Lupii si zeii

Cândva prin secolele VI sau V inainte de Hristos, geto-dacii (?) sunt un popor care cred intr-un singur zeu. Ei sunt cei de la care au rasarit toate legendele pe care orice cautator de comori le viseaza ca fiind adevarate.

"Toate caile duc spre zei" ni se spune in finalul trailerul acestui film produs in Republica Moldova. Căci despre un film este vorba, nicidecum despre o legenda a unei comori. Un film despre stramosii nostri, care a fost realizat de Moldova Film.



Filmul este o drama istorica despre daci, actiunea avand loc in anii 600 inaintea erei noastre. Spectatorii care au asistat la premiera au avut pareri diferite. Unii spun ca le-a placut filmul, in timp ce altii l-au criticat, sustinand ca ar fi prea putina actiune. La randul sau regizorul afirma ca a fost nevoit sa renunte la multe scene din cauza bugetului prea mic. Pentru aceasta pelicula, Studioul Moldova Film a cheltuit peste 3 milioane de lei, bani alocati din bugetul statului. Scenele au fost filmate in toamna anului 2007 in mai multe localitati de pe malul Nistrului si in Codrii Moldovei.

 

Nu conteaza daca filmul e bun sau prost, important este ca unii inca mai fac filme despre stramosii nostri, nu doar despre curve, hoti, violuri, manele si bani, temele preferate ale filmelor romanesti recente. Voi ce parere aveti ?

A descoperit 8 monede romane rare, cu ajutorul unui detector de metale

Un arheolog spune ca ultima sa comoara, pe care a descoperit-o recent, este o dovadă ca o tabăra romană necunoscuta anterior a existat langa Manchester, Anglia. James Balme a facut căutari de peste un deceniu in zona din jurul Warburton pentru a găsi dovezi ale trecutului roman al zonei. În 2006, el a descoperit o brăţară romană de argint, iar recent a gasit o serie de monede romane de argint, destul de rare.

James crede ca monedele sunt parte dintr-un tezaur mai mare care poate ca este îngropat în apropiere. Cautatorul a notificat aceasta catre British Museum.

Comoara

James Balme a fost fascinat de arheologie inca din copilarie, invatand totul despre cautarea de comori la clubul South Trafford Archaeology, inca de cand era un simplu baiat .

James Balme, archaeolog

De abia in anul 2006 a făcut prima sa descoperire majora, un brăţară romană de argint, gasită pe câmpul unui fermier.

În conformitate cu Legea Comorilor, emisa in anul 1996 in Marea Britanie, bratara a fost anuntata la National Treasure, fiind declarata comoară, iar acum apartine patrimoniului Muzeului Manchester.
Dar, utilizând detectorul sau de metale, James pretinde că a făcut descoperirea unei a doua comori: opt monede romane de argint ( denari republicani ), datate între 252 î.Hr. şi 2 î.Hr..

El a spus că monedele nu sunt doar rare, ci sunt si extrem de semnificative, fiindca prezenţa lor indica faptul că legionarii romani trebuie să fi campat in zona in care este Warburton.
"Cele mai multe monede romane găsite de cautatori si arheologi sunt de obicei din sec. I sau II d. Hr, dar acestea pe care le-am gasit eu sunt mai monede vechi epublicane şi provin dintr-un timp de dinaintea Imperiului Roman", a spus el.

Misterul

Cum au ajuns să fie gasite monedele într-un câmp din apropierea oraşului Warburton este un alt mister. James consideră că monedele au fost folosite la plata soldatilor romani care avansasera spre nord, in campania lor militara, dar cine le-a ascuns nu a mai revenit sa le recupereze.

"Cred ca atunci cand au ajuns la maulul râului Bollin, au îngropat monedele din cauza Brigantilor locali ( un trib celtic care a controlat nordul Angliei ), dar, din anumite motive, niciodată proprietarii comorii nu s-au întors pentru a o recupera."

"Este o descoperire foarte incitanta, deoarece monedele sunt extrem de rare", a mai spus el. "Şi cand te intorci in acelasi loc de cautari si gasesti iarasi alte monede, nu poate fi decat un indiciu clar ca acolo e ingropat ceva mult mai important, o comoara si mai mare."

David Shotter, un fost profesor de istorie romană şi expert în monede romane, a fost de acord ca descoperirea este neobişnuita.

"Tezaure de denari sunt gasite des, dar ceea ce este interesant este faptul că această descoperire indică o asezare romana pe care încă nu am localizat-o."

Şi, deşi este imposibil să se stabilească o dată exactă a ascunderii comorii, el a sugerat că monedele au fost îngropate probabil între anii 70 şi 130 d.Hr.

Conform legii din Anglia, o descoperire de şase sau mai multe astfel de monede in acelasi arie de cautare este clasificata oficial ca fiind un tezaur roman.

James a spus că a raportat descoperirea sa la Portable Antiquities Scheme, pentru a fi declarata comoară.

Pasionatul detectorist si arheolog a mai adaugat : "Ar fi frumos să fie gasit si restul tezaurului. Dar scopul general este de a dovedi, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că soldatii romani au campat in locul acestui sat. Există în mod clar un mister nespus despre Imperiul Roman, iar descoperirea de aici si altele care se fac lent, an de an, vor duce la descifrarea acestuia."

A descoperit cu un detector de metale un inel in valoare de 35000 de lire sterline

Un inel rar cu safir, descoperit de catre un entuziast cu ajutorul unui detector de metale, a fost cumpărat astazi de către Muzeul Yorkshire. Muzeul a ridicat suma platita pentru achiziţionarea inelului la 35.000 de lire sterline. Arheologii au descris inelul ca fiind o descoperire "spectaculoasa". Diametrul exterior al inelului are 2,5 cm. Specialistii banuisesc ca inelul ar fi fost realizat in sec. VII.

Inelul a fost găsit lângă York, in Anglia.  Acest inel a fost descoperit în aprilie 2009 de către Michael Greenhorn, membru al York and District Metal Detecting Club.

Michael Greenhorn a declarat: "Cautam pe un câmp impreuna cu alti 25 de membrii ai clubului nostru, intr-una dintre "scanarile" noastre periodice. Nu gasisem nimic si tocmai cand am ajuns la sfârşitul câmpului, am primit un semnal de la detectorul de metale... Am săpat in acel loc si am văzut o bucatica de aur stralucind, care s-a dovedit a fi un inel. Mi se pare un lucru extraordinar ca l-am gasit !"

 Natalie McCaul, curator asistent de arheologie la Muzeul Yorkshire a declarat: "Cel mai intrigant pentru noi este faptul ca nimic asemanator cu acest inel nu a fost gasit pana acum la noi, ceea ce face incredibil de dificila datarea artefactului."

 Muzeul doreste sa aduca experţi care sa examineze inelul, pentru a obtine mai multe informatii despre acesta.

 Descoperitorul inelului a spus ca a fost foarte "încântat" de faptul ca inelul a fost cumpărat de catre muzeu si nu de catre un colectionar:  "Este năucitor cand ma gandesc ca descoperirea mea va fi expusa alături de comori uimitoare, cum ar fi tezaurul Vale of York sau Jewel Middleham," a mai spus entuziastul cautator de comori.

Inelul cu smarald in valoare de o jumatate de milion de dolari

Scafandrii din Key West ( Florida ) au descoperit recent un inel de aur cu piatra mare de smarald şi două linguri de argint care se pare ca provin de la Nuestra Senora de Atocha, un galion spaniol care a naufragiat si de pe care a fost recuperata una dintre cele mai mari comori descoperite vreodata din ape.

