea la
gorgone. Personificau bătrîneţea. Ele au fost cele care i-au arătat lui Perseu* drumul spre
gorgone, după ce el le-a făgăduit că le va restitui ochiul şi dintele.
GRAŢII Fiicele lui Zeus* şi ale nimfei* Eurinome (1) sau ale lui Dionysos* şi Afroditei*
în mitologia romană. Erau trei: Aglaia* (Strălucirea), Eufrosina* (Bucuria) şi Talia*
(Prosperitatea), însoţeau pretutindeni muzele*, pe Apollo*, pe Dionysos si pe Afrodita.
Sînt reprezentate în grup.
Ugo Foscolo, Poemul graţiilor; Sandro Botticelli, Primăvara; Ra-fael, Francois Boucher, Rubens, pictură;
Germain, Pilon Antonio Canova, Bertel Thorcaldsen, Cele trei graţii, scuiptur'ă
GRIDUR Zeul tăcerii în mitologia nordică.
GRIFONI Animale legendare, cu cap si aripi de vultur şi trup de leu, animale sacre,
consacrate zeului Apollo*. •
GULA în mitologia asiriană, zeiţă, soţia lui Ninib. Era socdtită personificarea căldurii
(binefăcătoare şi ucigătoare).
GULE Fiinţe misterioase, vampiri, îrj mitologia slavă.

HAP Boul divin în mitologia egipteană.
HADAD Zeul trăsnetului si al furtunii la sirieni.
HADES Fiul lui Cronos* şi al zeiţei Rhea*, frate al lui Zeus* si Poseidon*. Era stăpînul
Infernului în mitologia greacă, împreună cu soţia lui, Persefona*. Sub acest nume se înţelege
si împărăţia subterană a morţilor, Avernul*. Pentru a putea intra aici, morţii trebuia să
plătească un obol barcagiului Caron*. Numai umbra celui ce era îngropat sau incinerat putea
intra în împărăţia lui Hades. în plus, el era stăpînul tuturor bogăţiilor subsolului, îi erau sacri
narcisa şi chiparosul.
.Homer, Iliada şi Odiseea; Virgiliu, Eneida; Lucian din Samosata, Dialogurile morţilor; Apuleius,
Metamorfozele; Aristofan, Broaştele; Platon, Fedon
HANUMAN Jn mitologia vedică, erou-maimuţă care 1-a ajutat pe Rama* să-1 învingă pe
Ravana*. Divinitate binefăcătoare.
HAOMA La perşi, substanţă avînd calitatea de a prelungi viaţa oamenilor, de a proteja
câmpurile şi animalele.
HAOS în concepţia vechilor greci despre lume, spaţiu nesfîrşit, întunecat, care ar fi existat
înaintea tuturor lucrurilor si difci care s-a născut totul. O altă versiune vede haosul nu ca un
spaţiu gol, ci ca o grămadă uriaşă, de materie. Din haos au apărut Geea* (Pămîntul) Tartarul*
162
HARMONIA Fiica lui Ares* şi a zeiţei Afrodita* în mitologia greacă. A fost soţia lui
Cadmos*, regele Tebei* (2), de la care a avut mai multe fiice, printre care pe Auto-noe*, Ino*,
Seinele* şi Agave* (1). La nuntă a primit, printre alte daruri, un colier aducător de nenorociri.
Nu după mult timp, într-adevăr, a fost izgonită din Teba împreună cu soţul ei, şi a ajuns în
Iliria. Aici, amândoi au fost transformaţi în şerpi şi duşi de Zeus* în Cîmpiile Elisee*. A fost
una din zeiţele iubirii, dar mai ales a bunei înţelegeri între oameni, a ordinei morale şi sociale.
HARPII Monştri în mitologia greacă, cu chip de femeie şi trup de pasăre răpitoare, cu aripi
mari şi gheare ascuţite, fiice ale lui Poseidon* şi ale Oeei*. Au fost exterminate de Heracles*.
Virgiliu, Eneida, VI; Dante, Infernul, c. XIII
HATÂR Preotul care săvîrşea jertfa, cîntînd imnuri sacre, în mitologia vedică.
HATH-IUNIS Insula vitejilor si a înţelepţilor, în credinţa vechilor gali, un fel de Cîmpii
Elizee* din mitologia romană.
HATHOR Zeiţa iubirii, sora lui Fta*, în mitologia egipteană. Era reprezentată în chip de vacă.
Cerul însuşi de altfel era închipuit ca o vacă uriaşă, cu picioarele înfipte în cele patru colţuri
ale pămîntului.
163
HECATE Divinitate a umbrelor nopţii în mitologia greacă, identificată cu Luna*, cu
Artemis*, cu Proserpina* sau cu Diana*. Proteja vrăjitoria, magia şi orice intenţii
răuvoitoare, distrugătoare. Apărea oamenilor sub formă de spectru. Avea trei capete
— unul de om, altul de cal si altul de câine, în alte reprezentări, apărea ca o femeie cu
capul înconjurat de şerpi, cu ochii de jeratic; îi era sacru eîinele şi i se jertfeau miei
negri, miere si chiar oameni.
HECATESII Serbări organizate la Atena în cinstea zeiţei Hecate*.
HECATOMBĂ (gr. hekatombe, jertfire a o sută de boi) Sacrificiu de, mare solemnitate
şi cu multe victime.
HECHEMON Unul din fiii lui Priam* şi al Hecubei* ucis de Diomede* în timpul
războiului împotriva Troici*.
HECTOR Primul fiu al lui Priam* si al Hecubei*, soţ al Andromacăi* si tatăl lui
Astianax*. A fost cel mai viteaz apărător al Troiei*, dar fiindcă 1-a ucis pe Patroclu*,
cel mai bun prieten al lui Ahile*, acesta 1-a ucis, la rîndul lui,.într-o luptă crîncenă,
după care 1-a tîrît în urma carului lui, de trei ori, în jurul zidurilor Troiei, pînă cînd
Priam â reuşit să înduplece pe eroul grec să-i restituie trupul pentru a-1 incinera, după
'legea strămoşilor.
Homer, Iliada, VI, 370 şi urm., XXIV, 23 şi urm.; 725 şi urm., 762 şi urm.; frescă în Pompei, în Casa del
Larario; Vasul Fran-gois (570 î.Chr.), de la Florenţa, îl. reprezintă în faţa porţilor Troiei
la Troia; disperată, nu si-a putut stăpîni urletele de durere. A fost preschimbată într-o
căţea.
Homer, Iliada, VI, 251 şi urm.; XXII, 430 şi urm.; XXIV, 193 şi urm.; Euripide, Hecuba, tragedie; Euripide,
Troienele; Seneca, Troiadele; Ludovico Dolce, Hecuba, tragedie; Perez de Oliva, Hecuba tristă, tragedie; G.
Malipiero, Hecuba, muzică; Louis Boulanger, Bramer, Lancelot Blondeel, Drolling, pictură; frescă la
Pompei înfăţişînd pe Hecuba privind cortegiul care îi aduce cadavrul fiului ei, Hector, ucis de Ahile în faţa
zidurilor Troiei
HEFAISTOS Zeul grec al focului şi al metalelor, fiu al lui Zeus* şi al Herei* în
mitologia greacă. A fost soţul Afro-ditei*, pe care Zeus* i-a oferit-o pentru a-şi ispăşi
faţă de el vina că-1 lăsase şchiop' cu mult înainte, în timpul unei neînţelegeri cu Hera.
Atelierele lui erau în inima vulcanilor şi mai ales sub Etna* (2) şi sub muntele Mosychos,
în insula Lemnos, unde îşi aveau sediul cabirii*, ucenicii lui. A făurit arme
pentru cei mai mari dintre eroii legendari greci: sceptrul pentru Zeus, tridentul pentru
Poseidon*, scutul pentru Heracles*, platoşa pentru Ahile*. îi era dedicat un cult
special la Atena, unde prelucrarea metalelor era foarte preţuită.
Homer, Iliada, XVIII, 394 şi urm.; Tintoretto şi Velasquez, pictură
HEIMDALEi Zeul luminii la nordici; veghează continuu asupra muritorilor şi
zeilor.»
HECUBA Soţia lui Priam*, regele Troiei*, mama lui Hector*, a lui Paris*, a
Cassandrei* şi a Creusei* (2). După căderea Troiei, a fost sclava lui Ulise*. După o
altă versiune, dusă în Tracia, 1-a orbit pe regele Polinestor* care i-a ucis fiul din
lăcomie pentru bogăţiile aduse cu el de
HEL -> ELA
HELHEIM împărăţia zeiţei Hei* în mitologia nordică, Infernul, înconjurat de rîul
Gioll, pe care nimeni nu-1 putea traversa.
HELICON Munte în Beoţia 'consacrat muzelor*, situat în apropierea Parnasului*.
Este, totodată, una din reşedinţele lui Apollo*.
HELIOS Zeul soarelui în mitologia greacă. Conducea în fiecare zi, de-a lungul bolţii
cereşti, un car de foc construit de Hefaisţos*, tras de patru cai nărăvaşi. Cultul lui
oriental a fost răspîndit repede în Grecia, dar a fost venerat mai rnult în insula
Rhodos. In Italia, a fost introdus de sabini, iar romanii 1-au identificat cu Apollo*,
care avea aceleaşi atribute. liui Helios îi ei*au sacre cocoşul şi acvila.
HERA Fiica lui Cronos* şi a Rheei*, soţia lui Zeus*, regina zeilor, protectoare a
căsătoriei şi a maternităţii. A fost, la rîndul ei, o soţie credincioasă şi, mai ales, foarte
atentă la comportările soţului ei în afara căsătoriei. Neînţelegerile dintre ei au fost
simţite de muritori prin fenomene atmosferice dezlănţuite. Era personificarea
feminină a cerului, ca si a pămîntului, protectoare a ogoarelor. Cultul ei a fost venerat
mai ales în Argos* (5), Sparta, Corint si Samos. Era reprezentată ca prototipul unei
frumuseţi feminine robuste, îi erau sacri păunul şi cucul (în această formă i s-a
prezentat prima oară Zeus), corbul şi şoimul.
La Micene, în Grecia, Policlet i-a executat o statuie celebră în aur şi fildeş (415 Î.Chr.); lunona
Barberini, statuie antică, la Roma; sanctuarul din templul de la Paestum; Jacob Jordanes, Ru-teens,
Nicolas Poussin, Tintoretto etc., pictură
HERAC&ES Unul din eroii cei mai populari din mitologia greacă, pentru forţa şi
iscusinţa lui. Fiul lui Zeus* şi al Alemenei*. Simbolul omului în luptă cu forţele răufăcătoare
ale naturii. Pentru a o cuceri pe Alcmena, Zeus a luat înfăţişarea soţului
acesteia, Amfitrion*, plecat în-tr-o expediţie pe un timp îndelungat. Naşterea lui Heracies
a trezit răzbunarea Herei*, soţia lui Zeus, care 1-a făcut pe micul Heracies, abia
născut, să se lupte cu doi şerpi. Amfitrion 1-a făcut apoi păstor, pînă la vîrsta maturităţii.
Creon*, regele Tebef* (2), i-a dat în căsătorie pe propria fiică, Megara. In
continuare, pentru regele Eu-risteu a trebuit, pentru a se supune oracolului din
Delfos*, să îndeplinească douăsprezece munci: l Uciderea,leului ' care-i înspăimînta
pe locuitorii din Nemeea*, fiindcă nici o săgeată nu-1 putea ucide. Heracies 1-a
strangulat si din blana lui si-a făcut un veşmânt care 1-a făcut invulnerabil. 2
Uciderea hidrei din Lerna*. 3 Prinderea porcului mistreţ de pe muntele Erimant, din
Arcadia*, care distrugea ogoarele. 4 Prinderea căprioarei din Cerinea, care avea
coarne de aur şi copite .de bronz. 5 Omorîrea păsărilor monstruoase de pe lacul
Stinfal, care se hrăneau cu carne de om. 6 Curăţirea staulelor lui Augias*, regele Eîidei,
care cuprindeau o turmă de 3000 de capete, uitate acolo de 30 de ani. Heracies lea
curăţat într-o singură zi, prin devierea cursului nurilor Peneu şi Alfeu*. 7 Prinderea
taurului din Creta, care devasta ţara lui Minos*. B îmblînzirea iepelor lui
Diomede*, care se hrăneau cu carne de om. După ce i-a ucis pe paznici, Heracies le-a
făcut pe acestea să-1 ucidă pe Diomede. 9 Răpirea centurii reginei amazoanelor*,
Hippolita*. în această centură sta toată puterea reginei. 10 Răpirea boilor lui Gerion*.
11 Răpirea merelor de aur din grădina hesperidelor*.
12 îmblînzirea Cerberului* din Infern. A fost venerat pentru acestea si pentru alte acte
de bravură, în toată Grecia. A devenit simbolul valorii morale, un binefăcător al
omenirii.
Homer, Iliada; Hesiod, Teogonia; StesicorUs, Ode; Pindar şi So-focle, Trachinie; Heraclizii şi
Hercules; Euripide; Aristofan, Pă-
, sările şi Broaştele; Plautus, Amphitruo; Ovidiu, Metamorfoze; Seneca, Hercule' furios; Enrique de
Villena, Muncile lui Hercule; Jean de Rotrou, Hercule murind; Vittorio Alfieri, Alcesta; Georg
. Friedrich Haendel, Antonio Vivaldi; Nicola Antonio Porpora. Nunta lui Hercule cu Ebe; Saverio
Mercadante, Apoteoza lui Hercule; Saint Saens, Tinereţea lui Hercule, H. P. Busser, Hercule în
grădinile hesperidelor, muzică; Hercule şi Hippolita, în me-topa templului lui Zeus din Olimpia;
Hercule, statuie în Muzeul Naţional din Napoli; Hercule ucide şerpii, în casa Familiei Vettis din
Pompei; Hercule Farnese, în acelaşi muzeu din Napoli; Hercule Righetti, în Muzeul Pio Clementino
din Vatican; Guido Reni, Hercule ucide Hidra din Lerna; Piero della Francesca, Hercule cu bîta;
Rubens, Hercule în stare de ebrietate; Le Brun, Hercule luptînd cu centaurii, pictură
v HERCVLE Zeul care în mitologia romană corespunde lui V Heracles* din mitologia
greacă, cu aceleaşi atribute. Cel
mai vechi cult al lui a fost venerat pe Ara Maxima, în
Forul .Boariu din Roma. în cuprinsul Italiei a avut, de
asemenea, numeroase temple.
Virgiliu, Eneida, VIII, 102, 172, 271; Titus Livius, Ab urbe condita,
23, 3
HERMAFRODIT Fiul lui Hermes* şi al Afroditei* în mitologia greacă. Nimfa* Salmacida 1-a
iubit într-atît, încît i-a implorat pe zei să le contopească trupurile şi să facă din ele unul singur.
Ovidiu, Metamorfoze, IV, 288 şi urm.; Arturo Beccadelli, Hermafrodit, epigrame; Girolamo Paratiosco,
Hermafroditul, comedie; frescă în Pompei; Hermafrodit, în Galeria Borghese; Policlet din Atena, sculptură
H.ERMES Fiul lui Zeus* şi al Maiei* (1), născut în Arcadia*. A fost mesagerul zeilor
mitologiei greceşti, zeul comerţului si al tuturor acţiunilor îndrăzneţe, chiar protectorul
hoţilor; inventator al lucrurilor folositoare şi plăcute: lira, flautul, măsurile şi greutăţile,
sportul. A fost reprezentat mai întîi ca om puternic şi cu barbă, apoi ca un tînăr imberb.
