joi, 10 februarie 2011

Comorile de la Cetatea Zânelor din Covasna

Undeva, prin Muntii Brețcului, langa orasul Covasna, la o altitudine de 931 de metri, se inalta "Cetatea Zanelor". In jurul său sunt 3 piscuri la fel de impresionante. Accesul catre cetate durează aproximativ 2 ore pe nişte drumuri forestiere nemarcate, insă sunt şi porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţia fizică buna.




Cetatea a fost insotita de-a lungul timpului de frica si admiratie, mai ales datorita legendelor care se leaga de existenta ei. Cateva povesti populare din zona arata ca aici ar fi locuit unele personaje feminine de o frumusete rara ( una dintre acestea ar fi fost corespondenta lui Ileana Cosânzeana, nume existent si in literatura populara si nu numai ),  probabil o "printesa antica" sau fiica unui important conducator din timpuri stravechi, care locuia aici impreuna cu surorile sale. Dar cele mai incitante sunt legendele despre comorile din zona, comorile acestor fete.


Se spune ca respectivele comori ar fi "ascunse intr-o cămară, in inima muntelui, si sunt pazite cu strasnicie de duhul cetatii", deci ar fi blestemate. Se mai spune ca o data la 7 ani, portile secrete se "deschid" si tezaurele pot fi vazute toata noaptea, pana la cantatul cocosilor. Daca pana la rasarit, curiosii sau cautatorii de comori care s-au aventurat pana in cămara adanca nu au iesit afara, un mecanism sau o forta necunoscuta inchide portile, iar nefericitul a ramas acolo blocat.


Localnicii povestesc despre un cioban care, in anul 1936, s-a  dus in cetate, a facut sapaturi ori i s-au deschis portile si a gasit adanc sub cetate o pivnita cu mult aur. Dar usile s-au blocat si nu a mai putut sa plece pana nu a pus la loc aurul cu care isi umpluse desagii si buzunarele. De asemenea, ca in multe alte legende despre comori, aici ar exista si blestemul sarpelui, adica bogatiile ar fi pazite si de un sarpe veninos, care musca mortal doar pe cei care reusesc sa scape de porti prin diverse trucuri si fug cu aurul furat.


Povestile din zona mai vorbesc de un cautator care a sapat in cetate si ar fi gasit un mar de aur si o cruce tot de aur, lanturi si ciocane de fier, despre care se spune ca le-ar fi predat unui muzeu, desi nu se mai stie nimic despre aceste relicve. Omului i s-ar fi aratat o fantoma sau un spirit, care i-a spus sa vina intr-o anumita noapte, pe o data exacta, cand se implinesc 7 ani, caci atunci usile cetatii se vor deschide singure, ca sa vada bogatiile. Dar respectivul nu a mai apucat acea zi, fiindca s-ar fi dus in lumea celor drepti intre timp.


Dar sa iesim din lumea basmului si sa revenim la realitate. Cetatea a intrat devreme in vizorul carturarilor si arheologilor timpurii. Pe la mijlocul secolului 19, un istoric ar fi gasit acolo cateva vase vechi din pasta grosiera, arse negru sau cenusiu. Prin anii 1942, un arheolog clujean, dorind sa clarifice originile cetatii, ar fi facut cateva descoperiri, dar acestea s-au pierdut odata cu uciderea arheologului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-un articol al vremii se spune totusi ca acesta ar fi gasit acolo o locuinta din barne groase, cu piroane de pana la 1 metru lungime, ce avea in interior numeroase vase ceramice, o statueta romana si doua fibule din bronz si de argint.  Cetatea ar fi avut o "acropola" si 3 terase, inconjurate de ziduri de 3 ( TREI ! ) metri grosime. Datorita acestor artefacte gasite, cetatea a fost atribuita, mai tarziu, civilizatiei dacice sau chiar tracice. Insa lumea stiintifica avea mari indoieli asupra originii. Un grup de arheologi au mers in anul 1949 sa verifice la fata locului, dar cetatea parea sa fie asemanatoare ca marime si grandoare cu cetatile regale din Muntii Orastiei. Cercetarile au fost reluate in 1969, cand au fost estimate dimensiunile impresionante ale cetatii, zidurile de fortificare fiind fara precedent ca dimensiuni, in lumea dacica. Apoi totul a fost uitat....


Dar in noiembrie 1995, cand un vant sau o furtuna naprasnica a smuls copacii din radacini,s-au dezvaluit parti de ziduri si complexe de locuit in Cetatea Zanelor. Atunci au fost reluate cercetarile. Se pare ca totusi cetatea ar fi fost dacica, realizata de de stramosii nostrii printr-un efort considerabil, mai ales datorita greutatii de a ajunge la acest amplasament. Dimenisunile zidurilor depasesc 700 metri lungime, iar suprafata totala amenajata are 30.000 de metri patrati. In timp, aici au fost descoperite numeroase artefacte, monede romane si grecesti, bijuterii, vase autohtone si de import, unelte etc.


Pana la urma se crede ca aceasta cetate este una dintre cele mai impunatoare si bine conservate cetati dacice din afara Muntilor Orastiei, unicat in lumea dacica. Se pare ca cetatea ar fi fost construita in secolul al II-lea inainte de Hristos, apoi ar fi fost distrusa partial, probabil in timpul lui Burebista. Cetatea ar fi fost refacuta, fortificata si dezvoltata la sfarsitul secolului I inainte de Hristos. Apoi, in timpul primului razboi cu romanii ( anii 101-102 dupa Hristos ), ar fi fost incendiata, iar zidurile distruse. Din falnica cetate au ramas doar legendele aurului ascuns undeva in munte, pentru a fi protejat de  atacatorii romani, si intrebari care cauta si azi raspunsuri.



Un comentariu despre subiectul „Comorile de la Cetatea Zânelor din Covasna”:
Anca Eminovici Stefanescu spunea...

Frumoasele legende romanesti pot fi sursa multor indicii pentru cautatorii de comori, insa acestia s-au invatat a scana doar si nu a studia inainte despre comoara cautata: uneori gasesc ceva, fiindca au noroc. Dar oricum, tot neprofesionalism se numeste modul cum actioneaza majotitatea cautatorilor din Romania.

Trimiteți un comentariu

  ☑ Am citit și accept Regulamentul comentariilor.