Comoara bunicii

O colecție de bijuterii uimitoare, care rămăsese uitată timp de 70 de ani într-o cutie îmbrăcată în piele de crocodil, a adus zeci de mii de lire sterline descoperitorului.

Cutia a rămas nedeschisă timp de șapte decenii, într-o casă din nordul îndepărtat al Scoției, pentru că proprietarul nu avea cheia și a presupus că de fapt cutia conținea doar documente de familie vechi, lipsite de valoare, ca și celelate zeci de cutii din casă.

Dar la un moment proprietarul a decis să arunce mai multe cutii si obiecte vechi, printre care si cutia în cauză, nu înainte însă de a o deschide forțat. A rămas surprins când a descoperit în interiorul acesteia cercei cu diamante, inele și coliere, smaralde și alte bijuterii, o adevărată comoară ce aparținuse cândva bunicii sale.

Cele 22 de piese prețioase au fost vândute la o licitație cu peste 60.000 de lire sterline.

Printre bijuterii erau de cercei cu diamant de aproximativ șapte carate, estimați la 20.000 de lire, precum si un colier indian din secolul al XIX-lea, dar un pandantiv Vishnu (Vishnupada), estimat la 3000 lire sterline.

A fost găsit și un medalion broșa francez reprezentând pe Flora, zeița florilor, estimat la 1000 de lire sterline, precum si multe bijuterii cu perle naturale, coliere cu diamante și broșe .

Descoperitorul a declarat: "Sunt toate elementele unui basm - un cufăr închis, o cheie care lipsește și o comoara ascunsă. Erau o multime de cutii cu documente si am crezut că și aceasta este una similară. Dar când am văzut bijuteriile, a fost un adevărat moment de basm pentru mine."

Bunica descoperitorului a fost austriacă, ceea ce explică prezența unor piese continentale din colecție, iar bunicul său a fost un ofițer scoțian în Highland Light Infantry. Cei doi s-au întâlnit în Elveția, s-au căsătorit și mai târziu au călătorit în diverse țări, stabilindu-se în final în țara natală a bunicului descoperitorului.

"Limba noastră-i o comoară"

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

(Fragment din poezia "Limba noastră" de Alexei Mateevici, unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți la Chișinău, în Basarabia, actualmente Republica Moldova).

Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a decis joi ca limba română să devină limba oficială.

Potrivit deciziei CC a Republicii Moldova, limba romana este limba de stat a R.Moldova, deoarece acesta este termenul precizat in Declaratia de Independenta a tarii. Decizia a fost anuntata in jurul orei 16.00 de catre presedintele CC, Alexandru Tanase. Decizia va intra in vigoare dupa publicarea in Monitorul Oficial.

Joi, 5 decembrie, Curtea Constitutionala a examinat doua sesizari privind interpretarea art. 13 din Constitutie privind limba oficiala a republicii, care au fost conexate intr-un singur dosar la initiativa Curtii.

Una dintre sesizari a fost inaintata de deputata partidului Liberal Ana Gutu, care a apelat la Inalta Curte pentru interpretarea articolului 13 din Legea Suprema, solicitand verificarea posibilitatii de echivalare a sintagmei "limba moldoveneasca, functionand pe baza grafiei latine" cu expresia "limba romana".

Gutu a cerut sa se constate caracterul stiintific nul al articolului. Sesizarea a fost depusa la CC pe 26 martie si a fost judecata astazi.

"Decizia este definitiva, nu poate fi supusa niciunei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in Monitorul Oficial", a subliniat Alexandru Tanase, presedintele Curtii Constitutionale a Republicii Moldova.

Filmul documentar "Tracii, Istorie ascunsa" este acum online

Daniel Roxin a lansat pe Youtube filmul său documentar "Tracii, istorie ascunsă".

Pe siteul său, realizatorul a declarat: "Istoria antică a Europei ar trebui rescrisă! Înainte ca Roma să ia ființă, înainte ca Grecia să înflorească, neamurile traco-geto-dacice au stăpânit teritorii vaste din continentul european și și-au lăsat amprenta asupra întregii sale istorii. În călătoria pe care v-o propunem către trecutul îndepărtat al Europei vi se va prezenta o nouă perspectivă asupra istoriei antice. Multe dintre lucrurile pe care le credeați deja bine stabilite vor fi zdruncinate. Fapte și evenimente puțin cunoscute vor veni să redefinească istoria... Probele materiale și izvoarele istorice dovedesc că tracii aveau o cultură avansată și că erau creatori rafinați de artă, că lumea greacă a fost puternic influențată de cea tracă, grecii preluând de la traci tradiții și zeități. În același timp, incursiunea în spațiul antic traco-geto-dacic vă va aduce în prim plan uimitoare comori antice din aur și argint și personalitățile remarcabile ale unor eroi care au rămas adânc întipăriți în memoria umanității. Nu în ultimul rând, veți descoperi că traco-geto-dacii au ajuns la conducerea Imperiul Roman, un lucru menționat clar și dincolo de orice discuție de chiar izvoarele antice latine. Desigur, odată cu vizionarea acestui film, întrebările de genul: "De ce nu găsim aceste informații în cărțile noastre de istorie?" sau "Cine vrea să ne fure istoria?" vor deveni mai acute și vor pretinde cu mult mai multă forță un răspuns de la autoritățile politice și științifice românești. Ideea este că redescoperirea adevăratei noastre istorii e un proces accelerat pe care nu îl mai poate opri nimic. Indiferent de forțele care se opun, adevărul despre fabuloasa noastră istorie iese cu iuțeală la lumină. Iar acest lucru are darul de a ne face mai uniți și mai puternici... Așadar, Omule Bun, te invit să urmărești acest film făcut cu credința că neamul nostru se poate trezi din somnul cel de moarte. Bucură-te de el, meditează asupra acestor informații și fă-l cunoscut tuturor celor din jurul tău!"

