5 comori descoperite în timp ce se căuta altceva

Imaginează-ți că esti la plimbare pe câmp și vezi ceva strălucind. Inițial presupui că e ceva banal, dar, curios, te uiți mai atent. Hmm, pare ceva ciudat. E un inel antic ? Mai sapi și .. ai gasit o comoara!

Oricât de uimitor ar parea acest scenariu, mulți oameni din întreaga lume au descoperit comori extraordinare, căutând sau făcând cu totul altceva. Sa vedem 5 dintre acestea.


Tezaurul Hoxne, în valoare de 6 milioane dolari

Nu e nimic mai frustrant decât sa iti pierzi unealtă favorită in timp ce meșteresti ceva. Un fermier din micul sat Hoxne din Suffolk ( Anglia) si-a rătăcit prin vegetatie ciocanul său preferat, în toamna anului 1992. Fermierul a imprumutat un detector de metale de la un prieten, pentru a-l ajuta la localizarea uneltei pierdute. Dar, spre surprinderea lui, în loc de ciocan, el a găsit unul dintre cele mai mari tezaure din istoria Marii Britanii: peste 15.000 monede romane din bronz, argint si aur, sute de piese din aur și argint, bijuterii și alte artefacte. Agricultorul și prietenul lui au împărțit banii primiti pentru tezaurul descoperit, câștigând aproape 3 milioane de dolari fiecare. Această colecție spectaculoasă poate fi acum vizitată la British Museum.

25 exemplare originale ale Declarației de Independență, în valoare de 2,5 milioane dolari

Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii a fost tiparita inițial in 200 de exemplare, din care doar câteva au fost găsite și autentificate ca reale până în anul 1989, când un bărbat a mers la un anticariat, în căutarea unei rame foto frumoase. El a găsit una care se potrivea criteriilor sale, a platit 4 dolari pentru aceasta și au luat-o acasă. Când a desfacut rama pentru a monta o fotografie în ea, a făcut descoperirea vieții sale. Între spatele de pânză și interiorul ramei se aflau 25 de exemplare originale ale Declarației de Independență a SUA. Ulterior, bărbatul a vândut documentele cu aproape 2,5 milioane dolari.

Celebra statuie Venus din Milo de la Muzeul Luvru din Paris

În anul 1820, un fermier de pe o mică insulă din Marea Egee a plecat în căutarea unor pietre albe, cu care sa construiască un zid. Dar, în timp ce cauta pietrele, el a găsit ceva mult mai valoros: statuia Venus din Milo, în două bucăți mari. Cand a aflat despre descoperire, un marinar francez a cumpărat statuia. Celelalte părți ale statuii nu au fost niciodată găsite, dar remarcabila sculptură a ajuns in cele din urma la Muzeul Luvru din Paris, care a achiziționat-o, fiind si astazi una dintre principalele atracții ale muzeului.

Armata de terracotă

Un fermier chinez a inceput sa sape o fântănă, la inceputul anilor 1970. Dar, în loc sa ajunga la apă, el a găsit o peșteră subterană plina cu mii de statui reprezentând razboinici antici în mărime naturală, perfect conservate. Descoperise mormântul împăratului Qin Shi Huang, cel care a unit facțiunile aflate în conflict in China în secolul II î.Hr. Încă de la urcarea sa pe tron, la vârsta de 13 ani, împăratul Qin a comandat realizarea aceastei armate de teracotă, ce urma să "protejeze" mormântul său. Întreg sit-ul arheologic este acum muzeu deschis publicului.

Tezaurul de milioane de dolari de la Saddle Ridge

În februarie 2013, un cuplu era la plimbare cu câinele pe proprietatea de la țară, în apropiere de lanțul muntos Sierra Nevada din California. In timp ce se plimbau, ei au observat un obiect vechi, din metal ruginit. Curios, cuplul a studiat mai atent obiectul și au descoperit că era plin cu 1,427 de monede de aur. Deși valoarea nominală a monedelor ce datau din anii 1847 - 1894 era de 28.000 dolari, acestea au fost evaluate la aproximativ 10 milioane de dolari.

Așadar, nu trebuie să fii un Indiana Jones pentru a găsi o comoara pierdută. Doar trebuie să privești cu atenție și curiozitate. Nu se stie niciodata ce ai putea descoperi. Dacă tezaure și armate antice au stat ascunse sub locuri peste care oamenii au trăit de secole, atunci si o comoră se poate afla chiar unde te astepti mai putin, poate chiar in curtea ta.

