Un cautator de comori a deschis un magazin in care vinde comorile pe care le-a gasit

Un vânator de comori a deschis saptamâna trecuta o adevarata "pestera a lui Aladdin" in varianta moderna, de fapt un magazin situat in Eastbourne,  Anglia, in care se vand artefacte arheologice. Simon Wicks este un cautator de comori care a cercetat in ultimii 40 de ani, in mod legal, diverse zone istorice si unde a descoperit diverse comori, de la monede victoriene pana la o cruce de aur apartinând Annei Boleyn.

Magazinul britanicului ofera relicve istorice cu preturi incepand cu 5 lire sterline o catarama medievala si pana la 15.000 de lire sterline o tabachera de aur. De asemenea are si artefacte rare, la preturi neprecizate, dar probabil destul de mari. Proprietarul magazinului a spus ca acesta este realizarea unui vis pe care il are de peste 30 de ani.

Simon Wicks , de fapt de meserie bucatar, acum in varsta de 48 de ani, a spus, "Cand mergi intr-un muzeu, admiri o multime de lucruri minunate, dar ramai doar cu privitul. Eu ofer un concept cu totul nou, diferit fata de un muzeu, adica sansa de a adauga artefactul istoric la colectia ta de acasa, fiindca este acum de vanzare."

Colectia imensa expusa in magazin contine obiecte pe care le-a gasit cu detectorul sau de metale, achizitii pe care proprietarul le-a facut in diverse licitatii, precum si replici si copii ale unor artefacte de mare valoare isorica.

Alaturi de comori, in magazin se gaseste si un raion dedicat comercializarii detectoarelor de metale. "Vreau ca si altii sa imbratiseze aceasta pasiune a detectiei de metale, pe care eu am inceput-o cu inflacarare inca din copilarie, pe cand aveam varsta de doar 8 ani !"
Pasiunea a mostenit-o de la tatal sau, un pasionat cautator de antichitati , impreuna cu care cutreiera paduri si campuri ore intregi zilnic, alaturi de verisorii sai, in cautare de comori.

Intr-o zi, in anul 1986, a gasit lânga Groombridge o bijuterie apartinând Annei Boleyn, pe care a vândut-o mai târziu cu suma de 15.000 de lire sterline. Fostul bucatar Wicks a mai gasit, de asemenea, 30000 de monede romane într-un câmp din Cambridge, in urma unor cautari care s-au intins pe o perioada de 10 ani.

Dar el a insistat ca aceste descoperiri nu au fost doar din interes financiar: "E cu adevarat senzational cand gasesti ceva si ai acel obiect in mainile tale.Este incredibil, oamenii nu înteleg. Nu este vorba doar de banii pe care ii poti castiga, ci este vorba de istorie, ca o calatorie in timp. Multi oameni cred ca este o prostie, iar cand ma vedeau cu detectorul pe camp, ziceau probabil ca a mai aparut un pierde-vara prin zona. De abia cand gaseam cate ceva, imi dadeau dreptate, iar unii chiar regretau ca nu si-au cumparat un detector de metale si sa caute ei inainte mea in acel loc. Totusi, ei nu inteleg ca nu e vorba doar despre bani, este vorba despre bucuria de a gasi ceva "

Staterii de aur vechi de peste 2000 de ani

Monede de aur care ar putea data de mai mult de 2000 de ani au fost gasite într-un domeniu în districtul Harborough.  Cele zece monede provin insa dintr-o zona care este situata acum in Belgia, si se crede ca ar pre-data un tezaur de peste 5000 de monede romane si din epoca fierului gasite în Hallaton în anul 2000. Aceste 10 monede au fost descoperite catre Steve Bestwick, secretar al clubului de detectie de metale din Leicester.

Monedele tip stater galico-belgian au fost declarate oficial comoara, in urma unei exertize si se afla acum la British Museum, fiind in continuare evaluate de catre arheologi.

Muzeul din Leicestershire spera sa poata cumpara monedele, datate cel mai probabil ca fiind din anul 65 î.Hr.