Angajaţii Treasure Mel Fisher ( compania de recuperari arheologice care a cercetat inca din 1969 sit-ul naufragiului ) cred că aceasta noua descoperire îi aduce mai aproape de o parte cheie ( denumita Sterncastle ) a corabiei cu comori, care inca nu a fost gasita.

"Sterncastle este locul în care clerul şi elita pastrau obiectele personale," a declarat Sean Fisher, purtator de cuvant al Treasure Mel Fisher şi nepot al lui Mel Fisher, fondatorului acestei organizatii de cautari arheologice.

 Corabia ( denumita Nuestra Senora de Atocha ) se intorcea din Lumea Nouă catre Spania, cu o încărcătură de aur şi argint, cand a fost surprinsa si scufundata de catre un uragan, nu departe de Key West, în septembrie 1622.

Foto: atocha.com

Dupa o căutare de 16 ani, Mel Fisher şi echipa sa au găsit partea principala corabiei naufragiate, în septembrie 1985. Atunci ei au descoperit mai mult de 40 de tone de aur şi argint, inclusiv peste 100.000 de monede de argint spaniol cunoscut sub numele de "Pieces of Eight", impreuna cu smaralde columbiene şi alte artefacte. Compania a estimat valoarea comorii gasite la aproape 500 milioane dolari.



De atunci, a spus Sean Fisher, echipa sa a făcut multe descoperiri, pe o raza de zece mile (16 km) fata de locul scufundarii ( sit-ul arheologic original), într-o linie dreaptă.

"Acest lucru ne spune că ne îndreaptăm în direcţia corectă", a spus el. "Exista un teritoriu neexplorat si acolo ne vom indrepta cercetarile in viitor."

Fata de locul initial al naufragiului ( de fapt unde a fost descoperita epava corabiei ), curentele şi uraganele au mutat multe artefacte pretioase ale comorii. "Nava a fost rupta în două şi apoi imprastiata, in decursul a sute de ani, de catre curentii de apa, iar noi cautam toate aceste obiecte pe o arie destul de larga", a spus Sean Fisher.

Fisher se afla pe nava de cercetare a companiei ( JB Magruder ), cand in data de 23 iunie 2011, scafandrul Tim Meade a iesit din apa cu un inel de aur pe care era montata o piatra pretioasa mare, de fapt un smarald, inel care a fost evaluat la un pret de minim 500.000 dolari.

Scafandrii au mai adus la suprafata două linguri de argint şi alte artefacte care vor trebui să fie tratate la laboratoarele Fisher din Key West, înainte de a fi expuse la aer. Spre deosebire de inelul de aur, celelalte artefacte trebuie curatate si abia apoi pot fi evaluate.

"Cred că unul dintre acestea este o balama, iar altul este un capac, asa ca e posibil sa fie bucăţi dintr-o caseta de bijuterii", a spus Sean Fisher.

Fisher are dovezi ( un document manifest de evidenta pentru transportul cu Atocha) ca pe partea nedescoperita inca ( Sterncastle) din corabie erau transportate cel puţin 100.000 de monede, 400 bare de argint şi bijuterii personale de mare valoare.

"Am găsit deja mai mult aur decât este pe manifest," a spus el zambind. "Era aur de contrabandă, astfel încât clerul şi nobilimea să nu mai plătească impozit regelui. Ne aşteptăm sa existe multe elemente în Sterncastle care nu sunt notate pe manifest."

Sean Fisher a descris sentimentul pe care l-a avut cand a atins prima data o comoara, fiind şi prima persoană care să facea acest lucru de aproape 400 de ani. "Aveam 15 ani când am gasit prima mea comoara de argint", a spus Fisher. "Aveam 17 ani atunci cand am gasit aur. Argintul este si el minunat, dar aurul străluceşte mai tare, chiar şi după ce a stat mai mult de 300 de ani ascuns în apă."







Cautarea comorilor este o munca de echipa, a spus Fisher. Doi scafandri cauta zona aleasa, în timp ce alţi membri ai echipajului ii supravegheaza si ii ajuta de pe punte. Intreaga echipa participă şi în cazul în care valoarea descoperirii este determinată, castigul se imparte in mod egal.
Fiecare nava are un echipaj de şase sau opt cercetatori şi cauta in reprize de 10 zile, dacă vremea permite.

Fisher a mai spus 90% din obiectele gasite in vânătoarea de comori nu au valoare financiara.

"Tehnologia de detectie metale ne-a ajutat deasupra apei", a spus el. "Sub apă metodele noastre de căutare nu sa schimbat mult în ultimii ani."

Compania foloseste asa numitele "cutii poştale", de fapt tuburi mari rotunde pe la pupa navei de cercetare, cu ajutorul carora  se inlatura prin suflare stratul superior de moloz şi nisip pe fundul marii.

Inelul si celelalte artefacte au fost descoperite în afara Key West, la aproximativ 35 de mile departare.

Fisher a deschis imediat o sticla de sampanie pentru a sarbatori descoperirea, apoi au continuat imediat vanatoarea de comori.


Articol prezentat in premiera pentru dvs. de catre site-ul nostru http://hartacomorii.blogspot.com.

Mici comori descoperite cu detectorul de metale

Astazi am descoperit cateva videoclipuri interesante despre detectia de metale, pe care m-am gandit sa le aduc in atentie. Autorii acestor filmari, pe care le-am gasit pe Youtube, au realizat mai multe asemenea clipuri, acestea fiind ultimele dintre ele.

Acestia prezinta descoperirile arheologice pe care le-au facut la nivel de amatori. Vizionare placuta !

Comorile Chinei sunt căutate pe Bătrânul Continent

Antichitatile Chinei au inceput sa se vanda mai bine in Europa decat in alte zone geografice. De ce ? Pentru ca pe bătrânul continent se presupune ca ar exista o mai mare garantie a autenticităţii acestor artefacte. Diverse artefacte, dar si obiecte de artă create în urmă cu secole, îşi aşteaptă noii proprietari in casele de licitatii. Aproape jumătate dintre posibilii clienţi sunt asiatici. Astfel, cumparatorii din China nu mai achizitioneaza obiectele valoroase la ei in tara, ci prefera sa participe la licitatiile din occident, din Franţa, Germania sau Anglia.

China se poata mandri cu o cultură deosebita si rafinată, poate una dintre cele mai frumoase si vechi de pe Pamant. Dar multe artefacte, adevarate opere de arta, s-au pierdut pentru totdeauna. De exemplu, in timpul lui Mao Zedong, multe relicve de mare valoare au fost distruse. Altele au fost scoase din China înaintea sosirii sale la conducere. Acum multi oameni de afaceri din China, care au cunoscut o mare prosperitate financiara, isi indreapta atentia spre Europa, tocmai in speranta de a recupera o parte din arta si artefactele exportate acum câteva secole.

Redescoperirea acestor obiecte istorice ascunse pana acum prin Europa echivalează, pentru acesti investitori in istorie, cu un certificat de autenticitate. De fapt aceasta reprezinta o mare garantie, fiindca in China exista multe falsuri, aproape perfecte, pe care cumparatorii incearca sa le evite.

 Bineinteles, businessmanii din China ori nu au timp de pierdut pe la casele de licitaţii din Occident, ori doresc sa pastreze discretia, asa incat isi trimit persoane delegate, cunoscatoare de limba engleza, pentru a participa la licitatii. Economia Chinei, in actuala criza economica mondiala, poate fi privita cu foarte multa suspiciune si oricand temeliile acesteia pot fi zguduite puternic. Asadar, de teama inflatiei, multi oameni de afaceri instariti din China vad in achizitionarea acestor artefacte si obiecte stravechi de arta o investitie importanta si relativ sigura, nicidecum doar un moft.