A descoperit o nouă așezare preistorică cu ajutorul Google Earth

Un cautător de comori a uimit arheologii prin localizarea unei așezări din epoca bronzului, folosindu-se doar de Google Earth.

Canny Howard Jones a evitat metodele obișnuite de a găsi sit-uri istorice, utilizand pur și simplu internetul. El a studiat imagini din satelit specifice tipului de teren care ar fi putut asigura hrană, apă și adăpost pentru o așezare preistorică.

Howard a folosit Google Earth pentru a identifica locatia din South Hams, Devon: "Noapte de noapte m-am uitat pe Google Earth. punându-mi întrebarea unde as fi locuit daca trăiam cu 3000 ani în urmă. Aș fi avut nevoie de hrană, apă, adăpost, ceva minerale, sa fiu aproape de un râu, pentru a accesa rute maritime și comerciale. După câteva săptămâni, am pus un  X pe hartă. Acolo as fi ales eu sa traiesc".

Imagine din aplicația Google Earth - Download de AICI

Apoi trebuia sa solicite proprietarului terenului permisiunea de a scana zona, in cautare de dovezi arheologice.  Neștiind cui îi apartine terenul, Howard a fost inițial în imposibilitatea de a-și testa teoria, până când l-a intalnit din intamplare pe proprietar.

"La antrenament de rugby pentru copii mi-am amintit că unul dintre antrenori a fost fermier și l-am întrebat dacă stie al cui este terenul respectiv si, spre surprinderea mea, era chiar al lui. L-am rugat sa îmi permită să efectuez detecții pe terenul său si a fost de acord. A fost un noroc incredibil", a povestit cautatorul de comori.

Efortul i-a fost ]ncununat de succes, descoperind unelte din silex, cioburi de ceramică și resturi de metale, despre care se crede că au o vechime de 5000 ani.

Ulterior, arheologul Bill Horner l-a ajutat pe cautatorul de comori cu un studiu geofizic, efectuat cu ajutorul echipamentelor de scanare cu radar in sol. Cei doi bărbați au detectat astfel două mari structuri îngropate, despre care ei cred că sunt clădiri agricole datând din epoca de bronzului sau a fierului. Imaginile realizate cu scanerul radar de sol indică de asemenea diverse piese și cutii, precum și mai multe cavități. Sapaturile vor incepe in luna februarie a anului viitor.

Au început filmările la fimul românesc "Comoara"

Au început filmările pentru filmul românesc de lung metraj "Comoara", in care acțiunea este axată pe doi bărbați care trec prin întâmplări surprinzătoare, în încercarea lor de a descoperi o comoară.

Sursa foto: 42kmfilm.com

Filmările vor dura aproximativ o lună de zile și vor fi efectuate în comuna Islaz din Teleorman, dar și la București.

Producția este asigurată de 42 Km Film, în coproducție cu Les Films de Worso și Rouge International. Proiectul este susținut de CNC, HBO România și Arte France. Filmul are deja un agent internațional: Wildbunch. Premiera în România va avea loc în 2015.

O comoară a relevat cum aurarii îi păcăleau pe cumpărători

Cercetătorii care au examinat cea mai mare comoară anglo-saxonă din aur au descoperit că acestea nu continea atât de mult aur pe cât au crezut initial.

Testele efectuate pe faimoasa comoara de la Staffordshire, cel mai mare tezaur din aur și de argint din Marea Britanie, descoperit de către un detectorist de metale în urmă cu cinci ani, au demonstrat că in secolul al VII-lea aurarii au folosit tehnici sofisticate pentru a face aurul de 12-18 karate sa arate ca aur de 21-23 karate.

Cercetarea științifică a dezvăluit că aurarii anglo-saxoni au descoperit o modalitate metalurgică ingenioasă, folosind în mod deliberat o soluție de acid slab ( probabil clorură de fier ) pentru îndepărtarea argintului și a altor impurități din primii câtiva microni de la suprafața artefactelor de aur, crescând astfel calitatea aurului vizibil și îmbunătățind aspectul bijuteriilor.

Se crede că aurarii au obținut clorura de fier prin încălzirea unui amestec de apă, sare și lut bogat in fier. Această înșelăciune a transformat suprafața verzuie - galbenă a aliajului de aur si argint într-una galbenă, ca a aurului de mare puritate.

