Dictionar mitologie - Litera N

NAIADE Nimfe* ale rîurilor şi izvoarelor, unde îşi aveau şi sălaşul (gr. naides, cele ce
înoată). Li se atribuia darul profeţiei si acelea al generozităţii. De obicei îl însoţeau pe
Pan*, pe Dipnysos* si pe Artemis* etc.
Naiade-, sculptură antică, la Luvru
N AIDE (l) Mama centaurului* Chiron* sau după alţii, a zeului.marin Glaucos* (1). (2)
Nimfă* care 1-a iubit pe păstorul Dafnis* (1), fiul lui Hermes*. A fost păcălită de el şi i-a
luat vederea.
NAMTAR Divinitate infernală în mitologia babiloniană, care aduna toate bolile şi apoi le
împrăştia pe pămînt.
NANEA Divinitate persană, asimilată zeiţei Diana* din mitologia romană.
NANNAR Zeu lunar-în mitologia babiloniană, adorat în oraşul Ur, sub numele de Sin*.
NAPEE Nimfe* ale luminişurilor din păduri, ale livezilor, văilor, iubitoare de singurătate,
în mitologia greacă.
NARCIS Fiul zeului Cefis* şi al nimfei* Liriope*. A fost adorat de nimfa Eco*, pe care a
respins-o, iar ea si-a luat
212
N A RED A Divinitate vedică, asimilată de greci cu Mercur*; ca şi acesta, a fost
mesagera zeilor.
NAUPLIU (1) Fiul lui Poseidon* şi al Amimonei*, întemeietor al oraşului si portului
Naupliu, din golful Ar-. gosului (5). (2) Rege al Eubeei. După ce fiul lui, Palamed*, a fost
ucis de greci în războiul Troiei*, el s-a răzbunat, aprinzînd focuri pe stîncile din insula pe
lîngă care au trecut corăbiile grecilor la întoarcerea lor spre casă, fă-cîndu-le astfel să se
rătăcească şi să naufragieze. Tot el a trimis mamei lui Ulise*, Anticlea*, vestea că fiul ei a
pierit în luptă.
NA.USICA Fiica lui Alcinou*, regele feacilor*, şi- a reginei Arete*. între ea şi Ulise* s-a
înfiripat o idilă. Ea 1-a condus pe Ulise la palatul tatălui său, cînd acesta a naufragiat pe
ţărmurile Feaciei.
Homer, Odiseea, VI, 17 şi urm.; VII, 2 şi urm.; 290 şi urm.; VIII, 457 şi urm.; Aleman (soc. VII î.C'hr.),
Sofocle, Goethe, poeme; pictură în pinacoteca Acropolei; Massimo D'Azeglio, pictură
NAUSINOU Fiul lui Ulise* şi al nimfei* Calipso* sau al lui Ulise si al Circei*.
NAUSITOU Fiul lui Poseidon* şi al Peribeei*; regele feacilor*, stabilit în insula Scheria.
Homer, Odiseea, VII, 56 şi urm.
fost
213
,NAXOS Insulă unde Teseu* a părăsit-o pe Ariadna*; tot aici, mai .tîrziu, a descoperit-o
Bachus*, care a luat-o în cortegiul lui, şi apoi de soţie.
Richard Stauss, Ariadna la Naxos, operă lirică
NEBO Zeul elocinţei si al scrisului la asiro-caldeeni. A mai fost venerat ca zeul sau
patronul preoţilor, odinioară posesori ai ştiinţelor exacte: fizica şi astrologia etc. Pe
tăbliţele lui, avea scrisă soarta tuturor oamenilor.
NEFELE Nimfă* în mitologia greacă, mama lui Frixus* şi a Ellei*, pe care i-a apărat cu
îndîrjire împotriva mamei lor vitrege, Ino*. După unii, a fost zeiţa norilor.
NEITH Divinitate egipteană, protectoare a războiului şi a oricărui fel de lupte. Grecii au
asimilat-o cu Atena*.. Ovidiu, Metamorfoze, II, 689
NEMEEA Vale din Argos* (5), în care Argos (2) „a pă-zit-o pe Io* şi în care Hercule* a
ucis leul. Tot aici se celebrau Jocurile nemeene în cinstea lui Zeus*, din. trei în trei ani.
NEMEŞI S Zeiţa, dreptăţii si mitologia greacă.
pedepsirii duşmanilor în
NENIA Zeiţă care veghea pe cei morţi în mitologia romană. De aici, numele poeziilor sau
al cînteeelor rostite la înmormântări sau chiar numele bocitoarelor.
trodus de greci în cetate. L-a ucis pe Priam*, regele Froiei, şi a aruncat pe Astianax*, fiul
Andromacăi*, de pe ziduri. A fost ucis mai. tîrziu de Oreste*, iar după alţii, şi-a găsit
moartea, fiindcă a prădat templul lui \pollo* din Delfos*.
Sofocle, Euripide; Virgiliu, Bneida, II, 489, III, 328 şi urm.; Neoptolem ucis de Oreste, frescă
pompeiană
NEPTUN Zeul roman al mării şi al apelor (corespunzător zeului Poseidon* în mitologia
greacă). La Roma, avea un templu lângă Circul Flaminius în Cîmpul lui Marte. Serbările
închinate lui, Neptunalii, erau celebrate. la 21 iulie. La greci a fost mult mai popular. Era
reprezentat ca şi Poseidon, ca un bărbat viguros, ţinînd în mînă un trident. Paolo
Veronese, P. Tibaldi etc,, Ncptun, pictură
NEREIDE Cele 50 de nimfe* ale mării, fiice ale lui Ne-reu*, şi ale lui Doris*. îi. protejau
pe marinari si le făceau călătoria plăcută, îl însoţeau pe Poseidon* si pe Amfitrite*.
Imaginea lor este frecventă în arta antică, în fresce şi în sarcofagele romane, mozaicuri,
monumente funerare, fîntîni etc.
Jean Jouvenet, Cea mai frumoasă dintre nereide, Thetifs, pictură
NEREU Zeu al mării si tatăl nereidelor* în mitologia greacă; îşi avea regatul în Marea
Egee si îi ajuta pe marinari în toate acţiunile lor. Tot el i-a indicat lui He-r'acles* drumul
spre grădinile hesperidelor*.
NEOPTOLEM sau PIRRUS, Fiul lui Ahile* si al Deida-miei*. A avut un cuvînt în
războiul împotriva Troiei*, fiind unul din eroii greci ascunşi in calul de lemn. in-
214
NESTOR'Fiul lui Neleu şi al lui Ciori* (2), rege al regiunii Pilos (Peloponez). Aciuat
parte la vînătoarea porcului mistreţ în Calidonia* şi la expediţia argonauţilor*, iar la
215
sfîrsitul vieţii, cu înţelepciunea sa, la războiul Troiei*, de partea grecilor.
omer, lliada, II, 370 şi urm., IV, 293 si urm., Odiseea, III, 157 şi Urm., 343 şi urm.
NEXUS Centaurul* care i-a dat Deianirei* un .talisman cu intenţia de a-1 ucide pe
Heracles*. Acesta, cînd a luat-o de soţie pe Deianira, a avut surpriza de a o vedea iubită si
de Nexus, rnotiv pentru care 1-a ucis. înainte de a muri însă, Nexus a vrut să se răzbune
cu ta-.lismanul otrăvit dat Deianirei si şi-a' atins scopul.
Ovidiu, Metamorfoze, IX, 98 ,şi urm.; frescă în Muzeul, Naţional din Napoli; Louis Sylvestre, JVe.ru.v o
răpeşte pe Deianira, pictură; Giambologna, sculptură
NICOMAH Fiul lui Macaon*, tămăduitor al multor boli. A fost venerat ca un zeu.
NIFELHEIM Lumea de dincolo, a celor morţi, în mitologia nordică. Aici ajungeau
sufletele celor ce mureau de, moarte naturală; în Walhalla*, în schimb, ajungeau sufletele
eroilor căzuţi în lupte.
NIKE (gr. victorie) Personificarea victoriei. După He-siod, era sora lui Zelos (Ambiţia),
Kratos (Forţa) şi Bia (Violenţa). La Atena a fost identificată cu zeiţa Atena* însăşi,
reprezentată fără aripi (gr. apteros). Atît romanii cît şi grecii şi-au închipuit-o ca pe o
tînără purtînd aripi larg deschise.
Nike din Samotrace, la Luvru; Victoria, la Muzeul clin Brescia, operă romană din secolul I
NIMFE Fiice ale lui Zeus*, care populau apele, pădurile şi cîmpiile. Reprezentau forţele
elementare ale naturii, personificări feminine ale acestof elemente, prezente în imaginaţia
oamenilor, cu care ei populau natura pentru
216
a o. umaniza. Au dat, după legendă, rţaştere unor. eroi ca Ahile*, Heracles* etc., existenţa
lor fiind totdeauna l agată de aceea a marilor zei.
NIOBE Fiica lui Tantal* (1) şi soţia lui Amfion*, regele Tebei* (2). A arătat o trufie
necugetată faţă de zeiţa Hera*, mîri'drindu-se cu cei şapte fii şi cele şapte fiice ale ei,
Hera avea numai doi: pe Apollo* şi pe Artemis*; Hera a pedepsit această aroganţă,
punîndu-i pe Apollo şi pe Artemis să-i ucidă pe toţi copiii, într-o singură zi. De durere,
Niobe a devenit stană de piatră. Stînca, se spune, ar exista si astăzi, pe muntele Sipil,
lîngă Mag-nesia, în Asia Mică, şi reprezintă o femeie aşezată pe un tron.
Homer, lliada, XXIV, 611 si urm.; Eschil; Sofocle"; Ovidiu, Me-tamorjoze, VI; imagine pe un vas al
argonauţilor, de la Luvre (435 î.C'hr.); sculptură antică, sec. IV î.Chr. la Uffizi, din Florenţa.
NOAPTEA Personificare în , mitologia greacă, considerată soţia lui Ereb* "(1). Virgiliu,
Eneida, V, 721
NODON Divinitate celtică, avînd aceleaşi atribute, cu zeul grec Marte*..
NORET sau NORVET Personificare a,cerului la egipteni, inferioară divinităţii Hathor*.
NORVET -•> NORET
NUMA. POMPIL1U Al doilea rege al Romei. După legendă, a fost sfătuit în toate
reformele lui de nimfa* Egeria*.
217
NUMIC1US Rîu în care a dispărut în mod misterios Enea*.
NUMITOR Regele oraşului Alba Longa*, tatăl vestalei Rhea Silvia*. A fost ajutat să-şi reia
domnia de cei doi nepoţi, Remus* şi Romulus*. Titus Livius, Ab urbe condiţa, l, 3;
Virgiliu, Eneida, VI, 768
NUSKU Divinitate a focului în''mitologia asiro-caldeea-nă. Personifică focul ca mesager al
oamenilor către zei, rnai ales cînd focul este folosit pentru jertfe.

Dictionar mitologie - Litera M

MAIESTA (1) Zeiţă italică, identificată cu .Maia* (1). (2) A fost soţia lui Hefaistos*, înaintea
Afroditei*.
MĂ Divinitate a vechii Li di i, corespunzătoare zeiţei Rea Silvia* a romanilor sau o Magna M'ater.
Bachus* ,a fost educat de o discipolă a ei.1
MAAT Zeiţa adevărului şi a justiţiei în mitologia egipteană.
MANA GENETA --> GENETA
MANI Sufletele morţilor sau umbrele lor, la romani, socotite divinităţi. Ele continuau să exercite o
influenţă asupra celor rămaşi în viaţă. Erau, în general, considerate spirite sau duhuri bune,
binevoitoare, în cinstea lor erau organizate serbări numite Parentalii sau Feralii.
MAC AON Fiul lui Asclepios*, educat de centaurul* Chi-ron*. A fost, ca si tatăl, lui, un medic
desăvîrşit. La războiul împotriva Troiei*, a comandat, împreuna cu fratele său, un grup de
tesalieni. Ilomer, lliadci, II, 732; IV, 193 şi urm.; XI, 506 şi urm.
MĂCAR Unul din fiii soarelui şi ai nimfei* Rodi, care, după ce. a luat parte la omorîrea unuia din
propriii lui fraţi, s-a refugiat în insula Lesbos.
MANTOS (1) Fiica lui Tiresias*, profetul din Teba* (2). Cînd cetatea a fost cucerită de egipteni, ea
a fost dusă la Delfos*, pentru a servi oracolul* lui Apollo*. Acolo a dat naştere lui Mops*. (2) Zeu
etrusc, faimos profet, întemeietor al oraşului Mantova.
Virgiliu, Kneida, X, 199
MANTURNA Divinitate romană protectoare a soţiilor si a familiilor.
MACAREU (1) Fiul lui Eol*, care s-a îndrăgostit de sora sa, Canace*, trecînd peste
legile îngăduite. (2) Unul din. tovarăşii de călătorie ai lui Ulise*. Ovicîiu, Metamorfoze., XIV, 159
.
'MAGI Preoţi persani cu puteri politice, capabili, unii, de profeţii şi vindecări de boli.
MAÎA (1) Pleiadă* în mitologia greacă, fiica lui Atlas* (1) si a Pleionei*. A fost iubită de Zeus*,
căruia i-a dat pe
196
MARDUK Divinitate babiloniană, legată de facerea lumii, după victoria repurtată asupra
monstrului Tiamat*.
*
MAR/CA Nimfă* italică, soţia zeului Faun* • şi mama regelui Latinus*.
Virgiliu,. Kneida, VII, 47; Titus Livius, Ab urbe condita. XXVIII 37, 2
MARŞ GRADIVUS Zeu ocrotitor al ogoarelor la geţi.
197
MARSYAS Satir* sau păstor din Frigia'(Asia Mică) care după o versiune, a făurit
flautul si 1-a înfruntat pe
Apollo* în
cîntatul din acest instrument. După o altă
legendă, el şi-a însuşit flautul, în clipa cînd zeiţa Atena* — ori de cîte ori cînta din flaut
—, văzîndu-si chipul deformat, 1-a părăsi't mîniată; în întrecerea cu Apollo, el a fost
învins de zeu. Pentru a-i pedepsi cutezanţa, totuşi,' Apollo 1-a jupuit de viu. A devenit
apoi simbol al Forului roman si, în consecinţă, al libertăţii.
Ovidiu, Metamorfoze, VI, 38 şi urm.; Dante, Paradisul, c: I, 19—21. C) lastră de la Mantinela: Apollo şi
Marsyas; o statuetă clin bronz la British Museum, copia unei opere a lui Miron (sec. VI î.Chr.); G. B.
Langetti, pictură în Pinacoteca din Dresda
Creusa* (1) şi a părăsit-o. Medeea s-a răzbunat însă, oferind Creusei un Veşmînt otrăvit
care a ucis-6 şi i-a ucis si pe proprii fii avuţi cu lason. A fugit apoi la Atena, pe un car tras
de balauri unde 1-a luat de soţ pe Egeu*, pe al cărui fiu a încercat, de asemenea, să-1
otrăvească.
Pindar, Pitica, IV; Kuripide, Medeea, tragedie; Seneca, Medeea; Valerius Flaccus, Argonautele; Ovidiu,
Metamorfoze, VII, l si urm.; Corneille, Medc.ea; Mc.deea. pe o amforă din Italia meridională, clin sec. IV
î..Chr.; Medeea meditează uciderea copiilor ei, frescă pompeiană; sarcofag roman cu tragedia Medeei; Eugene
Delaoroix, Ansolm .Feuerbach 'etc., pictură; Luigi Cherubini, Gustavc Charpentier, Filippo Pacini,
Darius Milhaud, muzică';" Corrado Alvaro, Lunga noapte a Medeei, dramă; Pier Paolo Pa-solini, Medeea,
film
M ARTE La început, zeu al vegetaţiei, la romani, venerat pe colina CapitoliUlui*, apoi
apărător al pămîntului patriei 'şi la nevoie, războinic. I se ofereau, în această calitate,
serbări militare pe Câmpul lui Marte din Roma, Era socotit tatăl, fraţilor Romulus* si
Remus* şi, deci, strămoşul poporului roman.