Filmul documentar "Tracii, Istorie ascunsa", oferit prin Youtube de către Daniel Roxin, poate fi vizionat în format HD, daca veti comuta din setarile videoclipului pe 1080p:

Un dac a coborât de pe Columnă

Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de Badea Cârțan a fost un țăran român născut pe 24 ianuarie 1849 și care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României.

Citind şi recitind de atâtea ori este povestea relatată de Titus Liviu despre întemeierea Romei, Badea Cârţan își spune că „e musai să mergă la Roma”.

Îşi pregăteşte straiţa şi pleacă din Cârţişoara la 3 ian. 1896 , a trecut prin Timişoara, Budapesta, Tirol (Austria), Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna şi dupa 45 de zile de drumeţie a ajuns la marginea oraşului etern l-a salutat cu: „Bine te-am gasit, maică Romă”.

A pătruns în Roma prin Via Compana a trecut pe lângă Terme, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu şi Palatinul, Forul Roman şi…deodată - Columna.„- No că asta este! ”.

Aici, obosit şi cu ochi înlăcrimaţi, ciobanul din Cârţişoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el. Şi-abia apoi şi-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma.Din desaga lui din lână vârstată, mirosind a mămăligă şi caş, a scos un săculeţ cu pământ luat din grădina casei din Cârţişoara şi l-a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframă legată cu nod a scos şi un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat în ţărână. Şi fiindcă venise noaptea şi datoria era împlinită, s-a întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, că intrase şi el în mulţimea de pe Columnă, printre dealurile săpate în piatră, pe sub pădurile dese, păşind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munţii lui de acasă. Sus, pe cer, Cloşca cu pui şi Ursa Mare dovedeau că ajunsese în Cărţişoara, pe malul Balei, împreună cu tot neamul său. Când s-a trezit a doua zi, dimineaţa, în jurul lui erau strânşi o mulţime de gură-cască: poliţişti, pompieri, măturători, precupeţe… Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”.


I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie, iar Duiliu Zamfirescu, secretarul reprezentantei noastre la Roma i-a făcut cunoscut oraşul şi l-a introdus la mari personalităţi ale vremii.

S-a mai abătut apoi încă de două ori la Roma, tot pe jos, ultima oară făcându-şi intrarea triumfală în mijlocul Congresului orientaliştilor, care întrunea 700 de învăţaţi din 40 de ţări. I-a fost încredinţată misiunea de a depune o coroană de bronz la Columna lui Traian, din partea Congresului, moment consemnat de toate ziarele Europei. Cu vorba scurtă, ruptă din cremenea Făgăraşilor, Gheorghe Cârţan a spus atunci doar atât: „Roma e mama noastră!”.

După prima călătorie la Roma, Badea Cârtan a fost imediat primit în lumea intelectuală a Capitalei. În cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende şi se vorbea despre el ca despre cel mai exotic personaj al vremii. Dintr-o dată, ochii mai-marilor s-au aţintit asupra lui. Era in centrul atentiei, era la moda, era „şic” să-l prezinţi invitaţilor. Iată cum suna o invitaţie la un astfel de banchet: „Cred că am plăcerea să cunoaşteţi pe păstorul român Cârţanu, care, plin de sentimente românesti, s-a dus pe jos la Roma, să sărute Columna lui Traian. Sunteti rugată să luaţi parte la ospăţul ce dau astăzi, marţi, 2 aprilie, 7 seara, 1896, în cinstea călătorului reîntors din Roma. N. Th. Mandrea, str. Diaconeselor, 2″.

Haiducul cu cărţi în desagă a fost hăituit de către duşmanii neamului mai crîncen decît cei mai mari răufăcători ai vremii. „Aici, pe vârfurile munţilor, nu trebuie să fie graniţă căci şi dincolo de ei au locuit moşii şi strămoşii noştri, dacii şi romanii”, „Cine a mai văzut graniţă prin mijlocul ţării?” spunea Badea Cârţan.

