Poate nu multi cunoaşteti că în anul 1872 A. I. Odobescu ( membru al Societatii Academice Române si al Comitetului Arheologic din Bucuresti ) atragea atentia intr-o nota arheologica din revista "Columna lui Traian" despre o descoperire uluitoare, care nu trebuia trecuta cu vederea: un vas de lut cu numele lui Decebal, descoperit in Franţa, în îndepartatele ţărmuri ale istoricei Bretania !
 |
| Vasul de lut cu numele lui Decebal - Click pentru mărire |
Bretania actuala este una dintre cele 26 regiuni ale Franței. Ocupă peninsula cu același nume din vestul țării, fiind scăldată de Marea Mânecii la nord și de Golful Biscaya la sud. Regiunea actuala corespunde în proporție de 80% cu provincia istorică Bretania, care mai includea și marea majoritate a teritoriului din departamentul Loire-Atlantique din jurul orașului Nantes, capitala istorică a Ducatului de Bretania.
Dar cum a fost descoperit intr-o regiune geografica atât de indepartata, acest tezaur "document" de mare insemnatate pentru neamul românesc, dar din pacate extrem de putin sau deloc mediatizat in prezent ?
In anul 1870, un locuitor din orăşelul Blain ( din departamentul Loire-Inférieure, care incepand cu anul 1957 poartă denumirea de Loire-Atlantique ) a inceput sa sape o groapa adâncă in curtea sa. La un moment dat a descoperit cateva bucati sfărâmate dintr-un vas de lut antic realizat din pamant de culoare roşu aprins, smălţuit la suprafaţă. Acest tip de lut arheologii il numeau la acea vreme "terra sigillata", din cauza asemănarii sale cu ceara roşie folosită in acea perioadă la sigilii.
Descoperitorul, observand simboluri si litere pe vas, a adunat fragmentele ceramice si le-a donat Muzeului de Arheologie de la Nantes, unde Anatole de Barthelemy le potriveste si le lipeste cu mare pasiune, rezultand, din acest puzzle istoric incomplet, o latura a unui vas rotund, asemanator unui castron, dar caruia ii lipsea baza, în partea superioara intrezărindu-se o buză semicirculară a vasului .
Nu se observa ca ar fi existat si un mâner, fiind probail unul dintre acele vase de lut pe care romanii le foloseau pentru a duce mâncarea la masă, formă de vas de lut care poate se mai intalneste si acum in România, in zonele traditionale ale tarii noastre.
Plinius cel Bătrân (23 - 79 d.Hr ), din a carui opera s-a pastrat pana astazi Naturalis Historia, o enciclopedie a timpului in care a trait acest autor ( dar nu numai) , arata ca in acea perioada era in obicei a se servi la masa in vase de lut, fapt pe care il cunoastem cu siguranta cu totii; ce stim mai putin este ca respectivele vase erau lucrate cu mare ingrijire si decorate cu ornamente realizate cu maestrie, uneori aceste vase ajungand la preturi mari de vânzare. Vasele create din lut
terra sigillata erau unele dintre cele mai preţuite si au fost identificate cu piesele de olarie romană despre care vorbeste Plinius: vasele Samiane. Fineţea acestui lut, culoarea sa roşie foarte placută, stratul subtire de smalţ si mai ales ornamentaţiile exterioare variate ce apar adeseori pe acestea si care erau realizate fie cu ajutorul unei ştampile-matriţă, fie erau lucrate manual cu o dăltiţă in lut încă moale aplicat deasupra vasului, toate acestea ne dovedesc ca acestea au fost unele dintre cele mai perfectionate produse ale industriei olăritului din perioada in care stăpânirea romană se intindea pe aproape intreaga Europa ( aproximativ sec. I-IV dupa Hristos ). Intradevar, s-au gasit cioburi si vase de terra sigillata in mai toate locurile in care se simtea puterea romanilor, din Insulele Britanice si până la Muntii Carpati si chiar pana la "graniţele" Africii si Asiei.
Astfel se naste intrebarea daca asemenea obiecte casnice de lux se fabricau oriunde romanii isi creau aşezări sau erau fabricate in Italia si aduse de functionari avuţi, care isi transportau comorile cu ei in regiunile cucerite ( galice, germanice sau chiar in Dacia noastră strămoşească ). Arheologii au studiat decenii provenienta acestor vase de terra sigillata, care din pacate se gasesc, in zonele atat de indepartate de Roma, de obicei foarte fragmentate. Probabil ca vasele care au fost fabricate cu mai mare măiestrie si care prezinta eventual scene de viata urbană romană, au fost realizate mai aproape de capitala imperiului si au fost aduse in provincii de catre persoane importante ale Romei.
Din aceasta ultima categorie de vase se pare ca face parte si cel descoperit in Franţa si care s-ar putea sa scrie o pagina de istorie importanta pentru neamul nostru, chiar daca a fost gasit intr-un colţ opus al Europei.
