Masinuta telecomandata - jucarie sau detector de comori ?

Astazi am gasit in posta electronica un mail cat se poate de interesant: un site online vinde detectoare de metale deghizate in masinute telecomandate ! :) Nu e important numele site-ului si nici nu stiu cat de performant e detectorul de metale cu care este dotata masinuta, dar mi s-a parut interesanta ideea acestui gadget.
Gadgetul se numeste The Metal Detecting Dune Buggy, este controlat de la distanta si in prospect se spune ca poate detecta obiecte metalice îngropate in pamant, atunci cand masinuta este plimbata pe un teren adecvat, incluzand curtile, zone murdare sau cu iarba mica, nisip sau alte zone mai greu accesibile. Se mai spune in prospectul publicitar ca jucaria poate detecta obiecte de metal ingropate până la 10 cm adancime şi atunci când descopera ceva, se aprinde intermitent un LED roşu şi începe sa produca un bip puternic, pentru a alerta utilizatorul de prezenta a unei eventuale "comori".

Cu ajutorul telecomenzii, "detectorul de comori" mobil poate fi deplasat înainte si înapoi si poate vira stânga sau dreapta. Sensibilitatea detectarii metalelor poate fi modificata pentru a se potrivi terenului cercetat. Include patru replici de monede ( replici ale unor dubloni de aur, dar fabricate din fier), pentru a fi îngropate si apoi cautate, dar şi două mici lopeti de plastic. Patru baterii AA (nu sunt incluse) sunt necesare pentru telecomanda, oferind până la 4 ore de funcţionare. Jucaria necesită a fi alimentata cu o baterie de 9 volţi (nu este inclusa). Pe site-ul respectiv jucaria costa 35 de dolari. Nu stiu daca se gaseste si in Romania la comercializare.

Oricum, ca si concluzie, acest gadget este o jucarie perfecta pentru copiii dvs., in asa fel incat sa ii atrageti prin joc si distractie, intr-un mod placut, in acest hobby al detectiei de metale si de ce nu, si spre arheologie si istorie.

Ce poate face blonda din imagine cu un detector de metale ?

Blonda din imagine nu are in mod obisnuit nici o legatura cu cautarea de comori, dar a devenit brusc o mare pasionata a detectiei de metale.  Nu vreau sa ne transformam intr-o revista de can-can, dar aceasta stire m-a facut oarecum sa zambesc si nu m-am putut abtine sa nu o aduc si la cunostiinta dvs. Poate nu cunoasteti intamplarea din vara trecuta cand actriţa Jennifer Ellison ( foto ) s-a transformat într-un mare vanator de comori, dupa ce a pierdut inelul ei de nuntă într-o parc-safari. Blonda era foarte suparata de pierderea extrem de pretiosului "artefact" si nici nu avea de gand sa il lase a fi descoperit peste vreo mie de ani de vreun pasionat cautator de comori.

Asadar, peste cateva zile, Jennifer a revenit cu un detector de metale in parcul cu o suprafata de 120 de acri  si inconjurata de ragete de lei, tigrii, bizoni sau rinoceri  şi a inceput sa foloseasca cu speranta detectorul de metale ( nu stim cum a invatat asa de repede sa il utilizeze...  :), poate a fost ajutata de ceva "specialisti"... )

"Am inchiriat un detector de metale cu 20 de lire. Pot sa spun ca sunt cele mai cu folos 20 de lire pe care le-am cheltuit", a declarat vedeta. "Le-am cerut tuturor pe pagina mea de Twitter să spuna pentru mine o rugăciune către Sfatul Anton, pentru a ma ajuta sa gasesc inelul si se pare ca rugaciunea a fost auzita. Dupa mai multe ore de cautari, am găsit inelul în zona parcarii".

Jennifer, care se căsătorise in 2008 în Mauritius, cu boxerul semi-pro Rob Tickle, a spus: "A fost inelul meu de nunta şi nu mi-a venit sa cred că l-am găsit. Sunt atât de fericita! " Actrita si boxerul au fost extrem de fericiti, s-au îmbrăţişat şi sărutat atunci când ea a pus din nou pe deget inelul."  Managerul parcului-safari, Gary Gilmour, a spus: "Este o veste fantastica că Jennifer si-a recuperat inelul de cununie. Toată lumea de la Blair Drummond Safari Park a fost fericita sa o ajute."