În 1903,Badea Cârţan e arestat de autorităţile vremii, iar marele lui depozit de carte, cu sedii în mai multe locuri, confiscat. Inventarul era uluitor: 76.621 de volume s-au aflat numai în podul casei lui din Cârtişoara. Badea Gheorghe Cârţan a fost invitat şi în Parlamentul Ţării, de mai multe ori, şi acolo, în preajma anului 1907 fiind, i-ar fi întrebat pe înalţii preoţi şi parlamentari de ce are nevoie un ţăran ca să facă un gard. I s-a răspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârţan i-a oprit pe toţi cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-şi pune gardul”.

Era un înţelept fără astâmpăr, voia să ştie, să cunoască. Îl interesa mai ales începutul neamului şi al tuturor lucrurilor, obârşia lor, rădăcina istorică dătătoare de nobleţe şi demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul său, îi scria la 24 martie 1896: „Onor Domnule Preşedinte, astăzi am fost unde este Dunărea aproape de obârşie.Am ţinut mult să văz Mama noastră Roma. Am văzut-o. Apoi am dorit să văz Mama Regelui (Carol I, n.n.). N-am ajuns încă acolo. Fiţi sănătoşi – George Cârţan”.

În primăvară anului 1911, Gheorghe Cârţan este surprins de o avalanşă pe crestele munţilor, cu desagii încărcaţi de cărţi în spinare. Vreo două zile s-a chinuit până a putut să iasă de-acolo. A rămas bolnav şi slăbit mult după acea întâmplare. N-a mai avut putere să ajungă acasa şi a fost adăpostit de familia Lahovary, la Sinaia.

Simţindu-şi sfârşitul, le-a cerut celor care-l îngrijeau să-l îngroape acolo, în pământul liber al ţării, unde să poata aştepta împlinirea visului de-o viaţă – întregirea neamului românesc. În august 1911 a murit, fiind înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: ,,Aici doarme Badea Cârţan, visînd la întregirea neamului său”.

„ Mama trăieşte, tata e mort de trei ani, însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am păzit pe Bărăgan câte 3-4 sate de oi. În ’77 mă uitam cum se bat românii pe malurile Dunării. Acolo, pe câmpurile Bărăganului, am citit „Istoria românilor” şi alte cărţi. În ’78, am venit acasa, am tras sorţ şi am jurat. Am cătanit în Bosnia. În ’81, m-am liberat. Era tocmai conferinţă la Sibiu, că se luase iară pricină între români şi unguri. Până în ’93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus în ţară. Vine ’94, şi cu el, Memorandul. Eu urmăream din doască în doască daravelile şi eram necăjit că, ziceau ei întruna, suntem neam rău de oameni noi, românii. Ceteam eu, nu-i vorbă, multe bune şi frumoase, da nu le prea credeam. Îs eu aşa, un fel de Toma.
De-aceea mi-am zis: „Tu trebuie să te duci la Roma, să vezi: ai tu tată, ai tu mamă?”. Si-apoi am văzut, dragii mei… De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oară, eu am dus coroana de bronz până la Columnă şi mergeam în fruntea tuturor, aşa îmbrăcat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumpărat un costum, da le-am spus să nu cheltuiască, că şi-aşa nu umblu cu sărăcii de acelea nemtăşti. La Bucureşti am fost de peste o sută şaptezeci de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că dacă nu ştie de Moşu-său şi de Tată-său, zici de el că-i orfan.”

(Fragment din interviul pe care Badea Cârţan l-a dat cu câţiva ani înainte de moarte, revistei „Poporul român”).

Constructori care descoperă comori

În vârstă de 38 de ani, muncitorul în construcții Richard Mason din Rothbury (Northumberland) a găsit un vas murdar atunci când renova o casă din Lindisfarne. A depozitat apoi vasul în subsolul casei tatălui său,  timp de opt ani, fără să stie ca descoperise o comoară.

După toți acestia ani, Richard a decis să curețe ulciorul de pământul din interior, când a avut surpriza să constate că era plin pe lateral de monede din aur și argint. Monedele provin din întreaga Europa, iar una dintre ele s-a dovedit a fi un scudo de aur, o monedă italiană din anii 1500. Moneda Scudo este din Ancona ( Italia centrală ) și este ștanțată de Papa Clement al VII, cel care a refuzat să accepte divorțul dintre Henric al VIII și Catherine de Aragon, în anul 1520. Este prima monedă de acest tip descoperită până acum si se pare că datorită rarității, are o valoare foarte mare.