Înarmaţi multă răbdare, colecţionarii sau delegatii acestora studiaza zile intregi un artefact. Vânătoarea de comori prin casele de licitatii ale batranului continent nu e niciodată uşoară si nici ieftina. Astfel, fiecare colectionar din China încearcă să recupereze comorile pierdute sau dispărute de pe taramurile unde au fost create cu mult timp in urma. Poate ar trebui ca si colectionarii români care poseda o mare putere financiara sa urmeze exemplul colegilor in pasiune din China.
Articol inspirat de aici : http://www.dw-world.de/dw/article/0,,15237716,00.html

Comorile din Republica Moldova

Citeam acum cativa ani pe diverse site-uri din Republica Moldova despre comorile gasite acolo si situatia descoperitorilor de comori. Am gasit intr-un fisier text notițele pe care le sintetizasem pe atunci din astfel de articole si incerc acum sa le redau aici, sper ca nu intr-un mod eronat. Consider ca merita si vecinii nostrii de peste Prut sa fie amintiti pe blogul nostru, macar atat sa facem si noi pentru ei, adica sa ii ajutam cu promovarea in Romania a comorilor descoperite in Republica Moldova.

Se stie ca descoperirea unui tezaur, oricat de mic ar fi acesta, chiar neinsemnat financiar, reprezinta un mare eveniment in lumea arheologica. Desi omul obisnuit percepe comorile ca fiind obiecte de aur si argint, din punct de vedere arheologic termenul de comoară capata un sens mult mai extins.  E clar ca orice comoara are valoare dubla: prima ar fi valoarea financiara, pe care o caută de obicei oamenii simpli, care îşi doresc un cîştig imediat, iar a doua este valoarea ştiinţifică, care poate întrece de zeci de ori valoarea materială. Cautarea comorilor este foarte tentantă, dar şi foarte periculoasă, pentru că poate determina un eventual descoperitor sa distruga intreg tezaurul arheologic sau sa il comercializeze pe piata neagra a antichitatilor, fiind astfel fragmentat si greu de recuperat de catre autoritati.

Comorile care au avut in componenta monede sunt probabil cele mai cunoscute de catre locuitorii din Moldova, dar probabil aproape anonime in randul pasionatilor din Romania, cu exceptia expertilor. Se banuieste insa ca pe teritoriul Moldovei exista sute de tezaure monetare, comori ascunse începand cu sec. IV î. Hr., printre care inclusiv si tezaure de monede greceşti din argint sau monede greco-macedoniene din aur.

Atunci cînd se fac descoperiri arheologice, prima întrebare care este adresata arheologilor sau descoperitorilor este cat aur s-a găsit. Intregul interes este axat asupra aurului. Intradevar, e clar ca aurul a fost, din timpuri stravechi, un punct de mare interes, chiar incepand de la simplu fapt ca este un metal care nu se oxidează şi nu se descompune pana la faptul foloseşte începand de la fabricarea bijuterii sau componentelor electronice şi pana cu industria nucleară. 

Una dintre cele mai vechi comori descoperite pe teritoriul Republicii Moldova este datata ca apartinand epocii eneoliticului şi contine peste o mie de obiecte din cupru, bijuterii din scoică din zona mediterană, mărgele din diferite minerale, găsite în localitatea Cărbuna şi datînd cu începutul mileniului IV î. Hristos. 

Este destul de complicat sa se afirme exact care sunt cele mai valoroase comori. Una dintre ele a fost descoperită prin anii 80 la Pohrebea, Dubăsari. În timpul unor cercetări s-a găsit un colier din aur cu greutatea de 1 kg, care datează din secolul IV î. Hristos.
Majoritatea comorilor gasite pe teritoriul Republicii Moldova au fost descoperite întamplător, în timpul lucrărilor de constructii sau a celor agricole. Se spune ca mare parte din tezaurele descoperite ar fi fost predate benevol de către descoperitori. Insa in prezent legislaţia este mult mai strictă în ceea ce priveşte pe descoperitorii de comori. Descoperitorii nu sunt încurajaţi financiar, iar multi pornesc pe calea alternativa si gresita de a vinde "anticarilor" de pe piata neagra, imediat şi la un preţ bun, tezaurul găsit. 

Conform legislaţiei în vigoare in Republica Moldova, persoana care găseşte o comoară este obligată să anunţe organele publice locale sau muzeele despre descoperire, deoarece aceasta prezintă un interes naţional. Ulterior, specialiştii fac evaluarea tezaurului găsit şi descoperitorul comorii primeşte pînă la 50% din valoarea comercială estimată. Dar nu se întîmplă tocmai aşa. Ca să primească de la stat bani pentru comoara găsită, descoperitorul trebuie să bată drumurile vreo cinci ani de la muzeu la bancă, de la bancă la Guvern etc., iar Guvernul trebuie să facă o dispoziţie specială. Pentru a-i încuraja pe oameni să aducă comoara la muzee, administraţiiile acestora le oferă o anumită răscumpărare din fondurile disponibile speciale ale instituţiei. Dar aceşti bani sunt puţini. Ca să cîştige mai mulţi bani, oamenii aduc la muzeu doar cîteva obiecte, in scopul de a primi certificatul de expertiză şi dupa ce obtin acest certificat merg direct la "anticari" pentru a vinde comoara.

In urma cu 10-15 ani, această piaţă nu era dezvoltată atît de bine ca acum. După unele statistici neoficiale, în comuna Costeşti, Ialoveni (fostul oraş medieval Costeşti), care după valoarea şi semnificaţia sa istorică nu este mai prejos decît Orheiul Vechi, se descoperau cu ajutorul detectoarele de metale, zilnic, prin 2008, zeci sau chiar sute de monede .  Prin 2006, de la Procuratura Chişinău s-a trimis pentru expertiză o colecţie din obiecte antice, care fusese retinuta în Amsterdam, într-o ladă diplomatică. Valoarea colecţiei era de 600 de mii de euro.

Există mai mulţi colecţionari de anticariat care se cunosc între ei. Unii se ocupă cu cărţi, alţii cu monede si asa mai departe. Scopul lor este de a cumpăra cît mai ieftin şi de a vinde cît mai scump peste hotarele Moldovei. Dar mai există colecţionari care pur şi simplu îşi doresc să aibă acasă obiecte rare.
În ultimii 15 ani a crescut interesul persoanelor particulare pentru tezaure. Acest interes exista şi în perioada sovietică, însă persoanele care căutau comori erau reprimate. Acum specialistii spun in realitate legislaţia este ineficientă.  Potrivit unor informaţii, au existat tentative ale unor funcţionari de stat de a depista în ultimii 10-15 ani, pe căi ilegale, comori, inclusiv în cadrul unor situri arheologice. În anii ''90 s-au făcut mai multe săpături neautorizate cu ajutorul buldozerelor şi al soldaţilor, în nordul şi în sudul Republicii Moldova, sub controlul unor persoane cu funcţii înalte. Au existat şi cazuri cînd au fost intentate dosare penale la Procuratură, dar care au fost stopate rapid. Insa aceste tentative, care au existat şi poate mai există şi astăzi, nu se pot proba cu dovezi într-o instanţă de judecată.
Căutătorii ilegali de comori merg deseori pe urmele arheologilor pentru a depista locurile unde se fac săpături. Chiar daca se cunoaşte că cele mai valoroase sunt siturile de la Orheiul Vechi şi cel de la Costeşti, unde a fost în secolul XIV un important oraş tătaro-mongol, aceşti cautatori de comori cunosc adesea si alte situri bogate în materiale arheologice.
 