Arheologii nu si-au dat seama anterior că aurarii dezvoltaseră o astfel de tehnologie.

"Inițial am efectuat doar analize ale suprafețelor artefactelor, pentru că nu am bănuit că aurarii au eliminat în mod deliberat conținutul de argint de la suprafața bijuteriilor din aur, iar in interior era aur de altă calitate", au spus cercetatorii.

Doar obiectele din aur pentru regii anglo-saxoni erau realizate din materiale de înaltă calitate, ce nu mai erau supuse acestui truc de imbunatatire a suprafetei. Astfel, doar 6 din cele 839 de elemente din aur ale tezaurului de la Staffordshire (cinci kilograme de aur și 1,5 kilograme de argint, din aniii 650-700) nu erau afectate de aceasta metodă metalurgică.

Monedele romane descoperite în Brașov au fost expuse la Muzeul Naţional de Istorie

Muzeul Naţional de Istorie a României (MNIR) expune în luna octombrie 2014, în cadrul micro-expoziţiei „Exponatul lunii”, un tezaur de silicve și imitații de silicve, descoperit la Poiana Mică, judetul Braşov, anunță muzeul într-o informare de presă.

Tezaurul este format din 76 de monede romane de argint, din secolul IV după Hristos şi au bătute pe ele chipul Împăratului Iulian. Punga de piele în care au stat s-a dovedit un bun adăpost, pentru că bănuţii s-au păstrat foarte bine.

Tezaurul a fost descoperit în luna mai a anului 2013, de către inginerul Ovidiu Popescu şi este compus din 76 de monede de argint, silicve și imitații de silicve, aflate într-o stare de conservare foarte bună. Acesta este primul dintre tezaurele de silicve cunoscute ca fiind descoperite în România, care include imitații ce pot fi atribuite goților.

Monedele din tezaur se eșalonează cronologic între anii 351/355 d. Hr. și 367/375 d. Hr. (conform datării emisiunilor romane oficiale).

Silicva este un termen modern ce desemnează unitatea monetară din argint în sistemul monetar roman târziu, aplicat, prin convenție numismatică, monedei de argint de 2-3 g din secolele al IV-lea și al V-lea. Termenul de silicvă denumea inițial sămânța unui copac originar din regiunea mediteraneană, roșcovul (ceratonia siliqua), utilizată ca unitate de măsură a greutății.

Valoarea pieselor din tezaur se ridică la o sumă care, în jurul anului 378 d. Hr., reprezenta, cu aproximație, valoarea soldei pe un an de zile a unui soldat roman. Estimarea se bazează pe valorile atinse de donativa și stipendia, așa cum rezultă din sursele istorice ale veacului al IV-lea. Istoricul Ammianus Marcellinus, confirmat de Zosimos, menționează că după cucerirea Perisaborei, Iulianus a promis soldaților romani donativa în valoare de 100 de monede de argint (silicve).

Stipendium era solda militarilor romani sau a mercenarilor din armata romană, fiind evaluată la 5-6 monede de aur (solidi), anual, respectiv o livră romană de argint (cca 80-100 de silicve).

Donativum reprezenta distribuția de monedă sau metal prețios brut sau prelucrat (sub formă de lingouri, obiecte de podoabă, vase) acordată soldaților sau ofițerilor, cu prilejul unor evenimente speciale – aniversarea zilei în care împăratul a preluat puterea imperială, începerea unor campanii militare, obținerea unor victorii militare. Uneori, aceasta dublează valoarea soldei dintr-un an.
Mai mult decât oricare alt nominal bătut de romani în perioada târzie a Imperiului, silicvele erau destinate distribuțiilor imperiale către armată.

Tezaurul trebuie văzut ca fiind constituit din monede provenind din stipendium sau donativum, acordate unui soldat roman sau unui mercenar barbar înrolat în armata romană.

Mercenariatul era o ocupație obișnuită în cazul goților sau al altor populații războinice aflate în secolul al IV-lea la nordul Dunării. Ipoteze care ar explica prezența tezaurului în zona Brașovului ar fi pierderea lui de către mercenarul care l-a primit ca soldă sau preluarea tezaurului ca pradă de război.

Starea de conservare excepțională a unor piese din tezaur ne sugerează că a fost îngropat sau pierdut la puțin timp după emiterea monedelor ce îl compun, care nu au avut timp să se uzeze în circulație.