Detectoristul Steve Bestwick a declarat: "Aceasta descoperire este, pentru un cautator de comori, echivalentul norocului de a castiga la loterie. Am gasit monedele pe parcursul a zece zile de cautari. Acestea au fost imprastiate pe o suprafata de peste 20-30 de metri patrati. Fiind monede de tip stater gallo-belgian, marea întrebare este cum au ajuns in mijlocul Angliei înainte de invazie romana?"

"Cred ca au ajuns aici intr-o singura punga. Dar proprietarul a fost un comerciant? Un hot? Si-a stabilit tabara aici si a hotarat sa le îngroape pentru pastrarea în siguranta? Exista atât de multe întrebari... "

În cazul în care muzeul va avea posibilitatea de a cumpara monedele, suma avand destul de multe cifre de zero la sfarsit, British Museum va plati recompensa domnului Bestwick si proprietarului terenului.

Cautatorul de comori a mai spus: "Pentru mine personal nu este vorba despre bani. Când am gasit prima moneda in pamant si am tinut-o in mana mea, stiam ca moneda nu a fost atinsa de nici un om timp de 2.000 de ani. Am fugit cu moneda si am spalat-o sub un jet de apa. A devenit atat de stralucitoare! Nimic nu poate egala sentimentul pe care l-am avut atunci!"

"Fac cautari de peste noua ani. Este aproape o obsesie. Uneori, gaseam doar alice de pusca. Eram, de obicei, destul de fericit si cu aceste mici descoperiri. "

Bestwick a spus ca se va intalni cu membrii Hallaton Field Work Group, care au descoperit pana acum mii de monede, chiar si un coif roman de argint si alte obiecte, ca parte a tezaurului Hallaton, pentru a discuta despre comoara pe care a gasit-o.

Locatia exacta a descoperirii este tinuta secreta, pentru a preveni un flux mare de cautatori de comori in acel loc, intrucat acel teren s-ar putea dovedi un important sit arheologic. Cu toate acestea domnul Bestwick a avut bunavointa sa divulge faptul ca monedele au fost descoperite într-un câmp dintre Bruntingthorpe si Leicester.

Coiful roman care a transformat un simplu fermier intr-un milionar

Un agricultor care a devenit un milionar, dupa ce un coif roman găsit pe terenul său a fost vândut pentru 2 milioane de lire sterline, spune ca neaşteptata suma de bani nu i-a schimbat modul de viaţă. Eric Robinson a primit jumatate din bani ( 1 milion de lire sterline ), în timp ce doi entuziaşti ai detectiei de metale, care au găsit coiful de la Crosby Garret, Cumbria, au primit si ei 1 milion de lire sterline.

Fermierul Robinson a spus ca in fapt cheltuielile majore pe care le-a facut dupa ce a primit milionul de lire, au constat în achiziţionarea de locuinţe pentru cele două fiice. Un ofertant misterios a cumparat coiful de la Christie's din Londra în luna octombrie. Coiful, despre care se crede că fusese purtat de soldaţi la evenimentele sportive, a fost evaluat initial de autoritati la pretul de 300.000 de lire sterline. Muzeul Carlisle Tullie a fost unul dintre ofertanţi, dar nu au avut succes in achizitionarea coifului.

Un tată şi fiul sau, ambii din Peterlee, Durham descoperisera coiful in luna mai anul trecut. Fermierul Robinson a declarat pentru BBC Inside Out: "De şapte ani cei doi cautau comori şi nu gasisera nimic. Când au găsit coiful, si-au dat seama imediat ca are de-a face cu romanii".

Coiful a fost descris de catre fermier ca fiind descoperirea vietii sale: "Ştiu multe despre oi şi vite, dar nu am nici o idee despre ceea ce sa întâmplat demult cu acei romani si nu stiu niciun fel de istorie. Aşa că am lăsat totul în mâinile lor, să facă ei ce cred ca e corect cu acel coif pe care l-au gasit pe terenul meu, eu nu stiu cum se procedeaza cand se gasesc astfel de lucruri. Am avut incredere in ei si se pare ca au fost oameni seriosi."