Arheologii au cerut în repetate randuri ca Ministerul Culturii să ia o decizie în privinţa detectoarelor de metale, dar fără vreun rezultat. În România, dar şi în alte ţări, există legi privind utilizarea detectoarelor de metale. Persoana care îşi cumpără un detector trebuie să înregistreze detectorul de metale, la fel ca pe o armă, la Ministerul de Interne, dar şi la Ministerul Culturii şi îl poate utiliza corespunzator cu autorizaţia pe care o obţine de la organele de stat, dar si in conformitate cu legislatia in vigoare.   

În Moldova, legislaţia interzice orice fel de căutare de comori. În mod obişnuit, acestea sunt căutate de arheologi. Nu se dau autorizaţii pentru dreptul de a descoperi comori. Doar arheologii care doresc să cerceteze siturile arheologice obţin o autorizare de la Ministerul Culturii. Dar şi aici, din cei circa 40 de arheologi existenţi în Moldova, nu oricine poate efectua săpături şi cercetări. Arheologii debutanţi nu au dreptul să facă săpături arheologice sistematice. Debutanţii şi experţii pot efectua cercetări la suprafaţă şi doar arheologii experţi fac săpături sistematice.

Dar sa revenim la cazurile concrete.

Unul dintre aceste locuri unde se cauta comori este zona Cubolta. În descrierile familiei Komarov de la Cubolta se menţiona că aceştia au cumpărat de la Alexandru al II-lea un palat în Sankt Petersburg şi au adus la Cubolta mai multe lucruri din acest palat. In 1940, familia s-a refugiat la Bucureşti, cărând cu ei doar cu o valiză, aproape toate valorile rămînînd la Cubolta. Mai tarziu, unele piesele ascunse de familie, in plecarea sa in graba spre Romania, au fost descoperite la localnicii din Cubolta şi din satele din apropiere. Pentru oamenii interesaţi de comori şi pentru cei ce ravnesc la descoperiri serioase, zona Cuboltei este un loc ideal pentru cautari.
Un alt caz interesant este cel al familiei Caso. Pe str. M. Eminescu, nr. 52, ei au avut o colecţie impresionantă de tablouri, care în 1918 au dispărut. Ele nu au fost furate, dar se pare ca au fost ascunse undeva şi nimeni nu cunoaşte acest loc.

Un caz la fel de interesant este cel din secolul XIX, cand arheologul Ion Suruceanu adunase o colecţie de piese arheologice unicat – vase, monede (greceşti, romane, bizantine), obiecte aduse din Egipt. După moartea arheologului, o parte din colecţie a fost vandută, iar o parte a fost pusă la păstare în moşia de la Vadul lui Vodă a Nataliei Sihart. Acum, nu se cunoaşte nimic despre existenţa acestor piese. Casa a fost bombardată în timpul războiului şi se presupune că undeva în această regiune ar mai putea fi obiecte din această colecţie.
In prezent pe teritoriul Republicii Moldova sînt înregistrate circa 8000 de situri arheologice de diferite tipuri, dar, după estimări, această cifră ar putea ajunge la 20.000. Arheologii din Republica Moldova spun ca nu se cunosc decat un sfert din siturile arheologice, deoarece nu s-au făcut cercetări arheologice serioase si nu s-au folosit toate formele de cercetare. Doar cand sunt descoperite documente despre existenţa unei comori, de abia atunci încep investigaţiile. Din păcate nu prea exista astfel de documente şi nici hărţi care ar proba existenţa vreunei comori.

În general, nu se cunoaste exact dacă pe teritoriul Republicii Moldova ar putea exista mari comori. Este nevoie de tehnologie moderna pentru a şti unde sînt îngropate tezaurele. Un sit arheologic nu este la suprafaţă şi nu poate fi văzut cu ochiul liber. Numai un specialist foarte talentat poate spune după relief sau alte elemente unde este îngropată o posibila comoara.

Chiar şi în zonele cunoscute şi cercetate deja se mai găsesc inca nedescoperite comori. Un interes sporit îl prezintă zonele închise, de exemplu, zona de frontieră de pe Prut. În perioada sovietică nu se puteau cerceta aceste zone, acum însă accesul e mai putin restrictiv. Acum cativa ani, colegii români ai arheologilor din Repulica Moldova, efectuand o periegeză arheologică pe segmentul Ungheni, Nisporeni, Hînceşti, au descoperit renumitul targ Ţuţora, despre care nu se cunoştea unde este.

Insa la nivel de legende despre comori, memoria istorică a populaţiei se reduce doar la turci, iar de aici la foarte multe presupuneri. Practic fiecare localitate are cate o legenda despre comori îngropate acolo, dar arheologii nu se incred in acestea. Insa cautatorii de comori le cerceteaza poate mai cu multa pasiune, poate uneori cu succes.

In finalul articolului, sa sintetizam care sunt cele mai importante 5 comori descoperite in Republica Moldova.

Cele mai valoroase tezaure ale Moldovei sînt expuse la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie. Aproape toate piesele datează cu secolul IV î. Hr. şi reprezintă diferite tezaure provenite din săpături arheologice şi descoperiri întîmplătoare de pe teritoriul Moldovei. Cea mai valoroasă piesă a Moldovei rămâne colierul din aur de la Dubăsari, expus pentru prima dată în primăvara lui 2008. Până atunci, artefactul a fost depozitat in siguranta, departe de public, deoarece muzeul nu dispunea de sisteme corespunzătoare de securitate.  

Colierul din aur de la Dubăsari

Colierul din aur de la Dubăsari reprezinta o comoară speciala pentru Moldova, datând de la începutul sec. IV î. Hr. şi descoperită în anul 1980 într-un tumul din preajma oraşului Dubăsari.

Colierul este ornamentat cu capete de lei, unite cu o placă în formă de răţuşte. Piesa cantareste 814 grame de aur şi, la momentul descoperirii, a fost evaluată la 1,5 milioane de ruble sovietice (in anul 1980). Se presupune faptul că bijuteria ar fi aparţinut unui conducător de trib, care deţinea supremaţia triburilor scetice, sau dedicata unei zeiţe.

Tezaurul de la Olăneşti, Ştefan Vodă

Comoara este unicata prin componenţa sa, in întreaga Europă. A fost descoperita în anii 1960 şi datează de la sfârşitul sec. V î. Hr. Conţine 6 coifuri, 5 cnemide şi un opaiţ din bronz.

In momentul descoperirii tezaurului, coifurile erau asezate unul peste altul şi ascundeau cea mai importantă piesă din comoară – opaiţul pe care este inscripţionată în limba greacă o dedicaţie catre templu Artemidei din Efes. Piesele au aparţinut armatei lui Zoperion, unul dintre conducătorii oştii lui Alexandru Macedon.

Tezaurul de la Stolniceni, Hînceşti

A fost descoperit întîmplător, în anul 1996, de un grup de muncitori.

Într-o cănuţă din lut erau ascunse 54 monede, dintre care 10 tetradrahme de argint din perioada lui Filip al II-lea şi 44 drahme de Histria, colonie grecească. Aceste două tipuri diferite de monede au permis reconstituirea istoriei geţilor în spaţiul dintre Nistru şi Prut.

