Legea nr. 378 din 2001 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional

Legea nr. 378 din 2001 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. − Prezenta lege reglementează protejarea patrimoniului arheologic prin definirea regimului juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice.

Art. 2. − În înţelesul prezentei legi:

a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri ştiinţifice, juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau, după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile sau ca monumente istorice;

b) patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din:

(i) siturile arheologice clasate în Lista cuprinzând monumentele istorice situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii;

(ii) bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;

c) prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, a patrimoniului arheologic;

Cercetarea arheologică se realizează în condiţiile prezentei legi numai de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor;

Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice stă la baza stabilirii regimului juridic de protecţie a patrimoniului arheologic sau după caz, descărcării zonei de sarcină arheologică;

d) prin descoperire arheologică se înţelege evidenţierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţiilor dispărute;

e) prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată;

f) prin zonă de patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la art. 2 lit. b);

g) prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice a căror cercetare ştiinţifică, protejare şi punere în valoare este de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile, care fac parte sau sunt propuse să facă parte, din categoria “Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil” sau după caz în categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial.

Zonele de interes arheologic prioritar se instituie prin lege, în baza cercetării ştiinţifice de specialitate şi potrivit documentaţiilor specifice de urbanism sau, după caz, de amenajare a teritoriului; prima listă cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

La data intrării în vigoare a prezentei legi zonele de interes arheologic prioritar sunt cele cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege;

h) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană sau subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional.

Până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice instituite conform legii, sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat;

i) prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul, în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat în mod neprevăzut, ca urmare a:

(i) acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcţii, lucrări de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic;

(ii) acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seism, alunecări de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele;

Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare pe toată suprafaţa terenului care asigură protejarea necesară cercetării arheologice.


CAPITOLUL II
Protejarea patrimoniului arheologic



Art. 3. − (1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta lege.

(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora.

(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.

Art. 4. − (1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate ca bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil sau ca monumente istorice, conform legii.

(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în conformitate cu Regulamentul săpăturilor arheologice.

(3) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă în termen de cel mult 72 de ore, primarului localităţii de către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză.

Art. 5. − (1) Prin protejarea bunurilor şi terenurilor de patrimoniu arheologic din zonele definite la art. 2 lit. h) şi i) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective sau până la finalizarea cercetării arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin sau au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior.

(1)1 Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniu arheologic poate fi redat activităţilor umane curente.

(2) “Certificatul de descărcare de sarcină arheologică” reprezintă actul administrativ, emis în condiţiile prezentei legi, prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic.

(3) Regimul de protecţie al zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.

(4) Zonele de patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiază de protecţia instituită pentru zonele protejate, precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de prezenta ordonanţă.

(5) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător delimitate conform prevederilor art. 2 lit. i) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare.

(6) Săpăturile arheologice şi activităţile umane întreprinse asupra patrimoniului arheologic se efectuează numai pe baza şi în conformitate cu autorizaţia emisă de Ministerul Culturii şi Cultelor, la propunerea Comisiei Naţionale de Arheologie, în condiţiile legii.

(7) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.

(8) Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.

(9) Autorizarea lucrărilor de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat se aprobă numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi Cultelor.

(10) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, în condiţiile prevederilor alin. (5), până la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau, după caz, primarul localităţii dispune întreruperea oricărei alte activităţi, în conformitate cu avizul Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se instituie regimul de supraveghere sau săpătură arheologică.

Art. 51 – (1) Pentru efectuarea săpăturilor impuse de cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat angajat prin convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători, în condiţiile prezentei legi;

(2) Convenţiile prevăzute la alin (1) se pot încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor publicat în Monitorul Oficial al României partea I-a, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări care îşi vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; contractul va conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de săpătură precum şi la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării, studiului sau lucrării efectuate.

(4) Contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între părţi; pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de sănătate potrivit legii.

Art.6. − În cazul lucrărilor de construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, investitorii, persoane fizice sau juridice de drept privat, sau ordonatorii de credite ai instituţiilor publice finanţatoare, după caz, au obligaţia să finanţeze:

a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea şi protejarea patrimoniului arheologic sau, după caz, descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea acestor măsuri;

b) activitatea de supraveghere arheologică, pe întreaga durată a lucrărilor, având drept scop protecţia patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare;

c) orice modificări ale proiectului, necesare protejării descoperirilor arheologice.

Art. 7. − (1) Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, oficiile din subordinea sa şi, după caz, oficiile de cadastru agricol şi organizarea teritoriului agricol au obligaţia să includă zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza listei cuprinzând zonele de patrimoniu arheologic reperat, în planurile cadastrale şi în hărţile topografice; lista acestor zone se preia de la Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate, naturale şi construite.

Art. 8. − (1) Proprietarii, titularii dreptului de administrare sau titularii de alte drepturi reale asupra terenurilor în care se află situri arheologice şi celor pe care au fost instituite zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat, în condiţiile prezentei legi, în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic, precum şi asigurării măsurilor de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu.