Fermierul Robinson a spus ca vestea descoperirii a fost primita cu entuziasm de către sătenii din Crosby Garret, lângă Kirkby Stephen. El a adăugat: "Oamenii au fost mulţumiţi că a fost găsit aici un astfel de obiect de mare valoare şi aceasta descoperire a adus un pic de entuziasm în tot satul.Dar aceasta descoperire si banii multi care au venit cu ea nu ne-au schimbat deloc. Am ramas aceeasi oameni simpli."

Detectorul de metale care a salvat cainele, dar si ... inelul cu diamante

Astazi va voi prezenta un articol oarecum tragi-comic. Atunci când Karen Woolley, din Thrumpton, Nottinghamshire, nu a putut sa-si gaseasca inelul cu diamant, ea a decis ca ultima solutie de cautare este sa isi scaneze catelul cu un detector de metale si a ramas surprinsa cand a observat ca micul catelus chiar il inghitise.

Femeia intrase în panică atunci când ea a observat ca bijuteria nepretuita, de familie, a dispărut de pe noptieră. Karen, in varsta de 40 de ani, si sotul ei Steve, cautasera peste tot inelul cu diamante, mai multe ore,  pana cand suspiciunea a căzut pe căţeluşul Barney, in varsta de 3 luni. Mai mult in gluma, Karen a luat detectorul ei de metale şi a inceput sa scaneze animalul.

Karen a spus: "Este un pic ciudat sa utilizezi intr-un astfel de mod un detector. Eram disperati din cauza ca nu stiam ce sa întâmplat cu inelul. Acest inel avea o vechime de peste 100 de ani şi a fost transmis in cadrul familiei mele de multe generaţii. Inelul statea de obicei pe degetul meu. Dar il dadusem jos pentru o baie. Am fost devastata atunci cand m-am gândit ca probabil l-am pierdut, dar intr-un final m-am gandit că există o şansă sa il fi inghitit cainele. Aveam un detector de metale vechi, cu care mai cautam comori cateodata. Soţul meu a sugerat sa il încercam si pe câine - şi incredibil, detectorul a început să bipaie imediat. Detectorul atentiona intermitent cand treceam cu el peste zona pieptului cainelui, iar 20 de minute mai târziu, bipaia mai jos, pe burta lui, deci nu exista nici o indoliala ca animalul ne inghitise inelul. Cuplul spera că Barney, un cocker spaniol, ar elimina bijuteria de familie in mod natural, dar medicii veterinari au avertizat că animalul are o varsta frageda, încât inelul l-ar putea ucide cand va trece prin sistemul lui digestiv.

La cateva ore dupa ce inghitise inelul, Barney era deja pe masa de operaţie, iar medicii veterinari incercau sa salveze cele doua mici comori ale proprietearului: catelul si inelul cu diamante. Barney a fost operat si inelul extras. Karen a adăugat: "Veterinarul nostru a spus că din cauza ca inelul este atât de mare şi Barney este atât de mic, el ar putea fi grav rănit daca nu era operat. Există trei diamante mari care sunt lipite pe exteriorul inelului - şi daca acest inel ar fi ajuns in intestine, acestea ar fi putut fi sfasaiate, iar animalul ar fi sângerat până la moarte. Dacă nu am fi acţionat atunci când am făcut-o, folosind detectorul de metale pe Barney, catelul ar fi putut pieri. Probabil l-am fi ingropat cu inel cu tot. Ar fi fost o mica comoara ingropata fara stiinta, dar si doua mari pierderi pentru noi. Va sfatuiesc sa va pastrati in siguranta bijuteriile, departe de copii si animale, poate intr-un sertat greu accesibil.

