Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia - Partea a treia: noi descoperiri

Pe lângă descoperirile anterioare, despre care puteti citi detalii AICI si AICI, săpăturile arheologice din nordul Greciei, de la Amphipolis, au scos la iveală trei anticamere si mai multe artefacte, printre care si statui.

Una dintre cele mai recente descoperiri relevate de catre arheologi este o porțiune podea, realizata din bucăți neregulate de marmură albă pe fond roșu, aflata in prima anticameră.

Podeaua este in stare excelenta si este situat în anticamera din spatele zidului cu cei doi sfincși.

Ramasitele de la o frescă cu urme de culoarea albastra sunt situate in a doua anticameră.

Arheologii spun că toate cele trei anticamere descoperite în spatele peretilor de separate, creati prin ziduri transversale diafragmatice, erau umplute partial cu nisip.

Existența a trei anticamere este o caracteristică unică, mai explică arheologii.

Intrarea in a doua anticamera era păzită de două statui feminine, numite Cariatide.

"Hainele poartă falduri de artă excepționale", a spus precizat Ministul grec al Culturii, intr-o declaratie de presă.

Mai jos este zidul despartitor dintre anticamera a doua si a treia.

Anticamera a treia pare mai mult goală.

Deocamdată nu sunt alte informatii suplimentare, însă săpăturile continuă.

Noile descoperiri vor fi facute publice, desi multi specialisti din Grecia critică relatia prea strânsă a guvernului cu mass-media, care ar pune presiune pe arheologi. Insa si interesul presei e din ce in ce mai mare, fiindcă cu cât se avanseaza in interior, cu atât sunt mai mari șansele să se descopere o comoară.

Bijuteriile în Evul Mediu românesc

Domnitorii şi marii boieri s-au comportat întocmai celor din Apus atunci când le cercetăm atiitudinea faţă de podoabe scumpe. Nu toate bijuteriile au avut ca provenienţă Transilvania sau lumea europeană occidentală, anunta Radio Romania Actualitati in emisiunea Istorica.

În Moldova au funcţionat ateliere în cadrul breslelor ţinute de meşteri armeni.

În general, bijuteriile din argint predominau lumea moldo-valahă, pe când aurul, mai scump ca valoare se întâlnea frecvent în Transilvania cu centrele sale Braşov şi Sibiu, saşii fiind foarte buni meşteri.

Bijuteriile spaţiului extracarpatic sunt dominate de influenţe bizantine, cu desene şi execuţie dintre cele mai diverse, pe când în Transilvania procesul creativ era respectat cu stricteţe şi avea un caracter unitar.

Ceea ce găseai la Nurmberg, putea fi comandat şi la Sibiu.

Bijuteriile şi confecţiile au cunoscut valori mari ale preţului fiindcă aveau o clientelă selectă, realizarea lor se făcea exclusiv manual, la care se adăuga şi valoarea intrinsecă, fie a aurului, argintului ori a pietrelor preţioase.

Unul dintre cei mai bogaţi domnitori ai Moldovei a fost Ieremia Movilă, Averea acestuia era estimată la o jumătate de milion de florini şi 1500 de zloţi polonezi, însă nu se poate vorbi în cazul domnitorilor şi boierilor români de existenţa unui adevărat tezaur.

Ca regim de convertire, de exemplu o diademă a uneia dintre fiicele domnitorului avea echivalent unul din următoarele categorii de produse ale Evului Mediu românesc : şase mii de oi, sau patru sute de boi, patruzeci de cai de rasă ori 260 de pogoane de vie sau contravaloarea a 150 de robi ţigani.

Domnitorii moldo-valahi ori marii boieri din Principate nu au reuşit să-şi conserve bijuteriile fie prin păstare îndelungată, fie prin transmitere moştenitorilor.