Articol in premiera in Romania, prezentat de catre site-ul nostru Harta Comorii.

O straveche comoara araba descoperita in ... Germania !

Arheologii din nordul Germaniei au descoperit o comoară formata din monede de argint arabe, datând din prima jumătate a secolului al VII-lea. Aceasta dovedeşte ca un comerţ prosper între Orientul Mijlociu şi nordul Europei exista deja cu mai mult de 1200 de ani în urmă.

Un total de 82 monede au fost găsite într-un câmp din apropierea oraşului Anklam din Germania, la câţiva kilometri de coasta Mării Baltice, în săpături finalizate la 02 septembrie 2010. Monedele provin din regiuni care apartin acum de Irak, Iran, Afganistan şi Africa de Nord. Cele mai vechi monede, aproximativ de un centimetru în diametru, au fost bătute în jurul anului 610 d.Hr. şi poartă chipul lui Khosroe II, regele Persiei care a domnit între anii 590 - 628 d.Hr.

 Alte monede din aceasta comoara au fost bătute în jurul anului 820 şi au inscripţii în limba arabă. "Sunt mici opere de artă cu scrisuri delicate gravate pe ele," a spus Fred Ruchhöft, arheolog şi istoric  la Universitatea Greifswald din apropiere, acesta fiind specialistul care a analizat prima data descoperirea. "Monedele din argint sunt bine pastrate. Trebuie doar putin curatate si vor arata ca si cum ar fi acum confectionate. "

Arheologii au descoperit cu ajutorul detectoarelor de metale atat monedele, cat si o brăţară de argint şi trei mici lingouri tot de argint, împrăştiate pe o suprafaţă de 20 la 30 de metri, în timp ce studiau un sit arheologic care fusese o asezare slava in jurul anului 800. Ei cred ca aceasta comoara a fost îngropata în pământ într-un vas de ceramica, de către un comerciant sau de catre un artizan. Ei au descoperit, de asemenea, si resturile acestui vas. Motivul acestei arii relativ mari de imprastiere a acestui tezaur o reprezinta secolele de arat si alte munci agricole care au ravasit solul, au rupt vasul şi au împrăştiat comoara prin pământ.

"Raidurile vikingilor erau obisnute in acea perioada, posibil ca unul dintre ele sa fi fost motivul pentru care a fost ascunsă comoara", a spus domnul Ruchhöft. "Se poate ca proprietarul initial sa fi fost ucis înainte de a recupera comoara."

Această parte din nord-estul Germaniei, în apropiere de graniţa cu Polonia a suferit de depopulare şi de declin economic in ultimele decenii, dar a fost o regiune foarte prospera în Evul Mediu timpuriu, datorita vecinatatii sale cu unul dintre drumurile comerciale cele mai importante din acea perioada, ruta lunga de 6000 km.

Traseul traversa Marea Caspică si nord-vestul Rusiei, cam unde este acum Sankt Petersburg si continua de-a lungul coastei baltice spre Scandinavia şi nordul Germaniei.

Comercianţii erau slavi, vikingi şi arabi, iar bunurile erau transportate în principal pe râu şi mare. Barcile vikingilor puteau naviga atât pe mari, cat şi pe râuri, deoarece acestea se afundau in apa doar putin, permitandu-le să pluteasca astfel chiar în apele cu doar un metru adâncime.

"Blanuri, chihlimbar si sclavi erau schimbati de comercianti pentru perle, cristale şi argint din Orient", a mai spus domnul Ruchhöft. Aceste monede arabe nu erau mijloace legale de plată în Europa, dar valoarea lor intrinsecă, a metalului pretios din care erau confectionate, adica argintul, le-a făcut un mijloc comun de schimb. Astfel se explică de ce majoritatea monedelor gasite erau tăiate în jumătăţi sau în sferturi. Numai şapte monede de tip dirham au fost găsite intacte.

"Descoperirea demonstreaza cum comerţul mondial luase nastere chiar acum 1200 de ani", a spus domul Ruchhöft. "Este neclar dacă schimburile comerciale se faceau faţă în faţă cu negustorii arabi. Nu există niciun indiciu concret că negustorii au calatorit pe intreaga lungime a traseului. Probabil comertul a avit avut loc în etape, intre oraşele-piaţă ridicate de-a lungul drumului. "

Brăţară de argint găsita la Anklam a fost confectionata în regiunea Volga din Rusia, ceea ce sprijină teoria acestor centre economice, deoarece sugerează ca un schimb comercial a avut loc la un moment dat undeva de-a lungul Volgai.