MĂRUŢI în mitologia vedică, divinitate a vînturilor si a uraganelor, care, împreună cu
Indra*, a dus continuu lupta împotriva monstrului primordial Vritra*.
MATER MATUTA -> MATUTA
MEDUSA -> GORGONE
MEGAPENTE Fiu] lui Menelau*. După moartea tatălui lui, a ocupat tronul
Spartei şi a izgonit-o pe Elena*, mama lui vitregă. Homer, Odiseea, XV, 100 şi urm.
MEGAROS Tatăl lui Hippomene*. Şi-a jertfit viaţa pentru victoria Tebei* (2).
MELAMION -* HIPPOMENE
MATUTA sau MATER MATUTA La început Aurora* însăşi în mitologia romană,
protectoare a naşterilor, a mărilor şi porturilor. Serbările, numite Matralii, aveau loc la
Roma, la 11'iunie. '
MELAMPOS Profet grec, care a primit darul prevestirii de la nişte şerpi. De atunci el a
înţeles graiul tuturor animalelor;
MEDEEA Fiica lui Bete*, regele Colhiclei*. Dotată cu putere magică 1-a ajutat pe lason*
să pună stăpînire pe îîna de aur*, împreună cu acesta a părăsit apoi Colhida, pentru a se
stabili în Corint, aici lason a indrăgit-o pe
MELANTIUS (1) Fiul lui Doliu, păstor al lui Ulise*. (2) Păstor de capre care 1-a înfruntat
pe Ulise*. Acesta s-a răzbunat pe el, ucigîndu-1.
198
199
MELEAGRU Erou care a participat la vînătoarea porcului mistreţ din Calidonia*; el este
cel care a, ucis animalul şi, drept răsplată, a primit capul si pielea acestuia. A oferit
trofeele Atalantei* (1), care a rănit mistreţul de moarte, înaintea lui. Meleagru a .murit,
aşa cum au prevestit moirele*, ucis de propria lui mamă, Al-tea*.
Homer, Iliada, IX; Scopas, sculptură din sec. IV î.Chr., în Muzeul Vaticanului; Meleagru, frescă pompeiană;
Rubens, Jacob Jordaens, Nicolas Poussin, pictură
MELEKKART sau MELKART Zeul cetăţii Tyr, personificare a geniului fenician, inspirator
al alfabetului, al virtuţilor nautice şi comerciale.
* *
MELIA Fiica lui Oceanus* şi mama nimfelor* oceanice.
MELIBEA (1) Fiica lui Oceanus* si mama lui Licaon* (2) Una din fiicele Niobci* cruţată
de Artemis*.
MELICERT Fiul lui Ino* şi al lui Atamant*. S-a aruncat în mare o dată cu mama lui,
cuprinşi de nebunie, şi acolo amîndoi au f ost, primiţi ca oaspeţi de Poseidon*.
Ovidiu, Metamorfoze, IV, ,r>22
MELISSA Nimfă*, fiică a recelui Cretei, Melisseu* (1). L-a hrănit pe Zeus* cu lapte de
capră şi. a învăţat poporul cretan cum să obţină mierea de albine (gr. melissa, albină).
MELPOMENE Muza* tragediei, a muzicii si a cîntului în mitologia greacă. Fiica lui
Zeus* şi a Mnemosinei*. Este reprezentată cu o mască tragică într-o mînă si încălţată cu
coturni.
MEMNON Fiul lui Titon* şi al lui Eos*. A luptat la Treia* şi a fost ucis de Ahile*. De pe
rugul pe care a fost incinerat, s-au ridicat în zbor numeroase păsări care s-au luat la harţă
între ele. Zeus* 1-a trecut printre zei, făcîndu-1 nemuritor, în Egipt, lîngă Teba* (3) există
şi acum Coloanele lui Memnon, de fapt ale faraonului Amenhotep III, din secolul XV
î.Chr., construite pentru mausoleul acestuia, în antichitate, una din coloanele rămase în
picioare, scotea dimineaţa un sunet asemănător celui de vioară, care a fost interpretat
drept salutul lui Memnon adresat mamei sale, care nu contenea să-1 plîngă. Ovidiu,
Metamorfoze, IU, 576 şi urm.
MENADE în mitologia romană, femei din cortegiul lui Dionysos* care, în timpul
desfăşurării cultului acestui zeu, se pretau la manifestări euforice sălbatice.
Menadă adormită, sculptură romană, în Muzeul Naţional din Atena
MENECEU Tată al lui Creon*, regele Tebei* (2), ucis în timpul luptelor dintre Eteoc'le*
şi Polinice*, fiii lui Eclip*. După alţii, Menecou si-a sacrificat viaţa pentru a salva Teba
din mîinile celor şapte (Cei şapte împotriva Tebei*), aşa cum i-a fost prezis de Tiresias*.
•MELISSEU (1) Tatăl Melissei*, nimfa* care 1-a hrănit pe' Zeus* copil. (2) Unul din
epitetele lui Zeus*, care s-a hrănit, în tinereţe, cu miere de albine.
MELKART -> MELEKKART
'*
200
MENELAU Fiul lui Atreu* şi fratele lui Agurnemnon* în mitologia greacă. El este cel
care a pornit războiul împotriva Troiei*, fiindcă soţia lui, Elena*, a fost răpită de Paris*,
fiul regelui Troiei. în timpul luptelor, a fost protejat de Atena*. După învingerea troienilor,
s-a întors cu Elena în patrie, la Sparta.
201
MENEŞTE Nimfă* în mitologia greacă, înzestrată cu o memorie prodigioasă.
MENESTEU Regele Atenei, care a participat la cucerirea Troiei* şi a fost ucis în lupte.
MENETIU (1) Titan* în mitologia greacă, care a luat parte la revolta împotriva lui Zeus*
si a fost trăsnit de acesta. (2) Tatăl lui Patroclu*.
MENIPPE Fiica lui Orion* în mitologia greacă, împreună cu sora ei, Metioche, s-a jertfit
pentru a salva Beoţia de ravagiile unei epidemii de ciumă. Au fost prefăcute -
amândouă în stele.
MENS Divinitate abstractă în mitologia romană, adorată ca zeiţa a sufletului, a
intelectului si a prudenţei.
MENTA Nimfă* adorată de Hades*. Pcrsefona* din invidie, a preschimbat-o în planta cu
acelaşi nume.
MENTOR Fiul lui Alcim din Itaca* si prietenul lui Ulise*. Acesta, cînd a plecat la Troia*,
1-a lăsat să-i supravegheze casa şi să-i educe fiul, pe' Telemac*. Atena* însăşi i s-a
prezentat de cîteva ori lui Telemac sub înfăţişarea bunului Mentor, liomer, Odi.vfififl, l F,
'225 şi urm., 267 şi urm.
MEONIJ (l) Un alt nume al muzelor*, de la numele lui Hornor, născut în Meonia, din
Lidia antică. (2) Nume al lui Dionysos*, sub care era venerat în Meonia.
a
MEU A Fiica lui Proteu*, însoţitoare si prietenă a zeiţei Artemis*. Cînd Zeus* i-a arătat
prea multă atenţie, zeiţa, din invidie, a ucis-o.
MERCUR Zeu roman al comerţului (lat. nierx, marfă), identificat, mai tîrziu ,cu Hermes*
al grecilor. A avut un templu la Roma, în Circus Maximus, începînd din anul 495 î.Chr.
Serbările în cinstea lui aveau loc la 15 mai.
Frescă la Pompei, în Via clei P Abbondanza; Mercur în repaos, bronz grec, în Muzeul Naţional clin Napoli;
Mercur, basorelief din insula Thasos, sec. V î.Chr., azi în Luvru; Creţi Donato, Mercur oferă mărul lui Pari.?;
Perugino, Mercur; Joshua Reynolds, Mercur, pictură
MEROPE (l) Rege al ţinutului Cos. Hefa* 1-a preschimbat înţr-o stea, fiindcă nu putea
trăi fără soţia lui. (2) Rege al unui ţinut din preajma Mării Negre, pe ai cărui fii i-a ucis
Diomede* în timpul războiului împotriva Troiei*. (3) Fiica lui Atlas* (1) şi soţia lui Sisif*
(2). Fiind preschimbată în stea, strălucea mai puţin, fiindcă a fost căsătorită cu un muritor.
(4) Soţia lui Polib* (1), părinţii adoptivi ai lui Edip*, (5) Soţia lui Cresfont; după" ce
acesta a fost ucis de Polifem* a devenit soţia ciclopului*. Fiul ei, Cambir, mai tîrziu, 1-a
ucis, la rîndul lui, pe uzurpator, cu ajutorul mamei.
Andrea Mafiei, Voltaire, Vittorio Alfieri, G>vbireHe d'Annunzio, IVţerope, tragedii
MESSAPOS (1) Fiul lui Neptun*. (2) Erou care a luptat alături do Turnus* împotriva lui
Enea*.
MESTRA Fiica unui prinţ al Tesaliei care, persecutat de o foame nepotolită şi-a vîndut
propria fiică. Totuşi ea s-a mai întors la părintele ei, fiindcă Poseidon* îi îngăduia acestuia
să o revîndă de fiecare dată.
MEŞTERUL MANOLE Personaj din legendele şi baladele româneşti, presupus arhitect al
Mînăstirii Argeş şi sacrificat, împreună cu soţia lui, pentru veşnicia mînăsti-rii şi a
frumuseţii ei. Soţia lui a fost -zidită între zidurile rnînă'stirii, iar el, după terminarea
falnicei construcţii,
202
203
a fost constrîns de Radu vodă, spune legenda, să sară de pe acoperiş, cu ajutorul unor
aripi de lemn. în 'locul unde a căzut, a ţîşnit din pămînt un izvor. Legenda mî-năstirii
Argeş sau Legenda Meşterului Mqnole este un,a din cele mai sugestive din folclorul
românesc şi balcanic. Un mit străin de orice religie, care, prin sacrificarea fiinţei iubite,
demonstrează participarea creatorului acestei opere de artă, patetic, total, la creaţia lui;
opera trăieşte astfel prin propria noastră viaţă, trăire si sensibilitate, acesta este simbolul
legendei.
j Lucian Blagu, Meşterul Manole, dramă
METALOS Fiul lui Sisif* (1) şi nepot al lui Eol*. A întemeiat oraşul Meţapont, care 1-a
declarat zeu după moarte.
METANIRA Soţia lui Celeu*. A găzduit-o pe Demetra* ' cînd aceasta îşi căuta fiica, pe
Persefona*, răpită de Pluto*. Ei i-a dat pe propriul său fiu, Demofon*.
METIS (gr. metis, inteligenţă, • cumpătare) Fiica lui Ocea-nus* şi a zeiţei Thetis* (1). L-a
determinat pe Cronos* să-i libereze pe copii-i înghiţiţi de el. A fost luată de soţie de
Zeus* înaintea lunonei*, dar fiindcă un oracol* i-a prezis acesteia că fiul lor îl va detrona,
Zeus a înghiţit-o de vie. Mai tîrziu, el a simţit dureri în cap şi 1-a chemat pe Hades* să i-1
crape. Din capul lui a ieşit atunci zeiţa înţelepciunii, Atena*, înarmată cu coif si cu lance.
MICENE Oraş în ţinutul Argos (5). A fost întemeiat, după legendă, de Perseu* şi numit
astfel după numele minerului spadei (gr. mikee) care i-a căzut lui Perseu din mînă pe cînd
căuta un loc pentru ridicarea oraşului. A devenit apoi reşedinţa atrizilor*.
MIDAS Rege al Frigiei care 1-a găzduit pe Silen* (1), tovarăş de petreceri al lui
Dionysos*, rătăcit pe meleagurile
lui. Drept răsplată, zeul i-a cerut sa-şi spună dorinţa. Midas i-a cerut ca tot ce atinge să
devină aur, dar văzînd că şi hrana se transforma în aur, disperat, a cerut zeului să-şi
retragă răsplata. A trebuit însă să se scalde în rîul Pattolos, ale cărui ape de atunci au
rămas strălucitoare; în ele erau firele de aur de pe Midas însuşi. Midas a asistat la o
întrecere de virtute muzicală între Apollo* şi Pan* şi 1-a protejat pe 'acesta din iirmă.
Zeul 1-a' pedepsit atunci, făcind ca urechile lui să fie ca acelea ale unui măgar. Dar el şi
le-a ascuns într-o beretă frigiană şi 1-a rugat pe bărbierul lui, singurul care îi ştia taina, să
nu o destăinuie nimănui. Acesta a făcut totuşi o gaură în pămînt, fiindcă simţea nevoia să
o spună cuiva, şi a strigat-o acolo secretul. Pe pămîntul acela au crescut nişte trestii, care,
în bătaia vîntului, spuneau tuturor această taină.
Ovidiu, Metamorfoze', XI, 90, 146 şi urm.
MIDGARD Fiul lui Loke*, personificat într-un şarpe, în acelaşi timp reprezenta lumea
oamenilor, în mitologia nordică; celelalte' două lumi erau: Asgard*, lumea zeilor, si
Helheim*, a morţilor.
« '
MIGDON Regele l'rigienilor care. a luptat împreună cu ' Priam* împotriva
amazoanelor*.
MILDA Zeiţă a frumuseţii, la lituanieni, mamă a zeiţei Kaunis, personificare a iubirii.
MILET Erou legendar, fondator al oraşului cu acelaşi taume din Caria (Grecia). După
o legendă, este fiul lui Apollo* şi al Dianei* şi soţul nimfei* Cianea.
MILITTA Zeiţă asiriană, pe care fenicienii o adorau ca pe Dea Mater, mamă a universului,
cu numele de As-tarte*; grecii au preluat-o cu numele de Afrodita*.
204
205
M1LTA Zeiţă asiriană, corespunzătoare zeiţei Artemis* la •greci şi Dianei* la romani,
avî-nd aceleaşi' atribute.
MINEIDE Cele trei fiice ale lui Mineu, regele ţinutului Orchomeno's (din Arcadia*):
Leucipe, Leuconoe şi A'lci-toe* (1). Ele nu au acordat cuvenita importanţă cultului lui
Dionysos* 'si acestea le-a făcut să-şi piardă minţile si să rătăcească în toată lumea, pînă
cînd Hera* le-a preschimbat în lilieci. După o altă versiune, Dionysos a făcut pe Leucipe
să-şi ucidă fiul. Tot el le-a preschimbat în păsări pe toate trei: într-un liliac, într-o cucuvea
şi într-o bufnită.
MINERVA Zeiţa romană a artelor şi a meseriilor, a ştiinţelor şi a tuturor meşteşugurilor, a
tragerii cu acul, protectoare a medicilor. Asimilată, un timp, cu Atena* a grecilor, a
devenit apoi independentă si astfel i s-a acordat importanţă majoră. A avut la Roma un
templu pe Aventin* (2) si un altul în Forul lui Nerva. împreună cu lunon'a* şi lupiter* a
constituit triada capitolină. Sărbătorită la 19 martie, ca şi Atena, a fost reprezentată puriînd
pe cap un coif si în mînă un scut cu chipul Medeei* în 'mijloc sau o lance.
Minerva, sculptură antică la Luvru; Gerard David, Lupta dintre Marti' y i Mincrvci, pictură la Luvru
MINES Rege al Ciliciei si soţ al frumoasei Briseis*, care a devenit sclava lui Ahile*.
MINIT Unul din cei şapte fii ai Niobei* ucis, împreună cu fraţii lui, de Apo'llo*.