Praxiteles, Hermes cu Dionysos; Hermes, bronz la Napoli; Hermes Capitolinul, sculptură la Roma; Rubens,
Hermes şi Argos, pictură la Dresda; Claude Lorrain, Hermes fură boii lui Apollo, Roma, pictură
HERMIONA Fiica lui Menelau* şi a Elenei* în mitologia greacă. Făgăduită mai întîi de soţie
lui Or este*, fiul lui Agamemnoii*, a fost dată însă lui Neoptolem*, fiul lui Ahile*.
HERMODH Fiul lui Odin* şi mesager al zeilor în mitologia nordică.
HERO Tînără preoteasă a zeiţei Afrodita* din Şest, pe malurile Ellespontwlui (Bosforul de
azi). De ea s-a îndrăgostit Leandru din Abido* (1), situat de partea cealaltă a strîmtorii. Pentru
a o vedea, Leandru, condus dje o lampă ţinută de departe de Hero, a trecut înot, mujlte nopţi,
braţul de mare care-i despărţea. O dată însă, din cauza unei furtuni, Leandru nu a mai putut
vedea-luniina si s-a îne'cat. Hero, de disperare, s-a aruncat si ea în m'are, unde şi-a găsit
moartea.
Museos (sec. IV î.Chr.), Hero şi Leandru, poem; Clerrjient Marot; Pierre Denne Baron, Thomas Hood si
Franz Grillpar?er, poeme; Claudio Monteverdi, melodramă pe text de G. B. Marino; Alfredo Catalani, poem
simfonic; frescă la Pompei în Casa familiei
Vettius
HERTHA Divinitate saxonă, avînd afinităţi cu zeiţa Ci-bele* sau cu Ceres*.
HESPERIA (1) Nume comun dat de greci Italiei si Spaniei, care se aflau la vest (gr. hesperos,
seară). (2) Una din hesperide*.
HESPER1DE Nimfe* în mitologia greacă, fiicele lui Atlas* (1), în număr de trei: Egle,
Aretusa şi Hesperia* (2), Ele păstrau, în grădina lor darul de nuntă al Geei* oferit Herei*,
vestitele mere de aur, păzite de un balaur.
HESPEROS Ful lui Zeus*. Fiindcă i-a plăcut să privească scara stelele a fost luat în cer şi
transformat întf-o stea. 'Este Luceafărul care apare seara cel dintîi si dimineaţa dispare cel din
urmă.
IHESUS La celţi, una din cele mai importante divinităţi, părinte al tuturor zeilor. Zeu al
războiului, al cîmpurilor şi vegetaţiei.
169
168
HIDRA DIN LERNA Balaurul cu şapte capete care devasta regiunea Lerna* din Argos*
(5) şi care a fost ucis de Heracles*. In sîngele lui otrăvitor eroul şi-a muiat vîr-ful
săgeţilor.
Virgiliu, Eneida, VI, 576; Antonio Pollaiuolo, pictură
HILDUR Valkirie* în mitologia nordică.
HIMENEU Zeul căsătoriei în mitologia greco-romană, fiul lui Dionysos* si al Afroditei*.
HIMERA! Animal monstruos, fiică a lui Tifon* şi Echid-nei*. Avea trei capete: unul de
leu, unul de capră şi altul de şarpe.| Sau, după altă legendă, avea cap de leu, corp de capră
şi coadă de şarpe. Din fiecare din cele trei capete vărsa foc ,şi flăcări. După ce a devastat
ţinutul Liciei (Asia Mică) de mai multe ori, Bellerofon*, pe calul înaripat Pegas*, care i-a
fost dat de Atena*, a răpus-o. Simbolizează vulcanul din regiunea Liciei, pustiită de mai
multe ori.
Homer, lliada, VI, 179; Himera din Arezzo, bronz etrusc (sec. V î.Chr.), expus în Muzeul de Arheologie
din Florenţa
HIPERBOREENI Popor legendar care locuia, după o versiune, în regiunea cea 'rnai
îndepărtată din nord. Acolo soarele era veşnic, ca si pacea, iar durerea nu era cunoscută.
Zeul lor preferat era Apollo*. După o altă versiune, acest popor ar fi locuit în ţinuturile
Traciei.
HIPERION Unul clin cei 12 titani*, fiii lui Uranus* şi ai Geei*; jiivinitate solară, părinte
al lui Helios*, Eos*, si al
SeiejreiT, i
HIPERtilNESTRA Fiica lui Danaos*,. singura din cele 5O de fiice kle acestuia care nu şia
ucis soţul,1 pe Linceu* (1), aşa cum fusese constrînsă de tatăl ei. A fost salvată de furia
acestuia, de locuitorii Argosului* (5). '
170
H.1PPQCAMPI Caii marini ai carului lui Poseidon* în mitologia greacă, ca si cei conduşi
de Triton* şi ;nereide*.
HIPPOCOQN Fratele lui Tindar*, pe care 1-a izgonit din Sparta şi a pus stăpîriire pe
tronul lui: Heracles*] 1-a ucis, fa şi pe fiii lui, şi i-a redat tronul lui Tindar.
l HIPPOCRENE Izvor- de pe muntele Helicon*, apărut sub î Jovitura de copită a calului
înaripat Pegas*. Avea darul t de a oferi motive de inspiraţie celor ce beau dijn el. Era i',
protejat de Apollo* si de muze*.
HIPPODAMIA (1) Soţia lui Piritou*, regele lapiţilor*, pe care centaurii* au vrut să o
răpească chiar în ziua nunţii, înfruntarea îndîrjită care a avut loc între centauri şi la-piţi s-a
sfîrşit, după una dintre, versiuni, cu învingerea şi uciderea centaurilor. (2) Mama lui
Atreu*, Tiest* si Aleatori.
Michelangelo, Lupta centaurilor cu lapiţii, basorelief; Rubens, Răpirea Hippodamiei, pictură
HiPPOLIT Fiul lui Teseu* şi al Hippolitei*. A respins-u pe mama lui vitregă, Fetiră*, care
1-a pîrît tatălui său, pretextînd că Hippolit a avut faţă de ea purtări necuviincioase. La
rugămintea lui Teseu, zeii 1-au pedepsit. Un monstru marin a speriat caii- acestuia care 1-
a răsturnat şi 1-au omorît. A fost readus la viaţă de Asclepios* şi lă-!,,'sat liber într-o
pădure de lîngă Roma; Fedra, cuprinsă de remuscări, s-a sinucis.
HIPPOLITA Fiica lui Ares*, regina amazoanelor*. De la Apollo* a primit în dar o centură
care i-a fost luată de Heracles* cînd le-a cucerit pe amazoane. Cu aceeaşi oca-' ide,
Heracles a ob'ligat-o pe Hippolita să-1 ia de soţ pe Teseu*.
171
HIPPOMEDON Unul din cei şapte participanţi la expediţia împotriva Tebei* (2).
sau M EL AM ION Fiul lui Megaros*; într-o întrecere, a învins-0 pe fiica regelui
Arcadiei*, Atlanta*, pe care a luat-o apoi de soţie. Profanînd însă templul zeiţei Cipele*,
au fost prefăcuţi de acesta într-o pereche de urşi.
HIPPOT.tiON Fiul lui Poseidon* şi al Alopei*. Părăsit de mic, a fos't hrănit de o iapă,
pînă cînd a fost găsit de nişte păstori. Mai târziu, respingând iubirea Afroditei*, zeiţa 1-a
preschimbat într-un izvor.
• HUGIN şi MUN1N Cei doi corbi din mitologi^ nordică, simbolizînd „cunoaşterea" şi
„memoria", care, j după ce zboară în timpul zilei deasupra lumii, se întorci seara şi
povestesc zeului Odin* tot ce se .întâmplă pe părrjiînt.
HUITZILOPOCHTLI Unul din zeii războinici jidorat de azteci ca protector al imperiului
lor. A fost identificat cu soarele însuşi. Statuia lui era de o strălucire prbitoare.
HYP'NOS Zeul somnului în mitologia greacă, iul Nopţii*, frate geamăn al lui Tanatos*. La
adormit jpe Zeus* cînd Hera* a vrut să-1 ucidă pe Heracle*. Cînd ş-a trezit, Zeus 1-a
aruncat în mare, dar a fost salvat de mama lui.
.HOLDA sau HOLLE Zeiţă binevoitoare, protectoare a casei la germani.
BOLI Zeu al morţii şi al desfrînării la popoarele nordice. El provoca bolile si catastrofele.
HOLLE -j* HOLDA
HORUS Fiul lui Osiris* în mitologia'egipteană. Isis* 1-a hrănit pe ascuns, în Delta
Nilului. După moartea lui Osiris, Horus a ieşit la lumină şi a devenit noul zeu solar,
binevoitor şi drept.
HUACARIMACHI în Peru precolumbian, preoţi-ma'gi. După nume: „cei ce fac să
vorbească zeii".
HUACAS La peruvieni, spirite şi genii*, reprezentate de idoli şi fetişuri aflate în toate
casele.
J. 72
JA Nimfă*, fiică a Etrei*. A avut şapte surori, iade*, care au murit | de durere cînd ea a
fost devorată de un. leu.

IACCO Unul din numele lui Dionysos*, provenit, poate,
de la strigătul de euforie iakos! sau de la imnul de bucurie cîntat în cinstea lui.
IACINT Tînăr frumos, îndrăgit de Apollo*. La o întrecere,
Apollo 1-a ucis din greşeală cu discul. Din sîngele lui,
zeul a făcut zambila.
O. B. Tiepolo, .Moartea lui lacint, pictură la Lugano
IADE Nimfe* ale pădurilor, apelor şi mlaştinilor, în total şapte, surori ale nimfei Ia*, care
a murit devorată de un leu. Celelalte s-au stins de durere, după moartea surorii lor. Zeus*
le-a prefăcut pe toate în stele.
IAGNIDE Tatăl satirului* Marsyas*; amîndoi, tată si fiu, au inventat flautul. Fiindcă au
avut însă curajul de a se lua la întrecere cu Apollo*, Marsyas a fost legat de un copac şi
jupuit de viu.
IAIE Nimfă din cortegiul Dianei* în mitologia romană.
lAMBE Fiica lui Pan* si a nimfei* Eco*. Ea a încurajat-o, prin firea ei veselă pe
Demetra* atunci cînd acesteia i-a fost răpită fiica, Persefona*, de Pluto*. Drept răsplată, a
fost aleasă preoteasă a zeiţei.
I ANUS Veche divinitate romanică protectoare a uşilor' şi ferestrelor. A fost socotit chiar
zeu al zeilor. Porţile templului său, în Forul roman, erau deschise în timp de război şi
închise în timp de pace.' Era implorat în orice ocazie, si mai ales în viaţa familială. De la
el a rămas numele Gianicolo din Roma, ca si numele primei luni a anului, ianuarie, el
fiind zeul tuturor începuturilor. Era reprezentat cu două feţe: una fiind simbol al lunii,
cealaltă, simbol al soarelui, în cinstea lui se celebrau ago-naliile*.
ÎAPET Titan*, tatăl lui Atlas*, Prometeu* -şi Epimeteu* în mitologia greacă. A fost
aruncat de Zeus* în Infern, cînd a vrut să i se împotrivească lui. şi celorlalţi zei din
Olimp*t
ÎAPIGE Fiul lui Dedal*. A fost, după versiunea lui Virgi-liu, medicul lui Enea*.
Virgiliu, Eneida, XII, 391, 402; frescă pompeiană în Casa lui Siri-cus, reprezentînd pe Enea rănit
JARBA Rege legendar al Mauritaniei. A iubit-o pe Di-dona*, regina Cartaginei, dar ea 1-a
respins din cauza cruzimii lui.
IASO Una din fiicele lui Asclepios* şi ale Epionei* în mitologia greacă, personificare a
bolilor şi tămăduitoare a acestora, ca şi tatăl său.
IAMA Zeul morţii şi judecător în Infern în mitologia vedică.
lASON Fiul lui Espn, rege în lolco, detronat de propriul lui frate, Pelia*. A fost' instruit de
centaurul* Chirpn*.
174
175
La maturitate, i-a pretins lui Pelia drepturile lui, clar acesta i le-ar fi cedat numai cu
condiţia de a-i aduce din Colhida* berbecul cu lîna de aur*, în fruntea argonauţi-, lor*
lason a ajuns, într-adevăr, în posesia lînii de aur şi, ajutat de Medeea*, s-a reîntors în
patrie. Dar nu a rămas aici, ci şi-a continuat drumul în Corint, unde a părăsit-o pe Medeea
şi a luat-o de soţie pe Creusa* (1). Dar Medeea s-a răzbunat si a ucis-o pe Creusa şi pe fiii
ei într-un chip înfiorător.
Frescă în Casa Amoraşilor de aur, din Pompei; lason, erou argonaut, sculptură antică; Francesco
Caletti-Bruni, melodramă
IBIS Pasăre legendară socotită sacră de egipteni, fiindcă salva acest popor de reptile după
retragerea'apelor Nilului. Zeiţa Isis* era reprezentată cu capul acestei păsări.
1CAR Fiul lui Dedal*. Amîndoi au fost închişi de regele' Minos* în labirintul* construit
pentru Minotaur*. Cînd au vrut să scape de persecuţia acestuia si-au făcut aripi din pene
si ceară, pentru a ajunge cît mai departe, peste mare. Icar, în zbor, s-a apropiat prea mult
de soare, neascultînd de sfatul tatălui său, aripile s-au topit si el s-a prăbuşit în mare. Este
simbolul răzvrătirii omului care, cu preţul vieţii, îndrăzneşte să sfideze forţele
necunoscute ale naturii si ale universului.
Ovidiu, Metamorfoze. VIII, 183 şi urm.; Jean-Jacques Rousseau, Giacomo Leopardi, Gabriele
D'Annunzio; frescă pompei.ană în Casa lui Menandru; Dedal care pregăteşte aripile, basorelief, în
Villa Albani din Roma; Brueghel, Căderea lui Icar; Carlo Sara-ceni, Andrea Sacchi, Piero di Cosimo,.
pictură; Antonio Canova, sculptură
1DAS Fiul lui Afareu* în mitologia greacă. A răpit o tî-nără, pe Marpesisa, care îi plăcea
lui Apollo*. -Pusă de Zeus* să aleagă între ei doi, ea 1-a preferat pe Idas. Acesta a .fost în
cele din urmă ucis de Zeus fiindcă, într-o luptă cu Dioscurii*, a luat viaţa lui Castor*.
După o altă versiune, la sfîrsitul expediţiei argonauţilor* a fost ucis într-o luptă cu
Dioscurii.
IDEA (1) Nimfă*, mamă a lui Teucru* (1), primul rege al Troiei*. (2) Unul din numele
zeiţei Cibele*, clupă muntele pe care îi era ridicat un templu.
ÂDMON Prevestitor care a participat la expediţia argonauţilor*, dar care a murit înainte
de a ajunge la ţintă, işa cum prevăzuse el însuşi, în Bi-tinia.
IDOMENEU E,ege al Cretei, fiul lui Deucalion* nepot al lui Mînos*. A participat eroic la
războiul împotriva Troiei*. La întoarcere spre patrie, surprins de furtună, a făgăduit zeilor
că le va jertfi prima fiinţă întîlnită dacă va scăpa cu viaţă. Aceasta a fost propriul lui fiu,
care îl aştepta nerăbdător. Idomeneu nu 1-a cruţat. Pentru această cumplită faptă, tot zeii
au dezlănţuit în Creta o molimă îngrozitoare, din cauza căreia, locuitorii, stiindu-î vinovat
pe Idomeneu, 1-au ucis. Virgiliu, Kneida, III, 400 şi urm.