Constructorul a spus: " Săpam in jurul unei conducte și am auzit un sunet diferit. M-am gândit că este ciudat, așa că am săpat în acea zonă și a ieșit la iveală marginea unui ulcior. Am scos vasul afară, dar era plin de noroi. Am aruncat o privire rapidă în interior și părea gol. L-am aruncat în spatele dubei. De curând, m-am gândit că ar trebuie să curăț bine vasul pe interior. Nu-mi venea sa cred când am descoperit câte monede de aur și argint erau ascunse prin pământul de pe peretii interiori ai vasului. Să descoperi ceva atât de rar nu se întâmplă în fiecare zi. Tatăl meu, care are 70 de ani și încă mai lucrează cu mine șase zile pe săptămână în construcții, a muncit pe șantiere de o viață și nu am găsit nimic de valoare. Suntem onorați ca numele nostru de familie să fie atribuit unei astfel de descoperiri. Lindisfarne, sau Sfânta Insula cum o numesc eu, a fost un port maritim foarte prosper în secolul al 16-lea. Este posibil ca monedele din toată Europa, pe care le-am descoperit, să fi ajuns astfel în ulcior".

Colectia de monede, care sunt datate ca aparținând secolul al 16-lea, este acum în custodia British Museum.

Una dintre monede a fost identificată ca fiind un taler de argint, o monedă din anii 1500, de pe teritoriul Germaniei actuale. Talerul a fost în cele din urmă adoptat de către coloniile americane timpurii și a devenit mai târziu cunoscut sub numele de dolar.

În 1963, un alt muncitor constructor, pe numele său Alan Short din Seahouses, a găsit 50 de monede elisabetane din argint, în aproximativ același loc de pe Insula Sfântă.

Cele 50 de monede sunt acum adăpostite la Muzeul Hancock, în Newcastle. Deși a fost o descoperire interesanta la momentul respectiv, a fost chiar mai interesant atunci când Richard Mason s-a întâlnit cu Alan Short, din pură coincidență, 40 ani mai târziu:

"Eram amandoi la muncă, în acel loc. Ne-am așezat si servim sandwich-uri noastre și am început să vorbim despre tot felul de lucruri pe care le am găsit în timp ce lucram in construcții. I-am spus că am găsit un vas cu monede, pe un șantier de pe Insula Sfântă, vas í monede care acum au ajuns într-un muzeu. El mi-a spus că a descoperit un ulcior similar în aproape același loc, cu 40 ani mai devreme. Este de necrezut cât de mică este lumea", a concluzionat contructorul, care va primi câteva zeci de mii de lire pentru monedele descoperite, cu exceptia monedei italiene cu Papa, a carei valoare nu a fost estimată, dar pentru care e posibil să primească o recompensă care să depășească 100.000 de lire sterline.

Misteriosul artefact ou-chip

Povestea descoperirii arheologice

Lângă lacul Winnipesaukee din SUA a fost găsit în anul 1872 un misterios artefact, în timp ce câțiva muncitori săpau o groapă.

Artefactul este de fapt o piatră cioplită cu dimensiuni de aproximativ 10 cm lungime pe 6,4 cm, în forma de ou, pe care există o varietate de simboluri și un chip. Vechimea artefactului, scopul și originea sunt necunoscute.

Seneca Ladd, un om de afaceri din Meredith care a angajat muncitorii, a pierit în anul 1892, iar artefactul a ajuns la una dintre fiicele sale, care l-a donat în anul 1927 Asociației de Istorie din New Hampshire. În acest moment misteriosul chip oval se află expus la Muzeul de Istorie New Hampshire.

Simbolistica chipului-ou

Sculptura poate fi asemănată cu un cap uman, având ca ureche un spic. Pe artefcat sunt prezente și alte câteva figuri si simboluri, unele surprinzator de moderne. Pe cealaltă parte reprezentările sunt și mai abstracte, conținând săgeți inversate, o planetă sau un satelit natural ( probabil Luna ), puncte și o spirală, asemănată de unii cu o galaxie. Un naturalist american spunea în anul 1872 că artefactul ar simboliza "un tratat" între două triburi.

Studiile stințifice

Există o gaură perfect conică prin artefact, având un diametru mai mare la bază. O analiză științifică a fost efectuată în anul 1994. Într-un articol din 2006 publicat de către Associated Press, arheologul Richard Boisvert a sugerat că găura ar fi fost realizată ulterior, după descoperire, cu instrumente electrice din secolul XX, în gaură existând zgârieturi care sugerează că artefactul a fost plasat pe un ax metalic și îndepărtat de mai multe ori. Analiza a concluzionat că piatra este un tip de cuarțit, derivat din gresie sau mylonit.

Chipul-ou a stârnit imaginația ufologilor

Însă enigmaticul ou-chip sculptat atât de modern in piatră a trezit imaginația pasionatilor de mistere, care au dezvoltat un adevărat interes pentru acest artefact, pretinzând ca simbolurile ar reprezenta o galaxie spiralată, o planetă extraterestră și un vehicul spațial prăbușit si că poate ne spune povestea unei ființe rătăcite pe planeta noastră, "naufragiul" fiiind gravat în piatră de către respectivul vizitator, care ar fi supraviețuit împreună cu triburile din zonă sau sau ar fi studiat o perioadă aceste civilizatii terestre. Au fost publicate chiar câteva cărți despre aceste teorii asupra artefactul, care au fost tratate bineînțeles ca pur science-fiction.