MINOS Rege legendar al Cretei, fiul lui Zeus* ' şi al Europei*, care, prin echitatea lui în
legislaţie, a devenit judecător în Infern. A avut de soţie pe Pasifae* şi, cu ea, pe
Androgcu* şi Ariadna*. Mîniind pe Poseidon*
206
fiindcă nu i-a jertfit un taur alb, care i-a fost oferit chiar de zeu, acesta s-a răzbunat,
făcînd-o pe Pasifae să dea naştere unui monstru, Minotaurul*. Minos, indignat, a închis
acest monstru cu trup de om şi cap de taur în labirintul* pe care i 1-a construit arhitectul
Dedal*. Cînd Androgeu a fost ucis de atenicni, Minos i-a atacat şi i-a învins, obligîndu-i
apoi să dea la fiecare nouă ani, Minotaurului, şapte tinere şi şapte tineri. Teseu*, ajutat de
Ariadn.a, a ucis apoi monstrul şi i-a scăpat pe atenieni de tribut. Dedal a reuşit, la rîndul
lui, să fugă din labirintul, în care era închis cu fiul lui, Icar*, constru-indu-şi aripi din
ceară, şi să ajungă singur în Sicilia, la regele acestei regiuni, Cocal*. Minos, care nu voia
să-1 piardă, 1-a urmărit pînă aici, dar şi-a găsit moartea,€iind ucis chiar de rege însuşi, în
Infern a devenit judecătorul tuturor damnaţilor. Creta a cunoscut prin Minos o adevărată
civilizaţie, extinsă între 1600 si J400 Î.Chr., civilizaţie numită minoică, după numele lui.
Virgiliu, Knc.ida, VI, 4-32; Danie, Internul, c. ŢII
MINOTAUR Monstru cu trup de om şi grumaz si cap de taur, fiul al reginei Parsifae*,
soţia lui Minos*, îndrăgostită de un taur, trimis de Poseidon* în Creta.
MINS înţelepţi în mitologia celtică, împreună cu zeii, cu care se întîlnoau la stejarul sacru
Idrasil, împărţeau oamenilor dreptatea.
MI NU Zeu protector al fertilităţii în mitologia egipteană. Şi-a exercitat puterea în zona
Nilului.
MINUNI ALE LUMII Capodopere ale arhitecturii şi sculpturii antichităţii, în. număr de
şapte: (.1) Piramida lui Keops. (2) Grădinile suspendate ale Semiramidei, din Babilon.
(,?) Statuia lui Zeus* din Olimpia* (în Peloponez), opera lui Fidias. (4) Farul din
Alexandria, în Egipt. (5)
207
Colosul din Rhodos. (6) Templul zeiţei Artemis* din Efes. (7) Mormîntul lui Mausol
(rege al Cariei — Anatolia occidentală) —, dedicat acestuia de soţia sa, Artemisia*, în
Halicarnas.
MIRMIDONI Popor din Tesalia, asupra căruia domnea Ahile*. După ce o ciumă cruntă a
pustiit insula, Zeus*, la rugămintea lui Eac*, a preschimbat furnicile în fiinţe umane.
MIRRA Fiică a lui Cinir*, rege al ţ Ciprului. Şi-a iubit tatăk peste măsură, încît a avut,
fără ca el însuşi să ştie, un copil, pe Adonis* (1), căreia i-a dat naştere într-un desert unde
s-a ascuns de ochii tuturor. A fost preschimbată apoi de zei într-un mirt.
Ovidiu, Metamorfoze, X, 298 şi urm.; Vittorio Alfieri, Mirra, tragedie
MIRTIL Vizitiul lui Enomaos*, fiu al lui Hermes*. Şi-a trădat stăpînul, corupt de Pelope*
care i-a făgăduit jumătate din regatul lui Enomaus. Pelope nu şi-a respectat însă
înţelegerea si, pentru a scăpa de Mirtil, care i-a amintit de datorie, 1-a aruncat în mare. A
fost transformat, după moarte, de Hermes, într~o constelaţie,- Constelaţia Vizitiului.
luni în Infern: moarte şi înviere, legate de cele şase luni ale anului, propice vieţii şi
fertilităţii, şi celelalte şase luni lipsite de binefacerile naturii. La aceste .mistere asistau
iniţial numai cei iniţiaţi, apoi si alţii, şi chiar străinii, din Italia. Templul din Eleusis a fost
distrus de Ala-ric, regele vizigoţilor, în 395 î.Chr.
MITRA Zeu al luminii şi faptelor bune în mitologia vedică, identificat cu soarele. A fost
adorat şi de romani, care i-au ridicat numeroase temple. Era . reprezentat ca un tînăr care
poartă o tunică scurtă, o mantie fluturîndă şi o beretă frigiană. De obicei, în cele mai
multe imagini, ucide un taur.
Sculptură în Muzeul Vaticanului
MNPjMOSINA Zeiţa memoriei, în mitologia greacă, fiica lui Uranus*. Cele nouă muze*
au fost fiicele ei, pe care le avea de la Zeus*. .
MNESTEU Tovarăş de călătorie al lui Enea*, după plecarea lui de la Troia*.
Virgiliu, Kne.ida, IV, 288, IX, 171, 781
MOCOŞI în mitologia slavilor, zeiţa protectoare a femeilor în muncile lor de toate zilele;'
asista la tunsul oilor şi la cultivarea inului.
MISEN Trîmbiţaş în flota lui Enea*. Deoarece s-a arătat trufaş faţă de Triton*, acesta 1-a
aruncat în măre, in golful Napoli, loc ce îi poartă numele şi astăzi, Capul-Miseno.
MISTERELE DIN ELEUSIS Ceremonii rituale celebrate la Eleusis*, în cinstea zeiţei
Demetra* si a fiicei ei, Per-sefona*. Se invocau suferinţele şi energia mamei, pentru
recăpătarea fiicei ei, răpită de Hades*, ca şi drama fiicei, constrînse să trăiască şase luni
pe pămînt şi sase
208
MOIRE Zeiţele destinului în mitologia greacă. Erau trei: Lachesis*, Clotos* şi Atropos*.
Cea dintîi torcea firul vieţii, a doua ţinea în mînă o nuia pe care o mişca pe suprafaţa unui
mapamond, iar a treia avea fus si foarfece. Romanii le numeau parce*. Erau închipuite
bătrîne şi murdare.
MOLOCK Divinitate orientală, închipuită sub forma unei fiinţe .pe jumătate om,
jumătate viţel. In braţele
14 — Dicţionar de mitologie
209
lui de bronz, cartaginezii jertfeau copii, după ce mai în'tîi înroşeau statuia acestuia.
Numele lui era, de asemenea, folosit de evrei pentru a desemna pe zeul fenician
Melekkart*.
MOLOS Fiul lui Neoptolem* si al Andromacăi*.
MOMOS Personificarea ironiei, a luării în rîs şi a sarcasmului în mitologia greco-romană.
Acest zeu curios a fost izgonit un timp din Olimp* (1), pentru că era mult, prea
ireverenţios faţă de ceilalţi zei.
MOPS Fiul lui Mantos*. A fost profetul argonauţilor* şi a participat la vînătoarea porcului
mistreţ din Cali-donia*. A murit muscat de un şarpe, împreună eu Am-filoh* a întemeiat
oracolul* lui Apollo*, din Colofon • (Asia Mică).
Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 3IG
MORFEU Fiu al Somnului şi al Nopţii*, zeul viselor în mitologia greacă; în vis lua formă
omenească. Avea aripi de fluture ,şi în mină frunze de mac, cu care atingea pleoapele
'muritorilor, în alte imagini, apărea sub forma unui bătrîn cu aripi, cu o coroană de mac pe
cap şi cornul abundenţei* în mînă. Ovidiu, Metamorfoze, XI, 635 şi urm.
MUMA PĂDURII Personaj feminin în mitologia românească, răutăcioasă, înfricoşătoare,
arătare respingătoare, întruchipată într-o bătrînă schimonosită, care se putea uşor preface
în orice, în basme, prin înfăţişarea ei hidoasă, îi sperie pe copii, care-i cunosc bine
intenţiile răufăcătoare. Semnifică forţele negative ale naturii.
MUMBO-IUMBO Idol în mitologia populaţiilor din Guineea, care proteja castitatea
femeilor.
210
MUNIN --> HUGIN
MURCIA Zeiţă romană^arhaică, patroană a trîndăviei. Avea un templu ia Roma între
colina Aventinului* (2) şi aceea a Palatinului.
Tilus Livius, Ab urbe condlta, I, 33, 5
MURGILÂ Personaj din poveştile populare româneşti, care personifică amurgul serii. Are
felurite înfăţişări: bou care "'duce luna: fiinţă silvestră cu aspect înfricoşător; om uriaş, cît
o claie de fîn. 'Deseori apare în tovărăşia fraţilor lui: Miezilă si Zorilă.
MUSAGET Epitet al lui Apollo*, ca însoţitor permanent sau conducător al muzelor*.
MUZE Fiice ale lui Zeus* şi ale Mnemosinei*. După alţii, fiice ale lui Zeus* şi ale Geei*.
Erau nouă: Clio* (muza istoriei), Euterpe* (muza muzicii şi a poeziei), Talia* (1) (muza
comediei), Melpomene* (muza tragediei), Terpsi-chore (muza dansului), Erato* (muza
poeziei erotice), Polimnia* (muza poeziei lirice şi a elocinţei), Urania* (1) (muza
astronomiei), Caliope* (muza poeziei epice şi a elocinţei). • Se născuseră în Tracia, în
Pieria, de aici si numele de Pieride. Locul lor de preferinţă era muntele Helicon*, din
Beoţia, si Parnasul*.
9
Basoreliefurile din Mantineea, în stilul lui Pruxiteles (sec. IV î.C'hr.); basorelieful lui Archelau din
Peieria (124 î.Chr.); Anton Rapfae! Mengs, Muzele, eu. Apollo; Rafael, Parnasul; Giulio Romano,
Apollo cu muzele, pictură

Dictionar mitologie - Litera L

LABDACOS Strămoş al lui Edip*, tatăl lui Laios* şi rege al Tebei* (2).
LABIRINT Construcţie în aer liber,'cu multe coridoare, concepute astfel încît cel ce intră să nu
mai poată ieşi. Arhitectul a fost Dedal*, constrîns de regele Minos* al Cretei, care şi-a
sechestrat aici fiul, pe Minotaur*. Dedal s-ar fi inspirat din planul unui alt labirint, existent
mai înainte în Egipt. Un alt labirint se .află în Lemnos.
LADON (1) Zeu fluvial din Arcadia*, tatăl nimfelor* Dafne*, Siringa* şi Talpusa. (2) Balaur
care păzea merele1 de aur din grădina hesperidelor*.
LAERTE Tatăl lui Ulise*. L-a aşteptat pe fiul său pînă cînd acesta s-a întors de la Troia*, după
care, împreună, au pedepsit pe pretendenţii Penelopei* (proci*).
LAIOS Fiul lui Labdacos*, rege al Tebei* (2). Oracolul* i-a prezis df fiul lui îl va ucide şi o
va lua de soţie pe propria mamă. Oracolul s-a adeverit: Edip* 1-a ucis pe Laios şi, tot fără să
ştie, a luat-o de soţie pe locas'ta*.
LAKSHMI în mitologia vedică, divinitate feminină, corespunzătoare Afroditei*, zeiţă a
frumuseţii, a abundenţei, a prosperităţii şi a destinului favorabil.
LABITI Divinitate a sciţilor, personificare a focului.
LACEDEMON Unul din fiii lui Zeus*, avut de la Tai-gete*. El ar fi introdus în Grecia
cultul graţiilor*.
LACEDEMONIA Regiune în Grecia, cu capitala Sparta, numită astfel de la Lacedemon*, fiul
lui Zeus* si al nimfei* Taigete*.
LACHESIS Una din moire* în mitologia greacă. Ea ţinea fusul pe care înfăşură firul vieţii
fiecărui om în
parte.
LACINIO Tîlhar ucis de Heracle*, cînd a trecut prin Italia cu boii lui Gerion*.
186
LAMIA Tînără iubită de Zeus*, căruia i-a dat mai mulţi fii. Dar Hera*, soţia acestuia, i-a ucis
pe toţi. Lamia a înnebunit şi, în nebunia ei, devora orice copil, în cele din urmă a fost
prefăcută în căţea.
LAMPADEFORH Serbări compuse din procesiuni cu torţele aprinse şi- alergări de cai. Se
ţineau în cinstea lui Hefaistos* şi durau opt zile.
LAMPETIA -> hAMPETUSA
\
LAMPETUSA, LAMPETIA si FETUSA Fiicele lui He-lios* în mitologia greacă.
LAOCOON Preot troian care 1-a sfătuit pe Priam*, regele Troiei*, să nu admită introducerea
în cetate a calu-
187
lui de lemn al grecilor, simţind în acesta un pericol. Zeiţa Atena*, care îi proteja pe greci,
a trimis însă j împotriva preotului doi şerpi mari ca să-1 ucidă împreună cu cei doi copii ai
lui.
Sofocle, Laocoon, tragedie; Virgiliu, Eneida; Jacopo Sodaletto, De Laocoontis statua quae in Vaticano
spectatur; poem; G. E. Lessing, Laocoon, eseu; Agesandru, Polidor şi Atendor, Laocoon, sculptură, în
Muzeul Vaticanului
asemenea Laomedon nu î-a arătat nici o generozitate. Heracles l-a: ucis însă şi pe el,
şi pe fiii lui.
Homer, IKada, V, 640, 649; XX, 236 şi urm.; JXI, 442; Ovidiu, Metamorfoze, XI, 194 şi urm.
LAOTOE Fiica lui Alteţe*; a avut de la Priam*, regele Troiei*, un fiu, pe Licaon* (2).
Homer, Iliada, XXI, 85
LAODAMANT (1) Fiul lui Eteocle*, regele,,, Tebei* (2). I-a înfruntat pe epigoni*, care iau
atacat cetatea, dar a murit ucis de Alcmeon*. (2) Fiul lui Alcinou* şi fratele Nâusicăi*.
•LAODAMIA (1) Fiica lui Bellerofon*, iubită de Zeus*, de la care a avut un fiu, pe
Sarpedon* (2). A fost ucisă de Artemis*, din cauza orgoliului ei nesăbuit. (2) Fiica lui
Aca'st*, care, cînd soţul ei, Protesilaos*, erou grec, a fost ucis de Hector*, a murit si ea.
LAODICE (1) Nimfă*, mama Niobei*. (2) Fiica lui Priam*, regele Troiei*. A murit de
durere cînd un fiu i-a fost muşcat de şarpe; după alţii, a murit în timp ce fugea din Troia.
(3) Fiica lui Agamemnon*, pe care alţii o numeau Electra*.
LAODOC Mul lui Antenor*, unul din înţelepţii Troiei.
LAOMEDON Fiul lui Ilo*; a construit Troia* cu ajutorul lui Apollo* şi Poseidon*', pe
care a refuzat apoi să-i răsplătească. Poseidon a trimis atunci un monstru marin ca să
distrugă cetatea, dar Laomedon s-a oferit să-şi jertfească fiica, pe Esiona*, expunînd-o
monstrului. In ultima clipă, însă, a fost salvată de Heracles*, căruia de
188
Popor războinic din Tesalia,' atacat de centauri* cu ocazia nunţii regelui lor, Piritou*, cu
Hippodamia* (1), pe care centaurii au vrut să i-o răpească. Au fost învinşi si puşi pe fugă.
Ovidiu, Metamorfoze, XII, 210 şi urm.; Homer, Odiseea, ,XXI, 297; frescă din Pompei în Muzeul din
Napoli: Piritou primind pe centauri; reproducerea luptelor pe Vasul Frangois, azi la Florenţa;
Michelangelo, Lupta centaurilor cu lapilii (Centauromachia), "basorelief
LARARIUM Spaţiu rezervat în casele romanilor altarelor consacrate larilor*.