Replicile monedelor americane

Acum cateva zile am fost prin talcioc pentru a cauta marci postale vechi. Nu am gasit nimic interesant in aceasta privinta, insa am descoperit o mic "tezaur". Un vanzator ambulant vindea 16 replici de monede americane. Omul a fost cinstit, mi-a spus clar ca sunt replici si le-a primit la schimb pentru un set nou de bujii auto.  Lasand la o parte caricatura trocului, mi s-au parut interesante, mai ales ca vanzatorul s-a oferit sa mi le dea pe toate pentru un pret de 20 de RON. Nu stiu daca sunt fabricate in China, iar vanzatorul nu stia nici atat tara de provenienta. Desi sunt putin deteriorate si si pe alocuri ruginite, totusi am hotarat sa va prezint monedele, pe care le-am scanat pentru dumneavoastra la o rezolutie relativ mare. Poate veti gasi utile aceste imagini, pentru a face diferenta cand veti dori sa achizitionati monede apartinand numismaticii americane. Astfel veti avea un termen de comparatie, pentru a nu fi inselati cu niste replici pe care vanzatorul vi le va prezenta ca fiind originale. Dati click stanga pe imagini pentru marire.

Petra - Orașul comorilor sculptate în stâncă

Astazi va invit sa vizitati un loc care ar trezi admiratia oricui : Petra, orasul antic iordanian, o comoara arhitecturala sculptata in stâncă. Petra, cu arhitectura sa surprinzatoare, din gresie de culoare rosiatica, se gaseste la trei ore de mers in sud de Amman, Iordania. Accesibila numai printr-un defileu îngust, Petra a fost unul dintre cele mai uşor de aparat orase ale lumii antice.

Locuitorii acestuia au devenit foarte bogati datorita comerţului pe care il practicau, bunei aprovizionari cu apă şi taxelor de trecere aplicate caravanelor. Aurul si pietrele pretioase se simteau la ele acasa.

Bogatiile orasului antic au nascut multe invidii, dar si legende despre comori, multe dintre acestea pastrundu-se pana in zilele noastre. Petra a avut zilele sale de glorie în secolul de dinaintea nasterii lui Hristos. Când Roma a anexat Petra în secolul al II-lea, orasul sculptat in stanca avea circa 30.000 de locuitori.

Templele lui Petra, mormintele, teatrele si alte cladiri sunt împrăştiate pe o suprafata imensa. Nu este neobişnuit pentru turisti să işi petreacă de la o săptămână până la 10 zile pentru a explora zona.

Dar si dacă aveţi la dispozitie doar o zi pentru vizită, veti avea cu siguranta o experienţă de neuitat.

Pentru a intra în oraşul antic, trebuie sa mergeti pe jos aproximativ 2 kilometri, printre stânci înalte de gresie.

Dacă preferaţi alt mijloc de transport, puteti alege dintre a calari un cal sau de a calatori intr-o șaretă pentru doi pasageri, trasa de cai.

In aceasta plimbare nu chiar scurta, ghizii iti vor prezenta cu siguranta santurile sculptate în părţile laterale ale stâncilor. Inginerii spun ca locuitorii antici au fost "genii absolute" in privinta controlului apei de ploaie, canalele avand dublu rol: de preventie a inundaţiilor şi si de asigurare a apei în perioadele de secetă.

"Trezoreria", cunoscuta ca si "Locul comorii", de fapt fațada primei constructii sculptate pe care o zaresti cum intri Petra, este faimoasa datorita faptului ca aici s-a turnat scena momentului culinant din filmul "Indiana Jones - The Last Crusade".

 "Locul comorii" poarta acest nume deoarece în partea de sus a structurii enorme de piatra este o sculptat un obiect care arata ca o urnă.

Conform legendei, urna conţine una dintre comorile ascunse in Petra. Ciobliturile de pe urna sunt rezultatele incercarilor nereusite de a o distruge urna, ramase de la gloanţe şi pietre.

"Trezoreria", ca şi multe alte clădiri din Petra, au fost construita pentru a fi folosita ca mormânt. Insa un mormant care nu si-a atins destinatia. Pentru ca unul dintre misterele uriase din Petra este că in nici unul dintre morminte nu a fost gasit vreodata vreun corp uman. Multi cred ca totusi ar fi existat in antichitate, dar ca mormintele acestor bogati nefericiti au fost praduite de-a lungul istoriei, din cauza comorilor cu care erau ingropati proprietarii maiestuoaselor constructii, iar corpurile le-au fost inlaturate, pentru folosi locatiile in alte scopuri.