Atelierele romane oficiale care au produs aceste monede de argint prezente în tezaur sunt Siscia, Sirmium, Constantinopolis, Nicomedia și Antiochia. Lor li se adaugă un atelier barbar, foarte probabil gotic, care a produs monede de argint utilizând silicvele romane ca model, mai precizeaza Muzeul Naţional de Istorie a României.

87 de monede au fost confiscate într-un târg din Cluj de către Poliția Română

87 monede, considerate de către Politia Română ca fiind comercializate ilegal, au fost ridicate de poliţiştii specializaţi în protejarea patrimoniului cultural naţional din cadrul I.G.P.R., în urma unei acţiuni desfăşurate în Târgul de icoane şi antichităţi din localitatea Negreni, judeţul Cluj, anunță Politia Română printr-un informare de presă.

Sursă imagine: Poliția Română

În perioada 8 - 12 octombrie a.c., Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, a organizat o acţiune pentru protejarea patrimoniului cultural naţional, în Târgul de icoane şi antichităţi din localitatea Negreni, judeţul Cluj. La acţiune au participat poliţişti de investigaţii criminale cu atribuţii pe linia protejării patrimoniului cultural naţional din cadrul Direcţiei de Investigaţii Criminale - I.G.P.R. şi din cadrul I.P.J. Alba, Bihor, Cluj, Gorj, Hunedoara, Neamţ, Mureş şi Sibiu. Activităţile s-au desfăşurat cu sprijinul poliţiştilor de investigare a fraudelor şi de ordine publică.

În urma controalelor de specialitate, au fost identificate mai multe persoane care comercializau 87 de monede antice şi medievale, din argint şi bronz, despre care Politia Română a precizat că sunt provenite din braconaj arheologic.

Monedele au fost ridicate şi predate Muzeului Aurului din municipiul Brad.

In aceeasi actiune au fost ridicate si 96 de tablouri, precum peste 70 de flori de mină.

Poliţiştii au aplicat şase sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 8.000 de lei, pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite, Legii nr. 182/2000 pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, şi Legii nr. 85/2003 - Legea Minelor.

O comoară a vikingilor a fost descoperită pe un teren al Bisericii Scoțiene

Una dintre cele mai importante comori ale vikingilor, găsite in Marea Britanie, a fost descoperită de către un pasionat de detectie metale, pe terenul unei biserici din Scoția. Detectoristul a cercetat sistematic zona pentru o perioadă de peste un an.

Tezaurul, care este format din peste o sută de artefacte, multe dintre unice din punct de vedere istoric, au fost predate Unității de Patrimoniu. Comoara este considerată ca fiind de o importanță internațională semnificativă. Tezaurul cuprinde de asemenea un vas intreg din metal, care conține mai multe obiecte. Acesta nu a fost încă golit, iar primul pas va fi examinarea conținutului acestuia cu ajutorul razelor X.

Detectoristul se numeste Derek McLennan si are varsta de 47 ani. Acesta povesteste că a rămas fără cuvinte atunci când a făcut descoperirea, la începutul lunii septembrie. Detectoristul McLennan nu este la prima descoperire de comori. El a facut parte dintr-un grup care a găsit in Scoția peste 300 de monede medievale de argint, cu puțin timp înainte de Crăciunul de anul trecut.

Comoara include si o cruce creștină timpurie, realizata din argint masiv, pe care a gasit-o sub zeci de inele și bare de argint, la 60 cm adâncime, mai adânc credea ca poate scana detectorul său.

Crucea este gravată cu decoratiuni care, conform expertilor, sunt extrem de neobișnuite. Descoperitorul consideră că semnele ar reprezinta pe cei patru evanghelisti: Matei, Marcu, Luca și Ioan.

Săpăturile a fost efectuate impreună cu arheologul local Andrew Nicholson și, la scurt timp, detectoristul a primit un al doilea semnal de la detectorul de metale. Investigatiile suplimentare au scos la iveala un al doilea nivel al tezaurului, cu o calitate mult mai mare de artefacte decât primul nivel.

Acest al doilea nivel a inclus cel mai mare vas de argint din dinastia carolingiană, vechi de până la 1.200 de ani.