Tezaurul de la Lozova, Străşeni

Este un tezaur mixt din bronz, descoperit prin anii 1960, ce datează din sec. XIV– XII î. Hr.

Colecţia include piese diverse, printre care ciocanul-sceptru – simbol al puterii. O parte dintre piese fusesera depozitate fragmentate, urmand a fi utilizate pentru topire, în scopul creării unor arme de război.

Tezaurul de la Orheiul Vechi

Este alcătuit din 62 lingouri de argint (sommi), cu greutatea totală de 13 kg, tezaurul datand din sec. XIV-XV.

Lingourile erau păstrate într-un ulcior din lut, caracteristic perioadei Hoardei de Aur, probabil ascuns de catre un membru al unui trib de tătari si obtinut ca prada sau bir perceput de la populatia autohtona. 

Informatiile din prezentul articol au adaptate si actualizate din urmatoarele surse: http://www.vipmagazin.md/tema/C%C4%83ut%C4%83torii_de_comori/ si http://www.vipmagazin.md/tema/ 5_cele_mai_pre%C5%A3ioase_comori_g%C4%83site_%C3%AEn_Moldova/

Comoara de pe corabia căutătorilor de comori

O comoara continand peste 2 tone de aur, metal pretios care valoreaza peste 88 de milioane de euro, a fost descoperita in largul coastelor Țării Galilor, intr-o epava victoriana unei nave scufundate in anul 1859. Scafandrii au scos din apa pepite de aur si monede, precum si alte artefacte, anunta TheAge.

Se pare ca nava se scufundase in apropierea unei insule din Tara Galilor, pe drumul de intoarcere din Australia inapoi spre Marea Britanie, in ultima parte a calatoriei sale de la Melbourne la Liverpool, fiind incarcata cu bogatiile cautatorilor de aur, care reveneau acasa cu aurul pe care il gasisera.

Zona descoperirii comorii

 "S-a gasit aur, pepite si monede, precum si 200 de artefacte. Inca exista mult aur acolo,pe epava, aur care nu a fost inca scos la suprafata", a spus Vincent Thurkettle, seful echipei care a gasit epava si comorile ascunse in ea.

Doar 80% din comoara a fost recuperata, ceea ce inseamna ca inca mai e de munca la bordul navei naufragiate. Descoperirea a fost anuntata catre Receiver of Wreck, care gestioneaza toate epavele. Rudele celor care s-au pierdut in naufragiu vor putea sa isi recupereze bunurile, daca vor putea dovedi ca sunt urmasii acelor aventurieri. Insa probabil aurul gasit va fi obtinut de catre echipa care l-a gasit sau poate aceasta echipa v-a prelua doar contravaloarea de piata a comorii, iar comoara va fi vanduta unui muzeu. Se pare ca echipa care a facut descoperirea studiaza de 7 ani cazul, insa doar acum a fost de acord sa dea detalii in legatura cu uimitoarea lor descoperire.

 Desi se pare ca a fost evaluata comoara gasita, echipa a refuzat sa comunice cat de mare este valoarea aceasteia. Oricum, cel putin 2200 de kilograme de aur au fost gasite pe corabia scufundata, numai valoarea aurului gasit fiind de peste 88 milioane de euro.  Dar probabil orice moneda gasita pe corabie va costa de 2-3 ori cat ar valora in mod normal, multi fiind cei care ar fi dispusi sa plateasca chiar mai mult pentru a avea un astfel de exemplar in colectie.

Sursa: http://www.theage.com.au/victoria/ gold-rush-ship-yields-its-treasures-20110717-1hk4o.html

"Comoara din Dealul Magiarului" si "Secretul comorii"

A venit timpul sa mai prezentam si cate ceva din biblioteca cautatorului de comori, de data aceasta literatura recomandata de un cititor al site-ului nostru.
La Editura „Contrast” din Bucuresti a aparut anul trecut o noua carte semnata de Artemiu Vanca, inginer nascut in satul Banisor, din judetul Salaj, in 1936: „Secretul comorii”. Autorul si-a inceput studiile in satul natal si le-a continuat in orasele Simleu Silvaniei, Zalau, Cluj si Bucuresti.

A profesat in Hunedoara, Craiova, Targu Jiu si Bucuresti, oras in care si locuieste. „Secretul comorii”, „carte de aventuri, si nu numai, pentru toate varstele”, este dedicata profesorilor si colegilor autorului din timpul studiilor facute la Simleu Silvaniei, in anul scolar 1947 – 1948. In cuvantul inainte, autorul precizeaza: „Cartea aceasta este, in buna masura, o continuare a « Comorii din Dealul Magiarului », dar, in acelasi timp, ea poate fi considerata ca fiind de sine statatoare.
In spatele localitatii Valea Banului se ascunde Banisorul, satul natal al autorului, iar intreaga povestire se pare ca este imaginata de autor, ca personajele cartii sunt fictive, iar asemanarea lor cu persoane din viata reala este intamplatoare.
Lectorul cartii, Imelda Chinta, a notat: „(...) autorul, prin spiritul sau de observatie si printr-o documentare in detaliu, ne ofera nu doar un roman de aventuri, ci si un document cu accente istorice, folclorice, o monografie, serios realizata, a satului salajean”.

Vorbind de "prima parte" ("Comoara din Dealul Magiarului") intr-o recenzie apărută în revista "Caiete Silvane"( citata de pe blogul autorului Artemiu Vanca), Imelda Chinţa ne spune (cităm):

O carte de marturisiri, dublata de fictiune si asezonata cu personaje desprinse din realitatea scriitorului, ne propune salajeanul Artemiu Vanca prin volumul Comoara din dealul Magiarului, aparut la Editura Contrast din Bucuresti, o carte de aventuri adresata copiilor intre 7 si 70 de ani. Actiunea, cum insusi marturiseste in Cuvant inainte, are loc in vara anului 1947, intr-un spatiu paradisiac, al copilariei autorului, Valea Banului din judetul Salaj, iar timpul este unul marcat de istorie si devastat in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Volumul este gandit ca un serial de istorisiri, legate prin personajele pitoresti si lumea arhetipala a satului transilvanean, un univers desprins parca din povestirile lui Creanga, insa nu la fel de savuros ca al marelui povestitor.

Subiectul simplu se construieste in jurul mitului unei comori care se spune ca ar fi ingropata in Dealul Magiarului inca din „timpul stipanirii turcesti”. Gandul descoperirii acesteia ii preocupa din ce in ce mai mult pe copiii care vad o salvare din greutatile cotidiene, o posibilitate de a-si continua studiile, dar si o desavarsire spirituala prin achizitionarea de carti: „Cred ca as opri si pentru mine niste bani sa-mi cumpar o bicicleta,...un stilou...si...multe, multe carti”.

Discursul este pe alocuri fortat sa pastreze verosimilitatea si culoarea locala, iar personajele construite in tuse simpliste pastreaza ceva din intelepciunea arhetipala: „Veranda, filegoria, cum i se mai zicea in Ardeal, era acoperita cu iedera. (...)Cele doua turturele, din colivia de pe tarnat (pridvor), il salutara si ele cu un gungurit vesel. Bunicul, un batran de 70 de ani, micut si rotofei, se afla pe veranda rasfoind o carte si asteptand ca bunica sa-l pofteasca la masa”.