Situaţia politică internă, dar şi mai precumpănitoare a fost pierderea independenţei ţării faţă de Imperiul Otoman şi alţi vecini din jur, în mare o stare de instabilitate şi insecuritate au dăunat păstrării bijuteriilor, cele mai multe fiind confiscate de otomani, atunci când domnitorul era mazilit, fie au fost deposedaţi de ele, când domnitorul şi suita sa s-au aflat în drumurile pribegiei, de adversari ori chiar de bande de hoţi, bine informate.

Lanţuri, cercei, broşe, coliere şi brăţări au completat panoplia valorii tezaurizate în bijuterii şi podoabe.

Un lanţ simplu cântărea 100 de grame, însă au fost confecţionate şi lanţuri de până la două kilograme de aur.

Lungi cât un stat de om şi dublu-înfăşurate.

Desigur, că la o bijuterie contează foarte mult tehnica şi desenul în care sunt executate, ca şi mâna meşterului, frumuseţea fiind o valoare aduăgată de conţinutul pietrelor ; diamant, safir, rubin, smarald.

Soţiile de domnitori şi ai marilor boieri, ori fiicele acestora au dat tonul, au impulsionat comerţul cu bijuterii, au alimentat cererea şi oferta pe această piaţă restrânsă.

Tot ele au făcut diferenţa dintre valoarea bijuteriilor purtate ca şi avântul cu care au impus şi schimbat moda timpului pe tot parcursul Evului Mediu.

Spre deosebire de bărbaţi, femeile au cultivat posesia bijuteriilor îndelung meşterite, sofisticate, cu desene complexe şi un conţinut mai mare de pietre preţioase. În schimb , bărbaţii au îmbrăţişat moda bijuteriilor masive din argint şi aur, mergând mai mult pe volum.

Femeile au încercat să tezaurizeze acest fond personal de bijuterii, fiindcă le asigura în cazul dispariţiei soţului o oarecare stare materială de susţinere, pe când bărbaţii le ofereau şi rolul de cumpărători ai libertăţii fizice ori a tranzacţiilor cu arme necesare preluării puterii.

Am avut domnitori bogaţi cum a fost şi Petre Schiopul sau Gheorghe Ştefan în Moldova faţă de un Ştefan cel Mare mai puţin preocupat de înavuţire aşa după cum a arătat Vasile Lupu, iar în Muntenia, boierii olteni au fost de departe cei mai bogaţi şi economi faţă de alte familii domnitoare.

De exemplu, Mihai Viteazul a făcut avere din comerţul cu aur şi pietre preşioase, dar şi din vânzarea de cai.

Această deosebire între bărbaţi şi femei - reţineţi că vorbim de clasa conducătoare - s-a păstrat până în timpurile moderne, femeia fiind mai deschisă inovaţiei şi diversificării giuvaericalelor, pe când bărbaţii lor au rămas oarecum conservatori.

Legenda comorii ascunse într-un tunel de sub râul Someș

În 1705, armata principelui ardelean Rákoczi Ferencz a avut, la Jibou, o confruntare cu armata imperială austriacă comandată de generalul Herbeville. Principele ardelean a fost înfrânt, iar o legendă spune că, în timpul retragerii, acesta și-a ascuns vistieria armatei sale în tunelul pe sub Someș, pe unde s-ar fi retras.

Legenda și contextul ei sunt redate de scriitorul sălăjean Gyorfi-Deák Gyorgy, într-un volum de curiozități publicat la Editura Caiete Silvane, precizeaza voceatransilvaniei.ro.

Consultând documente și scrieri istorice, autorul povestește cum ”la începutul secolului al XVIII-lea, în toamna târzie a anului 1705, mai precis în 11 noiembrie, curuţii principelui ardelean Rákoczi Ferencz, al doilea cu acest nume, au înfruntat la Jibou armata imperială austriacă comandată de generalul Herbeville.