1DUN sau IDUhfA Personificarea poeziei în mitologia.nordică. Hrănindu-se cu fructele
oferite de ea, zeii rărnîneau veşnic tineri.
IDA Munte din £îpropierea Troiei*. Judecata lui Paris* a avut loc pe acest munte. Paris a
acordat mărul de aur Afroditei*, socotind-o mai frumoasă decît Hera* si Atena*. Tot aici
se ridica un templu al zeiţei Cibele* şi a fost locul naşterii lui Zeus*. Homer, Iliada. VII,
47 şi urm
176
1DUNA H- IDUN
IELE sau ŞOIMANE Personaje feminine fantastice în basmele populare româneşti
îmbrăcate în alb, deseori amintite în legătură cu Alexandru Macedon, împărat intrat în
12 — Dicţionar de mitolociie
177
i legendele poporului român; în genere provoacă nenorociri, spre deosebire de Zîne*.
Locuiesc, după credinţa populară, în văzduh, prin păduri, la marginea apelor si prin văi şi
ademenesc oamenii prin frumuseţea lor.
IEROFILA Una dintre sibile*, preoteasă a lui Apollo* în mitologia greacă. A prezis
Hecubei* nenorocirea provocată de răpirea Elenei* de către Paris*, fiul ei, şi deci
distrugerea Troiei*, ca şi întemeierea Romei.
IFICLU Argonaut* din Tesalla, care a participat la vîna-rea porcului mistreţ din
Calidonia*; acolo a fost ucis do Meleagru*.
IFIGENIA Fiica lui Agamemnon* si a Clitemnestrei* în mitologia greacă. Dorind să se
îndrepte din portul Aulida spre Troia*, Agamemnon a fost oprit pe mare de o furtună
dezlănţuită de zeiţa Artemis*, care ar fi distrus întreaga flotă greacă, dacă Agamemnon nu
i-ar fi făgăduit că-i jertfeşte pe propria lui fiică, Ifigenia*. în clipa să-vîrsirii sacrificiului,
zeiţa a înlocuit-o pe Ifigenia cu o căprioară şi a luat-o cu sine 'pe tînăra fată, ducînd-o în
Taurida, făcînd-o preoteasă a cultului ei, din acea regiune. Mai tîrziu, cînd fratele ei,
Oreste*, însoţit de bunul luj prieten, Pilade*, au venit să vadă templul, Ifigenia i-a însoţit
în Grecia.
Homer, Iliada, IX, 145; Euripide, Ifigenia in Aulida şi Ifiyenia în Taurida, tragedii; Jean de Rotrou,
Jean Racine, J. de la.Cruz, Ippolito Pindemonte, Goethe, Jean Moreas, G. Hauptmann, poezii
dramatice; Domenico Scarlatti, G. Orlandini, Leonardo Vinci, Nicola Porpora, Antonio Caldara, Luigi
Cherubini, C. W. Gluck, Niccolo Piccinni, muzică; frescă în Casa Poetului tragic din Pompei, în Casa
Chitaristului, în Casa lui Marcus Olconius şi în 'Casa lui Pinarius Cerealis; Jean Blanchard, pictură la
Luvru, Ricci, Pittoni, Bencovici, Anselm' Feuerbach, pictură la Muzeul din Darrristadt, Hans
Rottenhammer, Filippo Agricola, pictură; frescele lui G. D. Tiepolo în Vila Valmarana din Vicenza
înfăţişarea Iftimiei, pentru a o consola de plecarea lui Te-lemac* în căutarea tatălui lui,
Ulise*.
IFUR Numele Infernului la vechii gali.
IGEA Una din fiicele lui Asclepios*, protectoare a sănătăţii. Romanii au adorat-o cu
numele de Salus* si de Valetudo.
Rubens, pictură
ÎL A. Tînăr de o rară frumuseţe, care 1-a însoţit pe Hera-cles* in expediţia argonauţilor*.
Oprindu-se însă pe o insulă pentru a-şi potoli setea, a fost răpit de naiade*. Heracles i-a
părăsit pe argonauţi si a rămas pe insulă să-1 caute.
Frescă în Casa Efebului clin Pomoei
IL AI R A sau I LEI R A Fiica lui Leucip*. împreună cu sora ei, Febe* (4), a fost răpită de
Dioscuri*, ea devenind soţia lui Castor*.
ILARII Serbări organizate la Roma în cinstea zeiţei Ci-bele*, ca şi în cinstea unor fericite
evenimente familiale.
ILEANA COSÎNZEANA Cea mai frumoasă şi pură reprezentare feminină din mitologia
românească, identică zeiţei Venus*, tipul frumuseţii idealizate, crăiasă a tuturor zînelor*.
In unele basme, apare si ca femeie războinică, ocrotitoare a celor slabi. Destinul ei este
legat de acela al lui Făt-Frumos*.
1FTIMA (1) Nimfă* iubită de Mercur*, mama satirilor*. (2) Sora Ptoelopei*. Zeiţa
Atena*- i-a apărut acesteia sub
178
ILEIRA -* ILAIRA
179
ILEOS (1) Centaur*, care a participat la lupta împotriva lapiţilor* şi a fost ucis de
Heracles*. (2) Erou care a luat parte la vînarep porcului 'mistreţ din Calidonia* şi a
murit în timpul vînătorii.
ILION -> TROIA
IL1ONA sau ILIONE Fiica cea mai .mare a lui Priam* şi a Hecubei*. A fost soţia lui
Polinestor*, crudul rege al Traciei. Cînd un frate al Ilionei a venit la Polinestor cu
co'morile Troiei* pentru a le pune la adăpost de greci, acesta 1-a ucis si a pus stăpînire
pe ele.
ILIONE -H» ILION A
iLiuNEU Unul din cei şapte fii ai lui Amfion* şi ai Nio-bei*, ucis, ca şi ceilalţi, de
săgeţile lui Apollo*.
ILITIA (1) Fiica lui lupiter* şi a lunonei*, protectoare a moaşelor si a nou-născuţilor.
(2) Epitet al Dianei*, ca protectoare" a maternităţii.
ILLAPA Zeu al fulgerelor şi al furtunilor la vechii pe-ruvieni.
ILO Fiul lui Troos*. A fost întemeietorul cetăţii Troia*, care se numea la început Ilion.
Zeus i-a dăruit atunci statuia de lemn a zeiţei Atena*, Paladiul*, care trebuia să
ocrotească cetatea. Ulise* şi Diomede*, în timpul asediului Troiei, aflînd că soarta
cetăţii depinde de aceas-. ta, au fu'rat-o. După care, Troia a fost cucerită uşor.
IMEROS Personificare a iubirii la greci, zeu care îl însoţea continuu pe Eros*.
180
IMMET Munte din Atica (Grecia), vestit pentru calitatea mierei şi pentru cultul lui
Zeus.
INACOS (1) Fiul lui Oceanus* şi al zeiţei Thetis* (1). A întemeiat oraşul Argos* (5) şi
dinastia argolizilor. (2) Fiul lui Foroneu*.
INDRA Divinitate vedică supremă, stăpînul vînturilor si al tuturor cataclismelor
naturale, dar si al timpului frumos, al belşugului şi al luminii.
IN O Fiica lui Cadmos*, soţia lui Atamant*; 1-a sfătuit pe soţ să-si jertfească pe cei
doi copii avuţi cu Nefeîe*, Frixos* si Elle*. Cuprinsă însă de rernuşcări, s-a aruncat în
mare, dar Poseidon* a adoptat-o si a făcut-o una din zeiţele mării. După o versiune,
Ino si-a pierdut minţile, pentru că a fost pedepsită de Hera* care a vrut să se răzbune
pe Zeus* din cauza aventurii lui cu Se-mele*, care a devenit mamă lui Dionysos*,
crescut, în copilărie, de Ino.. O altă versiune, afirmă că ea însăşi şi-ar fi ucis copiii.
IO Fiica lui Inacos* (1), primul rege al Argeşului* (5), adorată de Zeus*. Pentru a o
ascunde de soţia sa, Hera*, Zeus a presehimbat-o într-o juncană. Hera, aflînd, 1-a
rugat să i-o ofere în dar, însă o .dată dobândită, 1-a pus pe Argos (2), monstrul cu o
sută de ochi, să o păzească. Hermes*, prietenul mai tînăr al lui Zeus, 1-a ucis pe
Argos, însă Hera a făcut ca Io să fie înţepată de un tăun şi să alerge prin lume; ea s-a
oprit în Egipt, .unde Zeus i-a redat înfăţişarea dinainte. Io a avut de la el un fiu, pe
Epaf.
Eschil, Sofocle şi Euripide, în opere. A fost reprezentată ca o vacă sau ca o copilă cu coarne pe cap.
Frescă în Casa Liviei de pe Palatin, în Roma; Correggio, Io şi lupiter, pictură
181
IOCASTA Soţia lui Laios* şi mania lui Edip* în mitologia greacă. Printr-o întîmplare nefericită, a
devenit soţia propriului ei fiu fără a şti acest lucru, îngrozită de
fapta comisă, s-a spînzurat, iar fiul ei şi-a scos ochii.
IOLAO Fiul lui Ificlu*, tovarăş al lui Heracles* în lupta acestuia împotriva hidrei din Lerna*. Mai
tîrziu, a construit rugul care urma să-1 incinereze pe Heracles.
Ovidiu, Metamorfoze, IX, 394 şi urm.
IOLCO -> IOLEO
IOLEO sau IOLCO Oraş din Tesalia (Grecia), de unde "lason* a pornit expediţia argonauţilor*,
pentru. a obţine lîna de aur*.
ION Fiul lui Apollo* şi al Creusei; unul dintre regii Atenei si strămoşul ionilor.
IORMUNGANDUR Şarpe care înconjoară pămîntul în mitologia nordică, duşman al zeuJLui
Thor*.
I REN E Zeiţa păcii (gr. eirene, pace), una din ore*, fiice ale iui Zeus* şi Temis*. Era reprezentată
ca o femeie tînără, cu un caduceu*, cu cornul abundenţei* şi cu o statuie a, lui Pluto* copil (gr.
pluto, bogăţie).
ISIS Divinitate a fecundităţii în mitologia egipteană, soţia lui Osiris* şi mama lui Horus*;
împreună cu ei, forma trinitatea sacră supremă. Era mamă a tuturor şi a naturii, în toate formele ei.
Grecii au identificat-o cu Hera*, cu Demetra*, cu Afrodita*, cu Selena* şi cu Io*. La Roma, cultul
ei a fost răspîndit mai ales în timpul Imperiului, sub formă de mistere (Misterele isiace).
ISMENA Fiica lui Edip* şi a locastei*, soră a Antigo-nei* în mitologia greacă. A fost şi ea
condamnată la moarte de Creon*, o dată cu sora ei, pentru că i-a în-mormîn'tât, după legile
strămoşeşti, pe fraţii lor, Poli-nice* şi Eteocle*.
ISSION Rege al lapiţilor*; invitat de Zeus* la masa zeilor, a încercat să o cucerească chiar pe
Hera*, soţia
;• lui Zeus. Drept pedeapsă, a fost aruncat în Infern şi le-
I gat de o roată înroşită în foc. Ovidiu, Metamorfoze, IV
ilTACA Insulă pe coasta orientală a Greciei, patria lui Ulise.
Homer, Odiseea, I, 186; III, 96 şi urm,; 103 şi urm., 351
ITALUS Fiul Penelopei* si al lui Telegon*, venit din Arcadia* din Sicîlia, unde i-a stăpînit pe
enotri sau pe sicilieni. Aceştia au luat de Ia el numele de itali.
IRIS Personificare a curcubeului, ca punte între cer si pămînt în mitologia greacă. Mesageră a
zeilor, închipuită ca o tînără cu aripi de. aur sau avînd în'mînă o nuia ori;un vas. .
.:•. \.. i <>
182
IUGATINUS Divinitate abstractă în mitologia romană, care făcea ca jugul căsătoriei să fie uşor. O
statuetă veghea tot timpul acest crez.
IULIU -+ ASCANIU
183
IU NONA Divinitate romană, similară Herei* la greci, protectoare a maternităţii şi a
căsătoriei. Proteja, de altfel, pe fiecare femeie în parte. A fost soţia lui lupi-ter* si,
deci, regină a tuturor zeilor romani. A fost venerată pe Capitoliu* (lunona Capitolina),
avînd un. templu pe colina Arx. La l 'martie, primea jertfe de miei si alte animale. Ei i
s-a dedicat luna iunie, în lupta din-' tre greci si troieni, i~a susţinut pe greci, fiindcă
Paris*, fiul regelui Troici*, la un concurs de frumuseţe, la care s-au prezentat Atena*,
Afrodită* si lunona. a preferat-o pe Afrodita. Frescă pompeiană în Muzeul din Napoli;
Paolo Veronese, pictură
IUNONES Zîne sau îngeri păzitori în mitologia romană, care se identificau sau chiar
confundau cu orice femeie, pentru a o proteja toată viaţa.
IUPÎTER Zeul suprem al romanilor, fiu al lui Saturn* şi al Rheei*, frate al lui
Neptun* şi Pluto*. Soţia lui a fost lunona*. îi corespunde Zeus* în mitologia greacă.
Proteja legile şi statul roman şi îşi demonstra puterea prin miracole si acte de bravură
supreme. Templul lui cel mai important a fost construit pe Capitoliu*, unde era
venerat împreună cu lunona şi Minerva*. Mesager i-a fost vulturul, iar atribut,
fulgerul.
IUVENALIA Serbare instituită de Nero la Roma, în cinstea zeiţei tinereţii, Ebe*.
IUVENTAS Zeiţa tinereţii în mitologia romană.
IZANAGI şi IZANAMI Pereche de divinităţi japoneze creatoare ale insulelor japoneze,
ale zeilor, ale" mărilor, ale fenomenelor atmosferice ale Soarelui şi Lunei.
IZANAMI -> IZANAGI
IUTURNA (1) Sora lui Turnus*, regele rutulilor*,. care a fost iubită de lupi'ter* si apoi
preschimbată într-un izvor. L-a susţinut pe fratele ei în timpul înfruntărilor acestuia cu
Enea*. Templul său se afla în Câmpul lui Marte din Roma. (2) Rîu în care obişnuia să
se scalde lunona* pentru a se .purifica.
Virgiliu, Eneida. XII, 141, 229, 469
IUTURNALII Serbări ţinute la 11 ianuarie, la Roma, în
cinstea lut urnei*.

Dictionar mitologie - Litera F

FĂT-FRUMOS Personaj din basmele româneşti, cel mai îndrăgit de popor pentru
frumuseţea, bărbăţia, .generozitatea şi omenia lui, însuşiri proprii poporului român însuşi.
Este prototipul tînărului frumos şi bun, al cărui
iestin este legat de cel al Ilenei Cosînzene*.
FALONE Nimfă* în mitologia greacă, fiica rîului Liris; a fost eliberată din ghearele unui
monstru înaripat de tînărul Elatos, dar, înainte de a o lua de soţie, acesta a murit pe
neaşteptate. Faloe a rămas atît de nefericită, încît Zeus* s-a îndurat de ea şi a
preschimbat-o într-un izvor, ale cărui ape s-au contopit cu acelea ale tatălui ei.