Concluzii

Cert este că nimeni nu știe cărei civilizații pământești să îi acorde meritul acestui artefact sculptat asemeni unei lucrări de artă moderne, dar care provine dintr-un trecut îndepărat. Există și opinii precum că oul ar fi opera unui sculptor talentat de la sfârșitul secolului XIX și totul este un fals, mai ales că piatra este aproape imposibil de datat, iar prelucrarea este prea simetrică și bine realizată pentru niște creatori de acum mii de ani.

Parale din 1772 şi un pinten de haiduc

În evidenţele Inspectoratului Judeţean de Poliţie din Suceava sunt inregistrate 25 de persoane care deţin detectoare de metale.

Marius Hatnean are 21 de ani şi este din Pătrăuţi. Tânărul este student la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi îşi petrece timpul liber căutând obiecte din metal. În urmă cu câteva luni, şi-a cumpărat un detector de metale de pe un site bulgăresc. Cu tot cu acte, noua achiziţie l-a costat 250 de euro. Marius Hatnean a declarat pentru Ziarul Evenimentul că petrece destul de mult timp căutând metale. Nu merge singur pe teren, ci împreună cu fratele său Cristian.

„Este un hobby exact ca şi pescuitul. Dacă te prinde microbul nu mai scapi”, a spus suceveanul, care până acum a prospectat terenurile bunicii sale de la Calafindeşti, apoi pe cele ale prietenilor.

„Am găsit multe obiecte până acum: monede, cuţite şi inele. Am găsit şi un pinten care a aparţinut unui haiduc. Apoi am două parale din 1772, un vârf de lance din perioada medievală”, spune Marius. Până acum, cei doi fraţi din Pătrăuţi nu au descoperit niciun obiect de patrimoniu, dar își doresc să găsească un meteorit. Până să-şi îndeplinească visul, Marius are mare grijă de obiectele pe care le găseşte. Le spală doar cu apă şi apoi încearcă să le găsească povestea.

Căutătorii de comori sunt în atenţia poliţiştilor şi nu numai. Viorel Blănaru, consilier la Direcţia pentru Cultură, a declarat că legislaţia în domeniu este extrem de stufoasă, dar incompletă. Cei care dețin detectoare de metale au voie să caute doar pe terenurile proprietate privată. Dacă descoperă vreun obiect de patrimoniu, trebuie să-l declare.

„Câtă vreme lucrează pe terenul proprietate personală, totul este legal. Obiectelor de patrimoniu sunt predate primăriilor şi apoi Direcţiei de Cultură”, a spus Blănaru.

Mai mult decât atât, agentul principal Cristinel Păduraru, de la IJP Suceava, a declarat că toţi care-şi cumpără detectoare de metale au obligaţia de a se autoriza.

„Sunt 25 de autorizaţii emise în acest sens. Avem 23 de persoane fizice cu detectoare şi alte două persoane juridice. Legea interzice căutările în siturile arheologice, însă în zona Cetăţii Şcheia sunt zeci de gropi de mici dimensiuni, făcute de cei care caută comori și care găsesc obiecte cel le vând colecţionarilor, in loc să să le predea autorităților” , a declarat Cristinel Păduraru.

Pe urmele comorii lui Brâncoveanu - Este comoara sub mânăstirea „Sfinţii Voievozi“ din Mehedinţi ?

Cercetătorii de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca au început săpăturile la temelia Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“ din Mehedinţi, în căutarea unui tezaur. Localnicii au chemat autorităţile, de teamă că cineva vrea să fure o comoară legendară, anunță Adevărul.ro.

Un adevărat scandal s-a iscat în localitatea Baia de Aramă, din judeţul Mehedinţi, pentru o presupusă comoară a lui Constantin Brâncoveanu, care ar fi ascunsă sub mănăstirea „Sfinţii Voievozi“, construită de domnitor în anul 1700. După ce ani întregi căutătorii de comori au săpat ilegal în zona mănăstirii, luni, o echipă de cercetare de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei din Cluj a început să sape chiar lângă zidul bisericii, în căutarea aceleiaşi comori. Localnicii, dar şi preoţii, au chemat autorităţile, susţinând că, de fapt, arheologii sunt mână în mână cu căutătorii de comori. Legendele din jurul Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“ au atras mereu căutătorii de aur. Totul a culminat cu un episod de acum câţiva ani, când, spun oamenii din zonă, chiar cu complicitatea unui preot s-a săpat în biserica mănăstirii, într-o noapte. Acum, cercetătorii de la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca au obţinut o autorizaţie de la Ministerul Culturii să sape la doi paşi de zidurile bisericii, monument de patrimoniu, pentru un „diagnostic arheologic“.