Curiozitatea juvenila a copilului il obliga pe bunic sa tina lectii de istorie din timpul stapanirii turcesti in judetul Salaj, insa autenticitatea este voalata datorita nevoii de explicitare pe care o simte autorul, acest lucru diminuand frumusetea si veridicitatea discursului narativ: „Ba, mai mult, au inceput sa roada si tot ce-i lemn: ieslele si sosii (stalpii) de sustinere a grajdului”. Folosirea exagerata a explicatiilor contravine actului artistic si naratiunea se transforma in Dictionar explicativ: „Flacaii si fetele se intorceau de la «dant», cum i se zicea horei in sat”.

Limbajul urban atat de familiar autorului umbreste povestirea care se vrea a fi una traditionala, a unui timp care nu permite sa fie intimidat de transformarile si inovatiile societatii contemporane: „Amandoi au fost surprinsi de descoperirea facuta de Cornel si Stefan si, evident, si eu am manifestat dorinta de a participa la acest «proiect»”.

Portretele pitoresti nu lipsesc din naratiune, iar personaje precum Gavriloaia, bunica lui Mihai, „o femeie in varsta, desirata, dar foarte vioaie pentru varsta ei”, „un fel de trepadus al satului” pastreaza ceva din savoarea traditionala prin discursul si autenticitatea rostirii: „O, tuca-ti-as gura, ca de mult nu te-am mai vazut. D-apoi, arati de parca amu ai iesit din coparseu! De ce esti asa pierit copile? Nu-ti da doamna invatatoare de mancare? Ia vino pana aici sa te pipaie baba un picut”.

Povestirea gliseaza pe marginea etosului popular, redand traditiile locale cum ar fi impletitul de damigene, sau superstitiile transmise din batrani „mama mi-o descantat si mi-o stins taciuni de multe ori cand i s-o parut ca sunt deochiat”, inradacinate in constiinta populara.

Descrierile uneori lirice, dau contur peisajului local, insufletindu-l: „Livada era raiul fluturilor, albinelor si al cosasilor, iar zumzetul lor domina registrul ei sonor. La fiecare pas al copiilor, lacustele ascunse in iarba faceau salturi mari in aer”.

Convinsi de existenta comorii, copiii pornesc o aventura initiatica prin padurile ce inconjoara satul, iar glumele joviale despre comoara nu lipsesc din dialogul inocent al celor mici: „Poate ne impiedicam de ea, glumi Mihai”. Erijandu-se in adevarati arheologi, ei cauta semne vizibile, „fundatii ramase la suprafata”, „urme de ziduri”, „resturi de caramizi sau de alte materiale de constructii”.

In peregrinarile lor mundane descopera o grota, motiv de suspiciune, apoi o groapa ce s-a dovedit a fi prea neincapatoare pentru „ditamai comoara”.

Autenticitatea rezida din amanuntele pe care naratorul ni le ofera, iar ochiul vigilent si familiarizat cu locurile recunoaste detaliile. In aceasta naratiune pactul autobiografic se interfereaza cu cel romanesc: „La Unghitau se putea ajunge mergand de la Podul Magiarului, de-a lungul Valcelei, pana la varsarea ei in Vale si apoi, inca putin, in sensul de curgere al apei”.

Descrierea aminteste de tehnica rebreniana, in naratiunile caruia aceasta devine o poarta spre lumea fictionala, avand menirea de a topografia spatiul si a da autenticitate relatarii.

Initierea copiilor este si in universul feminin cand, intr-un episod, Stefan si Cornel, protagonistii neofiti ai relatarii, descopera nuditatea unor „frumuseti locale” aflate la scalda, camuflate de salciile si arinii de pe mal.

Pentru a descoperi provenienta comorii, baietii apeleaza la descantecele Gavriloaiei, personaj mitic, cunoscatoare a acestei practici arhetipale, transmise prin viu grai din generatii: „ Va inconjor si va poruncesc banilor sa iesiti afara, precum a poruncit Dumnezau in Dealul Vavilonului, de-au iesit din deal multe feluri de hrana pentru oamenii flamanzi ai Israelului. Asa poruncesc si eu acestui loc sa sloboada banii afara. Banilor, pana acum ati fost ai pamantului, dar de acum inainte sunteti ai nostri, cei care suntem aici. Si va stropesc cu apa de la casa lui Dumnezau, ca sa nu sa poata apropia de voi Diavolul”.

Expeditia continua insa nu fara peripetii; copiii sunt invadati de puricii care „joaca tontoroiul pe corpurile lor”, convinsi fiind ca duhul comorii i-a pedepsit.

Padurea devine spatiu al initierii, ascunde mistere ca acela povestit de Costel despre Fata Padurii, o faptura neverosimila ce inspaimanta feciorii din sat pe care-i ademeneste si „vre sa se culce cu ei”, iar „feciorul cu care s-o culcat nu se mai insoara, nu mai poate iubi pe nimeni. Ii duce ei dorul”; poveste ce conserva mitul ielelor si aminteste de naratiunile lui Eliade si de superstitiile ce se consuma in universul traditional.

Descoperirea comorii ii antreneaza pe baieti intr-un adevarat ritual: gasirea buruienii, Vartejul pamantului, ziua de post si spovedania, toate devin instrumente ce ce fac parte din recuzita materiala si spirituala, necesare pentru realizarea descantecului. Insa Providenta este neinduratoare si ii va pedepsi pentru nesabuinta lor, astfel povestirea ia o intorsatura moralizatoare : „de acum inainte cea mai buna minciuna este adevarul”. Dupa asa o patanie in care iti risca viata, bunicul afirma: „Copiii astia nu-s prosti deloc! (...) Judeca precum oamenii mari, dar se poarta ca niste copii”, iar pedeapsa vine si din partea parintilor care hotarasc o corectie pentru fapta comisa.

Paginile de istorie se armonizeaza cu cele de literatura si folclor, menite a defini si contura zona Vaii Banului: „La 1660, principe al Transilvaniei era Gheorghe Rakoczi II. La 22 mai 1660, acesta a fost infrant si ranit grav, intr-o batalie cu turcii, care a avut loc la Floresti, langa Cluj”, poveste relatata de Domnisoara ce are menirea de a-i lamuri pe baieti in legatura cu comoara.

Cartea devine dintr-o anume perspectiva o monografie a satului salajean: „Mai departe era Togul, un grup de case razlete, izolate de sat, apoi, Coastea, islazul satului si, in fine, padurea Dosul, cea mai mare din sat. Se vedeau si satele vecine Ban, Mal, Pecei”, iar limbajul regional da savoare lecturii.

Naratiunea poate fi amendata pe alocuri cu excesul de explicatii nepermise intr-o scriere cu pretentii literare, de asemenea jargonul devine suparator intr-o povestire traditionala: „Ar fi extraordinar ca busteanul acesta sa fie reperul cautat! continua el. Asta zic si eu bomba!”; amestecul de registre bulverseaza cititorul, iar dialogul pe alocuri facil este dublat de erori literare si gramaticale ce nu scapa cititorului avizat: „Cornel avea sa recite Luceafarul de Mihai Eminescu, cu toate cele 94 de strofe ale sale, invatata inca anul trecut, in schimbul unui briceg promis de tatal sau”.

In ciuda acestor sincope si stangacii, cartea devine interesanta prin informatiile cu aspect documentar, realizand o panorama a unui judet ce nu a prea fost surprins in scrierile artistice; e un exercitiu, care, desigur, impune un efort de stilizare pentru a deveni literatura.

Acestea fiind spuse, fie ca este vorba doar de simpla fictiune, fie ca este vorba despre literatura care are la baza legende despre comori ale zonei respective, noi va recomandam cu mare placere blogul autorului, unde puteti afla mult mai multe informatii interesante: http://artemiuvanca.blogspot.com/

Sarmizegetusa cucerita cu buldorezul ?