7AUN Divinitate romană a cîmpurilor si a pădurilor, identificat cu zeu Pan* din mitologia
greacă. Ambii erau închipuiţi ca fiind jumătate oameni jumătate animale: Dicioare de ţap,
coadă si coarne mici. Se întreţineau cu ţăranii şi cu nimfele*. După o legendă, Faun era
nepotul lui Saturn* şi părintele lui Latinus*.
; Virgiliu, Eneida, VII, 47; Faun şi bacanta, basorelief la Hercula-bium: Faun dansînd, bronz în Casa
Faunului din Pompei; Faunul Barberini din Munchen; Claude Debussy, După-amiaza unui faun,
poem simfonic după un poem de Stephane Mallarme
'F AM A în mitologia romană, personificare a glasului si a opiniei generale, iar după altă
versiune, mesageră a lui lupiter*.
Virgiliu, Eneida, IV, 173 si urm.; Ovidiu, Metamorfoze, XII, 39 şi urm.
FAUNA -> F ATU A
FAUNALII Serbări date de ţăranii si păstorii romani în cinstea lui Faun*.
FANTASOS Fiul Somnului şi al Nopţii*, frate al Morfeu*, protector al somnului si al
viselor.
Ovidiu, Metamorfoze, XI, 641 şi urm.
lui
F ATU A sau FAUNA Soţia lui Fatum*. După moartea acestuia a rămas izolată, dar reuşea
să profetizeze multor muritori destinul.
FATUM Hotărîrea zeilor privitoare la viitorul oamenilor. Personificat, Fatum era superior
chiar şi lui Zeus*. Legenda mai spune -— ca şi experienţa — că Fatum poate fi învins
numai de oamenii cu voinţa fermă. Virgiliu, Eneida, VII, 81 şi urm.
148
FAUSTULUS Păstor roman, care i-a găsit pe Romulus* şi Remus* şi i-a dat soţiei sale,
Acea Larentia*, să-i cres-că. Nu întîmplător unii văd în acest păstor pe însuşi •' Faun*.
F E ACI Popor care a trăit in Feacia (Corfu de azi). Regele lor era AJcinou*, care
1-a găzduit pe Ulise* în drum spre patrie. Nausica*, cu care Ulise a avut o idilă
trecătoare, era fiica acestui rege. Homer, Odiseea, V, 288 şi'urm., VI, 201 şi urm., VIII,
556 şi urm.
FEBE (1) Nume al Dianei* ca divinitate lunară, după cum Febos* este o divinitate
solară. (2) Fiica Ledei* şi
149
soră a Elenei*. (3) Fiica lui Uranus* şi a Geei*. Ea ar fi deţinut oracolul* din Delfos*
înainte de Apollo*. (4) Fiica lui' Leucip*. A fost motivul luptei între Dioscuri* şi descendenţii
lui Afareu*, Idas* si Linceu* (2).
FEBOS Unul din numele zeului Apollo* strălucitor), simbol al soarelui.
(gr. phoibos,
FEDRA Fiica lui Minos* şi a reginei Pasifae*. Denun-ţîndu-1 pe Hippolît* lui Teseu*,
soţul ei, că nu ar fi fost cuviincios faţă de ea, aceasta 1-a ucis. Roasă de remuş-cări, Fedra
si-a luat zilele.
Euridice, Seneca, Fedra, tragedii; Robert Garnier, Fedra şi Hippo-lit, tragedie; Jean Racine, Fedra,
tragedie; Algernon Charles Swinburne, Fedra, poem; Gabriele D'Annunzio, Fedra, tragedie; C. W.
Gluck, Giovanni Paisiello, Jules Massenet, Ildebrando Pizzetti, Arthur Honneger etc., muzică
'FEMIU Cîntăreţ la curtea lui Ulise*. A cîntat pretendenţilor Penelopei* (proci*) în
absenţa soţului ei. Cînd Ulise a revenit în patrie, el a fost scutit de pedeapsă, fiindcă s-a
aflat că a fost constrîns să-i distreze pe pretendenţi.
Ovidiu, Metamorfoze, IX, 211 şi urm. XXIV, 439 şi urm.
FEMONEA Prof etesă, fiică a lui Apollo*, care, după o versiune, a inventat hexametrul si
a rostit profeţiile sale în acest metru poetic. Ar fi fost prima pitie*.
FENIX (1) Pasăre egipteană legendară cu înfăţişare de păun sau de acvilă. ,La fiecare 500
sau 1461 de ani, murea ansă de vie în propriul cuib şi apoi renăştea din cenuşă. Cifrele
erau legate de astrologie. (2) Prieten şi educator al lui Ahile*. în timpul asediului Troiei*
el a comandat pe mirmidoni*. Homer, Iliada. IX, 168, 223, 690 şi urm.
FE'NRIR în mitologia nordică, lup uriaş. , »
FETON (gr. phaiton, strălucitorul). Fiul lui Helios* şi al Climenei* (1). A obţinut, prin
viclenie, aprobarea tatălui său, să conducă, timp de o ,zi, carul soarelui. Nu a fost însă în
stare să strunească cei patru cai şi ameninţa să aprindă lumea. Căldura Soarelui i-a
înnegrit totuşi pe etiopieni, în sfârşit, acest fiu neascultător a fost trăsnit de Zeus*.
Ovidiu, Metamorfoze, II, l şi urm.; Michelangelo, Rafael, Tinto-retto, Brueghel, Rubens' etc., pictură
FETUSA -> LAMPETUSA
FILEMON împreună cu soţia lui, Baucis*, oameni simpli si săraci, doi bătrîni, model de
căsnicie şi de iubire constantă, au găzduit o dată pe Zeus* şi pe Hermes* cînd aceştia
călătoreau prin lume. Fiind întrebaţi ce doresc ca răsplată, după ce Zeus şi Hermes au
făcut să dispară toate casele din jur, în afara colibei lor care între timp devenise un
templu, ei au răspuns că vor să rămînă paz-1 nici ai templului şi să moară împreună. La
sfârşitul vieţii, au fost preschimbaţi într-un stejar şi un tei. Ovidiu, Metamorfoze, VII, 611
şi urm.
FILEU Fiul regelui Augias*. Cînd Heracles* a întreprins expediţia de pedepsire a lui
Augias, Fileu i-a dat tot concursul, după care a foist izgonit de rege. După moartea
acestuia însă, Fileu a obţinut de la erou regatul tatălui său.
FILGIA Divinitate care, împreună cu alte două, Hamin-vgia şi Spadisa, proteja, în
mitologia nordică, naşterile.
FILIRA Nimfă*, fiica lui Oceanus*. A avut de la Cronos* pe centaurul* Chiron*, după
care a fost preschimbată în tei.
150
15]
FILLIS Fiica regelui Traciei. Disperată că logodnicul ei, Demofon*, nu se hotărăşte să o
ia în Căsătorie, s-a spîn-zurat, dar a fost preschimbată de zei într-un migdal.
FILOCTET Fiul lui Pean* în mitologia greacă. Muşcat de un şarpe, a zăcut zece ani, pînă
cînd Ulise* şi Neopto-lem* 1-au luat cu ei din insula Lemnos şi 1-au dus la Troia*.
Acolo, după ce Asclepios* i-a vindecat rana, a luptat alături de greci împotriva troienilor.
El a fost cel care 1-a ucis cu o săgeată pe Paris*.
Eschil, Sofocle şi Euripide; Homer, iKada, II, 718. 721 şi urm.; Virgiliu, Eneida, III, 402; Ovidiu,
Metamorfoze, XIII, 315 şi urm.; Jean F. La Harpe, Filoctet, tragedie
FILOMELA .sau FILOMENA Fiica lui Panndion, regele Atenei. Cumnatul ei, Teseu*, i-a
tăiat limba, pentru a nu putea destăinui nimănui purtarea lui necuviincioasă faţă de ea.
Filomela însă a scris cele întîmplate, cosind totul pe un peplu pe care 1-a dat surorii' ei,
Progne. împreună, cele două surori au vrut să se răzbune, dar Teseu a prins de veste la
timp, însă nu le-a putut face nici un rău, fiindcă zeii 1-au prefăcut pe el într-o bufniţă, pe
Filomela într-o privighetoare şi pe Progne într-o rîndu-nică. Ovidiu» Metamorfoze, VI,
424 şi urm.
FILOMENA -> FILOMELA
FILONOE (1) Fiica lui Tindar* si a Ledei*, protejată de Artemis*, care a făcut-o
nemuritoare. (2) Soţia lui Belle-rofon*.
F IN EU Soţ făgăduit Andromedei*. Cînd aceasta a fost salvată din ghearele monstrului
marin de către Perseu*, Fineu s-a opus ca ea să-i fie dată de soţie lui Perseu. Eroul însă
1-a pietrificat cu capul Medusei*. Ovidiu, Metamorfoze, V, 8 şi urm.
152
FIT AL Semizeu care i-a oferit găzduire Demetrei*, cînd aceasta^a străbătut pămîntul în
căutarea fiicei sale, Per-sefona*.
FLAMINI Preoţi romani instituiţi de regele Numa Pom-piliu*, la început trei, apoi 15. Cei
mai importanţi erau primii, oare vegheau respectarea cultului zeilor lupiter*, Marte* si
Quirinus*. Numele „flamini" ar veni de la abrevierea cuvîntului filamen, adică de la firul
de lînă cu care Numa îşi lega părul.
FLĂMlNZILA, FOMILĂ sau FOAMETEA PAMINTU-LUI Erou cu puteri supranaturale
din basmele româneşti, numit astfel pentru. că, oricât mînca, nu izbutea niciodată să-şi
potolească foamea; este de cele mai multe ori un personaj binevoitor, generos.
WjLEGETON în mitologia greacă, rîu de foc în Infern. l Virgiliu, Eneida, VI, 265, 551
FLEGIAS Fiul lui Ares* şi al Criseidei* si tatăl Coronidei*, îndrăgită de Apollo*. Cînd
aceasta a avut de la zeu un fiu, pe Esculap*, Flegias s-a răzbunat, incendiind templul
zeului din Delfos*. A fost însă săgetat si azvîrlit în Infern, unde a trebuit să stea sub o
stîncă, gata să se prăbuşească de la o clipă la alta. Virgiliu, Eneida, VI, 618 şi urm.
FLORA Zeiţa romană a florilor şi a grădinilor. Zefirul* a facut-o să dea naştere
primăverii, cu toată tinereţea şi mireasma florilor.
Statuie în Termele lui Caracalla din Roma. Botticelli, Tiziano, Micolas Poussin, Jean Massys, pictură;
Jean Baptiste Carpeaux etc., sculptură
FLORALII Serbări romane, dedicate zeiţei Flora*. Se celebrau la sfîrsitul lunii aprilie.
153
FOAMETEA PĂMÎNTULUI -> FLAMÎNZILĂ
FOCO Fiul lui Poseidon* în mitologia greacă. A părăsit Corintul pentru a merge în Focida,
căreia i-a dat numele său.
FOLO Cenrtaur*, fiul lui Ission*. L-a .găzduit eu bunăvoinţă pe Heracles*, cum nu au făcut
ceilalţi centauri.
FOMILĂ -> FLAMÎNZILĂ
FRAVASHI La perşi, genii* protectoare ale oamenilor împotriva demonilor*.
FREYA La nordici, zeiţa fecundităţii şi a iubirii. Cobora pe cîmpul de luptă din carul său,
pentru a culege sufletele eroilor muribunzi, în mitologia germană, corespunde zeiţei romane
Venus*. Soţia zeului Odin*.
FREYR La nordici, cel mai blînd dintre toţi zeii, frate al zeiţei Freya*. Proteja pămîntul si tot
ceea ce. producea el.
FONG-HOANG Geniu* sculptat pe armele vechilor împăraţi chinezi.
FORBĂN (1) Erou din Tesalia, chemat de locuitorii insulei Rhodos să-i salveze de şerpii care
făceau acolo ravagii. (2) Păstor din Corint care 1-a descoperit pe Edip*, abia născut, legat de
un copac.
FORCULUS Zeu roman, protector al porţilor şi al uşilor.
FORONEU Rege al Peloponezului, care a introdus în regiunea lui cultul Herei*. I-a învăţat pe
oameni să se servească de foc.
FORTUNA Zeiţă din mitologia romană si veche divinitate italică. O reprezentare a acesteia în
marmură se află în muzeul arheologic din Constanţa. O femeie bogat în-veşrnîntată, ţinînd în
mână cornul abundenţei*. Avea drept atribute: cîrma, sceptrul, roata şi sfera, în alte efigii,
apare cu aripi si cu ochii acoperiţi. Ovidiu, Tristia şi Epistulae ex Ponte
154
FRIGGA Ultima soţie a lui Odin* în mitologia nordică. Era socotită mama neamului
omenesc.
FRIXUS Fiul lui Atamant* şi al Nefelei*. Salvat de mama cea bună din mîinile mamei
vitrege, Ino*, a fost dus în pădurea *sacră a lui Ares*. Plecînd în căutarea lînii de aur*, a
ajuns în Colhida*, unde a luat-o în căsătorie pe Calciopi, fiica lui Eete*, regele .acestui ţinut.
FTA Divinitate egipteană, corespunzînd zeului grec He-faistos* sau zeului roman Vulcan*.
După o legendă, este creatorul universului.
FUFLUNS Divinitate etruscă, corespunzătoare lui Ba-chus* de mai tîrziu.
'.FURII -* ERINIL
FURINA (lat. fur, hoţ, tîlhar) Zeiţa tutelară a furturilor si a hoţilor în mitologia romană, slujită
de o suită de preoţi, numiţi furinali. Era sărbătorită la 25 iulie.

Dictionar mitologie - Litera E

EA (1) Nimfă* care a fost prefăcută într-oi insulă pentru ca 1-a respins pe zeul fluvial
Fasi. (2) Divinitate supremă în mitologia asiro-babiloniană.
E AC Fiu al lui Zeus* şi al Eginei*, tatăl lui Telamon*.şi al lui Peleu*, întemeietor al
dinastiei eacizilor. Cînd ţara lui a fost pustiită de o ciumă, Zeus*, ascultînd rugămintea
acestuia, a schimbat toate furnicile în oameni, care s-au numit apoi mirmidoni* si au
participat la războiul împotriva Troiei*, alături de grecii conduşi de Ahile*. După moarte,
Eac a fost judecător în Infern împreună cu Minos* şi cu Radamant*. O altă versiune
spune că Eac a luat parte la construirea Troiei împreună cu Apollo* şi cu Poseidon*.
EACEE Serbări religioase şi publice la Egina (Grecia) în cinstea lui Eac*.
,DWYN (1) în mitologia celţilor din Britania, zeiţa dragostei. (2) în mitologia vedică,
personificarea cerului luminos.
EAGRU Soţ al Caliopei* si tatăl lui Orfeu*, pe care 1-a iniţiat în misterele lui Bachus* si
în arta poeziei.
EBAL Rege al Spartei, tatăl lui Tindar*, bunic al Dioscu-rilor* si al Elenei*.
.EBE Zeiţa tinereţii veşnice în mitologia greacă, fiica lui Zeus* şi a Herei*. A fost
paharnica zeilor în Olimp* (1)
9 — Dicţionar de initolocjie
129
înaintea lui Ganimede*. Cînd Heracles* a fost adus printre zei, i-a fost dată ca soţie.