LARI Genii* sau duhuri protectoare ale casei şi familiei, ca şi ale cîmpurilor. Aveau altare
în toate casele romanilor. Se* identificau chiar cu sufletele celor defuncţi. Li se jertfea un
porc în timpul ceremoniilor publice. Aveau un templu în. mijlocul Cîmpului lui Marte.
Sanctuar, în Casa familiei Vettius din Pompei.
LARISSA Oraş în Tesalia, unde Zeus* era onorat în mod special, deoarece se presupune că
aici s-ar fi născut.
LARUNDA Presupusă mamă a larilor*, divinitate protectoare în toate casele romanilor.
189
LATINUS Fiul lui Faun* şi al nimfei* Marica*; a fost soţul Amatei* de la care a avut o
fiică, pe Lavinia*.
Virgiliu„EneicJa, VII, 45, 52, 69, 96
LATIUM Regiune din Italia, In care, după legendă, s-a stabilit Enea* si troienii lui, după
părăsirea Troiei*.
Virgiliu, Eneida
LATONA Soţia lui Zeus*, înaintea Herei*,. de la care el a avut pe Apollo* si pe Diana*.
La greci, era cunoscută cu numele de Leto.
LAVERNA Zeiţă romană protectoare a hoţilor şi tîlha-rilor. I-a fost consacrată o pădure pe
Via Salaria.
LAVINIA Fiica lui Latinus* şi a Amatei*. A devenit soţia lui Enea*, deşi îi fusese hărăzită
lui Turnus*, regele rutulilor*. Acesta 1-a înfruntat pe Enea dar a fost învins de el. Lavinia
a avut de la Enea un.-fiu, pe Silviu*. Virgiliu, Eneida, VI, 763; XII, 194, 937
LED A Fiica lui Testios* si soţia lui Tindar*^ regele Spartei. Pentru a fi aproape de Zeus*,
s-a prefăcut într-o lebădă. Leda i-a născut pe Castor* şi Pollux*, gemenii cunoscuţi şi cu
numele de Dioscuri*. Elena* şi Clitemnes-tra* au fost de asemenea fiicele ei.
Timoteu, grup sculptat în sec. IV î.Chr.; Bartolomeu Ammannati, sculptură, la Florenţa; frescă în Casa
familiei Vettius şi Casa Reginei Margareta în Pompei; Leonardo da Vinci, Michelangelo, Sodoma,
Corregio, Jacopo Pontormo, Paolo Veronese, Falconet, Vieira, pictură
LEMNIADE Femei din insula Lemnos care, dispreţuind-o pe Afrodită*, au fost pedepsite
de aceasta să emane un
190
miros pestilenţial. Soţii lor le-au abandonat, iar ele s-au răzbunat, ucigîndu-i.
LERNA Mlaştină în Argos* (5), în care trăia hidra*, şarpe, monstruos, ucis de Hereule*,,
în aceeaşi mlaştină, cele patruzeci si nouă de Danaide* au aruncat capetele soţilor lor
ucişi în noaptea- nunţii după sfatul tatălui lor, Da-
.___•*
LETE Rîu în Infern în mitologia greacă. Cei ce beau din el uitau tot trecutul. Virgiliu, Eneida,
VI, 714
LETO -+ LATONA
LEUCIP Tatăl Ilairei* şi al Febei* (4), cunoscute în mitologia greacă sub numele comun
de Leucipide. Ovidiu, Metamorfoze, VIII, 306
LEUCIPE Nimfă* în mitologia greacă, aflată în preajma Persefonei* cînd aceasta a fost
răpită de Pluto*. .
LIBER Zeu italic arhaic, protector al fertilităţii naturii, al viţei de vie, al culesului viilor,
al, vinului. A fost identificat mai tîrziu cu Bachus*, ca zeu care eliberează pe oameni de
orice griji. Serbările în cinstea lui, Liberalii, se organizau în Italia la 17 martie.
LIBERA Zeiţă italică arhaică, corespunzătoare Proser-pinei*, soră a lui Liber*. Era
identificată şi cu Ariadna*, soţia, pe scurtă durată, a lui Dionysos*.
LIBERT AS Personificare. a libertăţii în mitologia romană, mai întîi personale, apoi a
statului, identificată cu
191
Eleuteria* grecilor. Avea la Roma, două temple: unul în Forul roman, altul pe Aventin*
(2). Era reprezentată ca o femeie hotărîtă, avînd în rnînă un sceptru si în cealaltă o beretă
frigiană. în alte reproduceri, ţine în mîini un plug frînt.
LIBIA Fiica lui Epaf, regele Egiptului. A fost iubită de Poseidon* şi a dat naştere lui
Agenor*, regele fenicienilor, si lui Belo*.
LIBITINIA Zeiţa romană a funeraliilor. Avea puterea de a lua viaţa oamenilor oricînd, la
alegere: ad libitum.
LICA Sclav care i-a adus lui Hercule*, din partea Deia-nirei*, mantia îmbibată în ;sîngele
otrăvit al lui Nexos*. Cînd Hercule a început să simtă arsurile provocate de otravă, 1-a
ucis pe Lica fără milă, aruncîndu-1 în mare, unde s-a 'prefăcut în stîncă.
Ovidiu, Metaforfoze, IX, 211 şi urm.
«i
LICAON (1) Rege al • Arcadiei*, care a avut ambiţia de a-1 pune la încercare pe Zeus*,
dîndu-i pe propriul fiu să-1 devoreze. Zeus si-a dat seama la timp şi a pedepsit pe 'Lieaon,
prefăcîndu-1 într-un lup. (2) Fiul lui Priam*, ajuns, în timpul războiului Troiei*,
prizonierul lui Ahile*, care 1-a vîndut ca sclav. După o altă versiune, a fost ucis de Ahile
însuşi, cînd a încercat să fugă. Ovidiu, Metamorfoze, 163 şi'urm.; Homer, Iliada, XXI, 35
şi urm.
LICEE Serbări date în Grecia în cinstea lui Zeus*, care a fost hrănit pe muntele Liceu, în
Arcadia*.
LICEU (1) (gr. licos, lup). Unul din numele lui Zeus*, care a apărut o dată în Argos* (5)
sub înfăţişarea unui lup. (2) Nume dat lui Pan*.
192
L1CO Rege al Tebei* .(2), căsătorit la început cu An-tiope* (2), apoi cu Dirce*. Aceasta
din urmă, aflînd că Lico păstrează la curtea sa pe prima soţie, a maltratat-o pînă a ucis-o.
La rîndul ei, a fost supusă la chinuri de fiii Antiopei, Amfion* şi Zete*, care au torturat-o,
legînd-o de coarnele unui taur înfuriat. Ei 1-aii ucis şi pe Lico.
LICOMEDE (1) Rege al dolopilor, la curtea căruia a fo-c găzduit un timp Ahile*. De la el,
fiica acestuia, Deida-mia*, i-a avut pe- Neoptolem*. (2) Rege al Scirului (insulă în
Grecia)^ la curtea căruia Thetis* (2) 1-a ascuns pe Ahile*, în vesminte de femeie, pentru
a-1 cruţa de războiul împotriva Troiei*. A fost însă descoperit de Ulise* şi luat la război.
Fiicele lui Llc.omede, regele Scirului, pictură de Romeo Batoni în Muzeul Uffizi, din Florenţa
L1CON Fiul lui Hlppocoon*, ucis.de Hercule*.
LICOR1S Nimfă* a mării, iubită de Apollo*. Era fiica lui Nereu* şi a lui Doris*.
'LICURG Rege al Tracici, care a vrut să împiedice introducerea cultului lui Dionysos*
în ţinutul lui; a fost orbit şi apoi ucis de zeul însuşi Ovidiu, Metamorfoze, IV, 22
Li N A DE AUR Lîna berbecului care i-a adus pe Fri-xus* şi pe Elle* în Colhida*. Frixus
a oferit acest animal, drept jertfă, lui Zeus* şi a atîrnat lîna berbecului de un copac în
pădurea în care era venerat Ares*. r> ARGONAUŢI
LINCEU (1) Soţul Hipermnestrei*, salvat de aceasta atunci cînd surorile ei
(Danaide*) şi-au ucis soţii, în
13 — Dicţionar de mitologia
193
noaptea căsătoriei, la porunca tatălui lor, Danaos* pentru a nu ceda fratelui lui, Egipt, care
voia să-şi căsătorească fiii cu fetele propriului lui frate. (2) Argonaut* care poseda o
privire pătrunzătoare, încît putea să vadă prin ziduri. A luptat împreună cu fratele lui,
Idas*, împotriva Dioscurilor*.
LI N COS Regele sciţilor, a vrut să ucidă pe Triptolemeu de la care a învăţat meşteşugul
agriculturii, pentru a-şi atribui lui această cinste. Demetra* 1-a preschimbat în-tr-un linx.
Ovidiu, Metamorfoze, V, 650 şi urm.
LINOS Dascăl al lui Heracles* în arta muzicii. A fost ucis de propriul lui discipol cu
propria-i liră, fiindcă si-a exprimat, pur şi simplu, o părere critică. După alţii, a fost ucis
de Apollo*, care nu i-a putut îngădui superioritatea în arta lirei.
LIOCRIT Unul : din pretendenţii Penelopei* (proci*) ucis, la întoarcerea lui Ulîse* în
patrie, de Telemac*.
LIRA Instrument muzical foarte răspîndit în antichitate, presupus a fi fost inventat de
Hermes*, Orfeu*, Apollo* sau Amfion*.
LIRIOPE Mama lui Narcis*, nimfă* preschimbată îritr-o apă. Privindu-se în ea, Narcis şia
îndrăgit propriul lui chip.
LISIA Una din cele mai vestite sirene*.
LOKJB-Zeul tuturor nenorocirilor, la nordici, corespunzător demonului* sau diavolului
din alte mitologii. So-
194
ţia lui era Angerboda*, tot atît de crudă, iar fiii: lupul Fehrir*, şarpele Midgard* şi zeiţa
morţii, Ela*. Cînd Loke era furios, provoca tunete şi cutremure.
LOTUS Nimfă* care, deoarece 1-a respins pe Mercur*, a fost preschimbată de acesta întro
floare cu acelaşi nume. Ea a fost socotită sacră de egipteni.
LUA Zeiţă romană, căreia i se ofereau armele duşmanilor,,pe, un r.ug aprins......
LUCEAFĂRUL Personaj fantastic, legat de steaua cu' acelaşi nume, întîlnit şi în
basmele şi poemele culte româneşti, mai ales cele cu caracter romantic.
M. Erninescu, Luceajiîriiî, poem; Tilus Livius, Ai arie condilft, XL, 2 2
LUNA Divinitate comună majorităţii popoarelor din antichitate: Isis* la egipteni, Astarte*
la greci, Diana* la ; romani.
LUNGILA Personaj din basmele româneşti, care posedă însuşirea de "a se putea lungi în
voie, atît cît să ajungă chiar şi pînă la capătul lumii, îi corespunde, în oarecare măsură, un
alt personaj din mitologia românească, Lăţii u.
LUPERCAL1I Serbări organizate în antichitate, la Roma, la 15 februarie, în cinstea zeului
Faun*, Pan* sau Lu-percus* (lat. lupercus, care respinge lupul), apărător al turmelor de
oi. Serbările erau şi o ocazie de purificare şi de osanale aduse fertilităţii şi prosperităţii.
'LUPERCUS Veclie divinitate italică protectoare a turmelor, identificată cu Faun*'.
195

Dictionar mitologie - Literele G, H, I

GALATEA Nimfă* „albă ca laptele" în mitologia greacă. A fc*t iubită de ciclopul*
Polifem*, pe care însă 1-a respins pentru păstorul Acis*. Polifem s-a răzbunat, schimbîndu-
1 pe Acis într-o stîncă şi pe Galateea într-un rîu. După o altă versiune, cel
transformat într-un rîu a fost Acis.
Teocrit, Idile; Ovidiu, Metamorfoze; Cervantes, Galatea, roman pastoral; Rafael, Triumful Galateei;
Annibale Carracci, Sandro Botticelli, Francesco Albani, G. B. Tiepolo etc., pictură
GALAXIA (gr. Calea Laptelui) Formată, după legendă, "din picăturile căzute din sînul
lunonei* cînd îl alăpta pe pruncul Heracles*, picături răspîndite în cer. Pe această cale,
eroii puteau ajunge printre zei.
GALINŢIA Sclavă a Alcmenei* în mitologia greacă. Cînd Hera* a vrut să o împiedice
pe Alcmena să dea naştere unui fiu avut cu Zeus*, Galinţia a înşelat-o, spunîndu-i că
Alcmena nu mai poate fi oprită. Hera s-a răzbunat şi a preschimbat-o într-o
nevăstuică. Ovidiu, Metamorfoze, IX, 306 şi urm.
GALLO -> ALETRION
GANESA în mitologia vedică, fiul zeului Siva* si al lui Parvati; zeu al inteligenţei, al
destinului, al castităţii, al înţelepciunii, mesager al oamenilor pentru dorinţele lor
adresate zeilor. Este reprezentat cu un cap enorm de elefant şi cu patru braţe.
, .
GANGA-GRAMMA Divinitate vedică feminină ai cărei credincioşi se lăsau călcaţi de
roţile carului ei.
GANIMEDE Fiul lui Troos* în mitologia greacă, tînăr de o frumuseţe fermecătoare. A
fost luat de zei în Olimp* (1) şi acolo a devenit paharnicul lor. O versiune spune că a
fost răpit dintre muritori de Zeus* însuşi, metamorfozat. în vultur. i
Homer, Iliada, V, 266; Ovidiu, Metamorfoze, X, 155; Ganirnede îmbrăţişînd vulturul, sculptură romană după
un original grec; Correggio, Răpirea lui Ganimede; Rembrandt, Răpirea lui Ga-nimede, Dresda, pictură
GARGARI Popor legendar din Caucaz, format numai din bărbaţi. Aceştia întâlneau
amazoanele* în fiecare an, timp de două luni. Fetele care se năşteau, le rămîneau
mamelor, iar băieţii, taţilor.
GEB Divinitate egipteană, personificare masculină a pămîntului.
l
GALLI Preoţi frigieni ai zeiţei Cibele*. Numele venea de la Gallus, numele râului din
Frigia care oferea celor ce
GEBELEIZIS Zeu al geto-daeilor, identificat cu Zamol-xis*, lupiter*, ApoMo* sau
cu Bachws*.
156
157
GEEA Personificare a .pămîntului în mitologia greacă; mamă a tuturor celor însufleţiţi,
cea mai veche divinitate; a apărut din haos* şi a conceput cerul, mările şi munţii; a dat
naştere întregii vieţi şi totul se întoarce, spune legenda, după moarte în sînul ei. A fost
identificată cu De-metra* sau Cibele*. Romanii o numeau Ceres*. Atributele ei erau:
şarpele, -cornul abundenţei*, florile si fructele.
GELANOR 'Fiul regelui Argeşului* (5), Stenelos*, în mitologia greacă. L-a primit la el pe
Danaos* cu cele cincizeci de fiice ale lui, fără să bănuiască că acesta îi va lua tronul.
GELONE Fiu al lui Heracles* şi al nimfei* Gelania, strămoş al gelonilor, popor din
Sciţia.
GENESII Serbări la Atena, în cinstea morţilor.
GENETA sau MANA GENETA Zeiţă romană care supraveghea naşterile şi tot ceea ce
trebuia să. piară.-
GENETLIACI Denumire generică dată tuturor zeilor favorabili naşterilor: lunona*,
Diana*, lupiter*.
GENII La romani,, duhuri sau spirite bune şi rele, personificare a protectorilor divini,
buni saii răi. Apăreau ca nişte copii goi, cu aripi. Fiecare muritor avea cîte un geniu
propriu. Grecii îi numeau daimoni*.
GENITRICE- Epitet al zeiţei Venus*, ca mamă a tuturor fiinfelor umane.