Michael Schirren, de la departamentul regional de arheologie, a declarat: "Descoperirile de monede din această epocă sunt extrem de rare şi aceasta este cu adevărat semnificativa, din cauza numarului mare de artefacte."

Monede arabe au mai fost găsite si in nordul indepartat al Suediei si in vestul Insulele Britanice.

Intreaga comoara cântăreste aproximativ 200 de grame şi cu ea se puteau cumpara 4 boi ( in perioada ascunderii acesteia ) sau se puteau achizitiona un bou si un cal, plus un sclav sau o sclava tanara", a mai spus domnul Ruchhöft. "O moneda dirham valoara aproximativ 75 de raţii zilnice de grâu sau o perla."

PS: Daca vi s-a parut interesant acest articol prezentat in premiera in Romania, pentru stimatii nostrii cititori, de catre site-ul nostru Harta Comorii , va invit sa lasati un comentariu mai jos.

Un vas de mari dimensiuni, vechi de doua milenii, descoperit intact in pamantul din curtea unui constantean

Un vas vechi de peste doua milenii a fost descoperit de un localnic din Fântânele in pamantul din curtea sa, in timp ce pregatea gradina pentru culturile de primavara.

Desi a sapat in acele locuri pamantul de peste 30 de ani impreuna cu famila sa, sansa de a descoperi artefactul il ocolea in fiecare primavara pe constantean, iar vasul a ramas ascuns privirii umane.
„Săpam pentru a pregăti terenul pentru culturi, când am lovit într-o piatră. La început am crezut că este doar atât, dar când am ridicat-o am dat de buza vasului. Am continuat să sap să văd ce este. După două săptămâni l-am scos de tot din pământ“, a spus localnicul in varsta de 38 de ani.

Bineinteles, orice om s-ar fi gandit prima data ce poate fi inauntru, mie personal mi-ar fi zburat gandul chiar la o mare comoara a stramosilor nostri. :). „Iniţial, am sperat că este plin cu bani, dar erau numai câteva găleţi de pământ“, a adaugat descoperitorul. A anunţat autorităţile pentru ca specialiştii de la Constanţa sa vina sa să ridice vasul.

Mama descoperitorului, care si dansa locuieşte de 30 de ani în acea gospodărie, a spus uimita :„În fiecare an sap grădina pentru a pune ceapă, roşii sau usturoi, dar niciodată nu am dat de el. Am mai găsit pietre din zidurile unei geamii, dar niciodată un vas. Soacra mea a găsit bănuţi de aur, demult, dar nimic altceva“.

Vestea marii descoperiri a făcut repede înconjurul localităţii, iar consătenii au venit să vadă „minunea“: „Am aflat şi eu despre ce au găsit aici şi am fost curioasă să văd espre ce este vorba. Ştiu că au mai fost făcute descoperiri similare la noi, dar nu mai ştiu pe unde sunt. Un vas, dar mai mic, a fost expus la şcoală, dar nu mai este demult acolo. S-a spart, s-a degradat. Mă gândeam că este un vas mai mic, dar uite ce mare este!“, a spus o vecina in varsta de 62 de ani, curioasă să vadă descoperirea.

Sursa foto si partial text: http://www.adevarul.ro/locale/ constanta/ Vas_de_2000_de_ani_descoperit_in_curtea _unui_constantean_0_475752448.html

Falusul din aur, un pandativ roman declarat comoara

Un pandantiv roman in formă de falus a fost obiectul unei anchete care studia comoara gasita la Norfolk, Anglia. Realizat din aur şi modelat în forma distinctiva a unui falus, pandantivul a fost găsit de detectoristul Kevin Hillier la începutul acestui an şi raportat prin sistemul Portable Antiquities Scheme, care a confirmat descoperirea ca fiind o comoara.

Cautatorii de comori care gasesc obiecte de aur şi argint sau tezaure monetare cu o vechime de peste 300 de ani au , în Anglia şi Ţara Galilor, obligaţia legală să raporteze, în conformitate cu Legea Comorilor din 1996, gasirea unor astfel de artefacte. De asemenea, orice artefacte preistorice din metal, găsite după 1 ianuarie 2003 sunt declarate comoara.