Pictură de Allori-Bronzino
EBLIS Divinitate mitologică persană. Geniu al binelui, victorios împotriva îngerilor
răzvrătiţi.
ECAMEDE Sclava lui Nestor*, unul din înţelepţii greci care au participat la asediul
Troiei*.
Homer, Iliada, XI, 624
ECHIDNA Creatură jumătate femeie, jumătate şarpe în mitologia greacă. A dat naştere
unor monştri ca Cerber*, Himera*, leul din Nemesis, Sfinxul*. A fost ucisă, de Argos*
(2), cel cu o sută de ochi.
ECHION (1) Numele unuia din giganţi*. (2) Fiul lui Her-mes*; a luat parte la expediţia
argonauţilor*, pentru obţinerea lînii de aur*.
ECO Nimfă* din Beoţia, căreia îi plăcea să vorbească ifără. încetare. A fost folosită
pentru aceasta de Zeus* ca să o întreţină pe Hera*, în timpul aventurilor lui galante. Cînd
Hera şi-a dat seama, a pedepsit-o, făcînd-o să nu mai poată rosti decît ultimele silabe ale
întrebărilor care îi erau adresate, îl îndrăgise pe Narcis*, dar nu-i putea răspunde acestuia
decît astfel. Narcis, neînţelegînd-o, a respins-o. Disperată, a rătăcit prin munţi ,şi păduri,
pînă cînd din ea nu a mai rămas decît... ecoul, în sfîrşit, după o altă legendă, fiind respinsă
de Narcis, a fost îndrăgită de Pan*, dar nu a putut uita iubirea pentru Narcis şi s-a stins de
durere. Zeii au presehimbat-o într-o stâncă.
Ovidiu, -Metamorfoze, III, 349 şi urm.
f
130
EDESIA -> BIBESIA si EDESIA
EDIP Fiul lui Laios* şi al locastei*. Voind să evite împlinirea unui oracol* care i-a
prevestit că va.fi ucis de propriul lui fiu, Laios, după ce i-a zdrobit picioarele (gr. edip, cu
picioarele umflate), 1-a încredinţat pe Edip unui păstor, pentru a-1 duce pe muntele
Citeron* si a-1 ucide. Salvat însă de alt păstor, Forban (2), si cond'us la Polib*, regele
Corintului, dorind să-şi cunoască originea Edip s-a adresat oracolului de l'a Delfos*, care
îi prezise că îşi va ucide tatăl şi se va căsători cu propria lui mamă. în drum spre
, Teba* (2), la înapoiere, în urma unei neînţelegeri cu un străin, 1-a ucis. Acesta nu era
altul decît tatăl lui. în acelaşi timp, un Sfinx* pustia regiunea Tebei, al cărei rege era
acum, după moartea lui Laios, Creon*, cumnatul său. Cel ce dezlega enigma Sfinxului
devenea regele Tebei ^i lua în căsătorie pe locasta. Edip a intuit răspunsul la ghicitoarea
Sfinxului şi astfel a ocupat tronul .Tebei şi a luat de soţie pe locasta, în realitate propria lui
mamă. A avut doi fii: Eteocle* si Polinice*, şi două fete: Antigona* .şi Ismena*. Mai
târziu, cînd regiunea a fost devastată de o ciumă,' un oracol a atribuit această calamitate
faptului că asasinul lui Laios nu a fost încă pedepsit. Edip a aflat, cu această ocazie, că cel
vinovat era el. De disperare şi-a scos ochii, iar locasta s-a pv.n~ zurat. Edip a .părăsit
Teba, însoţit de Antigona. Aj ^ns la Atena, a fost primit cu înţelegere de regele Teseu* şi a
•'murit la Colonos, în apropierea Atenei.
Cinotone, Edipodia, poem; Eschil, Laios, Edip, Cei şapte contra Tebei; Sofocle, Edip rege, Edip la
Colonos; Euripide, Fenicienele, Edip; Seneca cel Tînăr, Edig rege şi Phoenissae; Statius, Tebaida; , r.
A. Dell'Anguillara, Edip, tragedie; Pierre Corneille, Edip, tragedie; Voltaire, Edip; Hugo von
Hofmannsthal, Edip, tragedie; •\ndre Gide şi Jean Cocteau, George Enescu, Henry Purcel!,
Auggero Leoncavallo, Ildebrando Pizzetti, Igpr Stravinski, Modest •Musorski, Mendelssohn
Bartholdi, muzică; Ingres, Edip yi -Sfinxul, pictură
.EDUCA Divinitate romană, care proteja educaţia copiilor.
131
EEA sau AIA (1) Insulă în care trăia vrăjitoarea Circe*. (2) Regiunea în care se afla
berbecul cu lîna de aur* — după unii Colhida* (Georgia de azi).
EETE Regele Colhidei*. L-a găzduit pe Frixus*, care i-a dăruit berbecul cu lîna de aur*,
rîvnită mai apoi de argonauţi*.
EETION Rege al Ciliciei, tatăl Andromacăi*, ucis de Ahile* împreună cu cei şapte fii ai
lui.
EFESII Serbări nocturne, cu caracter orgiastic, consacrate cultului zeiţei Artemis*, la
Atena.
EFIALTE Unul din titanii* în mitologia greacă, care a participat la revolta împotriva lui
Zeus*. împreună cu fratele lui, Oto*, a fost trăsnit de Apollo*, iar pentru isprăvile lor, au
fost osîndiţi să stea amîndoi în Infern, legaţi de o coloană, spate în spate, si constrînsi să
audă neîncetat ţipetele unei cucuvele.
EGE Oraş în Cilicia, unde era răspîndit cultul lui Asele-pios*.
EGEA Regină a amazoanelor*, înecată în marea care îi poartă a,zi numele: Marea Egee.
EGEMONA Epitet atribuit în Arcadia* zeiţei Artemis* („conducătoarea"), după numele
unui templu care îi era consacrat.
EGERIA Nimfă* romană de o rară frumuseţe, adorată 'ca zeiţă protectoare a naşterilor. A
fost soţia şi sfătuitoarea regelui Nurna Pompiliu*. După moarte, a fost preschimbată întrun
izvor, lîngă Aricia, în Latium*.
Virgiliu, Eneida, VII, 763; Pietro Metastasio, melodramă
EGESTA Personificare a sărăciei în mitologia greacă, fiinţă infernală.
Vergiliu, Eneida, VI, 276
EGEU Tatăl lui Teseu*. L-a ucis pe Androgeu*, fiul lui Minos*, regele Cretei, şi de aceea
a trebuit să trimită în Creta şapte tineri si şapte tinere, pentru a fi jertfiţi Minotaurului*.
Teseu, după ce a ucis monstrul şi a vrut să revină în Atica, în loc să ridice pînzele albe ale
corăbiilor lui, aşa cum fusese învoit cu tatăl său pentru a anunţa de departe victoria, le-a
ridicat, din greşeală, pe -cele negre. Crezînd că Teseu a căzut pradă Minotaurului, acesta
s-a aruncat în mare.
EGIALEA Soţia lui Diomede*, eroul grec afirmat în războiul împotriva Troei*.
EGIALEU Fiu] lui Adrast* (1), singurul supravieţuitor din-trei cei şapte eroi care au
pornit în expediţia împotriva Tebei* (2). Egialeu s-a alăturat celor care au pornit o a doua
expediţie, numită a epigonilor*, pentru a-şi răzbuna părinţii. El însă nu a supravieţuit, iar
Adrast, din disperare, şi-a luat zilele.
EGIDA La început, platoşa lui Zeus*, apoi armura Atenei*. Era confecţionată din pielea
caprei Amalteea* (1), cu capul Gorgonei* în mijloc.
EGIGE Numele uneia din cele şapte fete ale Niobei* şi ale lui Amfion*, ucisă împreună
cu surorile ei de săgeţile zeiţei Artemis*.
EGINA Fiica lui Asopo*; adorată de Zeus*, care, pentru a o întîlni, s-a înconjurat de o
aureolă de foc.
132
133
EGIST Fiu al lui Tieste*. L-a ucis pe fratele acestuia, Atreu*, şi a pus stăpînire pe
Micene*. A fost izgonit însă de Agamemnon*, celălalt nepot al lui Atreu, dar, mai apoi,
acelaşi Agamemnon, când a plecat la războiul împotriva Troiei*, i-a lăsat în grijă tronul,
în timpul absenţei lui, Egist a uneltit cu soţia acestuia, Clitemnestra*, iar la întoarcere, în
înţelegere cu ea, 1-a ucis. Agamemnon a fost apoi răzbunat de fiul său, Oreste*, care i-a
ucis pe amândoi.
Euripide, Edip, Tieste; Sofocle, Electra; Eschil, Agamemnon; Se-neca, Troadele;, Viittorio Alfieri,
Agamemnon
EIRA Zeiţă a medicinii la vechii danezi.
EIRENE Zeiţa păcii* în mitologia greacă, Pax la romani. Este reprezentată ca o femeie
ţinînd într-o mînă o ramură de măslin si în alta pe Pluto* copil, simbol al bogăţiei.
ELA sau HEL Personificarea morţii în mitologia nordică. Era stăpâna Infernului
(Nifelheim*), unde primea pe toţi cei de rea credinţă.
ELECTRION Fiul lui Perseu* si al Andromedei*, rege al Mieenei* si tatăl Alcmenei*.
ELENA Fiica lui Zeus* si a Ledei* în mitologia greacă, sora Dioscurilor* şi a
Clitemnestrei*. De o rară frumuseţe, ea a fost mai întâi soţia lui .Menelau*, regele
Spartei; în lipsa acestuia însă, a fost răpită de Paris*, sub protecţia zeiţei Afrodita*. Grecii
au pornit atunci război împotriva Troiei* pentru a-1 pedepsi pe Paris, fiul regelui acestei
cetăţi, si a o relua pe Elena. După cucerirea Troiei de către greci, Elena a revenit în
Sparta, dar, după moartea lui Menelau, a fost izgonită de fiii acestuia si a murit la Rhodos,
spînzurată de fiii unuia din eroii morţi la Troia.
Homer, Illada şi Odiseea; Virgiliu, Eneida, I, 650, VII, 364; Euripide, Elena şi Troienele, tragedii;
Christopher., Marlowe, Istoria doctorului Faust; Ugo von' Hofmannsthal, Tragedia Elenei, dramă;
Roşmann, Elena; Otto Brues, Oglinda Elenei; Leconte de Lisle, Giovani Pascoli, Gabriele D'Annunzio; Jean
Giraudoux, Războiul Troiei nu va avea loc; Jacques Offenbach, Frumoasa Elena, operetă; Richard Strauss,
Helena, operă, după textul lui Hoffmannsthal; Domenico Veneziano, Gerolamo di Cremona, Ca-riani, Giulio
Romano, Andrea Schiavone, Guido Reni, G. B. Tip-,polo, Gustave Moreau, Van Marees, pictură; Antonio
Canova, sculptură
ELAGABAL Divinitate solară în vechea Sirie, adorată sub forma unei pietre conice.
ELECTRA sau LAODICE (3) Fiica lui Agamemnon* si a Clitemnestrei* în mitologia
greacă, sora lui Oreste* si a •Ifigeniei*. L-a ajutat pe Oreste . să-şi răzbune părintele,
ucigând pe uzurpatorul şi ucigaşul Egist* şi pe Clitem-nestra. (2) Fiică a lui Oceanus* şi a
lui Thetis (1)*, mama harpiilor*.
Euripide, Sofocle, Electra, tragedie; Eschil, Coejorele, tragedie; Prosper Jolyot de Crebillon, Electra,
tragedie; Ugo von Hofmann-stahl, Electra, tragedie; Vittorio Alfieri, Agamemnon şi Oreste, tragedii; Eugen
O'Neill, .Din jale s-a întrupat Electra, tragedie; Francois Joseph Gossec, Andre Gretry, Richard Strauss pe
textul lui Hofmannstahl, muzică
ELENOS Unul din fiii lui Priam* şi ai Hecubei*. Le-a prezis grecilor victoria asupra
Troiei. După moartea lui, Neoptolem* a luat-o de soţie pe Andromaca*, văduva lui
Hector*, şi1 a întemeiat în Epir, unde s-a stabilit, o nouă ,'Troie. Aici 1-a găzduit pe Enea*
în drumul său spre Italia.
Homer, Iliada, VI, 75 şi urm.; Virgiliu, Eneida, III, 295, 334 şi urm.
ELEU Divinitate abstractă în mitologia greacă, personificare a milei.
;ELEUSIS Localitate în Atica (Grecia), în care se organizau serbările în cinstea Demetrei*
şi a Persefonei*. Au
134
135
fost instituite de Orfeu*, ca replică a misterelor egiptene în cinstea 2eiţei Isis*. La aceste
solemnităţi nu luau parte decît cei iniţiaţi. Drumul dintre Atena şi Eleusis — pe o distanţă
de 22 de/km — era numit via sacra (drumul sfînt).
ELEUTERIA Zeiţa libertăţii în mitologia greacă, .corespunzând zeiţei romane Libertas*.
Eleuteria era, de asemenea, unul din numele lui Bachus*: „eliberatorul", „salvatorul".
ELISA Numele originar al Didonei*, întemeietoarea legendară şi prima regină a
Cartaginei.
ELLE Fiica Iui Atamant* şi a Nefelei*. A trebuit să fugă împreună cu fra'tele ei, Frixus*,
de teama celei de a doua soţii a tatălui lor, Ino*. Nefele i-a ajutat să ajungă în Colhida*,
graţie berbecului cu lîna de aur* — ofrandă primită din partea lui Hermes* —, care i-a
dus pînă la destinaţie, în zbor. Elle însă a căzut în mare, care de atunci s-a numit
Ellespont. Frixus a sacrificat berbecul lui Zeus* si i-a dăruit lîna de aur regelui Eete"'.
ELLE N Fiul lui Deucalion* si al Pirrei*, strămoşul cel mai îndepărtat al elenilor.
ELPA Fiica ciclopului* Polifem*, răpită de Ulise*, după ce 1-a orbit de unicul ochi.
ELPEţJOR Tovarăş al lui Enea*, transformat de vrăjitoarea Circe* în porc. Recăpătînd
trup omenesc, a căzut de pe acoperişul palatului vrăjitoarei şi -a murit.
Homer, Odiseea, X, 552 şi urm.; Goethe, Elpenor, fragment dramatic
ELURO Divinitate egipteană cu trup de om si cap de pisică.
136
EMON Fiul lui Creon*, uzurpatorul tatălui lui Edip* la tronul Tebei* (2). Cînd Antigona*
a fost condamnată la moarte de Creon pentru că a îndeplinit ritualul funerar pentru fraţii
ei, Eteocle* si Polinice*, după legile strămoşilor, Emon, care o iubea peste măsură, s-a
sinucis lîngă corpul ei.
EMPUSA Zeiţă înfricoşătoare în mitologia greacă, care trimitea pe lume f antonie
nocturne pentru a-i speria pe oameni. Ea însăşi era o asemenea fantomă, ' folosită în acest
fel de Hecate*.
ENARETE .Nimfă*, soţia lui Eol*, mama lui Alcione*, Si-sif*, Canace*, şi Salmoneu*.
ENCELADOS Cel mai puternic si mâi îndîrjit dintre gi-• ganţi*. Trăsnit de Zeus*, s-a
prăvălit pînă în fundul vul-Icanu'lui Etna* (2), de unde arunca foc şi flăcări. 'Virgiliu,
Eneida, III; 578
. ENDEIDE Fiica centaurului* Chiron* şi soţia lui Eac* de f, la care i-a avut pe Peleu* şi
Telamon*.