„Se spune că prin 1697-1698 ar fi trecut pe aici Constantin Brâncoveanu şi a luat legătura cu starostele minerilor de aici, Milcov Băieşu, să construiască o biserică. Şi Brâncoveanu, fiind considerat domnitorul aurului, ar fi ascuns de turci aurul în nişte galerii vechi, peste care au construit apoi biserica. Şi în 1975 au venit nişte căutători de comori şi au stat vreo două săptămâni, au închis tot cu gard. Venea zilnic un elicopter care aducea oameni, materiale şi cică ar fi investigat numai aici, la intrarea în biserică“, spune Vasile Iovan din Baia de Aramă. Document semnat de domnitor Dincolo de legendele locului, arheologul Gheorghe Petrov, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, cel care conduce şantierul arheologic de la Baia de Aramă, susţine că există un document semnat de domnitorul Constantin Brâncoveanu şi contrasemnat de stareţul mănăstirii din epocă, arhimandritul Vasile, în care este precizat exact locul unde este ascunsă comoara. „Există un document pe care îl are un fost slujitor al acestui sfânt lăcaş, un document pe care tocmai el l-a extras, ilegal, săpând o firidă în zidul altarului.

Este vorba de un document din timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Eu deţin o copie, dar pe baza consultării copiei şi consultării unor specialişti în calografie româno-chirilică, documentul pare autentic. Este semnat de către Constantin Brâncoveanu, acolo sunt pomeniţi ctitorii bisericii, se face referire la vistieria ţării care ar fi fost ascunsă într-o fostă exploatare minieră, pentru că ne aflăm într-o zonă unde au fost galerii ale fostei exploatări de aramă din localitatea Baia de Aramă“, declară arheologul Gheorghe Petrov. Acest document ar mai conţine o descriere a mânăstirii. Povestea aurului ascuns Arheologul Marian Iulian Neagoe, de la Muzeul Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin, spune că domnitorul Constantin Brâncoveanu a ascuns aici vistieria Ţării Româneşti, în galeriile unei foste exploatări miniere din Evul Mediu. Ar fi îngropate aici arme, ducaţi de aur, argintărie, documente şi sigilii. „Oficial, domnitorul Constantin Brâncoveanu era numit de către otomani «prinţul aurului». Aceştia îl bănuiau că avea o avere impresionantă.

La vremea respectivă, chiar s-au trimis iscoade, spioni în Ţara Românească pentru a afla informaţii despre această avere impresionantă pe care o deţinea Brâncoveanu“, spune arheologul severinean. Acesta adaugă că, potrivit unui document, ar fi vorba de cinci categorii de bunuri: monede de aur îngropate în diferite locuri, de asemenea zece lăzi de aramă cu ducaţi de aur (monede medievale de origine veneţiană), trei butoiaşe care conţin podoabe bisericeşti, dar şi un butoiaş care ar deţine documente de arhivă şi sigilii. „Apoi, mai sunt două locuri menţionate, unde s-ar găsi argintărie şi într-unul arme“, precizează Marian Neagoe. Reprezentanţii Episcopiei Severinului şi Strehaiei suspectează că cercetătorii clujeni au făcut mai mult decât să pună un „diagnostic arheologic“, aşa cum este precizat în autorizaţia emisă de Ministerul Culturii, şi că au folosit pentru săpături persoane suspectate că în trecut ar mai fi căutat ilegal presupusele comori de sub mănăstire.


„Am constatat că efectuarea acestor lucrări a fost subcontractată de o altă firmă, de aici din localitate, asupra căreia planează suspiciunea că a mai făcut de-a lungul timpului anumite cercetări pe cont propriu“, a declarat consilierul economic al Episcopiei Severinului şi Strehaiei, preotul Mihai Zorilă, care a şi sesizat Poliţia şi a cerut verificări. „Au săpat cu oameni care au venit întotdeauna aici după comoară şi avem argumente în sensul ăsta. Avem probe că aceşti oameni au săpat gropi în mai multe rânduri pentru a găsi comoara”, a spus şi protopopul Vasile Ganţu, de la Protoieria Baia de Aramă. În cursul zilei de marţi, la faţa locului au făcut cercetări Inspectoratul Teritorial de Muncă Mehedinţi, Inspectoratul Judeţean de Poliţie, Inspecţia în Construcţii, care au constatat că arheologii lucrau în baza unui document legal. Totuşi, şeful de şantier, Gheorghe Petrov, a hotărât să oprească lucrările şi să solicite din nou Ministerului Culturii o nouă autorizaţie „mult mai elaborată, mult mai vastă, pentru a lămuri chestiunea comorii“. Istoria Mănăstirii „Sfinţii Voievozi“ Mănăstirea şi-a început activitatea încă din anul 1703, fiind ctitorită de domnitorul Constantin Brâncoveanu, alături de Banul Cornea Brăiloiu şi Milco Băieşul. Biserica cu hramul ,,Sfinţii Voievozi“ a vechii mănăstirii din Baia de Aramă, care este funcţională şi astăzi, este, din punct de vedere arhitectural, specifică stilului brâncovenesc, fiind împrejmuită cu zid, aşa cum se cuvine unui aşezământ monahal. Surse: Adevărul.ro, ProTv.