Oamenii lui Rákoczi aveau misiunea să creeze un sistem defensiv care să nu permită trecerea austriecilor prin strâmtorile Someşului. Ei au încercat să sape o linie de tranşee şi şi-au construit două redute, una pe dealul Cigleanului şi una dincolo de valea Agrijului, unde şi-au înghesuit piesele de artilerie. Din cauza vremii nefavorabile şi datorită apariţiei bruşte a austriecilor, care, conduşi de un ţăran bătrân, şi-au scurtat drumul, coborând pe Valea Sărată, un pârâu de 13 km ce vine dinspre Cuceu, fortificaţiile neterminate n-au fost de nici un folos.

Principele dispunea de „patru regimente de călărime şi nouă de pedestrime de câte una mie unul, cum şi cinci sute de pedeştri francezi’, faţă de 20.000 de nemţi, „comandaţi nu atât de Erbeville, care era un general bătrân şi morbos, cât mai vârtos de generalii Schlick şi Klockesperg, se bătură cu mare curaj, iar un general Virmond, tot franc de naţiune, sărind de pe cal şi aruncându-se drept în şanţul castrelor ungureşti, la un moment provocă asaltul grănicerilor şi al celeilalte pedestrimi; haiducii ungureşti şi toate regimentele călăreţe de curuţi o luară la fugă care încătrău, iar sârbii îi persecutară până la un loc.”

Aici îi aşteptau soldaţii ridicaţi din rândul iobagilor de diferite naţii, comandaţi de Esze Tamás, care au luptat cu îndârjire, până au fost măcelăriţi aproape cu toţii. Protejat de scutul lor, „Rákoczi abia scăpă cu fuga pe la Gherla şi Beclean înainte, lăsându-şi castrele întregi în prada nemţilor”.

La izbânda austriecilor a contribuit şi atitudinea duplicitară a contelui Károlyi, care, la auzul bubuiturilor de tun, ar fi trebuit să atace duşmanul din spate cu unul dintre regimentele de cavalerie şi să-l prindă într-o încercuire, dar care a preferat să stea pe loc, să aştepte şi să se retragă fără să se fi angajat în luptă.

Legenda zice că principele ar fi părăsit câmpul de luptă refugiindu-se printr-un tunel ce trece pe sub albia Someşului până în vârful dealului care îi poartă numele (cunoscut şi ca Piscuiul Ronei), de unde a contemplat dezastrul şi şi-a jelit ostaşii. Unii zic că pe drum ar fi ascuns visteria armatei sale într-o tainiţă subpământeană, pe care mulţi o caută de atunci, în ascuns sau sub oblăduirea unor organe interesate.

Alţii se îndoiesc de existenţa comorii. Ei povestesc că Râkoczi n-ar fi avut timp să facă asta, deoarece după el s-au repezit mai mulţi ostaşi călări („ráczok”) şi principele ar fi luat comoara cu sine. Când urmăritorii s-au apropiat prea tare, fugarul şi-a golit toţi săculeţii, toate buzunarele de bani şi i-a aruncat în mijlocul drumului. Când au văzut monezile strălucitoare, soldaţii şi-au strunit caii şi au descălecat să-i adune, ba chiar s-au şi ciondănit oleacă, vreme în care principele a reuşit să scape. Legenda zice că era atâta aur, încât cătanele le-au îndesat în buzunare până au stat să le plesnească.

Apoi au sărit din nou în şa şi ar fi continuat urmărirea, dar n-au mai ştiut pe unde să meargă mai departe, deoarece principele, prevăzător, a folosit un şiretlic vechi, utilizat întâi pe vremea când regele ungur Szent Lászlo (Ladislau cel Sfânt), cel care a întemeiat episcopia de Oradea, s-a luptat cu cumanii (1085), stratagemă la care a recurs apoi şi Negru Vodă când l-au strâmtorat tătarii (1241): şi-a schimbat calul cu unul ale cărui potcoave fuseseră puse de-a-ndoaselea, astfel încât el să fugă înainte, dar urmele să arate că a venit.