ENDIMION Păstor de o rară frumuseţe în mitologia greacă. A fost surprins de Zeus* în
apropierea Herei* şi cpndamnat să doarmă timp de treizeci de ani. Zeiţa Se-lena*,
îndrăgostită de el, venea să-1 vadă în fiecare noapte, iar mai apoi Zeus, înduplecat de
rugăminţile ei, i-a acordat o tinereţe veşnică şi un. somn adînc, timp în 'care Selena îl
putea vizita ori de cîte ori dorea.
John Lyly, Endimloh, dramă; Dia Callecerada, poem; Al. Guidi, povestire romantică; John Keats, poem
narativ; Reinhard Keise, Bernasconi, Niocolo Jommelli (după lin text de Pietro Melastasio), '"' muzică; Citna
da Conegliano, Benvenuto Tisi Garofalo, Giuliu Romano, Annibale Carracci, Tintoretto, Guercino, Van
Dyck, Francesco Mola, Vellani, pictură; Antonio Canova, Endimion dormind, sculptură
137
ENEA Fiul Afroditei* si al lui Anchise* şi soţul Creusei* (2). După incendierea Troici*,
împreună cu tatăl şi cu fiul său, luliu*, a pornit, la porunca zeilor, spre Italia. După o
oprire în Cartagina, cetatea Didonei*, a ajuns în La-tium*. Aici, după ce 1-a învins pe
Turnus*, regele rutu-lilor*,. a luat-o de soţie pe Lavinia*,, fiica lui Latinus* şi a Amatei*.
După moartea lui Enea, luliu a întemeiat oraşul Alba Longa*, iar urmaşii lui au format
dinastia lulia.
Virgiliu, Eneida; Roman d'Eneas, poem în dialect normand; Guido da Pisa, / fătti di Enea, poem; Ariosto,
Orlando Furioso,^ Tor-quato; Tasso, Gerusale mme Liberata; Enea în faţa mormîntului lui Polidor, într-un
codice al Eneidei din sec. VI, la Biblioteca Vaticanului; Perrier, Enea luptă împotriva harpiilor, la Luvru;
Piero di Cortona, Intîlnire cu Venus, la Luvru; Federico Barrocci, Incendiul Troiei, la Galeria Borghese din
Roma; Rafael, Incendia .di Borgo, în Stanze del Valicano; Pietro Berrettini da Cortona,. Enea, Sibila şi
Cărora; relief pe altarul' Gens Augusta din, Cartagina, reprezentînd pe Enea cu Anchise şi Ascaniu, Muzeul
del Bardo; G. L. Bernini, Enea şi Anchise, la Galeria Boţghese din Roma, sculptură
ENEU sau ENO Rege al Calidoniei*, soţ al Alteei* şi părinte al lui Meleagru* şi al
Deianirei*. A introdus viticultura în Etolia (gr. eno's, vin). Mai tîrziu, în Peloponez, a fost
ucis de nepoţi, iar Diomede* 1-a înmormîntat în Argeş* (5).
ENIO Zeiţa războiului în mitologia greacă.
ENIPEU Păstor din Tesalia care, pentru a se face iubit de nimfa* Tiro, a cerut să fie
preschimbat într-un rîu. Nimfa, fermecată de apele lui limpezi, a intrat să se scalde,
devenind astfel mamă a doi copii: Pelia* şi Neleu.
Pelope*, al doilea soţ al H'ippodamiei*, printr-o viclenie, a făcut ca roţile carului pe care
alerga Enomaos, la o întrecere de care, să fie din ceară; ele s-au topit şi astfel Enomaos a
pierdut cursa şi a murit. După aceea, Pelope a luat-o de soţie pe Hippodamia..
ENONA Nimfă* din Frigia. A fost prima soţie a lui Paris*, care a adus-o de pe muntele
Ida*. Părăsită apoi, 'a murit de durere. După o altă versiune, Paris, rănit în timpul
asediului Troiei*, a cerut să i se aducă soţia care ar fi avut darul de a-i salva viaţa. Enona
a refuzat, dar, , după ce a aflat de moartea lui Paris, s-a aruncat pe rugul de incinerare al
acestuia.
EOL 'Regele vînturilor în mitologia romană, pe care •le stăpînea în peşterile Insulelor
Eoliene, din apropierea Siciliei.
Homer, Odiseea, X, 2 şi urm.; Virgiliu, Eneida, I, 52.
-,-EOS Personificarea Aurorei* în mitolpgia greacă, fiica «lui Hiperion*, mama
vînturilor. Disperată din cauza uciderii celor doi fii ai ei, Enatros şi Memnon*, a plîns
atîta, nncît lacrimile i-au fost schimbate în rouă. Guido Reni, Aurora, pictură
EPEOS Făuritorul calului troian introdus de greci în cetatea lui Priam* în urma trădării
grecului Sinon*. Virgiliu, Eneida, II ,264
ENLIL La babilonieni, zeu al pămîntului şi al atmosferei, identificat cu Bel* (1) al
semiţilor.
ENO -* ENEU
ENOMAOS Fiul lui Ares* si tatăl Hippodamiei* (2). I s-a prezis că în ziua cînd fiica lui se
va căsători, el'va muri.
:EPIDAUR Oraş în Argos* (5), .în Peloponez, în care se afla un renumit templu al lui
AsClepios*. Aici, zeul era
['•'venerat sub forma unui şarpe. Templul era loc de pelerinaj şi de vindecare a bolilor, în
Epidaur există încă ruinele unui magnific teatru, ale unui stadion şi ale unui
'impunător local de scoală.
138
139
EPIGONI Fiii--eroilor care au luptat împotriva Tebei* (2); au format o altă expediţie de
revanşă, pentru a-i răzbuna părinţii ucişi toţi, în afară de Adrast*. Noua expediţie a reuşit,
şi-a pierdut viaţa doar fiul lui Adrast, Egialeu*.
EPIMETEU Fiu al titanului* lapet* si al Asiei*, soţul
Pandorei*. El este cel care a deschis cutia Pandorei, din
care au ieşit toate relele. De la Pandora a avut-o pe
Pirra*.
Ovidiu, Metamorfoze, I, 350 şi urm.
EPIONA Soţia lui Asclepios*. Numele ei înseamnă ,,cea care vindecă". Fiicele ei au- fost
Igea*, zeiţa sănătăţii, si Egle, zeiţa eternei tinereţi.
EPONA Zeiţă protectoare a cailor la gali şi la romani. Era venerată în ţările aflate de-a
lungul Dunării.
ERATO Muza* poeziei lirice şi a mimei în mitologia greacă, reprezentată cu o liră în
mînă.
Le Sueur, Eralo, Polimnia şi Melpomene, pictură la Luvru
EREB (1) Fiul haosului* si -al întunericului, soţul Nopţii*. Răzvrătindu-se împotriva lui
Zeus*, a fost schimbat într-un rîu si aruncat în. Infern. (2) Nume al Infernului.
EREUTEION Unul din templele de pe Acropole*, dedicat lui Poseidon*. A fost distrus de
Xerxes, regele perşilor, şi reconstruit pe timpul Iul Pericle.
ERESKIGAL Regina morţilor în mitologia calderi-asi-riană. Trăia sub pămînt, unde
supraveghea sufletele celor morţi.
140
ERESIDE Nimfe* care o serveau pe zeiţa Hera* în baie,
ERIDAN (1) Fiul lui Oceanus* şi al lui Thetis* (1). (2) Numele stelei în care Apollo* 1-a
schimbat pe fiul lui, Fe-ton*.
ERIFILE Fiica lui Adrast* (1) si soţia lui Amfiarau*, regele Argosului* (5). Pentru a avea
colierul Harmoniei*, a des-ităinuit refugiul în care se ascunsese soţul ei ca să nu participe
la războiul împotriva Tebei* (2). Pentru această trădare, fiul ei, Alcmeon*, a ucis-o.
ERIGONA (1) Fiica lui Egist* şi a Clitemnestrei*. L-a adorat pe Oreste* şi a avut de la el
pe Pentil*. (2) Fiica lui Icar*. Cînd a aflat de moartea tatălui ei, s-a spînzu-rat de un
copac. A fost preschimbată apoi în constelaţia Fecioara.
ERIMANT Munte din Arcadia*, pe care Heracles* a înfruntat porcul mistreţ.
ERINH sau FURII Zeiţele răzbunării, fiicele Aheronu-lui* şi ale Nopţii"' sau •— după o
altă versiune — ale lui Pluto* şi Pro'serpinei*. După Virgiliu, erau trei: Aletto, Tisifona şi
Megera. Capul lor era plin de şerpi încolăciţi. Dezlănţuiau războaie, epidemii, ciumă,
inundaţii, secetă şi foamete. Li se jertfeau oi negre, berbeci si turturele. li făceau pe cei
nelegiuiţi şi pe ucigaşi să-şi piardă minţile. Supravegheau'însă ordinea materială şi morală
a vieţii oamenilor. La greci erau cunoscute cu numele de eumenide şi erau numai
binevoitoare. Au avut un templu în Atena, pe colina Areopagului, şi au fost venerate pentru
afinitatea lor cu lumea morţilor. Romanii le mai numeau şi dîrae.
ERIS Fiica Nopţii*, zeiţă greacă a discordiei. Fiindcă nu a fost invitată la nunta .lui
Peleu* cu Thetis* (2) , a aruncat
141
invitaţilor un mar de aur pe care era scris: „celei mai frumoase". Paris* 1-a oferit" Af rodi
tei*, preferînd-o Atenei* şi Herei*. Alegerea aceasta a provocat, printre altele, războiul
Troiei*. Romanii o numeau Discordia*.
ERISITTON Fiul unui rege din Tesalia. A fost constrâns să se autodevoreze, deoarece şi-a
permis să doboare pîţiva copaci din pădurea consacrată zeiţei Demetra*.
ERITEA Insulă legendară, în care se aflau turmele lui Gerion*, pe care le-a luat cu sine
Heracles*.
ER1TREA Oraş din lonia, locul de naştere al sibilei* cu acelaşi nume, care a prezis
greoilor că vor cuceri si vor distruge Troia*.
Michelangelo, plafonul Capelei Sixtine din Muzeul Vaticanului
/
ERIX Fiul Afroditei* şi al lui Bute* (3), rege al Sici-liei. Obliga pe călătorii străini să-şi
încerce puterile cu el. Pe cei învinşi, îi omora. La rîndul; lui, a fost ucis de Heracles*, care
i-a îngropat trupul sub templul zeiţei Afrodita*. După o altă versiune, a fost făcut stană de
piatră cu capul' Medusei*, folosit de Perseu*.
Virgiliu, Eneida, V, 392, 412 şi urm.; Ovidiu, Metamorfoze, V, 195 şi urm.
EROS Zeul iubirii în mitologia greacă, fiul Afroditei* şi al lui Ares*, soţ al nimfei*
Psyche*. Zeii 1-au oferit oamenilor în dar ca pe o forţă care inspiră pe poeţi şi pe artişti,
motiv de bucurie a vieţii. Este reprezentat ca un copil sau ca un tînăr ţinînd un deget în
gură, pentru a sugera discreţia, cu aripi, înarmat cu un arc şi tolbă, plină cu săgeţi ce le
lansa către zei si oameni, insuflîn-du-le iubirea, sentimentele delicate, în alte reprezentări
apare ca un copil care torturează un fluture, simbol al sufletului; uneori în rolul fluturelui
apare o tînără cu
142
aripi de fluture. A căpătat între timp şi un caracter funerar, .figurînd ca un copil ţinînd o
flacără cu vîrful în jos, însoţind mormintele şi sarcofagele.
Platon, Banchetul şi Fedru; Jerjy Zulanski, Eros şi Psyche, dramă; Basinio Basini, Hesperide, poem epic,
Robert Herrick, poem; Jacopo Peri, operă lirică; Praxiteles, statui.la Tespine şi Parios; Scop, statuie la
Megara; Lisipp, statuie; picturi pompeiene, mozaicuri; Diana -cu mai mulţi amoraşi, basorelief pe un
sarcofag roman, la Luvru. Eros şi Endimion, pe un vas din Midia, la British Museum din Londra
IERSILIA Fiica regelui sabinelor, Tatius, şi soţia lui Ro-mulus*. A fost divinizată o dată cu el. Ovidiu,
Metamorfoze, XIV, 829 şi urm.; Guercino, Ersilia separă pe Romulu:; şi Tatius, pictură la Luvru
j; ESCULAP Zeul medianei în mitologia romană. Era venerat la.Epidaur*, unde avea un
templu renumit..Insem-1 ncle lui erau o nuia şi un şarpe.
ESHMUN Divinitate feniciană, personificată în Steaua Polară, în stare să vindece orice
boală. A fost asimilată zeului grec Asclepios*.
ESIONA Fiica lui Laomedon*, regele Troiei*. Trebuia să t fie jertfită monstrului trimis de
zeul Poseidon* ca să Bpustiască regiunea, dar a fost salvată de Heracles*. l Ovidiu,
Metamorfoze, XI, 194 şi urm.
ESTIA Zeiţa vetrei familiale în mitologia greacă, fiica lui Cronos* şi a Geei*, protectoarea
casei. I -se ofereau primele roade ale pămîntului, precum şi viţei. La romani se numea
Vesta*. Ea trebuia să păstreze, împreună cu preotesele ei, nestins focul sacru. Era
simbolul statului.
Reprezentare pe Vasul Franţois din Florenţa. Fidias şi Scopaş, sculptură.
143
ETEOCLE Fiul lui Edip* si al locastei*, fratele lui Polinice* şi al Antigonei*. L-a izgonit pe
Polinice de la tronul 'Tebei*' (2), lăsat de Edip, dar Polinice a chemat un_ grup de eroi pentru
a lupta împotriva lui (-> Cei şapte împotriva Tebei). în timpul luptelor, cei doi fraţi au murit în
aceeaşi înfruntare, iar când cadavrele au fost puse pe rug, flacăra s-a împărţit în două. G. B.
Tiepolo, Moartea lui Eteocle şi Polinice, pictură la Viena
ETNA (1) Nimfă*, fiica lui Uranus* şi a Geei*; de la ea a rămas numele vulcanului Etna. (2)
Vulcan în care, după legendă, zeul Vulcan* îşi avea atelierul. Acolo fabrica trăsnetele pentru
Zeus*.
ETRA Mama lui Teseu*. Răpită de Dioscuri*, ea a devenit sclava Elenei*. După cucerirea
Troiei* de către greci, a fost eliberată de nepotul ei, Demofon*.
EUFEM' Fiul lui Poseidon* şi al Europei*, cîrmaciul argonauţilor*. A ajuns stăpînu'l Libiei,
aşa cum i-a prezis Medeea*.
EUFROSINA Una din cele trei graţii*. EUMENIDE -> ERINH
EUMEU Păzitorul porcilor lui Ulise*, în Itaca. L-a ajutat apoi pe erou să izgonească pe
peţitorii Penelopei (proci*). Homer, Odiseea, XV, 37-1 şi urm.; XVIII, 507 si urm,
EUMOLP Considerat fiul lui Poseidon* şi al Chionei*, de origine tracă. Cel care a introdus la
Eleusis* misterele dedicate zeiţei Demetra* si care 1-a învăţat pe Heracles*
144
muzica. A fost ucis de Erecteu în războiul împotriva ate-nienilor.