Unele dintre morminte au interioarele colorate. Stropii şi spiralele roz, albastrul ca in miezul nopţii sau ocrul elegant creaza pe podele mozaicuri care rivalizeaza cu acelea din cele mai frumoase muzee.

Dar "capodoperele" nu sunt neaparat create de artizani, ci sunt si rezultatul sculptarii incaperilor in culorile naturale ale gresiei.

Rătăcind în jurul orasului antic gasesti beduini sau copii care incearca sa iti vanda absolut orice, de la cărţi poştale si pietre şlefuite pana la plimbari cu camila.

Familiile de beduini s-au folosit de pesteri pentru a trăi în Petra, dar în 1984 guvernul i-a mutat în locuinţe mai moderne. Acum beduinii revin aici doar pentru a-si vinde marfurile si serviciile catre turisti.

Ca urmare a declinului orasului Petra, la câteva secole după naşterea lui Hristos, cele mai multe dintre clădirile sale au fost îngropate de nisip, care a acoperit in mare parte orasul sculptat in stanca, de-a lungul secolelor.

Pasionatii cautatori de comori din zona, precum si numarul de "curiosi" care se perindau in jurul orasului, a facut ca Petra sa fie "redescoperita" în anul 1812. Acum, fără protecţia nisipului şi din cauza numărului tot mai mare de turisti, a aparut preocuparea guvernului cu privire la modul în care să conserve cat mai bine zona pentru generaţiile viitoare.



In sfarsit, dupa o atat de uimitoare vizita in orasul antic sculptat in stanca, cand te vei intoarce ostenit si multumit catre hotelul tau, cu siguranta te vei izbi de un nor de nispi ridicat de vant. Poate te vei opri, sperând să-l eviti, dar, chiar daca iti vei acoperi chipul, tot vei fi invaluit pentru cateva clipe. Atunci vei intelege cum a lungul secolelor valurile de nisip au acoperit Petra pentru a ascunde şi proteja comorile sale.

Articolul a fost prezentat in premiera de catre site-ul nostru Harta Comorii, la sugestia unei bune cititoare.

Orașul de sub capitala României

Orice oras a fost cladit peste un alt oras. Asa s-a intamplat de obicei de la inceputurile istoriei. Cu siguranta ca Bucurestiul nu face exceptie. Daca Bucurestiul de odinioara, ingropat adanc sub capitala noastra contemporana, ascunde comori de aur sau nu, nu stim, dar cu siguranta acest oras subteran ascunde comori arhitecturale. Sa urmarim stirea oferita de ProTv.

In plin centrul Capitalei, sapaturile de la Universitate scot la iveala vestigii de cateva sute de ani. Dupa ce arheologii au gasit cimitirul si biserica Sfantul Sava, ctitorita de Constantin Brancoveanu, acum au gasit cladirile Academiei Sf. Sava. Dupa ce arheologii au gasit cimitirul si biserica Sfantul Sava, ctitorita de Constantin Brancoveanu, acum au descoperit cladirile Academiei Sfantul Sava, in care au functionat o tipografie si un muzeu. Toate, din secolul 18. Primul vestigiu dezvaluit a fost cimitirul mahalalei Sf. Sava. Un cimitir al oamenilor simpli, spun arheologii, in care pana acum s-au dezgropat 140 de morminte. Accesul in cladirile Academiei Sf. Sava se facea pe alei pietruite cu bolovani de rau, iesite si ele la suprafata in urma sapaturilor. Aceste vestigii nu se remarca prin arhitectura lor, ci prin intrebuintarea pe care au avut-o. Sfantul Sava era prima scoala domneasca in care s-a predat in limba romana. Arheologii au gasit incaperile unde a fost tipografia, dar si primul muzeu din Tara Romanesca. Pe locul fostelor asezaminte a fost amplasata statuia lui Mihai Viteazul. Si aceasta a fost mutata temporar in primavara trecuta, pentru ca bucurestenii sa beneficieze de o parcare subterana. In cazul in care edilii vor hotara ca vestigiile bisericii Sf. Sava sa fie conservate, parcarea de la Universitate se va micsora cu 30 de locuri. Zidurile fostei manastiri le dau insa batai de cap si constructorilor liniei de metrou Drumul Taberei. Proiectantii trebuie sa decida daca muta lucrarile sau daca le vor face la o adancime mai mare. "Am in vedere formarea unui punct muzeal, astfel incat sa nu sufere nicio o modificare si sa devina cunoscute" - a declarat Gheorghe Udriste, director Metrorex. O solutie ar fi ca vestigiile descoperite sa fie protejate prin panouri mari de sticla rezistenta la inghet si temperaturi inalte, pentru ca cei care se vor plimba prin centru sa poata admira si Bucurestii de odinioara.