Pandantivul este descris de Erica Darch, un ofiţer care tine legatura cu descoperitorii de comori: "Acesta artefact este gol, format din foi de metal sudate împreună pe lungime, rotunjite si avand o deschizătură mică lăsată deschisă la ambele capete. O buclă formată din trei foi de metal este poziţionata în partea de sus, având atasate separat două sfere solide reprezentând testiculele".

Ceea ce este interesant la acest mic pandantiv nu conceptul său sub forma de falus, fiindca au mai fost descoperite astfel de obiecte de bronz in Anglia, ci faptul ca este realizat din aur.

Pandantive asemanatoare, tot sub forma de falus, dar realizate din bronz

Pandantivul a fost probabil purtat de către un soldat roman, care credea ca acesta este un talisman purtator de noroc si ca este util pentru a proteja purtatorul de la vraji si de rău. Pandantive de acest tip au mai fost găsite în situri romane timpurii ce aveau caracter militar. 

8 tone de aur si un Indiana Jones modern

Un german, expert în cultura maya, afirma că poate gasi o uriasa comoara pierduta. Profesorul Joachim Rittsteig a plecat împreună cu un grup de cercetători şi de jurnalişti în Guatemala, într-o expediţie ce aminteşte de Indiana Jones.

Joachim Rittsteig a studiat vreme îndelungată cultura maya, iar acum este convins că poate da de urma fabuloasei comori pierdute. Se presupune că ar fi vorba de opt tone de aur.

Profesorul Joachim Rittsteig, un Indiana Jones modern

Profesorul Rittsteig crede că tezaurul s-ar afla în lacul Izabal, din estul Guatemalei, cel mai mare din această ţară - are o suprafaţă de 589,6 km². Potrivit cotidianului german „Bild", care a sponsorizat expediţia, în grupul care-l însoţeşte pe Joachim Rittsteig a fost cooptat un scafandru profesionist, care are misiunea de a cerceta adâncurile, transmite Fox News. Expediţia aminteşte de filmele de aventuri cu profesorul de istorie şi de arheologie Indiana Jones.Expertul în cultura maya susţine că a descifrat celebrul Codex Dresda, în care s-ar găsi o informaţie referitoare la locul în care se găseşte tezaurul.

Codexul Dresda, unul dintre cele mai valoroase artefacte, despre care se crede ca ar ascunde indicii ale locatiei comorii

40 de ani de muncă

Profesor emerit la Universitatea din Dresda, Rittsteig afirmă că a tradus cartea, scrisă de preoţi în anul 1250 î. Hr., după 40 de ani de studii asidue. Codexul, care reprezintă unul dintre principalele documente rămase în urma acestei civilizaţii, cuprinde 74 de pagini, are 3,56 metri lungime şi este scris cu ajutorul a 74 de hieroglife distincte.

Acesta a fost descoperit în 1739 de un bărbat foarte bogat din Viena, care l-a donat ulterior Bibliotecii din Dresda.

„Codexul conduce la o comoară imensă, de opt tone de aur pur", a declarat Rittsteig, care, în decursul carierei sale, a publicat numeroase volume despre cultura maya. Potrivit lui, la pagina 52, se vorbeşte despre „capitala Imperiului Maya, Atlan, care ar fi fost distrusă în urma unui cutremur ce a avut loc la 30 octombrie, în anul 666 î. Hr. În acest oraş, ei au păstrat 2.156 de tăbliţe de aur pe care erau scrise legile civilizaţiei maya". Comoara s-ar fi scufundat în apele lacului Izabal.

Lacul Izabal ( fotografie din satelit NASA )

Potrivit estimărilor făcute de Joachim Rittsteig, valoarea tezaurului s-ar ridica la 290 de milioane de dolari, adică aproximativ 211 milioane de euro.

211 milioane de euro ar fi, potrivit estimărilor, valoarea tezaurului maya în căutarea căruia a pornit profesorul Joachim Rittsteig.