Witte si Adrien de Longperier sunt doi cercetători care au prezentat intr-o sedinţa a Societaţii Naţionale de Antichităţi a Frantei, la data de 6 aprilie 1870, o descriere a fragmentelor vasului de lut descoperit la Blain, precum si o incercare de a descifra inscriptiile latine ce se văd trunchiate pe fragmentul principal. Acestia vorbesc de fapt despre doua fragmente de vas, pe suprafata carora se gasesc trei grupe de semne ce abia pot fi intrezărite.
"Pe primul fragment", spunea domnul Witte, "se vede sub buza superioara a vasului corpul unui războinic decedat, intins pe jos, fara vesimnte pe el si tinand inca in bratul stang un scut rotund. O parte a bratului este infaşurata cu o pânză. De fiecare parte a corpului razboinicului se vede câte o suliţă."
Spre stanga se pot citi trei litere :" TOR", iar deasupra războinicului scrie "DECIBAL" !
Spre dreapta se vede o lunga inscriptie pe mai multe randuri, din pacate trunchiată, probabil conţinând următoarele litere :
N
DVSAIIVBI
DECIBALE
DVMENSVS
PEV BR
NV
COVI
FV
Langa acest text si sub alte doua litere "BI", care termina al doilea rand, se zăreşte un personaj, probabil femeie, care trage dupa ea ( legat cu un lant ) un personaj fara haine, ce merge cu capul aplecat, intr-o pozitie umilitoare.
Pe al doillea fragment, care pare a fi in continuarea scenei cu femeia si barbatul inlănţuit, se poate citi in partea de sus textul IMPPART, iar sub acest sapte litere este reprezentat un conducator roman stând in picioare, cu faţa spre stânga, rezemat intr-o lance ( hasta ) si intinzandu-si mâna dreaptă către femeia probabil ingenunchiata in faţa sa (se observa doar capul respectivului personaj feminin ).
Aceasta ultima reprezentare grafica aminteste de unele desene de pe monede romane, cu titlul RESTITVTOR, dat unor imparati ca Adrian, Aurelian etc.
Cei doi cercetatori nu s-au indoit de ce reprezinta desenele de pe acest vas: victoriile in expediţiile militare ale lui Traian. Ei cred ca intai grupa grafica se refera la regiunile germanice, a doua grupa grafica la Dacia si a treia la Parthia. In contradictie cu afirmatiile lor despre intaiul fragment de inscriptie, acesti cercetatori au dedus urmatorul text: "imperaTOR. DECIBAL.", asadar numele regelui dac invins de Traian.
Pe a doua si cea mai lunga inscriptie acestia au dedus ca scrie zarmigeDVSAM VBI DECIBALE DVMENVS ( probabil in loc de Dominus ) REX ... CO VIctus.
In sfarsit, cele 7 litere de deasupra celui de-al treilea grup grafic reprezinta, in reconstituirea acelorasi cercetatori, cuvintele IMPerator PARThicus.
Un cercetator al vremii, Wilhelm Froehmer, pasionat de istoria si antichitatile României, a realizat o reproducere ( desen ) dupa fragmentele originale de vas lipite, reprezentare grafică verificata pentru conformitate cu o copie fidela realizata din ghips(?), executata la Nantes si depusa la Muzeul de Antichitati Galo-Romane din St.Germain-en-Laze, in acea perioada. Acest desen reprezinta ambele fragmente descoperite, precum si alte fragmente mici care au fost alipite la reconstituirea artefactului.
Insa nu reprezintă toate fragmentele.
Dupa aceasta schita nu se observa primul grup grafic, respectiv razboinicul cazut intre cele doua suliţe, despre care cei doi cercetatori spunea ca exista pe alte fragmente din vas, dar care nu a fost reprezentate in aceasta schiţa. Totusi in schiţă se observa cuvantul DECIBAL. Bineinteles, din spusele celor doi cercetatori rezulta clar ce era reprezentat in prima figura grafica de pe vas, adică sfarsitul tragic al ultimului rege dac, Decebal.
Literele de la stanga cuvantului DECIBAL, pe care cercetatorii le descriu ca fiind grupul de litere TOR, dar care in desen apar ca TGA(?), dar si cuvantul DECIBAL, ambele asociate de cercetatorii vremii cu victoriile din zonele germanice ne duc la ideea ca probabil o parte din concluziile acestor cercetatori din acea perioada sunt total neintemeiate, fiindca mai mult ca sigur razboinicul cazut si care tine inca scutul in mână reprezinta pe eroicul aparator al Daciei.
Partea a doua a acestui articol, precum si celelalte deductii ale lui A. I. Odobescu, realizate la doi ani de la uimitoarea descoperire, acum aproape necunoscuta, se pot citi dând click aici.
Articol oferit in premiera de catre
http://hartacomorii.blogspot.com .
,descoperind+alte+artefacte+de+aur.jpg)