Sursa: http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/bucurestii-de-altadata-ies-la-lumina-vestigiile-academiei-sfantul-sava.html

Sacii de galbeni ai turcului si palatul cojocarului

Undeva prin Obarsia de Camp, in judetul Mehediti, legenda locului spune ca tatal boierului Gheorghe Plesa, fost cojocar al satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea gazduire reprezentantului turc care venea sa stranga birurile din zona. Intr-o noapte, tatal viitorului boier, vazand sacii de galbeni stralucitori, i-a pus gand rau turcului. Cand acesta a apucat drumul catre Istanbul, cojocarul impreuna cu cativa amici l-au urmarit, iar intr-o noapte l-au omorat si i-au furat sacii de galbeni.

 La putin timp, cojocarul a cumparat peste 500 ha de pamant in Obarsia de Camp si in Cetate-Dolj. Nu se stie daca restul banilor au fost ascunsi undeva in zona, intr-o comoara tainica sau daca au fost cheltuiti in totalitate, desi pare putin probabil ca atata aur sa fi fost cheltuit asa de repede. Totusi, se pare ca unul dintre cei doi fii ai sai, Gheorghe Plesa, beneficiind de bani mosteniti de la tatal sau, a hotarat sa-si faca studiile si sa traiasca in Franta.

Aici a fost licentiat in Drept si tot aici ar fi trait singura lui poveste de dragoste. Gheorghe Plesa a promis bogatei frantuzoaice, cu care urma sa se casatoreasca, un castel maret si aparte, acoperit cu monezi de aur. In 1882, Castelul Plesa era gata sa-i primeasca pe indragostiti. Toate piesele componente ale cladirii au fost construite in Italia si transportate cu vasele pana in Portul Gruia, de unde taranii din zona le-au adus pana la Obarsia de Camp cu carele in asa-numita "corvoada", aici constructorii doar imbinandu-le.
Decoratiile interioare au fost executate de o adevarata pleiada de pictori specialisti din intreaga lume, ceva asemanator gasindu-se astazi doar pe Valea Loirei in Franta. Coloanele din marmura, scarile din lemn sculptat, semineul si oglinzile venetiene dadeau castelului un adevarat aer frantuzesc. Picturile, bibelourile si biblioteca impunatoare se spune ca erau unice. Unica in Romania de atunci era si centrala termica pe lemne ce asigura caldura in camere prin intermediul tevilor si caloriferelor masive ce se pot vedea si la ora actuala. Din fata castelului nu lipsea nici fantana arteziana. Constructia a fost prevazuta si cu balcoane de marmura pe toate cele patru laturi.

Dar frantuzoaica nu a aceptat casatoria, probabil datorita marilor diferente dintre viata sociala de la noi si cea din Franta, pretextand ca nu sunt toalete in casa, iar acoperisul nu era acoperit cu monezi de aur. Stapanul a murit la 90 de ani, in Franta, necasatorit.