"Se stie că Vikingii au atacat aceste țărmuri în trecut, dar astăzi putem aprecia ceea ce au lăsat în urmă. Este clar că artefactele descoperite sunt de mare valoare financiara, dar cea mai mare valoare va fi cea prin care pot contribui la înțelegerea stilului de viata si a istoriei începuturilor medievale ale Scoției, din secolele IX-X, dar si la intelegerea interacțiunii între diferitele popoare din aceste insule, in acele vremuri", au precizat autoritatile scotiene.

Exista deja un acord între proprietarul terenului ( care este Biserica din Scoția ) și detectoristul McLennan, prin care biserica oferea o recompensa in cazul in care detectoristul ar fi gasit o comoară.

Unii surse mass-media renumite din Marea Britanie au precizat că valoarea financiară a comorii este de 1 milion de lire sterline.

Reprezentantii Bisericii Scotiene au declarat: "Suntem foarte încântați că am luat parte dintr-o astfel de descoperire istorică și îl lăudăm pe domnul Derek pentru spiritul în care a colaborat cu noi și cu diverse autorități de stat, totul fiind corect înregistrat și inventariat. Banii care rezultă din descoperire vor fi folositi în primul rând pentru binele parohiei locale. Noi recunoaștem meritul lui Derek si faptul ca trebuie recompensat. In acest scop, am incheiat un acord anterior, pentru cazul ca era descoperit ceva. Noi nu incurajam detectia de metale pe terenul Bisericii, cu excepția cazului în care un acord detaliat a fost incheiat în prealabil cu Administratia generala a Bisericii."

Locația exactă a descoperirii este ținută secretă, iar Guvernul si istoricii din Scoția protejeaza sit-ul arheologic, până va fi stabilită intreaga semnificatie istorică a descoperirii, pe care expertii au descris-o ca fiind "una dintre cele mai importante comori ale Vikingilor, găsite în Scoția."

"Având în vedere cantitatea și varietatea obiectelor, dar și importanța descoperirii în ansamblu, va dura mai mult timp până când experții vor evalua tezaurul ca un întreg, astfel încât să putem aprecia adevărata sa semnificație", au precizat expertii, care au arătat că toate artefactele vor fi supuse unor ample lucrări de conservare.

Vaticanul a dezvăluit un document despre comori și pirați

Povestea medievală a comorii unui fost episcop și a unor pirati a fost descoperită în documente din arhivele Vaticanului, recent publicate. Povestea poate părea mai mult scenariu unui film, dar documentele sunt cât se poate de autentice.

În primele luni ale anului 1357, São Vicente, o navă încărcată cu comorile unui fost episcop, a ridicat ancora de la Lisabona, conform acestor documente din arhiva Vaticanului.

Încărcătura acestei corăbii a inclus aur, argint, inele, tapiserii, bijuterii, tăvi ornate și chiar altare portabile. Această comoară fusese deținută de către Thibaud de Castillon, un episcop din Lisabona ( Spania ) ce plecase de curand in lumea celor drepti, dar care dobândise în timpul vieții o mare avere, prin exercitarea funcțiilor sale.

El condusese și exploatase episcopia printr-un vicar general, timp de trei ani, perioadă în care a reușit o colaborare comercială cu negustori importanți din Montpellier, precum Peire Laugautru și Guilhem Parayre. Activitatile comerciale din Marea Mediterană și Oceanul Atlantic au inclus comerț cu mărfuri diverse, cum ar fi de exemplu lâna, al cărei preț oscila puternic, putând aduce profituri însemnate.

Episcopul De Castillon nu a trebuit să depună un jurământ de sărăcie (nu toți preoții erau obligati să jure astfel ), dar modul în care a dobândit averea sa rămâne oricum suspect.

Camăta, adică banii împrumutați cu o rată ridicată a dobânzii, era un păcat suprem, iar profitul din investițiile comerciale era considerat acțiune cămătărească. Se presupune că pentru motiva Bisericii obtinerea profiturilor, Castillon a făcut eforturi stângace, pretinzând că averea sa a fost de fapt obtinută indirect, cu ajutorul colaboratorilor săi, adică Laugautru și Parayre.

Administrația papală și-a întors însă privirile în altă parte. Comerțul in Marea Mediterană si Oceanul Atlantic a fost considerat probabil de către Camera Apostolică ( organizația responsabilă de finanțele papale ) ca o experiență de dorit pentru un episcop, mai ales că, după trecere in lumea celor drepti, averea lui Thibaud revenea oricum Bisericii.