GERION' Moris-tru cu trei capete şi cu şase aripi în mitologia greacă. Personifica
fulgerul. Poseda mari turme de
158
vite, pe care le hrănea cu carne de om. Heracles* 1-a ucis şi a. luat turmele cu el.
GERMALO Veche localitate lîngă Roma, unde, după tradiţie, ar fi fost părăsiţi Romulus*
şi Re'mus*, pe ţărmul Tibrului.
GIGANŢII Uriaşi, fiii zeiţei Geea* în mitologia greacă. Au pus muntele Ossa peste
muntele Pelion* ca să ajungă la cer, pentru a-i doborî de acolo pe zei. Heracles* i-a
exterminat pe toţi şi i-a închis în vulcani. După o altă versiune, cel ce i-a distrus a fost
Zeus*. Giganţii sînt personificări ale cataclismelor, erupţiilor vulcanice, ale tuturor
forţelor geologice în dezlănţuire. Ovidiu, Metamorfoze, I, 151 şi urm.
GILGAMESH Personaj din mitologia babiloniană, de care este asociată legenda potopului
universal, identică celei biblice.
GIMI sau GIMIN Genii, duhuri în mitologia mahomedană,
GIMIN -> GIMI
GINANGOPAR Numele pămîntului în perioada glacială, în mitologia nordică.
GINNOPEDIA Serbare celebrată la Sparta în cinstea lui Apollo*. Copiii jucau goi în jurul
statuii zeului.
159
GLADSHEIM Unul' din palatele cereşti ale lui Odin* în mitologia scandinavă.
GLAUCOP1DE Unul din epitetele zeiţei Atena*, care avea ochii verde-marin.
GLAUCOS (1) Pescar din Beoţia, fiu al lui Poseidon* .şi al nimfei* Neide. (2) Fiul lui
Minos* şi al lui Pasifae*. (3) Rege al Corintului, fiul lui Sisif* şi al Meropei*, • tatăl
1 lui Bellerofon*.
• Ovidiu, Metamorfoze, XIII, 898 şi urm.
GNA Divinitate celtică, mesageră a zeiţei Frigga*.
GNOMI Fiinţe fantastice, de statură mică, ce ar locui în adîncurile părnîntului şi ar păzi
comorile în mitologia nordică.
GOETO-SIRO Steaua Norocoasă la sciţi, un alt nume al soarelui.
GONIADE Nimfe* care locuiau între Beoţia şi Atica şi care protejau puritatea apelor.
GORGOFONE Fiica Andromedei* şi a lui Perseu*, sora lui Alceu* în mitologia greacă.
GORGONE Trei monştri feminini în mitologia greacă, care aveau capul plin de
şerpi: Medusa*, Euriale* si
160
Steno*. Medusa mai ales avea darul de a pietrifica cu privirea ei. Perseu* a reuşit să-i taie
capul si să împietrească cu el duşmani. Din sîngele ei a ţîsnit Pegas*, calul înaripat.
Ovidiu, Metamorfoze, IV, 722 şi urm.; Benvenuto Cellini, Perseu, statuie în bronz; Rubens, Medusa,
^pictură la Pinacoteca din Viena
GORGONIA Epitet al zeiţei Pallas* (1), deoarece avea pe scut imprimat chipul Medusei*.
GRAIE Surori ale gorgonelor* în mitologia greacă. Aveau toate ian singur ochi şi un
singur dinte, pe care le foloseau pe rînd. Numai ele cunoşteau drumul care ducea la
gorgone. Personificau bătrîneţea. Ele au fost cele care i-au arătat lui Perseu* drumul spre
gorgone, după ce el le-a făgăduit că le va restitui ochiul şi dintele.
GRAŢII Fiicele lui Zeus* şi ale nimfei* Eurinome (1) sau ale lui Dionysos* şi Afroditei*
în mitologia romană. Erau trei: Aglaia* (Strălucirea), Eufrosina* (Bucuria) şi Talia*
(Prosperitatea), însoţeau pretutindeni muzele*, pe Apollo*, pe Dionysos si pe Afrodita.
Sînt reprezentate în grup.
Ugo Foscolo, Poemul graţiilor; Sandro Botticelli, Primăvara; Ra-fael, Francois Boucher, Rubens, pictură;
Germain, Pilon Antonio Canova, Bertel Thorcaldsen, Cele trei graţii, scuiptur'ă
GRIDUR Zeul tăcerii în mitologia nordică.
GRIFONI Animale legendare, cu cap si aripi de vultur şi trup de leu, animale sacre,
consacrate zeului Apollo*. •
GULA în mitologia asiriană, zeiţă, soţia lui Ninib. Era socdtită personificarea căldurii
(binefăcătoare şi ucigătoare).
GULE Fiinţe misterioase, vampiri, îrj mitologia slavă.

HAP Boul divin în mitologia egipteană.
HADAD Zeul trăsnetului si al furtunii la sirieni.
HADES Fiul lui Cronos* şi al zeiţei Rhea*, frate al lui Zeus* si Poseidon*. Era stăpînul
Infernului în mitologia greacă, împreună cu soţia lui, Persefona*. Sub acest nume se înţelege
si împărăţia subterană a morţilor, Avernul*. Pentru a putea intra aici, morţii trebuia să
plătească un obol barcagiului Caron*. Numai umbra celui ce era îngropat sau incinerat putea
intra în împărăţia lui Hades. în plus, el era stăpînul tuturor bogăţiilor subsolului, îi erau sacri
narcisa şi chiparosul.
.Homer, Iliada şi Odiseea; Virgiliu, Eneida; Lucian din Samosata, Dialogurile morţilor; Apuleius,
Metamorfozele; Aristofan, Broaştele; Platon, Fedon
HANUMAN Jn mitologia vedică, erou-maimuţă care 1-a ajutat pe Rama* să-1 învingă pe
Ravana*. Divinitate binefăcătoare.
HAOMA La perşi, substanţă avînd calitatea de a prelungi viaţa oamenilor, de a proteja
câmpurile şi animalele.
HAOS în concepţia vechilor greci despre lume, spaţiu nesfîrşit, întunecat, care ar fi existat
înaintea tuturor lucrurilor si difci care s-a născut totul. O altă versiune vede haosul nu ca un
spaţiu gol, ci ca o grămadă uriaşă, de materie. Din haos au apărut Geea* (Pămîntul) Tartarul*
162
HARMONIA Fiica lui Ares* şi a zeiţei Afrodita* în mitologia greacă. A fost soţia lui
Cadmos*, regele Tebei* (2), de la care a avut mai multe fiice, printre care pe Auto-noe*, Ino*,
Seinele* şi Agave* (1). La nuntă a primit, printre alte daruri, un colier aducător de nenorociri.
Nu după mult timp, într-adevăr, a fost izgonită din Teba împreună cu soţul ei, şi a ajuns în
Iliria. Aici, amândoi au fost transformaţi în şerpi şi duşi de Zeus* în Cîmpiile Elisee*. A fost
una din zeiţele iubirii, dar mai ales a bunei înţelegeri între oameni, a ordinei morale şi sociale.
HARPII Monştri în mitologia greacă, cu chip de femeie şi trup de pasăre răpitoare, cu aripi
mari şi gheare ascuţite, fiice ale lui Poseidon* şi ale Oeei*. Au fost exterminate de Heracles*.
Virgiliu, Eneida, VI; Dante, Infernul, c. XIII
HATÂR Preotul care săvîrşea jertfa, cîntînd imnuri sacre, în mitologia vedică.
HATH-IUNIS Insula vitejilor si a înţelepţilor, în credinţa vechilor gali, un fel de Cîmpii
Elizee* din mitologia romană.
HATHOR Zeiţa iubirii, sora lui Fta*, în mitologia egipteană. Era reprezentată în chip de vacă.
Cerul însuşi de altfel era închipuit ca o vacă uriaşă, cu picioarele înfipte în cele patru colţuri
ale pămîntului.
163
HECATE Divinitate a umbrelor nopţii în mitologia greacă, identificată cu Luna*, cu
Artemis*, cu Proserpina* sau cu Diana*. Proteja vrăjitoria, magia şi orice intenţii
răuvoitoare, distrugătoare. Apărea oamenilor sub formă de spectru. Avea trei capete
— unul de om, altul de cal si altul de câine, în alte reprezentări, apărea ca o femeie cu
capul înconjurat de şerpi, cu ochii de jeratic; îi era sacru eîinele şi i se jertfeau miei
negri, miere si chiar oameni.
HECATESII Serbări organizate la Atena în cinstea zeiţei Hecate*.
HECATOMBĂ (gr. hekatombe, jertfire a o sută de boi) Sacrificiu de, mare solemnitate
şi cu multe victime.
HECHEMON Unul din fiii lui Priam* şi al Hecubei* ucis de Diomede* în timpul
războiului împotriva Troici*.
HECTOR Primul fiu al lui Priam* si al Hecubei*, soţ al Andromacăi* si tatăl lui
Astianax*. A fost cel mai viteaz apărător al Troiei*, dar fiindcă 1-a ucis pe Patroclu*,
cel mai bun prieten al lui Ahile*, acesta 1-a ucis, la rîndul lui,.într-o luptă crîncenă,
după care 1-a tîrît în urma carului lui, de trei ori, în jurul zidurilor Troiei, pînă cînd
Priam â reuşit să înduplece pe eroul grec să-i restituie trupul pentru a-1 incinera, după
'legea strămoşilor.
Homer, Iliada, VI, 370 şi urm., XXIV, 23 şi urm.; 725 şi urm., 762 şi urm.; frescă în Pompei, în Casa del
Larario; Vasul Fran-gois (570 î.Chr.), de la Florenţa, îl. reprezintă în faţa porţilor Troiei
la Troia; disperată, nu si-a putut stăpîni urletele de durere. A fost preschimbată într-o
căţea.
Homer, Iliada, VI, 251 şi urm.; XXII, 430 şi urm.; XXIV, 193 şi urm.; Euripide, Hecuba, tragedie; Euripide,
Troienele; Seneca, Troiadele; Ludovico Dolce, Hecuba, tragedie; Perez de Oliva, Hecuba tristă, tragedie; G.
Malipiero, Hecuba, muzică; Louis Boulanger, Bramer, Lancelot Blondeel, Drolling, pictură; frescă la
Pompei înfăţişînd pe Hecuba privind cortegiul care îi aduce cadavrul fiului ei, Hector, ucis de Ahile în faţa
zidurilor Troiei
HEFAISTOS Zeul grec al focului şi al metalelor, fiu al lui Zeus* şi al Herei* în
mitologia greacă. A fost soţul Afro-ditei*, pe care Zeus* i-a oferit-o pentru a-şi ispăşi
faţă de el vina că-1 lăsase şchiop' cu mult înainte, în timpul unei neînţelegeri cu Hera.
Atelierele lui erau în inima vulcanilor şi mai ales sub Etna* (2) şi sub muntele Mosychos,
în insula Lemnos, unde îşi aveau sediul cabirii*, ucenicii lui. A făurit arme
pentru cei mai mari dintre eroii legendari greci: sceptrul pentru Zeus, tridentul pentru
Poseidon*, scutul pentru Heracles*, platoşa pentru Ahile*. îi era dedicat un cult
special la Atena, unde prelucrarea metalelor era foarte preţuită.
Homer, Iliada, XVIII, 394 şi urm.; Tintoretto şi Velasquez, pictură
HEIMDALEi Zeul luminii la nordici; veghează continuu asupra muritorilor şi
zeilor.»
HECUBA Soţia lui Priam*, regele Troiei*, mama lui Hector*, a lui Paris*, a
Cassandrei* şi a Creusei* (2). După căderea Troiei, a fost sclava lui Ulise*. După o
altă versiune, dusă în Tracia, 1-a orbit pe regele Polinestor* care i-a ucis fiul din
lăcomie pentru bogăţiile aduse cu el de
HEL -> ELA
HELHEIM împărăţia zeiţei Hei* în mitologia nordică, Infernul, înconjurat de rîul
Gioll, pe care nimeni nu-1 putea traversa.
HELICON Munte în Beoţia 'consacrat muzelor*, situat în apropierea Parnasului*.
Este, totodată, una din reşedinţele lui Apollo*.
HELIOS Zeul soarelui în mitologia greacă. Conducea în fiecare zi, de-a lungul bolţii
cereşti, un car de foc construit de Hefaisţos*, tras de patru cai nărăvaşi. Cultul lui
oriental a fost răspîndit repede în Grecia, dar a fost venerat mai rnult în insula
Rhodos. In Italia, a fost introdus de sabini, iar romanii 1-au identificat cu Apollo*,
care avea aceleaşi atribute. liui Helios îi ei*au sacre cocoşul şi acvila.
HERA Fiica lui Cronos* şi a Rheei*, soţia lui Zeus*, regina zeilor, protectoare a
căsătoriei şi a maternităţii. A fost, la rîndul ei, o soţie credincioasă şi, mai ales, foarte
atentă la comportările soţului ei în afara căsătoriei. Neînţelegerile dintre ei au fost
simţite de muritori prin fenomene atmosferice dezlănţuite. Era personificarea
feminină a cerului, ca si a pămîntului, protectoare a ogoarelor. Cultul ei a fost venerat
mai ales în Argos* (5), Sparta, Corint si Samos. Era reprezentată ca prototipul unei
frumuseţi feminine robuste, îi erau sacri păunul şi cucul (în această formă i s-a
prezentat prima oară Zeus), corbul şi şoimul.
La Micene, în Grecia, Policlet i-a executat o statuie celebră în aur şi fildeş (415 Î.Chr.); lunona
Barberini, statuie antică, la Roma; sanctuarul din templul de la Paestum; Jacob Jordanes, Ru-teens,
Nicolas Poussin, Tintoretto etc., pictură
HERAC&ES Unul din eroii cei mai populari din mitologia greacă, pentru forţa şi
iscusinţa lui. Fiul lui Zeus* şi al Alemenei*. Simbolul omului în luptă cu forţele răufăcătoare
ale naturii. Pentru a o cuceri pe Alcmena, Zeus a luat înfăţişarea soţului
acesteia, Amfitrion*, plecat în-tr-o expediţie pe un timp îndelungat. Naşterea lui Heracies
a trezit răzbunarea Herei*, soţia lui Zeus, care 1-a făcut pe micul Heracies, abia
născut, să se lupte cu doi şerpi. Amfitrion 1-a făcut apoi păstor, pînă la vîrsta maturităţii.
Creon*, regele Tebef* (2), i-a dat în căsătorie pe propria fiică, Megara. In
continuare, pentru regele Eu-risteu a trebuit, pentru a se supune oracolului din
Delfos*, să îndeplinească douăsprezece munci: l Uciderea,leului ' care-i înspăimînta
pe locuitorii din Nemeea*, fiindcă nici o săgeată nu-1 putea ucide. Heracies 1-a
strangulat si din blana lui si-a făcut un veşmânt care 1-a făcut invulnerabil. 2
Uciderea hidrei din Lerna*. 3 Prinderea porcului mistreţ de pe muntele Erimant, din
Arcadia*, care distrugea ogoarele. 4 Prinderea căprioarei din Cerinea, care avea
coarne de aur şi copite .de bronz. 5 Omorîrea păsărilor monstruoase de pe lacul
Stinfal, care se hrăneau cu carne de om. 6 Curăţirea staulelor lui Augias*, regele Eîidei,
care cuprindeau o turmă de 3000 de capete, uitate acolo de 30 de ani. Heracies lea
curăţat într-o singură zi, prin devierea cursului nurilor Peneu şi Alfeu*. 7 Prinderea
taurului din Creta, care devasta ţara lui Minos*. B îmblînzirea iepelor lui
Diomede*, care se hrăneau cu carne de om. După ce i-a ucis pe paznici, Heracies le-a
făcut pe acestea să-1 ucidă pe Diomede. 9 Răpirea centurii reginei amazoanelor*,
Hippolita*. în această centură sta toată puterea reginei. 10 Răpirea boilor lui Gerion*.