Sursa partiala : http://www.adevarul.ro/societate/viata/ In_cautarea_faimosului_tezaur_maya_0_439756592.html

Cautarea comorii lui Zamolxe, subiect al primului film 3D romanesc

Primul film romanesc realizat in tehnologie 3D, „Hensi“ va fi lansat în toamnă. Comoara lui Zalmoxes va fi căutată la Cluj de un vânător de comori englez născut în Mănăştur. Acesta este scenariul filmului ce va fi realizat de un grup de amatori clujeni, regizorul fiind jurnalistul Gelu Radu. Se vor folosi camere 3 D. Noua producţie vine cu un context istoric. „Este vorba despre Hensi, un vânător de comori englez. El îşi face o gaşcă de aşa-zişi «prieteni» care îl ajută să caute o comoară legendară, aurul lui Zalmoxes. Bineînţeles, poliţiştii pornesc pe urmele lor şi totul se complică de aici încolo“, povesteşte Gelu Radu, regizorul filmului. Majoritatea cadrelor vor fi filmate în Cluj, însă vor avea loc filmări şi în Anglia, Germania şi Slovacia“, adaugă regizorul. Va fi un film neobişnuit, făcut în stil Tarantino şi Rodriguez, promite Gelu Radu. Filmul va avea 100 de minute aproximativ şi este pură ficţine.

Horia Radu (Hensi), în faţa British Museum, locul în care se vor filma câteva secvenţe din primul film 3D românesc.

Vor filma si la British Museum
Acţiunea porneşte din Anglia, unde eroul, Hensi, află un pont despre legendara comoară a lui Zalmoxe. „Câteva cadre vor fi filmate şi la British Museum. Acolo intrarea este gratis, pentru că operele se consideră că aparţin patrimoniului universal. Am vorbit cu cei de acolo şi ne-au spus că putem să filmăm fără probleme, dacă nu încurcăm lumea“, a explicat Gelu. Filmări vor avea loc în patru ţări, respectiv România, Anglia, Germania, Slovacia.

Care este acţiunea filmului
Un vânător de comori britanic (Hensi) vrea să găsească cu orice preţ aurul lui Zamolxes, o comoară râvnită de mulţi. „Implicarea în nişte tranzacţii cu artefacte antice, cu câţiva ani în urmă, Şi-a pus incontestabil amprenta asupra lui Hensi, făcându-l să caute răspunsuri în mitul zeului dac. Comoara, care pe lângă aur mai are și unele secrete, e râvnită și de alții, fiecare cu propria-i agendă, pe care nici blestemul ce o protejează de mii de ani nu-i descurajează în tentativa de a pune mâna pe ea“, se arată în sinopsisul filmului. Coloana sonoră va fi făcută de către băieţii de la trupa „Personal“. Costurile estimate se ridică la 30.000 de euro, dar echipa de producţie încă se află în căutare de sponsori.

Sursa partiala: http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/ PREMIERA_Din_culisele _realizarii_primului_film_3D_romanesc _0_418758190.html

Comoara de la Pietroasele

Tezaurul de la Pietroasele (cunoscut și ca Tezaurul de la Pietroasa) a fost descoperit în 1837 în localitatea Pietroasele, Buzău, fiind format pe atunci din 22 piese. O mare parte din piesele componente s-au pierdut. În prezent este expus la Muzeul Național de Istorie. Cunoscuta si sub numele popular de "Closca cu puii de aur", tezaur ce dateaza din secolul al IV-lea, aceasta comoara a fost descoperita de doi sateni, Stan Avram (socru) si Ion Lemnaru (ginere), in timp ce extrageau piatra de pe dealul Istrița (749 m), necesara pentru constructia Seminarului Teologic din Buzau.



Cum am spus , in momentul descoperirii tezaurul se compunea din 22 de piese, din care au ramas 12, iar din cele 27 kg (sau chiar 40 kg, dupa cum sustin alte pareri) cat ar fi cantarit initial, au mai ramas astazi doar 18,795 kg. Putem spune ca pana la descoperirea lui Tutankamon, in 1923, Closca cu puii de aur a fost principalul tezaur din aur al lumii. A participat la Expozitia Universala de la Paris din 1867, fiind prima iesire importanta in evidenta a arheologiei Romaniei. In 1895, Paul Telge restaureaza Closca la Berlin dupa schitele intocmite de Petrache Poenaru si declara: `Astfel restaurata, ar deveni ceea ce trebuie sa fie, adica monumentul cel mai stralucit si frumos al artei antice`.