EUPIT Tatăl lui Antinou* (1). Cînd acesta a fost ucis de Ulise* pentru că era cel mai îndîrjit
dintre pretendenţii Penelopei* (proci*), Eupit a încercat să ridice poporul Itacăi
împotriva eroului, dar' a fost ucis de Laerte*. Homer, Odiseea, XXIV, 469 şi urm.
EUPLEA Epitet al zeiţei Venus*, protectoare/ a navigatorilor. A avut un templu lingă Napoli.
EU RIALE Una din cele trei gorgone*.
EURIALOS (1) Unul din membrii celei de a doua expediţii împotriva Tebei* (2), aceea a
epigonilor*. (2) Prieten exemplar al lui Nexus*, împreună .cu care a şi murit luptînd
împotriva rutulilor*.
.Virgiliu, Eneida, V, 294, 334; X, 179, 199, 326, 431
EURICLEA Doica lui Ulise*, care la reîntoarcerea aces-,tuia de la Troia*, travestit în cerşetor,
1-a recunoscut după o rană veche la picior. Honaer, Odiseea, I, 429 şi urm.; XIX, 353 şi
urm.
EURIDICE Soţia lui Orfeu*, ucisă de muşcătura unui şarpe. Orfeu, îndurerat, a coborît în
Infern şi, cu lira, i-a înduioşat pe Hades* şi pe Persef ona* să i-o redea, dar a obţinut aceasta
cu condiţia ca, pînă ce vor ajunge pe pămînt, ea să meargă în urma lui, iar el să nu o privească
nici o singură clipă. Orfeu, nerăbdător de a revedea chipul soţiei iubite, s-a întors şi Euridice a
dispărut pentru totdeauna.
Euridice, Orfeu şi Mercur, sculptură în Muzeul Naţional din Napoli; Virgiliu, Georgice; Ovidiu,
Metamorfoze; Ottavio Rinuccini, Euridice, povestire dramatică; Jacopo Peri, Euridice, operă lirică,
Nicolas Poussin, pictură
10 — Dicţionar de mitologie
145
EURILOH Tovarăş de peripeţii ăl lui Ulise*. împreună cu acesta, a evitat puterea vrăjii
zeiţei Circe*, care i-a transformat pe unii din însoţitorii eroului în porci.
Homer, Odiseea, X, 205 şi urm.
EVADNE Soţia titanului* Capaneu*, trăsnit de Zeus*, la Teba* (2). Neputîndu-i
supravieţui acestuia, s~a aruncat pe acelaşi rug. Virgiliu, Eneida, VI, 447
EURIMAH Unul din pretendenţii soţia lui Ulise*.
Homer, Odiseea, XVIII, 349 şi urm.
Penelopei* (proci*).
EVANDRU Fiul lui Hermes:':; s-a stabilit în Latium* şi 1-a susţinut pe Enea* împotriva lui
Turnus*.
Virgiliu, Eneida, VIII, 52, 102, 514, 496
EURIMEDON (1) Regele titanilor* răzvrătiţi împotriva lui Zeus*. (2) Vizitiul lui
Agamemnon*.
EURINOME (1) Fiica lui Oceanus* sau a iui Zeus*, mama graţiilor*. (2) Sclava
Penelopei*,- soţia lui Ulise*. (3) Mama lui Adrast* (2).
EURITION Centaur* care a încercat să o răpească pe 'Hippodamia* (1) în timpul nunţii ei
cu Piritou*, regele lapiţilor*. Aces>ta a fost motivul unei îndîrjite lupte între centauri si
lapiţi. Au învins aceştia din urmă, iar lEurition a fost ucis mai tîrziu de Heracles* sau,
după alţii, de Teseu*.
'EURO -> ARGESTE
EVANEMOS Epitet al lui Zeus* ca protector al corăbie-rilor si al înaintării lor pe mare. A
avut un cult pe Aven-' ţin* (2).
EV ANTE Fiu pe care Dionysos* 1-a avut de la Ariadna*.
EVOE! Strigăt de exaltare în timpul procesiunilor dedicate lui Dionysos* sau lui Bachus*.
EYRA In mitologia scandinavă, zeiţă benefică, protectoare a sănătăţii oamenilor.
EZAGUhlS în mitologia lituaniană, zeu al morţii, căruia i se dedicau procesiuni
funebre.
EUROPA Fiica regelui fenician Agenor* şi a Telefassei*, sora lui Cadmos* în mitologia
greacă, într-o zi, aflîndu-se pe ţărmul mării împreună cu alte tinere, a fost răpită de Zeus*
care a luat înfăţişarea unui taur, alb, şi a dus-o în insula Creta. Acolo a dat' naştere lui
Minos* şi lui Radamant*.
Ovidiu, Metamorfoze, II, 833 şi urm.; Paolo Veronese, Sebastiano Ricci, Petei- Lely etc., Răpirea Europei,
picturi
EUTERPE Muza* poeziei lirice şi a muzicii în mitologia greacă.

Dictionar mitologie - Litera D

DABAIDA Divinitate în America Meridională. Dezlănţuia furtuni, fulgere şi tunete.
DACTILI Demoni* originari din muntele Ida* si stabiliţi în insula Creta. Erau socotiţi a fi
primii meşteşugari ai metalelor.
DAFNIS. (l) Păstor din Sicfflia, socotit fiu al lui Mercur*, îndrăgostit de nimfa* Chloe,
povestea lor de iubire a inspirat mulţi creatori. (2) Fiul lui Hermes" şi al unei naiade*. I se
atribuie invenţi'a poeziei bucolice. A rămas orb în clipa cînd s-a dovedit infidel nimfei
îndrăgite mai înainte.
Longos, Dafnif; şi Chloe, poem; Maurice Ravel, Dafnis şi Chloe, poem coregrafic
DAFNOMANŢIE Profeţie practicată în Grecia, prin mijlocirea frunzelor şi a ramurilor de
lauri sau de dafin.
DADEE Serbări celebrate la Atenş, în timpul cărora torţele se ţineau aprinse timp de trei
zile.
DAG Zeul luminii în mitologia nordică, fiu al Nopţii* şi al picăturilor de rouă.
DADUCOS Preotul suprem care, în timpul Misterelor de la Eleusis*, purta flacăra sacră,
simbol al eternităţii cultului zeiţei Cibele*.
DAEVI Genii* rele sau zei războinici în mitologia persană. Făceau parte din suita lui
Ahriman*, personificarea răului.
DAFNE. Nimfă* iubită de Apollo*. în timp ce, o dată, era urmărită de acesta, a implorat
ajutorul altor zei şi' în aceeaşi clipă, sub privirea înmărmurită a lui Apollo, s-a prefăcut în
laur. Cu frunzele ei, mai tîrziu, erau încununate frunţile poeţilor.
Ovidiu, Metamorfoze, I, 452, Statiu, Lucian, G, B. Marino, Ottavio Rinuccini, melodramă, muzică de Jakopo
Peri, Gabriele D'An-nunzio, poem; frescă la Pompei în Casa familiei Vettius; Anto-
DAGDA Zeu binevoitor al celţilor din Islanda. Avea două fiice: pe Angus*, zeiţa iubirii, şi
pe Brigit*, zeiţa poeziei şi a înţelepciunii.
DAGON Divinitate venerată de filisteni, în Siria. Era reprezentată cu o coadă de peşte.
După o versiune, proteja agricultura.
DAIBOTH Idol feminin în mitologia japoneză, înconjurat de nimburi de aur, adevărat
furnicar de alte divinităţi mai puţin importante.
DAIKOKA Divinitate japoneză, protectoarea meşteşugarilor.
114
115
DAIMONI -> DEMONI
DAIRO Autoritatea religioasă supremă la japonezi. După unii, fiu al cerului.
DAJOWE Solemnitate religioasă japoneză, în care împăratul (mikado) oferă zeilor orezul
nou cules.
DAM ĂST ~» PROCUST
DAMASTOR Unul din giganţii* rebeli în faţa autorităţii Hui Zeus*. Neavînd altă armă,
aruncă împotriva acestuia un alt gigant, pe Atlas* (1), pietrificat de zeiţa Atena*.
DAMIA (1) Zeiţă a vegetaţiei în mitologia greacă, corespunzătoare Persefonei*. (2)
Preoteasă a Cibelei*.
DAMISOS Cel mai iute dintre giganţi*. Chiron* 1-a dezgropat şi i-a luat gleznele,
punîndu-le la picioarele lui Ahile*, discipolul său. In felul acesta, eroul de la Troia* a
devenit cel mai iute alergător.
DANACEE Monedă pusă de greci în gura. morţilor pentru a o avea în clipa cînd Caron* îi
primea în barca lui, pentru a-i transporta pe apa Stixului*, în Infern.
DANAE Fiica lui Acrisiu*, regele Argeşului* (5), şi a. Euri-dicei*. Pentru a evita
împlinirea unei profeţii, după care •• Danae trebuia să se supună lui Zeus*, Acrisiu a
închis-o într-un turn. Zeus însă s-a transformat într-o ploaie de aur şi a pătruns în turn
nestînjenit, Danae împreună cu
116
copilul a fost aruncată de Acrisiu în mare şi salvată prin graţia zeilor. Fiul ei a fost
Perseu*.
Fresce în Casa familiei Vettius şi în Casa Reginei Margareta din Pompei; Tiziano, Correggio,
Tintoretto, Rembrandt, Van Dyck, pictură
DANAIpE Cele cincizeci de fiice ale lui Danaos*, regele
Libiei.
Antonio Salieri; Danaidele, tragedie lirică
DANAOS Fiul lui Belo* (1), rege al Libiei. De cele cincizeci de fiice ale sale s-au
îndrăgostit cei cincizeci de fii ai lui Egipt, propriul său frate. Danaos fugi cu fetele sale în
Argos (5), unde ajunse un rege iubit de populaţia acestei regiuni pentru
prosperitatea'obţinută acolo. In acelaşi timp avu proasta inspiraţie să-si pună fetele să-si
ucidă soţii. Dintre aceştia s-a salvat numai Linceu*, care nu 1-a iertat.
DANUBIU Divinitate a fluviului cu acelaşi nume, la sciţi.
3ARDANI Un alt nurne al troienilor, de la Dardanos*, iul lui Zeus* şi al Electrei*. Ţinutul
se numea Troada şi ra stăpînit într-un timp de Enea*.
DARDANOS Fiul lui Zeus* si al Electrei*, strămoş al tro-snilor, născut în Etruria (Italia);
întemeietorul oraşului )ardania, Troia* de mai tîrziu.
irgiliu, Eneida, VIII, 134
al
.RETE (1) Renumit boxer în Troia*. (2) în Iliada, apare preot al lui Hefaistos*. (3)-
Credincios tovarăş de lupte lui Hector*i.
DARMA Zeu vedic cu înfăţişarea unui bou, despre care se spune că ar fi apărut din
sînul lui Brahma*.
117
DAUNUS Părintele lui Turnus*, rivalul lui Erîea. Virgiliu, Eneida, X, 616
DAZBOGU Zeul soarelui şi personificarea acestuia în mitologia slavă, identificat cu
Apollo* din mitologia
greacă.
• »
DEDAL Arhitect atenian, inventator si sculptor, „Invidios pe nepotul său, Tăios*, 1-a ucis
şi s-a refugiat în Creta, la regele Minos*. Aici a construit labirintul*, în care Mi-nos 1-a
închis pe Minotaur*. Bănuit apoi de a fi corftri-buit la fuga lui Teseu* care a venit să
ucidă monstrul — el fiind acela care a dat Ariadnei* firul care 1-a scos pe Teseu din
labirint — şi-a făurit pentru el şi pentru fiul lui, Icar*, aripi din ceară,. care i-au ajutat săşi
ia zborul din Creta. Icar însă s-a apropiat prea mult de soare, aripile s-au topit şi s-a
prăbuşit în mare, în apropierea Sardiniei. Dedal a ajuns pînă în Sicilia, unde a fost primit
de regele Cocal*. Acesta, temîndu-se de răzbunarea lui Minos, a preferat să-1 omoare.
Lui Dedal i se atribuie, printre altele, şi construirea templului lui Apollo* din Cumae.
Frescă la Pompei, în Casa lui Menandru şi în Casa familiei Vettius; Sofocle, Euripide şi Aristofan,
Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 183 şi urm.; Gabriele D'Annunzio, literatură; Brueghel, Brili, pictură;
Antonio Canova, sculptură
DEET în .mitologia egipteană, regiunea parcursă de soare în timpul nopţii.
umbrelor,
DEIANIRA Fiica lui Eneu*. Avînd de ales între Ahelou* şi Heracles*, 1-a preferat de soţ
pe al doilea. S-a îndrăgostit. de ea şi centaurul* Nexus*, pe care Heracles 1-a ucis însă.
Pentru a se răzbuna, înainte de a muri, Nexus a lăsat Deianirei un talisman cu sîngele lui
otrăvit, amă-gind-o că ea, în momentele de infidelitate din partea soţului, 1-ar putea
readuce pe acesta pe drumul cel bun.
118
O dată, cu o astfel de ocazie, ea i-a dat lui Heracles acest talisman, iar eroul, folosindu-1,
a murit în dureri îngrozitoare. De disperare, Deianira şi-a luat zilele.
Ovidiu, "Metamorfoze, IX, 98; Guido Reni şi Gaetano Cando'lfi, pictură
DEIDAMIA Fiica lui Licomede* (1). A avut de la Ahile* pe Neoptolem* care, mai tîrziu,
îl va ucide pe regele Troiei*, Priam*, în conflictul dintre greci şi troieni.
DEIFOB Fiul lui Priam*, regele Troiei*, si al Hecubei*. upă moartea lui Paris*, a luat-o
în căsătorie pe Elena*, ar cînd Troia a căzut în mîna grecilor, a fost ucis de
VIenelau*, primul soţ al Elenei.
DEIFOBE Numele sibilei* cumane (sau din Cuma*), care 1-a călăuzit pe Enea* în Infern.
/irgiliu, Eneida-, VI, 36
DEILEON Tovarăş al lui Heracles* în expediţia argonauţilor*.
1EION Fiu al lui Eol* şi soţ al Aurorei*.
1EIPILE Fiica lui Adrast* (1) si soţia lui Tideu*.
~)ELFICA (1) Sibilă*, fiica ghicitorului Tiresias* si preoteasă a lui Apollo* la Del'fos*.
(2) Delficul era numit si \pollo*, datorită templului de aici închinat lui.
~)ELF1NEE Serbări celebrate la Atena, în cinstea lui Apollo Delficul (-> Delfica
(2)).
119
DELFOS Oraş în Focida (Grecia), unde se afla templul şi oracolul* lui Apollo*. Aici îşi.
rostea Pitia* profeţiile. Pe faţada templului erau scrise cuvintele: „Cunoaste-te pe tine
însuţi".
DELIA Unul din epitetele zeiţei Artemis*, care s-ar li născut în insula Delos*.
DELII Serbări instituite de Teseu* în cinstea lui Apollo*, născut în insula Delos*,
DELLO Fecioare, preotese ale soarelui, la incaşii din Peru,
DELOS Insulă în arhipelagul Ciclări* Apollo* şi Artemis*.
unde s-au născut
DELUENTINO Zeu invocat ae teja de duşmani.
omani pentru a-i pro-
DEMETRA Zeiţa agriculturii şi a recoltelor în mitologia greacă; era, de asemenea, zeiţa
vieţii sociale armonioase şi a fertilităţii. Fiica lui Cronos* şi a Rheei*, i-a dat lui Zeus* pe
Persefona*, care i-a fost răpită de Pluto* şi dusă în Infern. De la Zeus, ea a obţinut mai
apoi ca Persefona să stea cu ea nouă luni şi trei luni cu Pluto. Templul său cel mai
important era la Eleusis*, unde se celebrau vestitele Mistere din Eleusis*. Demetra a fost
identificată cu zeiţa Ceres* la romani. Este reprezentată — pe o frescă din Pompei — ca o
femeie încununată cu spice de grîu, cu o torţă în dreapta şi un mănunchi de spice în
stînga.