Încurcaţi de acest vicleşug, urmăritorii au fost nevoiţi să revină în tabără. După ce-au scăpat de muştruiala cuvenită, s-au întors la trupă şi au început să se laude cu norocul care a dat peste ei. Dar când au băgat mâna în buzunar, ca să scoată un ban de arătat, n-au găsit decât numuliți, aceste discuri lenticulare de calcar, ca nişte monede. Furioşi, au început să suduie şi le-au azvârlit cât colo, „mama lui de alchimist, ne-a păcălit cu aurul său fals”. De atunci, zice legenda, bănuţii se găsesc peste tot prin împrejurimi.

În celelalte părţi ale văii Someşului şi în Albeştii de Argeş, unde mai pot fi întâlniţi, numuliţii poartă numele de „banii dracului’. Dar în Jibou bătrânii consideră că preschimbarea aurului în piatră a fost o minune cerească, care a permis unui suflet nobil să scape nevătămat şi să reia apoi lupta împotriva celor care „au schimbat jugul de lemn al turcilor cu un jug de fier”, precum a lăsat scris Cserey Mihály, cronicarul acelei epoci”, spune Gyorfi-Deák Gyorgy

Ce sunt numuliții

Gyorfi-Deák Gyorgy spune că numuliții sunt căsuţele de calcar ale unor animale unicelulare primitive care au trăit în Terţiarul vechi, într-o vreme când la 50-100 de metri deasupra plaiurilor noastre vălurea oglinda unei mări calde, care apoi s-a evaporat şi a lăsat în urma ei salinele de la Dej, Turda, Cojocna, Sic și altele, mai precizeaza voceatransilvaniei.ro.

Comoară dacică descoperită lângă Târgu Mures

O comoară dacică formata din bijuterii de argint din secolul I i. Hr., a cărei valoare financiară a fost stabilită la o prima evaluare la peste 100.000 mii de euro, a fost descoperita la mai putin de 15 centimetri sub pământ, intr-o pădure aflata la 10 km distanta de Târgu Mureş, de catre un localnic pasionat de detectia de metale, in luna august 2014.

"Cam aşa semnal înalt am avut în momentul în care am descoperit tezaurul, care se afla la 10, 15 centimetri sub pământ", a povestit Ioan Gal, pensionar, descoperitorul comorii, pentru Digi 24.

După doar câteva minute, comoara compusă din 14 piese a fost scoasă la suprafaţă: 3 coliere dacice din argint, 7 inele de bucla pentru prins părul, 2 cercei de argint si doua sârme de argint.

"Iniţial nu l-am vãzut din ţărână, cu acest aparat micuţ am scos prima datã cerceii şi apoi una câte una brăţările", a mai explicat Ioan Gal.

Descoperitorul a predat comoara către autorităţi, chiar a doua zi, conform legii.

Intrucat probabil va fi considerata tezaur, descoperitorul va trebui sa primeasca de la autoritati 45% din valoarea descoperirii, in maxim 18 luni de la predarea comorii.

"Valoarea tezaurului se stabileşte în funcţie de valoarea piaţa, după piese similare, care sunt din aceeaşi perioadă şi au o valoare asemanatoare. Piesele sunt unicie în regiunea Mureş, nu au mai fost descoperite tezaure similare", a declarat directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soós Zoltan.

Artefactele sunt acum în depozitul Muzeului Judeţean din Mureş si vor fi prezentate publicului după expertiza specialiştilor.

Imagini de Sergiu Cioban de pe detectiemetal.blogspot.ro

A fost descoperit un diamant în valoare de 20 milioane dolari

Un diamant de 232 carate, care are o "marime si claritate exceptionale", a fost descoperit intr-o mina din Africa de Sud, in apropiere de Pretoria, o zona de altfel bogata in diamante supradimensionate.

Societatea londoneza Petra Diamonds, care detina mina Cullinan din 2008, nu a precizat valoarea diamantului, care se incadreaza in categoria "D de tip II", adica transparent sau incolor si fara o masura de impuritate.

Ultimul diamant alb vandut de catre companie, de 507.3 carate, a avut pretul record de 35,3 milioane de dolari in 2010, a declarat Cathy Malins, purtator de cuvant al Petra Diamonds.