Din cele 12 piese recuperate, doar cinci sunt lucrate numai din aur:

• un platou mare, de 7,6 kg, cu un diametru de 56 cm. A fost rupt în patru bucăți, la puțin timp după descoperire;

• o cană (oenochoe), cu înălțimea de 37 cm; a fost reconstituită, fiind deteriorată după descoperire.
• o pateră (platou mai mic) cu decor în relief și o statuetă în centru; are un diametru de 26 cm, iar statueta reprezintă un personaj feminin cu un pahar în mâini, așezat pe un tron împodobit cu un vrej de viță de vie.
• un colan cu o inscripție gravată cu caractere runice. A fost piesa cea mai studiată din întregul tezaur;
• un colan simplu;

iar șapte sunt împodobite și cu pietre prețioase:

• un colan cu balama;
• patru fibule, un fel de broșe folosite la prinderea veșmintelor. Se numără printre cele mai somptuoase exemplare ale antichității târzii;
• două vase poligonale, unul octogonal și altul dodecagonal. Se disting prin forma aparte a torților, compuse din două pantere, sprijinite cu labele din față pe o placă decorată și cu cele din spate și coada pe fundul vasului. Au fost, deasemenea, distruse și restaurate de mai multe ori.

Cele zece piese pierdute au fost probabil trei colane, dintre care unul cu inscripție, o cană asemănătoare cu cea păstrată (oenochoe), o pateră simplă, nedecorată, o fibulă mică, și două perechi de brățări încrustate cu pietre.
Datarea tezaurului și atribuirea sa au pornit atât de la aspectul pieselor, cât și de la inscripția de pe colan, prezența runelor sugerând un neam germanic. Prima ipoteză atribuie tezaurul vizigoților conduși de Athanaric, care s-au refugiat în Imperiul Roman odată cu apropierea hunilor, tezaurul fiind îngropat cel mai târziu în anul 381. A doua ipoteză îl atribuie ostrogoților, din prima jumătate a secolului al V-lea.

Tezaurul a avut o istorie foarte zbuciumată. A fost cumpărat de la țăranii care îl descoperiseră de un antreprenor pe nume Verussi. Acesta a zdrobit cu toporul piesele, pentru a le face mai compacte. A fost apoi recuperat parțial de banul Mihalache Ghica, vornic al Departamentului Trebilor Dinăuntru, frate al domnitorului Alexandru D. Ghica, care l-a și adus în atenția lumii științifice a vremii. Popularitatea internațională a dobândit-o în urma Marii Expoziții Universale de la Paris, din 1867, când a fost restaurat și expus sub supravegherea lui Alexandru Odobescu. Ulterior, Odobescu a publicat monumentala monografie arheologică Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900. La sfârșitul lunii noiembrie 1875 a fost furat din Muzeul de Antichități din București. A fost recuperat în 1876, însă colanul cu inscripția a fost deteriorat. În anul 1884 trece printr-un incendiu, pentru a fi salvat a fost aruncat pe fereastră.

În toamna aceluiași an a fost restaurat la Berlin de Paul Telge, un orfevrier german, și a căpătat aspectul pe care îl cunoaștem și astăzi. În 1917 a fost trimis în Rusia, împreună cu tot tezaurul național, și s-a întors de acolo în 1956. Din 1971 este expus la Muzeul Național de Istorie al României. Articol compilat din surse partiale: Wikiedia.org, http://www.citbuzau.ro/, Youtube.com, alte surse.

Un milion de bani de aur in "labirintul subteran" de sub Braila ?

Am gasit cateva informatii interesante despre comorile din zona Brailei, despre legendele unor tezaure ascunse in regiune, despre "labirintul subteran" format din hrubele de sub Braila si despre cautatorii sau presupusii descoperitori ale unora dintre acestor comori.

Intrările din hrube sunt „forţate“ de brăilenii în căutare de comori pierdute - Adevarul.ro 

Sper ca o sa vi se para interesante aceste informatii, chiar daca nu avem posibilitatea sa le verificam pentru dumneavoastra, informatii pe care vi le aducem in atentie, bazandu-ne pe profesionalismul jurnalistilor de la Adevarul.ro.

Ţăranii din zona Brăilei au aşteptat cu nerăbdare noaptea de 22 spre 23 aprilie când limbi de foc ieşite din pământ ar fi trebuit să le arăte unde se află ascunse aurul pierdut al turcilor. Legenda spune că doar în noaptea de Sfântul Gheorghe văpăile comorilor din vechime se arată. Anul acesta cu atât mai mult, pentru că noaptea a coincis cu Vinerea Mare.