O parcare inlocuieste zidurile cetatii sau... ce n-au reusit romanii si timpul sa cucereasca in mii de ani, au reusit unul sau mai multe utilaje in foarte scurt timp! Ce mai inseamna, domnule, si tehnologia moderna! :(

De fapt vorbim despre o informatie pe care am citit-o pe mai multe site-uri ( citynews.ro, realitatea.net etc. ), site-uri carora le multumim pentru initiativa de a ne prezenta aceste articole pe care le citam partial, pentru dvs. :

Sursa: http://www.citynews.ro/sibiu/eveniment-29/au-bagat-buldozerele-in-cetatea-de-la-sarmisegetuza-regia-125315/ :

Socant: o firma angajata de Consiliului Judetean Hunedoara sa amenajeze o parcare si scari de acces la cetatea dacica de la Sarmisegetuza Regia a intrat, la propriu, cu buldozerele in istorie. Nici oficialii CJ Hunedoara si nici reprezentantii firmei (...) nu s-au gandit niciun moment ca ar avea nevoie de supravegherea unui arheolog, tinand cont ca lucreaza in perimetrul unui monument istoric aflat sub patronajul UNESCO. Zeci de ani, accesul in cetatea dacica de la Sarmisegetuza Regia s-a facut pe o poteca, „sapata” in timp in taluzul de pamant din fata Portii de Vest a monumentului istoric. In plus, cel mai adesea, turistii preferau sa strabata pe jos calea de acces spre cetate, mai ales ca nici drumul nu este in conditii excelente. Reprezentantii Consiliului Judetean Hunedoara au decis, peste noapte, sa schimbe aceste aspecte si au angajat o firma care sa amenajeze o parcare de aproape 3.000 de metri patrati chiar langa zidurile fortificatiei, pe o zona in care in anii ‘80 se gasisera urme de locuire dacica. Iar ca accesul sa fie mai usor, au fost sapate si niste trepe cu excavatorul. Nici oficialii si nici reprezentantii societatii care trebuia sa execute lucrarea nu s-au gandit, insa, ca ar avea nevoie de avize de la Comisia Nationala de Arheologie (CNA) sau de supravegherea lucrarilor de catre un arheolog. Dezastrul a fost descoperit intamplator de o delegatie a Comisiei Nationale de Arheologie, care a urcat la cetate, dupa ce a vizitat punctele unde se fac descarcari arheologice de pe amplasamentul viitoarei autostrazi. “Cand am ajuns acolo, a fost marea surpriza. In zona Portii de Vest, am gasit utilaje, fadrome, cilindri pentru presarea pamantului, camioane pentru transport. Se intrase cu lama unui buldozer pana la 1,5 metri adancime si la circa 50 de centrimetri distanta de zidul Portii de Vest, ceea ce reprezinta un pericol de daramare a acestui zid. Mai mult, in profilul sapaturii au fost realizate trepte in micasist, pentru accesul turistilor. Este inadmisibil ceea ce s-a intamplat", a declarat arheologul (...), vicepresedintele Comisiei Nationale de Arheologie. Si mai grav este ca angajatii firmei, care au lucrat fara proiect si fara avize, ar fi intrat cu buldozerele si in zona unor locuinte dacice, identificate acum 30 de ani. “Accesul in cetate este distrus pe o lungime de 30 de metri. Este posibil, dupa materialele ceramice gasite acolo, sa se fi intrat si in zona unor locuinte dacice identificate in anii '80, atunci cand au inceput lucrarile de conservare la Sarmizegetusa Regia", (...).
Reprezentantii CNA s-au deplasat din nou la fata locului pentru a studia cu atentie problema si pentru a stabili dimensiunile distrugerii. “Am venit sa vedem ce s-a intamplat, in ce masura s-au adus prejudicii, in ce masura este afectat monuentul. Nu mi-a venit sa cred cand am auzit ce e aici, adica s-a intervenit fara supraveghere argheologica. Nu e voie sa te atingi, cu atat mai mult cu cat este monument UNESCO”, a declarat Gelu Florea, conferentiar la Facultatea de Istorie a Universitatii Babes – Bolyai din Cluj Napoca si membru al Comisiei Nationale de Arheologie. Marti, va fi sesizata si Comisia Nationala de Arheologie, precum si Ministerul Culturii, care vor decide masurile in acest caz de distrugere. Deocamdata, lucrarile au fost stopate, iar presedintele CJ Hunedoara, (...) da vina pe firma care a executat lucrarea si pe reprezentantii Directiei Tehnice din cadrul Consiliului. “Este greseala firmei si a celor de la Directia Tehnica, pentru ca le-au dat voie sa lucreze fara sa fie supravegheati de un reprezentant al muzeului. Vinovatii vor suporta sanctiunile de rigoare”, a declarat acesta,(...) asteptand un raport amanuntit din partea Directiei Tehnice referitor la acest aspect.
Carmen Cosman
Foto: citynews.ro

Acelasi subiect, alt articol ( sursa: http://www.realitatea.net/o-parte-din-zidul-cetatii-sarmisegetuza-a-fost-distrusa-de-un-buldozer_851743.html )

Zidul vestic al cetăţii dacice este distrus pe o lungime de 30 de metri. Bucăţi imense de piatra s-au desprins şi au căzut. Totul din cauza unor lucrări efectuate necorespunzator.

"Toată lumea strigă că n-au maşinile unde să parcheze. Ei acuma am făcut şi parcarea asta. C ei care ne contesta ar trebui să vadaăce se întâmplă în interiorul cetăţii şi nu în afara cetăţii", a declarat Mircea Molot, preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara.

"Din nefericire este un loc absolut fabulos şi e păcat că domna Udrea nu are timp să se ocupe. Dacă ar încerca să vină pe tocuri, probabil ca l-ar asfalta", a spus o turistă.

De-a lungul timpului, Sarmisegetuza Regia a fost confruntată cu mai multe scandaluri. Inainte de 1989, un sanctuar întreg a fost distrus pentru a fi construit un heliport, iar in ultimii ani cetatea a fost distrusă de cautătorii de comori dacice.

Parcarea de aproape 3.000 de metri pătraţi este amenajată chiar lângă zidurile cetăţii, pe o zonă în care în anii ‘80 au fost găsite urme ale existenţei dacilor.

In sfarsit.... cam acestea sunt informatiiile pe care le-am citat pentru dvs. Pentru a pastra obiectivitatea, va informam ca aceste articole nu ne apartin , nu sunt verificate, ci sunt articole care apartin in intregime site-urilor sursa mentionate, iar pentru a le citi in intregime, accesati adresele web mentionate. Am citat aceste articole cu singurul scop de a crea un cadru de discutii privitor la acest subiect, mai jos, la comentarii. Nu comentam noi, comentati dvs, locuitorii acestor taramuri stramosesti românesti ( era sa scriu dacice, dar m-am razgandit ... ).

Comori de peste 110 milioane de dolari, descoperite in epava Titanicului !

Titanicul a fost cel mai mare pachebot din lume la momentul lansării sale la apă.

La trei zile de la plecarea sa din Southampton spre New York, în data de 14 aprilie 1912, la ora 23:40, s-a ciocnit cu un aisberg şi în câteva ore s-a scufundat. În urma acestui accident, mai mult de jumătate din cei 2.228 de pasageri şi-au pierdut viaţa.