Potrivit acesteia, expertii vor evalua noul diamant la un pret intre 10 si 20 de milioane de dolari. Vanzarea va avea loc pana la sfarsitul anului.

In iunie, compania a anuntat o alta descoperire rara, un diamant albastru de 122.52 de carate, in aceeasi mina, situata la aproximativ patruzeci de kilometri de capitala Africii de Sud.

In 1905, cel mai mare diamant din lume ( "Cullinan", de 3106 de carate ) a fost descoperit in aceeasi mina, fiind taiat in jumatate pentru a fi integrat in colectia bijuteriilor Coroanei Britanice.

A descoperit o monedă de argint în valoare de 1,7 milioane dolari

Când a fost bătută în urmă cu 350 ani, detinătorul ar fi plătit cu aceasta monedă o masă bogată și câteva halbe de băutură. Astăzi, moneda de argint de trei parale, pe care căutătorul de comori amator John Stoner a descoperit-o pe câmpul unui fermier, valorează cât o întreagă fermă din Anglia.

Extrem de rara monedă, care are încris pe ea anul 1652 ( bătută probabil între anii 1653-1682, după aceasta perioada fiind lansată o noua serie ) si textul New England, este de aștepat să se vândă cu 1,7 milioane dolari, atunci când va fi scoasa la licitație.

Piesa este unul dintre cele mai bune exemplare ale unei monede de pe vremea călugărilor peregrini, dintr-o zonă ce avea să devină Statele Unite ale Americii.

Nu se stie cum a ajuns in Anglia moneda de trei parale din secolul al  XVII-lea, aceasta fiind descoperită în satul King Clipstone, Nottinghamshire, dar colecționarii de monede din întreaga lume si-au manifestat puternic dorința de a o cumpăra.

John Stoner, în vârstă de 42 de ani, a început ieri să scaneze o suprafață de teren arabil, impreuna cu colegii de la un club de detectie metal, gasind două obiecte.

Primul bip al detectorului de metale a fost de la o piesă din metal fără importanță, iar al doilea a fost de la o monedă subțire, îngropată la cinci centimetri adâncime, într-un bulgăre de pământ.

"La început nu am crezut că e ceva deosebit. Știam că nu era englezească, dar nu mi-am dat seama cât de importantă era moneda", spune descoperitorul.

Clubul de cautatori de comori a postat imediat o imagine a monedei pe pagina de Facebook pe care o deține și a invitat membrii comunitatii online să identifice descoperirea. În cinci minute, postarea a avut zeci de răspunsuri. Un pasionat de detectie metale i-a scris: "Colegule, tocmai ai castigat la loterie!"

Astazi, expert numismat Peter Spencer a confirmat că moneda de trei parale este autentică si că a fost bătuta in Boston, Massachusetts, fiind comandată ca lot de monede pentru primele misiuni coloniale. El a spus că starea monedei este la fel de bună ca în ziua în care a fost bătută. Pentru realizarea monedei, a fost plasat un disc de argint pe o matriță gravată, iar deasupra acestuia a fost așezată o alta matriță. Apoi ansamblul a fost lovit puternic cu un ciocan.

Expertul a declarat că moneda este "o descoperire fenomenală", nu numai datorită rarității sale, ci pentru că s-a păstrat intactă.

Majoritatea monedelor din acea epocă au fost "modificate" prin depunerea sau tăierea de argint de la margini. Expertul a spus că moneda ar fi putut ajunge în Anglia ca parte a comerțului transatlantic din secolul al XVII-lea. Un negustor câștiga pe atunci aproximativ cinci șilingi (25p) intr-o săptămână, deci moneda de 3 pence ar fi ajuns pentru plata hranei într-o zi.