11 Răpirea merelor de aur din grădina hesperidelor*.
12 îmblînzirea Cerberului* din Infern. A fost venerat pentru acestea si pentru alte acte
de bravură, în toată Grecia. A devenit simbolul valorii morale, un binefăcător al
omenirii.
Homer, Iliada; Hesiod, Teogonia; StesicorUs, Ode; Pindar şi So-focle, Trachinie; Heraclizii şi
Hercules; Euripide; Aristofan, Pă-
, sările şi Broaştele; Plautus, Amphitruo; Ovidiu, Metamorfoze; Seneca, Hercule' furios; Enrique de
Villena, Muncile lui Hercule; Jean de Rotrou, Hercule murind; Vittorio Alfieri, Alcesta; Georg
. Friedrich Haendel, Antonio Vivaldi; Nicola Antonio Porpora. Nunta lui Hercule cu Ebe; Saverio
Mercadante, Apoteoza lui Hercule; Saint Saens, Tinereţea lui Hercule, H. P. Busser, Hercule în
grădinile hesperidelor, muzică; Hercule şi Hippolita, în me-topa templului lui Zeus din Olimpia;
Hercule, statuie în Muzeul Naţional din Napoli; Hercule ucide şerpii, în casa Familiei Vettis din
Pompei; Hercule Farnese, în acelaşi muzeu din Napoli; Hercule Righetti, în Muzeul Pio Clementino
din Vatican; Guido Reni, Hercule ucide Hidra din Lerna; Piero della Francesca, Hercule cu bîta;
Rubens, Hercule în stare de ebrietate; Le Brun, Hercule luptînd cu centaurii, pictură
v HERCVLE Zeul care în mitologia romană corespunde lui V Heracles* din mitologia
greacă, cu aceleaşi atribute. Cel
mai vechi cult al lui a fost venerat pe Ara Maxima, în
Forul .Boariu din Roma. în cuprinsul Italiei a avut, de
asemenea, numeroase temple.
Virgiliu, Eneida, VIII, 102, 172, 271; Titus Livius, Ab urbe condita,
23, 3
HERMAFRODIT Fiul lui Hermes* şi al Afroditei* în mitologia greacă. Nimfa* Salmacida 1-a
iubit într-atît, încît i-a implorat pe zei să le contopească trupurile şi să facă din ele unul singur.
Ovidiu, Metamorfoze, IV, 288 şi urm.; Arturo Beccadelli, Hermafrodit, epigrame; Girolamo Paratiosco,
Hermafroditul, comedie; frescă în Pompei; Hermafrodit, în Galeria Borghese; Policlet din Atena, sculptură
H.ERMES Fiul lui Zeus* şi al Maiei* (1), născut în Arcadia*. A fost mesagerul zeilor
mitologiei greceşti, zeul comerţului si al tuturor acţiunilor îndrăzneţe, chiar protectorul
hoţilor; inventator al lucrurilor folositoare şi plăcute: lira, flautul, măsurile şi greutăţile,
sportul. A fost reprezentat mai întîi ca om puternic şi cu barbă, apoi ca un tînăr imberb.
Praxiteles, Hermes cu Dionysos; Hermes, bronz la Napoli; Hermes Capitolinul, sculptură la Roma; Rubens,
Hermes şi Argos, pictură la Dresda; Claude Lorrain, Hermes fură boii lui Apollo, Roma, pictură
HERMIONA Fiica lui Menelau* şi a Elenei* în mitologia greacă. Făgăduită mai întîi de soţie
lui Or este*, fiul lui Agamemnoii*, a fost dată însă lui Neoptolem*, fiul lui Ahile*.
HERMODH Fiul lui Odin* şi mesager al zeilor în mitologia nordică.
HERO Tînără preoteasă a zeiţei Afrodita* din Şest, pe malurile Ellespontwlui (Bosforul de
azi). De ea s-a îndrăgostit Leandru din Abido* (1), situat de partea cealaltă a strîmtorii. Pentru
a o vedea, Leandru, condus dje o lampă ţinută de departe de Hero, a trecut înot, mujlte nopţi,
braţul de mare care-i despărţea. O dată însă, din cauza unei furtuni, Leandru nu a mai putut
vedea-luniina si s-a îne'cat. Hero, de disperare, s-a aruncat si ea în m'are, unde şi-a găsit
moartea.
Museos (sec. IV î.Chr.), Hero şi Leandru, poem; Clerrjient Marot; Pierre Denne Baron, Thomas Hood si
Franz Grillpar?er, poeme; Claudio Monteverdi, melodramă pe text de G. B. Marino; Alfredo Catalani, poem
simfonic; frescă la Pompei în Casa familiei
Vettius
HERTHA Divinitate saxonă, avînd afinităţi cu zeiţa Ci-bele* sau cu Ceres*.
HESPERIA (1) Nume comun dat de greci Italiei si Spaniei, care se aflau la vest (gr. hesperos,
seară). (2) Una din hesperide*.
HESPER1DE Nimfe* în mitologia greacă, fiicele lui Atlas* (1), în număr de trei: Egle,
Aretusa şi Hesperia* (2), Ele păstrau, în grădina lor darul de nuntă al Geei* oferit Herei*,
vestitele mere de aur, păzite de un balaur.
HESPEROS Ful lui Zeus*. Fiindcă i-a plăcut să privească scara stelele a fost luat în cer şi
transformat întf-o stea. 'Este Luceafărul care apare seara cel dintîi si dimineaţa dispare cel din
urmă.
IHESUS La celţi, una din cele mai importante divinităţi, părinte al tuturor zeilor. Zeu al
războiului, al cîmpurilor şi vegetaţiei.
169
168
HIDRA DIN LERNA Balaurul cu şapte capete care devasta regiunea Lerna* din Argos*
(5) şi care a fost ucis de Heracles*. In sîngele lui otrăvitor eroul şi-a muiat vîr-ful
săgeţilor.
Virgiliu, Eneida, VI, 576; Antonio Pollaiuolo, pictură
HILDUR Valkirie* în mitologia nordică.
HIMENEU Zeul căsătoriei în mitologia greco-romană, fiul lui Dionysos* si al Afroditei*.
HIMERA! Animal monstruos, fiică a lui Tifon* şi Echid-nei*. Avea trei capete: unul de
leu, unul de capră şi altul de şarpe.| Sau, după altă legendă, avea cap de leu, corp de capră
şi coadă de şarpe. Din fiecare din cele trei capete vărsa foc ,şi flăcări. După ce a devastat
ţinutul Liciei (Asia Mică) de mai multe ori, Bellerofon*, pe calul înaripat Pegas*, care i-a
fost dat de Atena*, a răpus-o. Simbolizează vulcanul din regiunea Liciei, pustiită de mai
multe ori.
Homer, lliada, VI, 179; Himera din Arezzo, bronz etrusc (sec. V î.Chr.), expus în Muzeul de Arheologie
din Florenţa
HIPERBOREENI Popor legendar care locuia, după o versiune, în regiunea cea 'rnai
îndepărtată din nord. Acolo soarele era veşnic, ca si pacea, iar durerea nu era cunoscută.
Zeul lor preferat era Apollo*. După o altă versiune, acest popor ar fi locuit în ţinuturile
Traciei.
HIPERION Unul clin cei 12 titani*, fiii lui Uranus* şi ai Geei*; jiivinitate solară, părinte
al lui Helios*, Eos*, si al
SeiejreiT, i
HIPERtilNESTRA Fiica lui Danaos*,. singura din cele 5O de fiice kle acestuia care nu şia
ucis soţul,1 pe Linceu* (1), aşa cum fusese constrînsă de tatăl ei. A fost salvată de furia
acestuia, de locuitorii Argosului* (5). '
170
H.1PPQCAMPI Caii marini ai carului lui Poseidon* în mitologia greacă, ca si cei conduşi
de Triton* şi ;nereide*.
HIPPOCOQN Fratele lui Tindar*, pe care 1-a izgonit din Sparta şi a pus stăpîriire pe
tronul lui: Heracles*] 1-a ucis, fa şi pe fiii lui, şi i-a redat tronul lui Tindar.
l HIPPOCRENE Izvor- de pe muntele Helicon*, apărut sub î Jovitura de copită a calului
înaripat Pegas*. Avea darul t de a oferi motive de inspiraţie celor ce beau dijn el. Era i',
protejat de Apollo* si de muze*.
HIPPODAMIA (1) Soţia lui Piritou*, regele lapiţilor*, pe care centaurii* au vrut să o
răpească chiar în ziua nunţii, înfruntarea îndîrjită care a avut loc între centauri şi la-piţi s-a
sfîrşit, după una dintre, versiuni, cu învingerea şi uciderea centaurilor. (2) Mama lui
Atreu*, Tiest* si Aleatori.
Michelangelo, Lupta centaurilor cu lapiţii, basorelief; Rubens, Răpirea Hippodamiei, pictură
HiPPOLIT Fiul lui Teseu* şi al Hippolitei*. A respins-u pe mama lui vitregă, Fetiră*, care
1-a pîrît tatălui său, pretextînd că Hippolit a avut faţă de ea purtări necuviincioase. La
rugămintea lui Teseu, zeii 1-au pedepsit. Un monstru marin a speriat caii- acestuia care 1-
a răsturnat şi 1-au omorît. A fost readus la viaţă de Asclepios* şi lă-!,,'sat liber într-o
pădure de lîngă Roma; Fedra, cuprinsă de remuscări, s-a sinucis.
HIPPOLITA Fiica lui Ares*, regina amazoanelor*. De la Apollo* a primit în dar o centură
care i-a fost luată de Heracles* cînd le-a cucerit pe amazoane. Cu aceeaşi oca-' ide,
Heracles a ob'ligat-o pe Hippolita să-1 ia de soţ pe Teseu*.
171
HIPPOMEDON Unul din cei şapte participanţi la expediţia împotriva Tebei* (2).
sau M EL AM ION Fiul lui Megaros*; într-o întrecere, a învins-0 pe fiica regelui
Arcadiei*, Atlanta*, pe care a luat-o apoi de soţie. Profanînd însă templul zeiţei Cipele*,
au fost prefăcuţi de acesta într-o pereche de urşi.
HIPPOT.tiON Fiul lui Poseidon* şi al Alopei*. Părăsit de mic, a fos't hrănit de o iapă,
pînă cînd a fost găsit de nişte păstori. Mai târziu, respingând iubirea Afroditei*, zeiţa 1-a
preschimbat într-un izvor.
• HUGIN şi MUN1N Cei doi corbi din mitologi^ nordică, simbolizînd „cunoaşterea" şi
„memoria", care, j după ce zboară în timpul zilei deasupra lumii, se întorci seara şi
povestesc zeului Odin* tot ce se .întâmplă pe părrjiînt.
HUITZILOPOCHTLI Unul din zeii războinici jidorat de azteci ca protector al imperiului
lor. A fost identificat cu soarele însuşi. Statuia lui era de o strălucire prbitoare.
HYP'NOS Zeul somnului în mitologia greacă, iul Nopţii*, frate geamăn al lui Tanatos*. La
adormit jpe Zeus* cînd Hera* a vrut să-1 ucidă pe Heracle*. Cînd ş-a trezit, Zeus 1-a
aruncat în mare, dar a fost salvat de mama lui.
.HOLDA sau HOLLE Zeiţă binevoitoare, protectoare a casei la germani.
BOLI Zeu al morţii şi al desfrînării la popoarele nordice. El provoca bolile si catastrofele.
HOLLE -j* HOLDA
HORUS Fiul lui Osiris* în mitologia'egipteană. Isis* 1-a hrănit pe ascuns, în Delta
Nilului. După moartea lui Osiris, Horus a ieşit la lumină şi a devenit noul zeu solar,
binevoitor şi drept.
HUACARIMACHI în Peru precolumbian, preoţi-ma'gi. După nume: „cei ce fac să
vorbească zeii".
HUACAS La peruvieni, spirite şi genii*, reprezentate de idoli şi fetişuri aflate în toate
casele.
J. 72
JA Nimfă*, fiică a Etrei*. A avut şapte surori, iade*, care au murit | de durere cînd ea a
fost devorată de un. leu.

IACCO Unul din numele lui Dionysos*, provenit, poate,
de la strigătul de euforie iakos! sau de la imnul de bucurie cîntat în cinstea lui.
IACINT Tînăr frumos, îndrăgit de Apollo*. La o întrecere,
Apollo 1-a ucis din greşeală cu discul. Din sîngele lui,
zeul a făcut zambila.
O. B. Tiepolo, .Moartea lui lacint, pictură la Lugano
IADE Nimfe* ale pădurilor, apelor şi mlaştinilor, în total şapte, surori ale nimfei Ia*, care
a murit devorată de un leu. Celelalte s-au stins de durere, după moartea surorii lor. Zeus*
le-a prefăcut pe toate în stele.
IAGNIDE Tatăl satirului* Marsyas*; amîndoi, tată si fiu, au inventat flautul. Fiindcă au
avut însă curajul de a se lua la întrecere cu Apollo*, Marsyas a fost legat de un copac şi
jupuit de viu.
IAIE Nimfă din cortegiul Dianei* în mitologia romană.
lAMBE Fiica lui Pan* si a nimfei* Eco*. Ea a încurajat-o, prin firea ei veselă pe
Demetra* atunci cînd acesteia i-a fost răpită fiica, Persefona*, de Pluto*. Drept răsplată, a
fost aleasă preoteasă a zeiţei.
I ANUS Veche divinitate romanică protectoare a uşilor' şi ferestrelor. A fost socotit chiar
zeu al zeilor. Porţile templului său, în Forul roman, erau deschise în timp de război şi
închise în timp de pace.' Era implorat în orice ocazie, si mai ales în viaţa familială. De la
el a rămas numele Gianicolo din Roma, ca si numele primei luni a anului, ianuarie, el
fiind zeul tuturor începuturilor. Era reprezentat cu două feţe: una fiind simbol al lunii,
cealaltă, simbol al soarelui, în cinstea lui se celebrau ago-naliile*.
ÎAPET Titan*, tatăl lui Atlas*, Prometeu* -şi Epimeteu* în mitologia greacă. A fost
aruncat de Zeus* în Infern, cînd a vrut să i se împotrivească lui. şi celorlalţi zei din
Olimp*t
ÎAPIGE Fiul lui Dedal*. A fost, după versiunea lui Virgi-liu, medicul lui Enea*.
Virgiliu, Eneida, XII, 391, 402; frescă pompeiană în Casa lui Siri-cus, reprezentînd pe Enea rănit
JARBA Rege legendar al Mauritaniei. A iubit-o pe Di-dona*, regina Cartaginei, dar ea 1-a
respins din cauza cruzimii lui.
IASO Una din fiicele lui Asclepios* şi ale Epionei* în mitologia greacă, personificare a
bolilor şi tămăduitoare a acestora, ca şi tatăl său.
IAMA Zeul morţii şi judecător în Infern în mitologia vedică.
lASON Fiul lui Espn, rege în lolco, detronat de propriul lui frate, Pelia*. A fost' instruit de
centaurul* Chirpn*.
174
175
La maturitate, i-a pretins lui Pelia drepturile lui, clar acesta i le-ar fi cedat numai cu
condiţia de a-i aduce din Colhida* berbecul cu lîna de aur*, în fruntea argonauţi-, lor*
lason a ajuns, într-adevăr, în posesia lînii de aur şi, ajutat de Medeea*, s-a reîntors în
patrie. Dar nu a rămas aici, ci şi-a continuat drumul în Corint, unde a părăsit-o pe Medeea
şi a luat-o de soţie pe Creusa* (1). Dar Medeea s-a răzbunat si a ucis-o pe Creusa şi pe fiii
ei într-un chip înfiorător.