A fost descoperită o pictură fresco murală a mayașilor, veche de peste 1100 de ani

Prima pictură murală de tip frescă cunoscută până în prezent din epoca Maya, datând din secolul al VIII-lea, a fost descoperită în nordul Guatemalei, în apropiere de frontiera cu Mexicul.

Pictorul mayaş a diluat pigmenţii în apă pentru a efectua conturul, folosind exact tehnică de pictat pe care a utilizat-o Michelangelo, mai târziu cu 500 de ani, la pictarea Capelei Sixtină.

"Este prima pictură murală maya realizată cu tehnica a fresco, deci care constă în încorporarea culorii pe o tencuială proaspătă. Poate fi comparată cu frescele italiene din timpul Renaşterii. Nu este o pictură murale mayaşă cum sunt cele descoperite până acum", a declarat Cristina Vidal (Spania), directorul ştiinţific al sitului arheologic La Blanca unde a fost descoperită fresca.

Fresca murală a fost descoperită într-un palat Maya din perioada clasică târzie (600-900 d.Hr.), iar tema picturii este "aducerea de ofrande unui personaj", a adăugat cercetătoarea.

Monede de aur în valoare de 2,5 milioane dolari, într-un seif aruncat la fier vechi

Pe scurt: Seiful a aparținut unui colecționar monede care plecase de curând în lumea celor drepți. Familia acestuia a aruncat la fier vechi seiful. Este o practică în America și in Europa de Vest ca urmașii să se descotorosească rapid de lucrurile bătrânilor. Cel care a preluat seiful pentru a-l arunca la fier vechi a avut inspirația să îl transporte la un lăcătuș pentru a-l deschide. După 20 de ore de lucru, au descoperit în seif o adevărată comoară de monede din aur de 22 karate, estimată la 2,5 milioane dolari. Totuși, monedele au fost predate Poliției și apoi returnate familiei cu acordul descoperitorului, care a fost peste măsură de onest.

Monedă Krugerrand din aur de 22 karate

Pe larg: Un seif deteriorat a fost aruncat la fier vechi în Houston, Texas, după ce proprietarul a plecat în lumea celor drepți.

Rudele proprietarului (un colecționar de monede al cărui nume nu a fost precizat ) au predat seiful la fier vechi, cu rugămintea să le fie returnate eventuale obiecte, dacă va avea cineva răbdarea și priceperea să deschidă seiful pentru a vedea ce adăpostește în interior.

Rivera ( cel care a preluat seiful ) a fost curios să afle ce conține și l-a transportat la magazinul Robbie's Key & Lock Shop.

Seiful a fost în cele din urmă deschis de către lăcătușul David Molick, proprietarul magazinului.

"A fost foarte dificil. Era foarte deteriorat mecanismul de închidere. Se pare că s-a încercat anterior de către o pesoană forțarea ușii, deoarece era lovită puternic", a declarat lăcătușul.

Molick estimează că a petrecut mai mult de 20 de ore în încercarea de a-l deschide, pe parcursul unei săptămâni. În cele din urmă, a efectuat 10 găuri prin pereții de oțel groși de 15 cm și a reușit deschiderea seifului.

"Prima dată ne-a atras atenția un fișic de 50 monede Krugerrand ( monedă specială de aur sud-africană, de 22 karate, care a fost emisă inițial în anul 1967 ), precum și un dolar necirculat de argint. Monedele din fișic păreau de aur. Erau și multe alte cutii", a spus lăcătușul.

Împreună cu Rivera, au verificat apoi cutiile și au observat că tot monede de aur conțineau. 

"Prima dată am crezut că erau imitații pentru colecționari, nu putea fi aur adevărat în atât de mare cantitate", a spus Rivera.

Au contactat poliția și au anunțat descoperirea.

Săptâmâna trecută, ofițerii de poliție au luat custodie temporară monedele.

Mike DeGuerin, avocatul moștenitorilor colecționarului, a declarat că monedele au fost returnate ulterior familiei. El a spus că numismatul le colecționase de zeci de ani si era munca si efortul lui financiar, chiar dacă familia renunțase la proprietate prin predarea seifului la fier vechi.

"Trebuie să amintim că au avut o înțelegere verbală și anume ca Rivera să predea eventuale obiecte găsite în seif, dacă va dori să îl deschidă înainte să îl arunce. Cred că părțile implicate s-au ințeles cumva, fiindcă monedele au fost returnate familiei cu acordul descoperitorului", a spus DeGuerin.

Valoarea aurului descoperit în seif a fost estimată la 2,5 milioane dolari.