Cifra romană III arată denominația monedei, pentru a se diferența de monedele doi pence, de cele de 6 pence și de shillingi. Deși are inscris anul 1652, moneda ar fi putut să fie bătută în orice an din perioada 1653 (când modelul original simplu a fost schimbat, pentru pune in dificultate falsificatorii de monede ) și 1682 (când a fost introdusă o nouă serie de monede).

Pentru că este o singură piesă, moneda nu se supune legislatiei comorilor din Anglia, care ar fi obligat ca descoperirea sa fie anunțată la specialist muzeal. Noaptea trecută, moneda a fost deja trimisă pentru curățare unei expert din SUA, înainte de a fi oferită spre vânzare la casa de licitații St James din Londra, în data de 2 decembrie 2014.

În urmă cu cinci ani, o monedă colonială mai puțin spectaculosă a fost vândută in Massachussetts pentru suma de 430.000 dolari. O casa de licitatii din SUA a estimat ca moneda descoperita ieri va aduce detectoristului de metale suma de 1,7 milioane dolari.

Descoperitorul ( care este consultat IT independent ) intenționează însă să împartă banii cu fermierul, care deținea terenul.

Peste 24000 de detectoare de metale și componente contrafăcute au fost confiscate

Un grup infractional a închiriat un depozit în Dubai pentru a stoca detectoare de metale, contrafacute dupa produsele unui binecunoscut fabricant britanic. Detectoarele din depozitul mentionat erau exportate în alte țări ca fiind autentice.

Departamentul de prevenire a infractionalitatii economice din cadrul Politiei Dubai a arestat trei africani, iar peste 24000 de detectoare de metale contrafacute, precum și accesorii, au fost confiscate. Mai exact, Poliția din Dubai a confiscat 24372 detectoare de metale, 8550 acumulatori, 6557 bobine exterioare de detectie si peste 1000 de suporti pentru acestea. Valoarea de comercializare era de mai multe milioane de euro.

Un politist sub acoperire a descoperit detectoarele de metale contrafacute, dupa ce a fost racolat de un vânzator pentru a-i oferi spre vânzare un astfel de detector, dar la pret mai mic decat unul original. După ce a fost prins în flagrant si arestat, având în posesia sa peste 150 de detectoare de metale contrafacute, suspectul a condus pe polițisti la depozit, unde au fost arestati alti două suspecți.

Politia a declarat că inculpații au importat initial detectoare originale, apoi au importat componente de la companii care le produceau contrafacute, ulterior asamblandu-le si vânzându-le ca detectoare originale, dar la prețuri mult mai mici decât originalele.

Când autoritatile au contactat producătorul original, acesta s-a declarat absolut surprins, mentionând ca nu a a avut până în acel moment informatii ca există cineva care le contraface fraudulos produsele si apoi le vinde ca originale.

Un muzeu din Olanda a expus un tezaur din Crimeea, iar acum nu știe dacă să-l repatrieze Crimeei sau Ucrainei

O colectie de aur scitică, trimisa la începutul lunii februarie de catre muzeele ​​din Crimeea pentru a fi expusă în Amsterdam, Olanda, a devenit, după separarea peninsulei, un subiect de dispută între Crimeea și Ucraina.

Tezaurul se află in continuare în Olanda, iar muzeul din Amsterdam a decis să nu trimită exponatele nici in Ucraina, nici in Crimeea, asteptand decizia instantei competente sau un acordul între cele două părți, potrivit unui comunicat al Universitatii din Amsterdam, care deține muzeul.

Comunicatul notează că rezultatele studiului juridic nu au permis luarea unei decizii de acceptare a solicitarii uneia dintre părți.

"O astfel de decizie și transferul ulterior al artefactelor ar cauza cu siguranta o cerere contrara de repatriere din partea celorlalti, ceea ce este un risc semnificativ pentru muzeul Allard Pierson. Din acest motiv, Muzeul Allard Pierson a decis sa nu ia o decizie cu privire la care dintre părți să primeasca obiectele disputate si va apela la judecător calificat sau la arbitru, in lipsa unui acord intre doua părți. Până atunci, artefactele contestate vor fi păstrate în condiții de siguranță", a anunțat institutia muzeală.