Misiunea corabiei São Vicente a fost de a duce comoara episcopului la Avignon, în Franța, unde a era Papă Inocențiu al VI-lea ( 1352-1362). În secolul al XIV-lea, papii aveau de multe ori reședința în Avignon, din cauza tulburărilor politice din Italia.

În timp ce naviga în apropiere de Cartagena, în zilele noastre un oraș situat in Spania, echipajul navei, ce era format din aproximativ o duzină de oameni, a fost atacat de către două nave pirat. Una dintre galerele piraților era comandată de către un om pe nume Antonio Botafoc." Cuvântul "botafoc" însemna "explozie de foc", dar nu era numele real al piratului, acesta pierzându-se in negura istoriei, în favoarea poreclei. Cealaltă navă era comandată de către Martin Yanes.

Nava lui Botafoc era puternic înarmată. Documentele indică faptul că echipajul său avea spade (săbii cu lame curbate, folosite de către marinari și pirați) și alte arme de război, printre care și mai multe baliste, care erau un fel de arbalete mari, capabile sa lanseze cu viteză proiectile din piatră cu diametrul de 23 cm. Două astfel de dispozitive erau plasate în corpul navei, una deasupra punții, iar altele erau mobile.

Confruntați cu această putere de foc copleșitoare, echipajul navei São Vicente nu a avut de ales și a predat comoara.

În timp nava piratului Yanes a reusit sa scape cu prada, echipajul navei lui Botafoc nu a fost la fel de norocos, corabia acestuia eșuând în apropierea orașului Aigues Mortes din Franța. Garnizoana locală a capturat echipajul lui Botafoc și i-a spânzurat pe plajă. Doar Botafoc și câțiva dintre ofițerii săi au fost cruțați și au fost trimiși la închisoare, în așteptarea sentinței, fiind temporar iertați fiindca au predat o cantitate mare de monede din aur episcopului din Torino, care s-a întâmplat să se afle în reședință de la Montpellier. Astfel, Botafoc a fost predat căpitanului Aigues Mortes, în timp ce colegul său și un alt ofițer au intrat în custodia Mareșalul de justiție papal de la Avignon.

Înainte ca autoritățile să asigure nava pirat eșuată, pescarii locali au luat elemente din navă, în virtutea dreptului la salvare.

Pe 11 februarie 1357, Jean des Baumes, un funcționar al unui judecător local, a luat inventariat bunurile rămase. În afară de structura de navigatie a corabiei, odgoane, vâsle, armament și tachelaj, funcționarul judecătorului a enumerat o mare cantitate de loturi de îmbrăcăminte și pânză, dar si obiecte cum ar fi cărți și veșminte bisericești. Inventarul mobil a fost trimis Papei, care a folosit o parte dintre obiectele recuperate pentru a face cadouri și pentru a plăti soldați, curteni și alte categorii de personal.

Desi echipajul lui Botafoc a fost spânzurat, ofițerii săi au primit până la urmă doar o amendă, după cum indică înregistrările Vaticanului. Se pare că Botafoc de asemenea a reușit să scape de funia călăului: o uriasă amendă plătită finanțelor Vaticanului ar fi adus iertarea pentru căpitanului piraților.

Despre cea de-a doua corabie de pirați care a atacat São Vicente nu există însa alte mențiuni în înregistrările istorice ale Vaticanului, ceea ce înseamnă ca echipajul piratului Yanes a scăpat cu comorile de aur ale fostului episcop.

Comoară bizantină, formată din peste 1200 monede, descoperită în Bulgaria

Arheologii a descoperit o comoară formată din peste 1200 monede bizantine timpurii, în apropiere de satul Dobrich din Debrene, a declarat directorul de istorie a muzeului Kostadin Kostadinov din Dobrich, Bulgaria.

Exemplificare monede bizantine
( nu reprezintă imagini ale monedelor descoperite,acestea nu au fost încă prezentate public).

Comoara a fost descoperita intr-un vas, care era plin de monede bizantine de bronz de la VI-lea. Acestea au fost cel mai probabil îngropate în pământ, în timpul unei invazii a slavilor sau avarilor. Arheologii au mai descoperit și artefacte romane târzii.

Descoperirea a fost facuta pe teritoriul unei cetăți mici, construită în antichitatea târzie, în jurul unei bazilici, pentru a o proteja.

 Biserica a fost construită în timpul Imperiului Roman târziu și a existat până la sfârșitul VI-lea d. Hr.