Demetra din Cnidos, la British Museum din Londra; frescă din Pompei
120
DEMODOIi Cîntăreţ orb la curtea lui Alcinou*, regele feaciilor*.
Homer, Odiseea, VIII, 44, 62 şi urm.; 471 şi urm.
DEMOFILA (gr. prietenă a poporului) Epitet al sibilei* cumane (sau din Cuma*).
DEMOFON Fiu al lui Celeu*, regele cetăţii Eleusis*. A fost hrănit de Demetra* numai cu
ambrozie* si pus în fiecare noapte să se purifice; mama lui Demofon, Meta-nira*, a rămas
surprinsă de acest tratament si a împie-dicat-o pe zeiţă să se mai ocupe de fiul ei. Dar în
acest fel, el a pierdut nemurirea.
DEMONI sau DAIMONI Fiinţe intermediare între zei şi oameni, unele bune altele rele. La
romani, corespundeau geniilor*. Socrate însuşi socotea că posedă un astfel de demon, un
fel de glas al conştiinţei. La romani, geniile erau în acelaşi timp spiritele morţilor sau
umbrele acestora.
DEMOS Unul din caii lui Marte*.
DEMOPTOLEMOS Unul din principalii pretendenţi la mîna Penelopei* (proci*), ucis
de Ulise*.
|v DENDROFORH Serbări orgiastice în onoarea lui Diony-p sos* şi a Cibelei*.
l
p DEN T RIT E Epitet atribuit Elenei*, soţia lui Menelau*,
|! răpită de Paris*, autoarea războiului între greci şi troieni.
După căderea Troiei*, revenită îri patrie, a fost ucisă din
răzbunare de fiii uneia din văduve, regina Palissa, prin
spînzurare de un copac (gr. dendron).
121
DERCETÎS Mama Semiramidei, întemeietoarea legendară a Babilonului. Şi-a părăsit fiica
şi s-a aruncat într-un lac, unde a fost prefăcută într-o .sirenă. Venerată ca zeiţă a Siriei şi
Feniciei, a fost reprezentată cu'coadă de peşte.
DESTIN Cel mai puternic dintre toţi zeii, fiul Nopţii* şi al .haosului*. Era închipuit ca un
bătrîn venerabil, sprijinit cu picioarele pe pământ, ţinînd în mînă o urnă cu ursitele tuturor
muritorilor şi nemuritorilor.
DEUCALION Fiul lui Prometeu* şi soţul Pirrei*. Aflînd că Zeus* vrea să dezlănţuie un
potop şi să distrugă omenirea, şi-a făcut o corabie pe 'care a reuşit să se salveze de la
moarte. După noua zile şi nouă nopţi, el s-a oprit pe muntele Parnas*. Cînd apele s-au
retras cu/totul, spune legenda, a consultat un oracol* care 1-a sfătuit să se arunce în mare,
el, soţia lui şi oasele mamei lor. înţelegând că e vorba de oasele Marnei Terra, ei au
aruncat în urmă pietre. Din ele au ieşit tot atâţia barba!! cît si femei, încît Pămîntul s-a
populat fn continuare. Ovidiu, Metamorfoze, l, 313 şi urm.
DI AN A Zeiţă italică, personificînd lima. Corespundea zeiţei Artemis* în mitologia
greacă. Era protectoarea vînă-torii si a sclavilor şi patroană a alianţelor dintre oraşele
latine. Un templu al ei se afla în Aricia, lîrîgă Roma, şi un altul pe Aventin* (2). Este
reprezentată ca o tînărâ îmbrăcată sumar, cu o tolbă cu săgeţi pe umăr si însoţită de o
căprioară.
Jorge de Montemayor, Diana, roman pastoral; Gaspar Gil Polo, Diana îndrăgostită, roman pastoral; Jean
Goujon, Diana, sculptură la Luvru; Ubaldo Gandolfi, Diana şi Endimione; Annibale Carracci, Diana
surprinsă de. Acteon; Paolo Veronese, Diana şi clinele, pictură /
DIAVOL -» DRAC
DICA sau DICE Personificare a justiţiei în mitologia greacă. Ea denunţa tatălui ei, Zeus*,
pe cel vinovaţi de .fapte necinstite.
DICE --> DICA
DEV Duhuri care trăiau printre ruine, sub formă de şerpi, în mitologia vedică.
DEVA Numele tuturor zeilor în mitologia vedică.
DEVERONA Divinitate latină, protectoare a curăţeniei căminului, a naşterii copiiior, a
recoltei şi roadelor pă-mîntului.
DIA Zeiţă romană, identificată cu Ceres*. Cultul ei era oficiat de preoţii arvali*.
DIDONA sau ELISA Prinţesă feniciană ajunsă în nordul Africii, după ce soţul ei, Sirieu*,
a fost ucis de Pigma-lion* (2). Aici a întemeiat Cartagina. Mai tîrziu însă, şi-a luat zilele,
fiindcă voia să scape de ameninţările regelui : Iarba*, care ar fi vrut s-o ia de soţie; după o
altă legendă, s-a sinucis fiindcă a fost părăsită de Enea*, pentru care' încercase o mare
iubire.
yirgiliu, Eneida, IV; Etienne Jodelle, Sacrificiul Didonei; Christopher
Marlowe, Tragedia Didonei; Al. Hardy Sacrificiul Didonei; Ş,Cristobal' de Virues, Elisa-Dido,
tragedie; Pietro Metastasio, Di-na părăsită, melodramă; Henry Purceii, Dido şi Enea, operă .'lirică;
Domenico Scarlatti, Didona părăsită; Hector Berlioz, Di~
dona şi troienii în Cartagina, muzică, Rubens, Didona pe rug; VGuercino, Moartea Didonei; Claude
Lorrain, Didona; Joseph T.urner,
Didona construieşte Cartagina; Reynolds, Moartea Didonei,
pictură
123
DIMA Rege al Traciei şi părinte al Hecubei*, soţia lui Priam*.
DINO Una din cele trei graie* în mitologia greacă, surori ale gorgonelor*. Ele aveau un
singur oohi şi un singur dinte, de care serveau alternativ.
DIOMEDE (1) Fiu al lui Tideu*. A luat parte la războiul Troiei*. Cu ajutorul Atenei*, i-a
rănit chiar pe Ares* şi Afrodită*, împreună cu 'Ulise* a transportat apoi statuia sacră a
Atenei (Paladiu*) în Argos* (5). De aici a plecat mai departe, în Italia de sud, unde a
întemeiat mai multe cetăţi, printre care Brindisi si Benvento. După versiunea lui Dante,
Diomede 1-a însoţit pe Ulise pînă la Coloanele lui Hercuile* şi împreună cu el şi-a găsit
moartea acolo. (2) Fiul lui Hermes* şi rege al Traciei. Făcea ca străinii pripăşiţi prin ţara
lui să fie devoraţi de cai. Her-cule* 1-a pedepsit, pregătindu-i aceeaşi, moarte.
Homer, Iliada, V, 330 si urm.; 850 şi urm.; Virgiliu, Eneida, I, 97, 471, II, 164; X, 28; Dante, Infernul, c.
XXVI
DIOMELE Serbări vesele la Atena, în cinstea lui Hera-cles*.
DIONA Fiică a lui Uranus* si a Geei* în mitologia greacă, una din soţiile lui Zeus*. După
o legendă, ca este mama Afroditei*.
DIONEA Alt nume a)l zeiţei Afrodita*, provenit de -la numele mamei ei, Diona*.
DIONISII Serbări în cinstea lui Dîonysos* ţinute la Atena, toamna. Aceleaşi serbări erau
dedicate, la Roma, lui Ba-chus*. Acestea ar fi o 'primă formă a carnavalului din timpurile
moderne.
124
DIONYSOS Fiu ai lui Zeus* şi al. Semelei*, zeul vinului si al euforiei în mitologia greacă,
corespunzător lui Ba-chus* în cea romană. Era însoţit de satiri* şi de sileni* (1), care se
pretau în totul la faptele stăpînului lor. Proteja si agricultura şi, ca atare, era venerat
împreună cu Deme-tra*, în Misterele din Eleusis*. Cei ce nu-i primeau darurile —
produse agricole —- erau cuprinşi de nebunie sau mureau. Era venerat în aceeaşi măsură
cu Afrodita*, zeiţa iubirii. Ca si Apollo*, era invocat de poeţi şi de artişti. Era motiv de
bucurie şi de entuziasm nelimitat, de inspiraţie creatoare. Descoperitor al vinului, tot el a
inventat si plugul; înveselea munca cîmpului, viaţa artiştilor şi ospeţele. A fost inspirator
al artei dramatice, al ditirambului, al dramei, al comediei şi al dansului. Insufla arta
profeţiei celor ce î se dedicau trup şi suflet. Era sărbătorit pretutindeni, în Grecia, dar mai
ales în Atica şi la Atena. La Delfos*, împreună cu Apollo, era venerat ca liberator, la
romani era chiar numit Liber*. Menadele' sau bacantele* îi ofereau serbări, frenetice pe
muntele Par-nas*, îmbrăcate în piei de animal, însoţite de strigăte si jocuri orgiastice. A
fost reprezentat în multe chipuri, ca şi Bachus.
Dionysos copil, în braţele lui Sileii, sculptură din sec. III î.Chr.,, azi la Luvru; Praxite'les, Dionyso* purtat în
braţe de Hermex, sculptură; Patimile lui Dionysos, frescă în Vil] a Misterelor, din Pompei; Dionysos în chip
de efeb, basorelief la Herculanum; Mi-chelangelo, sculptură; Tizian, Rubens, Van Dyck, Jacob Jordaens,
i:Nicolas Poussin etc., pictură
DIOSCURI Castor'şi Pollux, fiii lui Zeus* 'Şi ai Ledei*. Cel dintîi era îndemînatic în a
îmblînzi caii şi a-i su-
|pune voinţei lui, celălalt era. un neîntrecut luptător cu pumnii. Au participat la expediţia
argonauţilor*, la vînă-toar'ea porcului mistreţ din Calidonia* si au luptat împotriva fiilor
lui Afareu*. Tot ei le-au răpit şi pe fiicele lui
. Leuicip*. în lupta împotriva fiilor lui Afareu, Idas* şi Lin-ceu* (2), Castor a fost ucis, iar
Pollux, pentru a nu rămîne singur, a cerut lui Zeus să împartă nemurirea cu el. Acesta i-a
ascultat rugămintea si a hotărît să rămînă o zi în Olimp* si o alta în Infern. Exemplu ideal
de iubire fra-
125
ternă, ca şi de înţelegere la bine şi la rău, dincolo de orice sentiment. Erau reprezentaţi ca
doi tineri atleţi, sprijiniţi unul de altul. Au protejat pe marinari si si-au arătat bunăvoinţa
faţă de toţi muritorii. Jocurile olimpice erau organizate sub egida lor.
Statuile Dioscurilor din faţa Palatului Quirinale din Roma; sculpturi din Templul din Locri, azi la Muzeul
Naţional din Napoli
DIOSCURII Serbări celebrate în Grecia în. onoarea Dioscurilor*, mai precis în Corciră şi
Sparta. Aceleaşi serbări se celebrau si la Roma, unde Dioseurii ar fi luat parte la nişte
bătălii.
DIRAE -> ERINII
DlRCE Soţia lui Lico*. A persecutat-o pe Antiope* (2), fiica regelui Tebei*(2), Nicteu.
Fiii acesteia, Amfion* şi Zeto*, au răzbunat-o, legînd-o pe Dirce de coarnele unui taur
înfuriat.
Frescă în Casa Vettius din Pompei; Taurul Farnese, sculptură la Muzeul Naţional din NajSoli
DISĂRI Divinitate arabă, avînd atributele lui Dionysos*, ca zeu al euforiei, si ale lui
Apollo*, ca zeu al soarelui.
DISCORDIA Zeiţa romană a neînţelegerii, a vrajbei şi a violenţelor, îl însoţea întotdeauna
pe Marte*. Era reprezentată ca o femeie cu capul plin de şerpi, avînd într-o mînă o spadă
şi în cealaltă o viperă. Fiii ei erau spaima si groaza.
DITE Un alt nume al lui Pluto* (2) şi al Infernului însuşi în mitologia romană.
DITTI Pescarul care i-a scos din apele mării, pe ţărmul unei insule din Ciclade*, pe
Danac* şi pe fiul ei, Perseiv".
126
DOCHIA sau BABA DOCHIA Personaj legendar din mitologia poporului român.
Gheorghe Asachi, făcînd o analogie cu numele de Dacia, a compus o baladă în care
Dochia este fiica regelui Decebal; urmărită de împăratul Traian, este preschimbată de zeul
Zamolxe* într-o stîncă. Dochia, după unele versiuni, şi-ar avea originea în mitologia tracă
şi ar fi identificată cu zeiţa Niobe*. îi poartă numele mai multe stînci antropomorfe din
ţară: în Rarău, pe Ceahlău, Bucegi etc. .
DODONA Pădure în Caonia* (Grecia), unde preoţii şi preotesele lui Zeus* interpretau
voinţa zeului, după mişcarea frunzelor stejarului care îi era sacru.
DOORGA Soţia zeului Siva* în mitologia vedică, cores-purizînd zeiţei Atena* a grecilor.
DORIS Soţia lui Nereu* si mamă a nereidelor*.
DORJE Trăsnete produse de preoţii tibetani pentru a alunga demonii*.
DORO Strămoş al dorilor, socotit fiu al lui Apollo* al lui Poseidon*.
sau
DRAC Personaj malefic din folclorul şi literatura cultă românească, de gen masculin, urît
şi rău prin excelenţă, cu eventuală derivaţie din limba latină (draco). Are aspect omenesc,
uneori asemănător Faunului*.
DRÂGAICE în mitologia românească zîne* rele, nemiloase, care îi schimonosesc pe
oameni. La 24 iunie se ţine o sărbătoare populară consacrată coacerii grînelor, ',
numită Drăgaicu.
127
DRIADE Nimfe* ale pădurilor în mitologia greacă, fiicele lui Nereu* şi ale lui Doris*.
Ele mureau o dată c% planta în care îşi duceau viaţa.
DRIOPE Nimfă* în mitologia greacă, iubită de Apollo*. Intr-o zi, viind să culeagă o
floare pentru fiul ei, Anfise, a rupt un lotus în care prinsese viaţă nimfa Lothis, protejată
de Dionysos*. A fost preschimbată, la rîndul ei, în lotus.
DRUIZI Preoţi şi profeţi ai celţilor din Galia si Britania, experţi în astronomie, medicină
şi jurisprudenţă. în cultul lor, jertfeau chiar şi vieţi omeneşti. Răspândirea acestui cult a
fost interzisă la Roma de împăratul Claudiu. Planta sacră le era vîscul, pe care îl ofereau
credincioşilor în prima zi a anului. Cei ce mureau, după concepţia lor, ajungeau în insula
vitejilor si a celor plini de virtuţi, unde domnea o primăvară veşnică. -#• BARZI.