Frescă în Casa Amoraşilor de aur, din Pompei; lason, erou argonaut, sculptură antică; Francesco
Caletti-Bruni, melodramă
IBIS Pasăre legendară socotită sacră de egipteni, fiindcă salva acest popor de reptile după
retragerea'apelor Nilului. Zeiţa Isis* era reprezentată cu capul acestei păsări.
1CAR Fiul lui Dedal*. Amîndoi au fost închişi de regele' Minos* în labirintul* construit
pentru Minotaur*. Cînd au vrut să scape de persecuţia acestuia si-au făcut aripi din pene
si ceară, pentru a ajunge cît mai departe, peste mare. Icar, în zbor, s-a apropiat prea mult
de soare, neascultînd de sfatul tatălui său, aripile s-au topit si el s-a prăbuşit în mare. Este
simbolul răzvrătirii omului care, cu preţul vieţii, îndrăzneşte să sfideze forţele
necunoscute ale naturii si ale universului.
Ovidiu, Metamorfoze. VIII, 183 şi urm.; Jean-Jacques Rousseau, Giacomo Leopardi, Gabriele
D'Annunzio; frescă pompei.ană în Casa lui Menandru; Dedal care pregăteşte aripile, basorelief, în
Villa Albani din Roma; Brueghel, Căderea lui Icar; Carlo Sara-ceni, Andrea Sacchi, Piero di Cosimo,.
pictură; Antonio Canova, sculptură
1DAS Fiul lui Afareu* în mitologia greacă. A răpit o tî-nără, pe Marpesisa, care îi plăcea
lui Apollo*. -Pusă de Zeus* să aleagă între ei doi, ea 1-a preferat pe Idas. Acesta a .fost în
cele din urmă ucis de Zeus fiindcă, într-o luptă cu Dioscurii*, a luat viaţa lui Castor*.
După o altă versiune, la sfîrsitul expediţiei argonauţilor* a fost ucis într-o luptă cu
Dioscurii.
IDEA (1) Nimfă*, mamă a lui Teucru* (1), primul rege al Troiei*. (2) Unul din numele
zeiţei Cibele*, clupă muntele pe care îi era ridicat un templu.
ÂDMON Prevestitor care a participat la expediţia argonauţilor*, dar care a murit înainte
de a ajunge la ţintă, işa cum prevăzuse el însuşi, în Bi-tinia.
IDOMENEU E,ege al Cretei, fiul lui Deucalion* nepot al lui Mînos*. A participat eroic la
războiul împotriva Troiei*. La întoarcere spre patrie, surprins de furtună, a făgăduit zeilor
că le va jertfi prima fiinţă întîlnită dacă va scăpa cu viaţă. Aceasta a fost propriul lui fiu,
care îl aştepta nerăbdător. Idomeneu nu 1-a cruţat. Pentru această cumplită faptă, tot zeii
au dezlănţuit în Creta o molimă îngrozitoare, din cauza căreia, locuitorii, stiindu-î vinovat
pe Idomeneu, 1-au ucis. Virgiliu, Kneida, III, 400 şi urm.
1DUN sau IDUhfA Personificarea poeziei în mitologia.nordică. Hrănindu-se cu fructele
oferite de ea, zeii rărnîneau veşnic tineri.
IDA Munte din £îpropierea Troiei*. Judecata lui Paris* a avut loc pe acest munte. Paris a
acordat mărul de aur Afroditei*, socotind-o mai frumoasă decît Hera* si Atena*. Tot aici
se ridica un templu al zeiţei Cibele* şi a fost locul naşterii lui Zeus*. Homer, Iliada. VII,
47 şi urm
176
1DUNA H- IDUN
IELE sau ŞOIMANE Personaje feminine fantastice în basmele populare româneşti
îmbrăcate în alb, deseori amintite în legătură cu Alexandru Macedon, împărat intrat în
12 — Dicţionar de mitolociie
177
i legendele poporului român; în genere provoacă nenorociri, spre deosebire de Zîne*.
Locuiesc, după credinţa populară, în văzduh, prin păduri, la marginea apelor si prin văi şi
ademenesc oamenii prin frumuseţea lor.
IEROFILA Una dintre sibile*, preoteasă a lui Apollo* în mitologia greacă. A prezis
Hecubei* nenorocirea provocată de răpirea Elenei* de către Paris*, fiul ei, şi deci
distrugerea Troiei*, ca şi întemeierea Romei.
IFICLU Argonaut* din Tesalla, care a participat la vîna-rea porcului mistreţ din
Calidonia*; acolo a fost ucis do Meleagru*.
IFIGENIA Fiica lui Agamemnon* si a Clitemnestrei* în mitologia greacă. Dorind să se
îndrepte din portul Aulida spre Troia*, Agamemnon a fost oprit pe mare de o furtună
dezlănţuită de zeiţa Artemis*, care ar fi distrus întreaga flotă greacă, dacă Agamemnon nu
i-ar fi făgăduit că-i jertfeşte pe propria lui fiică, Ifigenia*. în clipa să-vîrsirii sacrificiului,
zeiţa a înlocuit-o pe Ifigenia cu o căprioară şi a luat-o cu sine 'pe tînăra fată, ducînd-o în
Taurida, făcînd-o preoteasă a cultului ei, din acea regiune. Mai tîrziu, cînd fratele ei,
Oreste*, însoţit de bunul luj prieten, Pilade*, au venit să vadă templul, Ifigenia i-a însoţit
în Grecia.
Homer, Iliada, IX, 145; Euripide, Ifigenia in Aulida şi Ifiyenia în Taurida, tragedii; Jean de Rotrou,
Jean Racine, J. de la.Cruz, Ippolito Pindemonte, Goethe, Jean Moreas, G. Hauptmann, poezii
dramatice; Domenico Scarlatti, G. Orlandini, Leonardo Vinci, Nicola Porpora, Antonio Caldara, Luigi
Cherubini, C. W. Gluck, Niccolo Piccinni, muzică; frescă în Casa Poetului tragic din Pompei, în Casa
Chitaristului, în Casa lui Marcus Olconius şi în 'Casa lui Pinarius Cerealis; Jean Blanchard, pictură la
Luvru, Ricci, Pittoni, Bencovici, Anselm' Feuerbach, pictură la Muzeul din Darrristadt, Hans
Rottenhammer, Filippo Agricola, pictură; frescele lui G. D. Tiepolo în Vila Valmarana din Vicenza
înfăţişarea Iftimiei, pentru a o consola de plecarea lui Te-lemac* în căutarea tatălui lui,
Ulise*.
IFUR Numele Infernului la vechii gali.
IGEA Una din fiicele lui Asclepios*, protectoare a sănătăţii. Romanii au adorat-o cu
numele de Salus* si de Valetudo.
Rubens, pictură
ÎL A. Tînăr de o rară frumuseţe, care 1-a însoţit pe Hera-cles* in expediţia argonauţilor*.
Oprindu-se însă pe o insulă pentru a-şi potoli setea, a fost răpit de naiade*. Heracles i-a
părăsit pe argonauţi si a rămas pe insulă să-1 caute.
Frescă în Casa Efebului clin Pomoei
IL AI R A sau I LEI R A Fiica lui Leucip*. împreună cu sora ei, Febe* (4), a fost răpită de
Dioscuri*, ea devenind soţia lui Castor*.
ILARII Serbări organizate la Roma în cinstea zeiţei Ci-bele*, ca şi în cinstea unor fericite
evenimente familiale.
ILEANA COSÎNZEANA Cea mai frumoasă şi pură reprezentare feminină din mitologia
românească, identică zeiţei Venus*, tipul frumuseţii idealizate, crăiasă a tuturor zînelor*.
In unele basme, apare si ca femeie războinică, ocrotitoare a celor slabi. Destinul ei este
legat de acela al lui Făt-Frumos*.
1FTIMA (1) Nimfă* iubită de Mercur*, mama satirilor*. (2) Sora Ptoelopei*. Zeiţa
Atena*- i-a apărut acesteia sub
178
ILEIRA -* ILAIRA
179
ILEOS (1) Centaur*, care a participat la lupta împotriva lapiţilor* şi a fost ucis de
Heracles*. (2) Erou care a luat parte la vînarep porcului 'mistreţ din Calidonia* şi a
murit în timpul vînătorii.
ILION -> TROIA
IL1ONA sau ILIONE Fiica cea mai .mare a lui Priam* şi a Hecubei*. A fost soţia lui
Polinestor*, crudul rege al Traciei. Cînd un frate al Ilionei a venit la Polinestor cu
co'morile Troiei* pentru a le pune la adăpost de greci, acesta 1-a ucis si a pus stăpînire
pe ele.
ILIONE -H» ILION A
iLiuNEU Unul din cei şapte fii ai lui Amfion* şi ai Nio-bei*, ucis, ca şi ceilalţi, de
săgeţile lui Apollo*.
ILITIA (1) Fiica lui lupiter* şi a lunonei*, protectoare a moaşelor si a nou-născuţilor.
(2) Epitet al Dianei*, ca protectoare" a maternităţii.
ILLAPA Zeu al fulgerelor şi al furtunilor la vechii pe-ruvieni.
ILO Fiul lui Troos*. A fost întemeietorul cetăţii Troia*, care se numea la început Ilion.
Zeus i-a dăruit atunci statuia de lemn a zeiţei Atena*, Paladiul*, care trebuia să
ocrotească cetatea. Ulise* şi Diomede*, în timpul asediului Troiei, aflînd că soarta
cetăţii depinde de aceas-. ta, au fu'rat-o. După care, Troia a fost cucerită uşor.
IMEROS Personificare a iubirii la greci, zeu care îl însoţea continuu pe Eros*.
180
IMMET Munte din Atica (Grecia), vestit pentru calitatea mierei şi pentru cultul lui
Zeus.
INACOS (1) Fiul lui Oceanus* şi al zeiţei Thetis* (1). A întemeiat oraşul Argos* (5) şi
dinastia argolizilor. (2) Fiul lui Foroneu*.
INDRA Divinitate vedică supremă, stăpînul vînturilor si al tuturor cataclismelor
naturale, dar si al timpului frumos, al belşugului şi al luminii.
IN O Fiica lui Cadmos*, soţia lui Atamant*; 1-a sfătuit pe soţ să-si jertfească pe cei
doi copii avuţi cu Nefeîe*, Frixos* si Elle*. Cuprinsă însă de rernuşcări, s-a aruncat în
mare, dar Poseidon* a adoptat-o si a făcut-o una din zeiţele mării. După o versiune,
Ino si-a pierdut minţile, pentru că a fost pedepsită de Hera* care a vrut să se răzbune
pe Zeus* din cauza aventurii lui cu Se-mele*, care a devenit mamă lui Dionysos*,
crescut, în copilărie, de Ino.. O altă versiune, afirmă că ea însăşi şi-ar fi ucis copiii.
IO Fiica lui Inacos* (1), primul rege al Argeşului* (5), adorată de Zeus*. Pentru a o
ascunde de soţia sa, Hera*, Zeus a presehimbat-o într-o juncană. Hera, aflînd, 1-a
rugat să i-o ofere în dar, însă o .dată dobândită, 1-a pus pe Argos (2), monstrul cu o
sută de ochi, să o păzească. Hermes*, prietenul mai tînăr al lui Zeus, 1-a ucis pe
Argos, însă Hera a făcut ca Io să fie înţepată de un tăun şi să alerge prin lume; ea s-a
oprit în Egipt, .unde Zeus i-a redat înfăţişarea dinainte. Io a avut de la el un fiu, pe
Epaf.
Eschil, Sofocle şi Euripide, în opere. A fost reprezentată ca o vacă sau ca o copilă cu coarne pe cap.
Frescă în Casa Liviei de pe Palatin, în Roma; Correggio, Io şi lupiter, pictură
181
IOCASTA Soţia lui Laios* şi mania lui Edip* în mitologia greacă. Printr-o întîmplare nefericită, a
devenit soţia propriului ei fiu fără a şti acest lucru, îngrozită de
fapta comisă, s-a spînzurat, iar fiul ei şi-a scos ochii.
IOLAO Fiul lui Ificlu*, tovarăş al lui Heracles* în lupta acestuia împotriva hidrei din Lerna*. Mai
tîrziu, a construit rugul care urma să-1 incinereze pe Heracles.
Ovidiu, Metamorfoze, IX, 394 şi urm.
IOLCO -> IOLEO
IOLEO sau IOLCO Oraş din Tesalia (Grecia), de unde "lason* a pornit expediţia argonauţilor*,
pentru. a obţine lîna de aur*.
ION Fiul lui Apollo* şi al Creusei; unul dintre regii Atenei si strămoşul ionilor.
IORMUNGANDUR Şarpe care înconjoară pămîntul în mitologia nordică, duşman al zeuJLui
Thor*.
I REN E Zeiţa păcii (gr. eirene, pace), una din ore*, fiice ale iui Zeus* şi Temis*. Era reprezentată
ca o femeie tînără, cu un caduceu*, cu cornul abundenţei* şi cu o statuie a, lui Pluto* copil (gr.
pluto, bogăţie).
ISIS Divinitate a fecundităţii în mitologia egipteană, soţia lui Osiris* şi mama lui Horus*;
împreună cu ei, forma trinitatea sacră supremă. Era mamă a tuturor şi a naturii, în toate formele ei.
Grecii au identificat-o cu Hera*, cu Demetra*, cu Afrodita*, cu Selena* şi cu Io*. La Roma, cultul
ei a fost răspîndit mai ales în timpul Imperiului, sub formă de mistere (Misterele isiace).
ISMENA Fiica lui Edip* şi a locastei*, soră a Antigo-nei* în mitologia greacă. A fost şi ea
condamnată la moarte de Creon*, o dată cu sora ei, pentru că i-a în-mormîn'tât, după legile
strămoşeşti, pe fraţii lor, Poli-nice* şi Eteocle*.
ISSION Rege al lapiţilor*; invitat de Zeus* la masa zeilor, a încercat să o cucerească chiar pe
Hera*, soţia
;• lui Zeus. Drept pedeapsă, a fost aruncat în Infern şi le-
I gat de o roată înroşită în foc. Ovidiu, Metamorfoze, IV
ilTACA Insulă pe coasta orientală a Greciei, patria lui Ulise.
Homer, Odiseea, I, 186; III, 96 şi urm,; 103 şi urm., 351
ITALUS Fiul Penelopei* si al lui Telegon*, venit din Arcadia* din Sicîlia, unde i-a stăpînit pe
enotri sau pe sicilieni. Aceştia au luat de Ia el numele de itali.
IRIS Personificare a curcubeului, ca punte între cer si pămînt în mitologia greacă. Mesageră a
zeilor, închipuită ca o tînără cu aripi de. aur sau avînd în'mînă o nuia ori;un vas. .
.:•. \.. i <>
182
IUGATINUS Divinitate abstractă în mitologia romană, care făcea ca jugul căsătoriei să fie uşor. O
statuetă veghea tot timpul acest crez.
IULIU -+ ASCANIU
183
IU NONA Divinitate romană, similară Herei* la greci, protectoare a maternităţii şi a
căsătoriei. Proteja, de altfel, pe fiecare femeie în parte. A fost soţia lui lupi-ter* si,
deci, regină a tuturor zeilor romani. A fost venerată pe Capitoliu* (lunona Capitolina),
avînd un. templu pe colina Arx. La l 'martie, primea jertfe de miei si alte animale. Ei i
s-a dedicat luna iunie, în lupta din-' tre greci si troieni, i~a susţinut pe greci, fiindcă
Paris*, fiul regelui Troici*, la un concurs de frumuseţe, la care s-au prezentat Atena*,
Afrodită* si lunona. a preferat-o pe Afrodita. Frescă pompeiană în Muzeul din Napoli;
Paolo Veronese, pictură
IUNONES Zîne sau îngeri păzitori în mitologia romană, care se identificau sau chiar
confundau cu orice femeie, pentru a o proteja toată viaţa.