Vreme de trei secole, Brăila a fost nu doar un avanpost, ci unul dintre cele mai bogate oraşe stăpânite de turci. Nenumărate sunt poveştile care spun că turcii, până să fie alungaţi, şi-au ascuns aurul în labirintul subteran din zona Brăilei, în speranţa că vor reveni să-l recupereze. Despre bogăţiile acelor vremuri povestesc cronicile încă de pe vremea lui Mihai Viteazul. „Pentru eliberarea Brăilei, oştile lui Mihai au trebuit să susţină şase bătălii. În aprilie 1595, oastea condusă de banul Mihalcea a obţinut capitularea garnizoanei turceşti, care suferise grele pierderi. Oştenii au găsit în cetate, scriu cronicile, «un milion de bani de aur şi multe provizii»", a explicat arhivistul Gheorghe Iavorschi. Mărturia unui sătean Legenda este amplificată şi de faptul că nimeni nu ştie ce se ascunde sau cât de vast este labirintul de sub oraş. Cu toate că oficial nu există nicio dovadă că într-adevăr ar exista comori ascunse, în multe din satele judeţului existenţa aurului turcesc este considerată o certitudine. Nimeni nu îndrăzneşte să nege că ar exista în anume locuri aur „ascuns de turci".

În fostele sate ale judeţului, credinţa că în noaptea Sfântului Gheorghe ies comorile la iveală, din pământ, este cu atât mai mare. La Tichileşti, de pildă, un sătean a solicitat autorităţilor în urmă cu câţiva ani un buldozer, ca să sape „la Cruce", acolo unde, spune el, ar fi văzut „flăcări albăstrui, de juma' de metru" ieşind din pământ. „Veneam de la schimbul II. La intrare în comună, era să cad de pe bicicletă: ieşeau limbi de foc din pământ. Şi era aproape de miezul nopţii, în noaptea Sfântului Gheorghe!", a povestit bătrânul. Omul a cerut Primăriei un buldozer, însă autorităţile nu l-au luat în serios, iar aurul a rămas negăsit. Brăilenii ştiu bine că, din când în când, comorile din vechime sunt descoperite întâmplător şi că doar o parte din aur ajunge la autorităţi.

Brăilenii cunosc, de asemenea, legenda potrivit căreia un mare industriaş şi filantrop ar fi găsit o comoară de pe vremea turcilor, de pe urma căreia s-ar fi îmbogăţit. „Aurul e acolo!"

Anul acesta, pentru că noaptea de Sfântul Gheorghe a picat în ajun de Paşte, localnicii erau siguri că Dumnezeu le va arăta calea către comoară. „Sigur că vom porni în căutarea limbilor de foc, sperăm să şi găsim comoara!", au strigat ieri câţiva tineri înainte de a se îndrepta către hrube. „Aurul e acolo! Trebuie cercetate bine", a explicat un altul îndepărtându-se.

Oricum, Centrul Vechi al Brailei păstrează încă porţiuni din vechile tuneluri folosite de turci secole la rând - locul tainic unde ar fi fost ( nr: sau este ) ascuns aurul Semilunii Oraş de legendă, Brăila poartă în pântece urmele celui mai mare sistem defensiv construit vreodată de-a lungul Dunării, de către turcii care au stăpânit-o aproape trei sute de ani: catacombele, numite aici hrube.

Secole la rând, bogăţiile raialei şi ale Ţării Româneşti luau drumul Stambulului prin portul „Ibrailei" şi nu puţini au fost cei care au râvnit la aurul păzit cu străşnicie de ieniceri.
Legendele ţesute aici de-a lungul timpului, i-au făcut pe mulţi să asedieze şi să prade oraşul apărat de turci. Chiar şi aşa, cetatea Brăilei - azi rasă de pe faţa pământului - a fost cucerită de numai şapte ori, după ce garnizoana depunea armele, pentru că rămânea fără provizii şi muniţie.

Porţiuni ale hrubelor - păienjeniş de tuneluri folosite de otomani - se mai găsesc şi astăzi, ascunse la mai bine de zece metri sub caldarâm, uneori pe două-trei nivele, în Centrul Vechi. Vechea pulberărie de pe strada Cetăţii, unde-şi ţineau mai apoi brăilenii budanele, tunelurile de pe Bulevard, Ştefan cel Mare şi Împăratul Traian - sunt numai câteva din tainicele locuri unde se află catacombele.