Oare a primit vreo recompensă Rivera, cel care a avut totusi inspirația să nu arunce seiful la fier vechi și să plătească un lăcătuș să îl deschidă, si mai presus de toate, care a avut onestitatea să predea poliției și ulterior familiei aurul găsit, un gest de care probabil puțin oameni ar fi capabili ?

145 de monede dacice de tip Koson au fost repatriate

145 monede dacice de aur de tipul Koson, recuperate de curând din Marea Britanie, vor fi expuse luna aceasta la Muzeul Național de Istorie a României, anunță Secția Educație, Relații Publice, Marketing și Organizare Expoziții a muzeului citată de Realitatea Tv.

Monedele sunt stateri emiși de regele Koson (cca 44-29 a.C.), unul dintre urmașii lui Burebista, care a controlat o parte a Daciei, inclusiv zona capitalei — Sarmizegetusa Regia. Dintre acestea, 81 de piese aparțin variantei cu monogramă pe revers, iar celelalte 64 monede fac parte din varianta fără monogramă. Ele au fost bătute din aur rafinat și aluvionar (provenit din Dacia), în atelierul monetar de la Sarmizegetusa Regia, în jurul anilor 44-29 a. C.

Conform datelor existente în acest moment, toate aceste monede extrem de rare ar fi fost obținute de către persoane implicate în activități de detecții și săpături în zona Sarmizegetusei Regia ( fiind sit arheologic, este ilegală căutarea în aceasta locație ), iar ulterior ar fi fost scoase pe ascuns din România și puse în vânzare pe piața internațională numismatică din Europa și SUA.

Readucerea în țară a 145 monede de aur dacice de tip Koson reprezintă încununarea a trei ani de muncă la care au participat magistrați de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ofițeri de poliție, funcționari din Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și experți de la MNIR, precum și omologi ai lor din Marea Britanie.

Până în prezent s-au desfășurat 11 operațiuni de recuperare și repatriere a pieselor mijloace materiale de probă, aparținând tezaurelor dacice sustrase: brățări de aur, piese numismatice și arheologice, din aur și argint, provenite din zona Sarmizegetusa Regia, exportate ilegal (respectiv patru în 2007, una în 2008, una în 2009, una în 2011, două în 2012 și două în 2013).

Acțiunile de recuperare au avut drept obiect piese de patrimoniu repatriate prin aplicarea Convenției UNIDROIT sau a Convenției europene de asistență judiciară reciprocă, din Franța, Elveția, Germania, Spania, Irlanda, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie.

Ca urmare a acestor acțiuni au fost readuse în țară, urmând a se pronunța în continuare asupra lor instanțele de judecată: 13 brățări dacice regale de aur, cântărind 12,633 kg, două umbones de scuturi de paradă regale dacice din fier, decorate cu reprezentări de animale reale și fantastice, 289 monede de aur și argint, precum și 14 podoabe dacice de aur.

Acestora li se adaugă alte 142 monede dacice de aur de tip Koson și cinci stateri de aur de tip Lysimachos, emiși în secolele II-I a.C., la Tomis și Callatis, un depozit de unelte și arme de fier, precum și 73 monede de argint și bronz, recuperate de autoritățile judiciare pe teritoriul României, între anii 2009 și 2013.

Comoara de argint din pantof

Arheologii din Rotterdam au descoperit un pantof din secolul al XVI-lea, care conținea 477 de piese de argint.

Cele mai vechi monede datează din anul 1472, iar cele mai noi din 1592. Pantoful cu monede a fost asadar ascuns după 1592, probabil sub podeaua unei case, in timpul războiului de 80 de ani cu Spania (1568-1648), în așteptarea unor vremuri mai puțin tulburi. Sau poate astfel își păstrau economiile un mod "normal" acei oameni din trecut. Astfel de descoperiri comori sunt rare și este prima dată când arheologii au descoperit monede într-un pantof.

Cele 477 de monede sunt emise în Olanda, Anglia și Spania. La sfârșitul secolului al XVI-lea, erau utilizate în zonă monede vechi și noi din țară și din străinătate. Valoarea lor era de fapt determinată de greutatea monedei și procentul de argint. Unele dintre monedele descoperite in pantoful de la Rotterdam au fost găurite de cei care le utilizau în schimburi comerciale, pentru a le verifica autenticitatea ( dacă într-adevăr erau de argint).

Valoarea financiară a comorii ( toate cele 477 monede descoperite ) echivala în anul 1592 aproximativ cu 50 de guldeni. Un meșter iscusit câștiga pe atunci mai puțin de un gulden pe zi. Așadar, cel care a îngropat comora din pantof a ascuns de fapt două salarii lunare, fără să se gândească că acolo vor rămâne și vor fi descoperite abia peste 400 de ani, când vor avea o valoare de sute de ori mai mare, atât istorică, cât și financiară, pentru arheologi si pasionații de numismatică.