Insa in tragicul eveniment al scufundarii Titanicului au ajuns in adancurile oceanului si valorile ( bijuterii de aur si argint, pietre pretioase etc. ) pe care pasagerii le purtau sau le transportau.

Si cum imediat a aparut ideea recuperarii acestor adevarate comori, s-a organizat o expeditia din 2010, care a inclus mulţi veterani ai cercetărilor din trecut asupra Titanicului, a fost organizată de RMS Titanic Inc. Compania are drepturi exclusive asupra epavei Titanicului în ceea ce priveşte recuperarea bunurilor şi a adunat aproape 6.000 de obiecte din nava de croazieră. Acestea sunt evaluate la peste 110 milioane dolari.

Judecătorul Rebecca Beach Smith a decis anul trecut că RMS Titanic are dreptul la recuperarea integrală a valorii comorii de pe Titanic, dar nu a stabilit modalitatea de plată a valorii obiectelor recuperate. Şedinţa a avut rolul de a demonstra costurile extraordinare pe care RMS Titanic Inc. le-a suportat organizând expediţii riscante pentru recuperarea obiectelor de pe vas.

Chris Davino, preşedintele şi directorul executiv al Premier Exhibition, compania-mamă a RMS Titanic, a estimat costul expediţiei din 2010 între 4 şi 5 milioane de dolari.

RMS Titanic Inc., firma fondata in Florida in 1987 de fostul dealer auto George Tulloch cu scopul de a valorifica obiectele de pe epava Titanicului, a castigat in 1994 in justitie, la acelasi tribunal din Virginia, dreptul de exclusivitate asupra operatiunilor de recuperare a epavei si a obiectelor din interiorul ei. Incepand din 1987, RMS Titanic Inc. a organizat sapte expeditii pentru recuperarea obiectelor de pe nava. Justitia i-a interzis insa firmei sa faca uz de obiecte dupa bunul plac, nepermitandu-i sa le vanda. Ca atare, in 2004, firma a cerut tribunalului sa-i acorde o compensatie financiara de 225 de milioane de dolari pentru eforturile sale de cercetare si de salvare de la distrugere a obiectelor de pe nava. Anul trecut, conform presei locale, tribunalul din Norfolk a aprobat acordarea unei compensatii, pentru o valoare de piata estimata de 110 milioane de dolari a obiectelor, ramanand insa in discutie modul de acordare a compensatiei - printr-o vanzare a obiectelor decisa de tribunal sau prin acordarea catre companie a drepturilor exclusive asupra, cu conditii stricte privind intretinerea si folosinta lor viitoare.



Chris Davino, presedintele RMS Titanic Inc., sustine ca intentia lui este sa conserve Titanicul ca pe o mostenire culturala a omenirii, scop in care a si organizat expeditiile de pana acum, dintre care cea din 2010 a avut costuri estimate intre 4 si 5 milioane de dolari.

Firma a colectat in total aproape 6.000 de obiecte de pe vas, de la bijuterii si argintarie pana la articole de mobilier si piese de imbracaminte ale pasagerilor morti, evaluate la peste 110 milioane de dolari.

Sursa partiale: http://www.descopera.ro/dnews/ 8430603-epava-titanicului-cartografiata-3d -pentru-obtinerea-unei-comori-de-110000000-video; http://www.businessmagazin.ro/arta-si-societate/ miza-cercetarilor-de-pe-titanic-o- comoara-de-110-mil-dolari-video-galerie-foto-8432663; completari text si conexare: hartacomorii.blogspot.com

Comoara ascunsa din templul indian

O comoara, despre care specialistii spun ca ar valora miliarde de rupii (sute de milioane de euro) a fost descoperita recent intr-o galerie secreta a unui templu din India. Autoritatile indiene presupun ca pietrele pretioase, aurul si argintul gasite stau ascunse in templu de peste un secol, bogatia fiind adunata in timp de catre maharajahii Travancore, potrivit BBC.

Specialistii nu au stabilit inca valoarea comorii, dar estimeaza ca aceasta s-ar ridica la 25 de miliarde de rupii, ceea ce inseamna aproximativ 400 de milioane de euro. De la descoperirea comorii, securititatea templului a fost intarita, de teama hotilor. Templul Sree Padmanabhaswamy a fost construit in secolul al 16-lea de catre regii care au condus regatul Travancore. Legendele locale indica faptul ca monarhii erau extrem de bogati si ca au ascuns comorile in peretii si boltele templului.

Inspectiile la templu au inceput in urma cu putin timp, cand Curtea suprema a Indiei a numit o comisie de sapte persoane care sa evalueze obiectele din interior, inclusiv cele aflate in doua camere care se crede ca au fost deschise ultima data acum 130 de ani. Comorile includ lanturi foarte vechi de aur, diamante si pietre pretioase care nu pot fi cuantificate in bani. Unele dintre ele provin din secolul al 16-lea", spune un oficial prezent cand a fost facuta descoperirea. El a precizat ca, pana acum, au fost deschise doar doua dintre cele patru camere ale templului.

Sursa: BBC via http://www.incont.ro/bani/ tara-in-care-inca-se-mai-gasesc-comori-ascunse- ce-faci-cand-descoperi-o-bogatie-de-400-mil-euro.html

Conform HotNews.ro, un tezaur ce cuprinde pietre pretioase, bijuterii, monede din aur si argint, despre care se crede ca valoreaza miliarde de dolari, a fost descoperit intr-un templu hindus din sudul Indiei, au anuntat oficiali locali, citati de AFP. Comoara se afla depozitata in cel putin cinci pivnite subterane ale templului Sree Padmanabhaswamy, cunoscut pentru sculpturile sale deosebite. Tezaurul are o valoare estimata de peste 500 de miliarde de rupii (11.2 miliarde de dolari), a declarat secretarul-sef din Kerala, K. Jayakumar, lucru care transforma Sree Padmanabhaswamy in cel mai bogat templu din India.

Comorile erau depozitate in cel putin cinci pivnite subterane, a declarat Jayakumar, precizand ca "mai trebuie sa deschidem inca o camera secreta, in care nu s-a mai intrat de aproape 140 de ani". Jayakumar a afirmat ca valoarea actuala a tezaurului poate fi precizata doar dupa ce va fi examinata de arheologi. Printre altele, oficialii au descoperit un colier cu lungimea de sase metri, dar si mii de monede de aur. AFP scrie ca templul, dedicat zeului Visnu (sau Vishnu), a fost construit in urma cu sute de ani de regele din Travancore, iar donatiile adeptiilor erau pastrate in seifurile templului. Un consiliu format din descendentii familiei regale Travancore a controlat templul din 1947, dupa ce India a devenit independenta.

Curtea Suprema a decis insa recent ca templul sa fie administrat de stat, pentru a asigura securitatea tezaurului aflat acolo. Pana in prezent, templul Thirupathy din statul Andhra Pradesh era considerat cel mai bogat din India, cu obiecte ce valorau 320 de miliarde de rupii. Descoperirea tezaurului de la Padmanabhaswamy a determinat politia sa instaleze camere video si sisteme de alarma, iar autoritatile iau in considerare desfasurarea unor trupe de comando pentru asigurarea securitatii.

Sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-international-9249686- video-comoara-valoreaza-miliarde-dolari-descoperita-intr-templu-hindus-din-india.htm

Deci deocamdata nu putem sa concluzionam  care este cu adevarat valoarea financiara reala a comorii ( oricum cert este ca valoreaza peste cateva sute de milioane de dolari ) , insa este clar ca valoarea istorica si arheologica este imensa.