„Casa în care locuiesc are 200 de ani vechime. Când am făcut reparaţii, am găsit, la um moment dat, în perete, cărămizi cu ştampila meşterului de atunci, însemnele Brăilei Vechi. Sunt cărămizi de o duritate extraordinară. Până acum 10-15 ani, mai era în capătul străzii o porţiune de zid vechi, dar cărămizile au fost furate între timp. Sunt ferm convins că, în hrube, sunt multe vestigii de pe vremea turcilor",  (... ) a afirmat un brăilean de pe vechea stradă a Cetăţii.

La câteva zeci de metri depărtare, se află o alta casa, aşezată la intersecţia cu Bulevardul Sfânta Maria, azi Panait Istrati. Puţini sunt cei ce ştiu că, sub clădire, se află un păienjeniş de tuneluri. Casa exista prin 1839 - dovadă actele păstrate de familie - şi a fost dată drept dotă, la 1871, cu toate acareturile din preajmă.

În anii '50, autorităţile au decis închiderea hrubelor şi astuparea lor cu pământ, ca să nu se mai surpe clădirile noi. Porţiunile rămase sunt inaccesibile sau ţinute în secret. Se ştie că, în unele locuri, hrubele se întindeau pe câte două sau trei niveluri şi că unele duceau (...) dincolo de zidurile cetăţii.
Se spune chiar că exista o hrubă pe sub Dunăre, pe unde se ajungea la Ghecet, în Tulcea.

„Hruba de la Grădina Mare şi-a dovedit eficacitatea în anul 1595 când, învinsă de oştenii lui Mihai Viteazul, garnizoana turcească a reuşit să salveze mare parte din comorile Brăilei. Avem relatarea că turcii se retrăgeauşi că încearcă să plece cu aurul, în timp ce valahii stăteau la pândă.Probabil că aceste bogăţii, lingourile de aur şi galbenii, au fost ascunse în pâini şi încărcate în bărci, ajungând în Dobrogea" (...) a precizat directorul Muzeului Brăilei.

Un fost consilier la Arhivele Naţionale povesteşte că, atunci când au intrat în Cetatea Brăilei, valahii conduşi de banul Manta au găsit „un milion de bani de aur şi mare cantitate de provizii".

Salahorii au dărâmat cetatea

Garnizoana Brăilei a reuşit să ţină piept atacurilor unor oşti de zece ori mai numeroase. La 1828, însă, după căderea raialei, ruşii au decis dărâmarea cetăţii. Trei ani au muncit 3.000 de salahori până ce au făcut una cu pământul Cetatea Brăilei. La Arhive, există documente care dovedesc acest fapt. Despre vechea fortificaţie mai amintesc doar denumirile străzilor din Centrul Vechi: Cetăţii, Citadelei, Bastionului, Fortificaţiei.

„Vechea pulberărie a sărit în aer în anul 1810, pe când ruşii ocupaseră Brăila. A intrat un soldat cu pintenii în ea, a făcut scântei şi n-a mai rămas nimic acolo. Pulberăria nouă se afla pe strada Cetăţii, fiind folosită ulterior ca închisoare", a mai spus directorul Muzeului Brăilei.

Se ştie că hrubele erau folosite pentru transportul pulberei către bateriile celor nouă bastioane ce apărau cetatea.

Aproape că nu exista casă veche care să nu aibă câte o hrubă la subsol, sau legături cu vechea reţea construită de turci. În vechile hrube, temperatura şi umiditatea sunt constante, diferenţa de la iarnă la vară fiind de patru-cinci grade Celsius. Totodată, prin hrube se putea ajunge uşor în spatele oştilor invadatoare. Muzeografii brăileni au propus, ani la rând, ca măcar porţiuni din vechile hrube să fie restaurate şi amenajate, pentru a putea fi incluse într-un circuit turistic, dar un asemenea proiect, extrem de costisitor de altfel, a rămas fără finalitate.

Surse adevarul.ro : http://www.adevarul.ro/locale/braila/ EXCLUSIV-_Povestea_orasului_subteran_-_Catacombele_Brailei_0_395360537.html si http://www.adevarul.ro/societate/ Cautatori_de_comori_in_noaptea_ de_Sfantul_Gheorghe_0_467353856.html