În ce localitate au fost descoperite cele 1471 monede de argint din județul Dolj

In cursul zilei de 5 ianuarie 2013, Dumitru Banța ( un pasionat de de detectie metale din Dolj ) a descoperit cu un detector de metale un tezaur monetar in greutate de 1,807 Kg ( aproape 2 Kg ), constând dintr-un numar de 1.471 monede de argint medievale emise in sec. XVI.

"Totul a pornit de la povestile din bătrâni, spuse la gura sobei", povesteste Dumitru Banța, scoțând in evidență rolul pe care l-au avut legendele despre comori in descoperirea tezaurului.

"Tot timpul am crezut ca va veni acel moment. Tot timpul am crezut ca va fi prea tarziu. Cand am putut, am achizitionat un detector de metale si tot ce am acumulat in copilarie, mi-a folosit acum. Este o pasiune, o pasiune frumoasa, o pasiune nobila, unde am intalnit foarte multi oameni inteligenti, oameni care cunosc istoria adevarată", mai povesteste descoperitorul comorii, care explica faptul ca nu traiesti din detectie metale, ci ca este un hobby caruia îi acordă aproximativ 20 zile de cautări pe an, din cauza timpului liber limitat.

Dintre monedele descoperite, 1.416 de bucati sunt sunt monede turcesti, iar restul sunt taleri, grosi si alte monede europene valoroase din punct de vedere patrimonial, emise de catre regi, imparati, principi europeni ca Rudolf II, Maximilian II, Ferdinand I, etc. Diversitatea monedelor ce compun tezaurul si ingroparea acestuia, sugereaza o posibila prada ca urmare a jafurilor si campaniilor militare din timpul domniei lui Mihai Viteazul, la sfarsit de sec. XVI, conform specialistilor in domeniu.

Descoperirea a fost anuntata in termenul legal institutiilor abilitate, respectandu-se prevederile HG 43/2000 privind regimul descoperirilor arheologice intamplatoare care spune ca care spune ca orice descoperire arheologica intamplatoare trebuie declarata institutiilor abilitate si predata in termen de maxim 72 de ore de la descoperire.

Va invităm să urmăriti un videoreportaj denumit "Cautatorii de comori", difuzat pe TVR 3/ TVR Craiova si realizat de ALINA ȘERBAN, editor imagine: SORIN ADAM ( uploader pe Youtube al reportajului ), imagine: MIHAI MURĂREȚU.

Reportajul este realizat in Bulzești, locul unde s-a descoperit comoara, tezaur despre care am scris pe Harta Comorii la inceputul anului 2013, in articolul de AICI.


Interesanta este si declaratia directorului Muzeului din Craiova, care precizeaza ca dupa ce valoarea tezaurului este stabilita, in cazul in care muzeul nu dispune de bani pentru a acorda recompensa de 30% celui care a gasit comora, Directia Județeană de Cultura anunță alte muzee din țară, iar in caz ca nici acestea nu sunt dispuse să plateasca recompensa, legea nu ar mai prevede nimic, nici o altă solutie de plata. Dar totusi comoara rămâne in continuare in proprietatea statului.

Mai exista situatia cand, dupa predarea legala a unui tezaur, Directia de Cultura il trimite in custodie unui muzeu, dar care poate nu doreste sa plateasca recompensa, dintr-un motiv specificat. Directorul muzeului mai evidentiaza astfel o carența a legii, mai exact situatia in care muzeul nu doreste sa păstreze anumite piese, din cauză că mai are deja in inventar si altele similare din serii lungi, provenite din alte descoperiri. În aceasta situatie, "în nici un caz piesele nu se pot reintoarce la cel care le-a gasit", mai precizeaza directorul muzeului.

Deci, care este solutia pentru ca descoperitorii sa isi primeasca recompensa ? Directorul muzeului spune ca legislatia detectiei metale ar trebui pusă in consens cu legislatia altor țări europene.