Fara mostenitori, castelul a ramas al nimanui. In anul 1948, Castelul Plesa a trecut in folosinta unui SMT, aici fiind birourile tuturor sectiilor din zona de sud a judetului. Neputand face fata cheltuielilor de intretinere a cladirii, SMT-ul renunta la acest sediu prin anul 1971, castelul ramanand "in grija primariei". Disparitia obiectelor de interior a inceput insa dupa 1972. La acea vreme acolo erau cazati muncitorii si militarii care erau adusi pentru muncile campului. Au disparut bibelourile, oglinzile venetiene, piesele de interior si chiar biblioteca. Daca undeva sub cladire, in interiorul acesteia sau in imprejurimi sta ascunsa o comoara, adica galbenii ramasi poate necheltuiti sau vreo rezerva a boierului, ramane de vazut, poate viitorul va dezvalui adevarul. Sursa partiala: http://www.mehedinti.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1011

Legenda Mărțișorului, a soldaților de demult și a aurului cu care s-au întors în Regat

Cand a aparut in istorie traditia martisorului nu se stie cu exactitate, dar multi folcloristi cred ca radacinile acestui obicei sunt ancorate undeva in timpul Imperiului Roman. Romanii considerau prima zi a primaverii calendaristice si una din ultimele zile ale iernii (adica la 1 Martie, de fapt inceputul lunii zeului Marte ) ca fiind Anul Nou sau Revelionul pe care il sarbatorim astazi, in mod normal in noaptea dintre ani. Dar Marte nu era doar zeul războiului, ci era si zeul fertilitatii si al vegetatiei. Dubla sa semnificatie este reprezentata si în culorile mărțișorului: albul inseamna pace, iar roșu inseamna război. Anul Nou a fost sărbătorit pe data 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Cand eram copil, un batran mi-a povestit o legenda legata de obiceiul martisorului, pentru a ma indupleca sa port cu mandrie un martisor, desi eu consideram a fi nepotrivit pentru un baiat de 6 ani sa aiba pe piept o astfel de podoaba sezoniera dedicata fetelor. Mosneagul din vecini mi-a povestit ca, pe vremea cotropitorilor de demult, exista un regat care se intindea peste multe tari si mari (nr: Imperiul Roman ? ), dar care daduse de greu, nu mai avea bogatiile de odinioara. Barbatii acelui regat au plecat sa cucereasca alte popoare. Erau cu zeciile de mii, imbracati in armuri si cu sabii scurte. Dupa ani si ani, s-au intors victoriosi in regatul lor, plini de bogatii si de aur. Femeile ramase devenisera foarte sarace, nu puteau sa le ofere sotilor intorsi decat imbratisari, insa s-au gandit totusi si la un alt dar: i-au asteptat pe soldati cu podoabe facute din ață rosie impletita cu ață alba, in semn de recunostiinta. Barbatii soldati au purtat multe zile acele podoabe, bucurandu-se impreuna cu familiile lor de reintoarcerea acasa. Ascultand aceasta legenda, care, desi acum nu prea imi pare plauzibila, insa in copilarie m-a impresionat, am inteles ca daca purtam acel martisor, eram asemeni acelor soldati viteji din timpuri imemoriabile. Batranul mi-a mai spus ca atunci cand el era inca fecior, barbatii din anumite zone ale tarii cunoasteau aceasta legenda din strabuni si purtau cu mandrie martisoarele oferite de sotiile lor.

Din punct de vedere arheologic, conform cercetarilor efectuate în România, la Schela Cladovei, primele mărțișoare ar data de mai multe mii de ani, avand aspectul unor amulete create din pietricele vopsite în alb și roșu, care erau purtate la gât. Conform unor cercetatori din Romania, se presupune că în Bucovina și Moldova mărțișorul era alcatuit dintr-o monedă de aur sau de argint, care era prinsă cu ață albă-roșie.

Acest martisor era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele tinere purtau și ele mărțișor la gât în primele 12 zile ale lunii martie. Apoi agatau martisorul în păr și il pastrau până la înflorirea pomilor fructiferi. In acel moment, fetele își scoteau mărțișorul și-l atârnau de creanga unui pom, iar cu moneda ele cumparau caș. Se credea ca respectarea acestor obiceiuri asigurau o recolta bogata pentru culturile familiei.