IUPÎTER Zeul suprem al romanilor, fiu al lui Saturn* şi al Rheei*, frate al lui
Neptun* şi Pluto*. Soţia lui a fost lunona*. îi corespunde Zeus* în mitologia greacă.
Proteja legile şi statul roman şi îşi demonstra puterea prin miracole si acte de bravură
supreme. Templul lui cel mai important a fost construit pe Capitoliu*, unde era
venerat împreună cu lunona şi Minerva*. Mesager i-a fost vulturul, iar atribut,
fulgerul.
IUVENALIA Serbare instituită de Nero la Roma, în cinstea zeiţei tinereţii, Ebe*.
IUVENTAS Zeiţa tinereţii în mitologia romană.
IZANAGI şi IZANAMI Pereche de divinităţi japoneze creatoare ale insulelor japoneze,
ale zeilor, ale" mărilor, ale fenomenelor atmosferice ale Soarelui şi Lunei.
IZANAMI -> IZANAGI
IUTURNA (1) Sora lui Turnus*, regele rutulilor*,. care a fost iubită de lupi'ter* si apoi
preschimbată într-un izvor. L-a susţinut pe fratele ei în timpul înfruntărilor acestuia cu
Enea*. Templul său se afla în Câmpul lui Marte din Roma. (2) Rîu în care obişnuia să
se scalde lunona* pentru a se .purifica.
Virgiliu, Eneida. XII, 141, 229, 469
IUTURNALII Serbări ţinute la 11 ianuarie, la Roma, în
cinstea lut urnei*.

Dictionar mitologie - Litera F

FĂT-FRUMOS Personaj din basmele româneşti, cel mai îndrăgit de popor pentru
frumuseţea, bărbăţia, .generozitatea şi omenia lui, însuşiri proprii poporului român însuşi.
Este prototipul tînărului frumos şi bun, al cărui
iestin este legat de cel al Ilenei Cosînzene*.
FALONE Nimfă* în mitologia greacă, fiica rîului Liris; a fost eliberată din ghearele unui
monstru înaripat de tînărul Elatos, dar, înainte de a o lua de soţie, acesta a murit pe
neaşteptate. Faloe a rămas atît de nefericită, încît Zeus* s-a îndurat de ea şi a
preschimbat-o într-un izvor, ale cărui ape s-au contopit cu acelea ale tatălui ei.
7AUN Divinitate romană a cîmpurilor si a pădurilor, identificat cu zeu Pan* din mitologia
greacă. Ambii erau închipuiţi ca fiind jumătate oameni jumătate animale: Dicioare de ţap,
coadă si coarne mici. Se întreţineau cu ţăranii şi cu nimfele*. După o legendă, Faun era
nepotul lui Saturn* şi părintele lui Latinus*.
; Virgiliu, Eneida, VII, 47; Faun şi bacanta, basorelief la Hercula-bium: Faun dansînd, bronz în Casa
Faunului din Pompei; Faunul Barberini din Munchen; Claude Debussy, După-amiaza unui faun,
poem simfonic după un poem de Stephane Mallarme
'F AM A în mitologia romană, personificare a glasului si a opiniei generale, iar după altă
versiune, mesageră a lui lupiter*.
Virgiliu, Eneida, IV, 173 si urm.; Ovidiu, Metamorfoze, XII, 39 şi urm.
FAUNA -> F ATU A
FAUNALII Serbări date de ţăranii si păstorii romani în cinstea lui Faun*.
FANTASOS Fiul Somnului şi al Nopţii*, frate al Morfeu*, protector al somnului si al
viselor.
Ovidiu, Metamorfoze, XI, 641 şi urm.
lui
F ATU A sau FAUNA Soţia lui Fatum*. După moartea acestuia a rămas izolată, dar reuşea
să profetizeze multor muritori destinul.
FATUM Hotărîrea zeilor privitoare la viitorul oamenilor. Personificat, Fatum era superior
chiar şi lui Zeus*. Legenda mai spune -— ca şi experienţa — că Fatum poate fi învins
numai de oamenii cu voinţa fermă. Virgiliu, Eneida, VII, 81 şi urm.
148
FAUSTULUS Păstor roman, care i-a găsit pe Romulus* şi Remus* şi i-a dat soţiei sale,
Acea Larentia*, să-i cres-că. Nu întîmplător unii văd în acest păstor pe însuşi •' Faun*.
F E ACI Popor care a trăit in Feacia (Corfu de azi). Regele lor era AJcinou*, care
1-a găzduit pe Ulise* în drum spre patrie. Nausica*, cu care Ulise a avut o idilă
trecătoare, era fiica acestui rege. Homer, Odiseea, V, 288 şi'urm., VI, 201 şi urm., VIII,
556 şi urm.
FEBE (1) Nume al Dianei* ca divinitate lunară, după cum Febos* este o divinitate
solară. (2) Fiica Ledei* şi
149
soră a Elenei*. (3) Fiica lui Uranus* şi a Geei*. Ea ar fi deţinut oracolul* din Delfos*
înainte de Apollo*. (4) Fiica lui' Leucip*. A fost motivul luptei între Dioscuri* şi descendenţii
lui Afareu*, Idas* si Linceu* (2).
FEBOS Unul din numele zeului Apollo* strălucitor), simbol al soarelui.
(gr. phoibos,
FEDRA Fiica lui Minos* şi a reginei Pasifae*. Denun-ţîndu-1 pe Hippolît* lui Teseu*,
soţul ei, că nu ar fi fost cuviincios faţă de ea, aceasta 1-a ucis. Roasă de remuş-cări, Fedra
si-a luat zilele.
Euridice, Seneca, Fedra, tragedii; Robert Garnier, Fedra şi Hippo-lit, tragedie; Jean Racine, Fedra,
tragedie; Algernon Charles Swinburne, Fedra, poem; Gabriele D'Annunzio, Fedra, tragedie; C. W.
Gluck, Giovanni Paisiello, Jules Massenet, Ildebrando Pizzetti, Arthur Honneger etc., muzică
'FEMIU Cîntăreţ la curtea lui Ulise*. A cîntat pretendenţilor Penelopei* (proci*) în
absenţa soţului ei. Cînd Ulise a revenit în patrie, el a fost scutit de pedeapsă, fiindcă s-a
aflat că a fost constrîns să-i distreze pe pretendenţi.
Ovidiu, Metamorfoze, IX, 211 şi urm. XXIV, 439 şi urm.
FEMONEA Prof etesă, fiică a lui Apollo*, care, după o versiune, a inventat hexametrul si
a rostit profeţiile sale în acest metru poetic. Ar fi fost prima pitie*.
FENIX (1) Pasăre egipteană legendară cu înfăţişare de păun sau de acvilă. ,La fiecare 500
sau 1461 de ani, murea ansă de vie în propriul cuib şi apoi renăştea din cenuşă. Cifrele
erau legate de astrologie. (2) Prieten şi educator al lui Ahile*. în timpul asediului Troiei*
el a comandat pe mirmidoni*. Homer, Iliada. IX, 168, 223, 690 şi urm.
FE'NRIR în mitologia nordică, lup uriaş. , »
FETON (gr. phaiton, strălucitorul). Fiul lui Helios* şi al Climenei* (1). A obţinut, prin
viclenie, aprobarea tatălui său, să conducă, timp de o ,zi, carul soarelui. Nu a fost însă în
stare să strunească cei patru cai şi ameninţa să aprindă lumea. Căldura Soarelui i-a
înnegrit totuşi pe etiopieni, în sfârşit, acest fiu neascultător a fost trăsnit de Zeus*.
Ovidiu, Metamorfoze, II, l şi urm.; Michelangelo, Rafael, Tinto-retto, Brueghel, Rubens' etc., pictură
FETUSA -> LAMPETUSA
FILEMON împreună cu soţia lui, Baucis*, oameni simpli si săraci, doi bătrîni, model de
căsnicie şi de iubire constantă, au găzduit o dată pe Zeus* şi pe Hermes* cînd aceştia
călătoreau prin lume. Fiind întrebaţi ce doresc ca răsplată, după ce Zeus şi Hermes au
făcut să dispară toate casele din jur, în afara colibei lor care între timp devenise un
templu, ei au răspuns că vor să rămînă paz-1 nici ai templului şi să moară împreună. La
sfârşitul vieţii, au fost preschimbaţi într-un stejar şi un tei. Ovidiu, Metamorfoze, VII, 611
şi urm.
FILEU Fiul regelui Augias*. Cînd Heracles* a întreprins expediţia de pedepsire a lui
Augias, Fileu i-a dat tot concursul, după care a foist izgonit de rege. După moartea
acestuia însă, Fileu a obţinut de la erou regatul tatălui său.
FILGIA Divinitate care, împreună cu alte două, Hamin-vgia şi Spadisa, proteja, în
mitologia nordică, naşterile.
FILIRA Nimfă*, fiica lui Oceanus*. A avut de la Cronos* pe centaurul* Chiron*, după
care a fost preschimbată în tei.
150
15]
FILLIS Fiica regelui Traciei. Disperată că logodnicul ei, Demofon*, nu se hotărăşte să o
ia în Căsătorie, s-a spîn-zurat, dar a fost preschimbată de zei într-un migdal.
FILOCTET Fiul lui Pean* în mitologia greacă. Muşcat de un şarpe, a zăcut zece ani, pînă
cînd Ulise* şi Neopto-lem* 1-au luat cu ei din insula Lemnos şi 1-au dus la Troia*.
Acolo, după ce Asclepios* i-a vindecat rana, a luptat alături de greci împotriva troienilor.
El a fost cel care 1-a ucis cu o săgeată pe Paris*.
Eschil, Sofocle şi Euripide; Homer, iKada, II, 718. 721 şi urm.; Virgiliu, Eneida, III, 402; Ovidiu,
Metamorfoze, XIII, 315 şi urm.; Jean F. La Harpe, Filoctet, tragedie
FILOMELA .sau FILOMENA Fiica lui Panndion, regele Atenei. Cumnatul ei, Teseu*, i-a
tăiat limba, pentru a nu putea destăinui nimănui purtarea lui necuviincioasă faţă de ea.
Filomela însă a scris cele întîmplate, cosind totul pe un peplu pe care 1-a dat surorii' ei,
Progne. împreună, cele două surori au vrut să se răzbune, dar Teseu a prins de veste la
timp, însă nu le-a putut face nici un rău, fiindcă zeii 1-au prefăcut pe el într-o bufniţă, pe
Filomela într-o privighetoare şi pe Progne într-o rîndu-nică. Ovidiu» Metamorfoze, VI,
424 şi urm.
FILOMENA -> FILOMELA
FILONOE (1) Fiica lui Tindar* si a Ledei*, protejată de Artemis*, care a făcut-o
nemuritoare. (2) Soţia lui Belle-rofon*.
F IN EU Soţ făgăduit Andromedei*. Cînd aceasta a fost salvată din ghearele monstrului
marin de către Perseu*, Fineu s-a opus ca ea să-i fie dată de soţie lui Perseu. Eroul însă
1-a pietrificat cu capul Medusei*. Ovidiu, Metamorfoze, V, 8 şi urm.
152
FIT AL Semizeu care i-a oferit găzduire Demetrei*, cînd aceasta^a străbătut pămîntul în
căutarea fiicei sale, Per-sefona*.
FLAMINI Preoţi romani instituiţi de regele Numa Pom-piliu*, la început trei, apoi 15. Cei
mai importanţi erau primii, oare vegheau respectarea cultului zeilor lupiter*, Marte* si
Quirinus*. Numele „flamini" ar veni de la abrevierea cuvîntului filamen, adică de la firul
de lînă cu care Numa îşi lega părul.
FLĂMlNZILA, FOMILĂ sau FOAMETEA PAMINTU-LUI Erou cu puteri supranaturale
din basmele româneşti, numit astfel pentru. că, oricât mînca, nu izbutea niciodată să-şi
potolească foamea; este de cele mai multe ori un personaj binevoitor, generos.
WjLEGETON în mitologia greacă, rîu de foc în Infern. l Virgiliu, Eneida, VI, 265, 551
FLEGIAS Fiul lui Ares* şi al Criseidei* si tatăl Coronidei*, îndrăgită de Apollo*. Cînd
aceasta a avut de la zeu un fiu, pe Esculap*, Flegias s-a răzbunat, incendiind templul
zeului din Delfos*. A fost însă săgetat si azvîrlit în Infern, unde a trebuit să stea sub o
stîncă, gata să se prăbuşească de la o clipă la alta. Virgiliu, Eneida, VI, 618 şi urm.
FLORA Zeiţa romană a florilor şi a grădinilor. Zefirul* a facut-o să dea naştere
primăverii, cu toată tinereţea şi mireasma florilor.
Statuie în Termele lui Caracalla din Roma. Botticelli, Tiziano, Micolas Poussin, Jean Massys, pictură;
Jean Baptiste Carpeaux etc., sculptură
FLORALII Serbări romane, dedicate zeiţei Flora*. Se celebrau la sfîrsitul lunii aprilie.
153
FOAMETEA PĂMÎNTULUI -> FLAMÎNZILĂ
FOCO Fiul lui Poseidon* în mitologia greacă. A părăsit Corintul pentru a merge în Focida,
căreia i-a dat numele său.
FOLO Cenrtaur*, fiul lui Ission*. L-a .găzduit eu bunăvoinţă pe Heracles*, cum nu au făcut
ceilalţi centauri.
FOMILĂ -> FLAMÎNZILĂ
FRAVASHI La perşi, genii* protectoare ale oamenilor împotriva demonilor*.
FREYA La nordici, zeiţa fecundităţii şi a iubirii. Cobora pe cîmpul de luptă din carul său,
pentru a culege sufletele eroilor muribunzi, în mitologia germană, corespunde zeiţei romane
Venus*. Soţia zeului Odin*.
FREYR La nordici, cel mai blînd dintre toţi zeii, frate al zeiţei Freya*. Proteja pămîntul si tot
ceea ce. producea el.
FONG-HOANG Geniu* sculptat pe armele vechilor împăraţi chinezi.
FORBĂN (1) Erou din Tesalia, chemat de locuitorii insulei Rhodos să-i salveze de şerpii care
făceau acolo ravagii. (2) Păstor din Corint care 1-a descoperit pe Edip*, abia născut, legat de
un copac.
FORCULUS Zeu roman, protector al porţilor şi al uşilor.
FORONEU Rege al Peloponezului, care a introdus în regiunea lui cultul Herei*. I-a învăţat pe
oameni să se servească de foc.
FORTUNA Zeiţă din mitologia romană si veche divinitate italică. O reprezentare a acesteia în
marmură se află în muzeul arheologic din Constanţa. O femeie bogat în-veşrnîntată, ţinînd în
mână cornul abundenţei*. Avea drept atribute: cîrma, sceptrul, roata şi sfera, în alte efigii,
apare cu aripi si cu ochii acoperiţi. Ovidiu, Tristia şi Epistulae ex Ponte
154
FRIGGA Ultima soţie a lui Odin* în mitologia nordică. Era socotită mama neamului
omenesc.
FRIXUS Fiul lui Atamant* şi al Nefelei*. Salvat de mama cea bună din mîinile mamei
vitrege, Ino*, a fost dus în pădurea *sacră a lui Ares*. Plecînd în căutarea lînii de aur*, a
ajuns în Colhida*, unde a luat-o în căsătorie pe Calciopi, fiica lui Eete*, regele .acestui ţinut.
FTA Divinitate egipteană, corespunzînd zeului grec He-faistos* sau zeului roman Vulcan*.
După o legendă, este creatorul universului.
FUFLUNS Divinitate etruscă, corespunzătoare lui Ba-chus* de mai tîrziu.
'.FURII -* ERINIL
FURINA (lat. fur, hoţ, tîlhar) Zeiţa tutelară a furturilor si a hoţilor în mitologia romană, slujită
de o suită de preoţi, numiţi furinali. Era sărbătorită la 25 iulie.