(2) Proprietarii sau arendaşii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.

(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite, de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării.

(4) Aducerea terenului la condiţia iniţială stă în sarcina finanţatorului cercetării arheologice.

Art. 81 – Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplătoare vor fi predate de către descoperitor în termen de maximum 72 de ore Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Art. 9. − Proprietarii terenurilor sunt scutiţi de plata impozitului pe terenul agricol pentru suprafeţele afectate de cercetările arheologice, pe întreaga durată a efectuării acestora.


CAPITOLUL III
Instituţii şi organisme de specialitate cu atribuţii

în domeniul protejării patrimoniului arheologic



Art. 10. − În domeniul protejării patrimoniului arheologic, Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte direct sau prin instituţiile sale subordonate, următoarele atribuţii:

a) aplicarea strategiei naţionale, elaborarea normelor şi metodologiilor specifice şi urmăreşte respectarea prevederilor legale din domeniu;

b) asigură îndeplinirea angajamentelor referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte, asumate prin convenţiile internaţionale referitoare la protecţia patrimoniului arheologic la care România este parte;

c) reprezintă statul în relaţia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai construcţiilor din zonele cu patrimoniu arheologic şi din zonele în care se evidenţiază descoperiri arheologice;

d) eliberează Autorizaţia de săpătură arheologică, prin direcţia de specialitate, în baza deciziei Comisiei Naţionale de Arheologie;

e) instituie şi urmăreşte respectarea Regulamentul săpăturilor arheologice;

f) instituie şi actualizează lista zonelor de patrimoniu arheologic reperat, elaborează şi urmăreşte aplicarea metodologiei de avizare a lucrărilor din aceste zone;

g) administrează baza de date care alcătuieşte Repertoriul Arheologic Naţional;

h) instituie Registrul Arheologilor şi asigură actualizarea sa;

i) finanţează sau cofinanţează, împreună cu autorităţile şi instituţiile publice, cu persoanele fizice sau juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului arheologic;

j) asigură editarea anuarului Comisiei Naţionale de Arheologie, precum şi a altor publicaţii de specialitate;

k) organizează sesiunea anuală de rapoarte arheologice.

Art. 11. − Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, îndeplinesc, în domeniul protejării patrimoniului arheologic, următoarele atribuţii:

a) urmăresc respectarea autorizaţiei de săpătură arheologică şi a Regulamentului săpăturilor arheologice în unitatea administrativ-teritorială de competenţă;

b) avizează, pe baza referatelor de specialitate, lucrările ce urmează a fi efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;

c) asigură supravegherea de specialitate a lucrărilor la care au fost consemnate descoperiri arheologice întâmplătore, declanşând, după caz, procedurile de clasare prevăzute de lege;

d) emit Certificatul de descărcare de sarcină arheologică, pe baza deciziei Comisiei Naţionale de Arheologie, în cazul săpăturilor arheologice sistematice sau pe baza raportului de supraveghere arheologică, în cazul descoperirilor întâmplătoare.

Art. 12. − (1) Se reorganizează Comisia Naţională de Arheologie, ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului arheologic, pe lângă Ministerul Culturii şi Cultelor. Comisia Naţională de Arheologie funcţionează sub autoritatea ştiinţifică a Academiei Române.

(2) Comisia Naţională de Arheologie este formată din specialişti în domeniu, care îşi desfăşoară activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum şi în alte instituţii.

(3) Comisia Naţională de Arheologie elaborează strategiile, avizează programele naţionale de cercetare, metodologiile, normativele şi reglementările tehnico-ştiinţifice din domeniul cercetării arheologice.

(4) Comisia Naţională de Arheologie are 31 de membri şi funcţionează în conformitate cu regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Funcţionarea Comisiei Naţionale de Arheologie este asigurată de Ministerul Culturii şi Cultelor.

(6) Directorul Direcţiei Arheologie din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor este de drept secretarul Comisiei Naţionale de Arheologie.

Art. 13. − (1) Componenţa nominală a Comisiei Naţionale de Arheologie este aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii în domeniu, propuşi în conformitate cu prezentul articol. Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie au un mandat de 4 ani care poate fi reînnoit consecutiv o singură dată.

(2) Membrii Comisiei Naţionale de Arheologie sunt propuşi, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului culturii, de către:

a) Comisia Naţională de Arheologie;

b) Academia Română, prin institutele sale de specialitate;

c) facultăţile şi institutele de cercetare de specialitate din domeniul învăţământului;

d) Ministerul Culturii şi Cultelor;

e) muzeele şi asociaţiile profesionale în domeniu,

(3) Preşedintele Comisiei Naţionale de Arheologie este propus ministrului culturii şi cultelor de către membrii acesteia prin vot secret şi are, la data alegerii sale, un mandat de 4 ani.

Art. 14. − Comisia Naţională de Arheologie are următoarele atribuţii:

a) elaborează strategia naţională în domeniul cercetării arheologice;

b) avizează Planul anual al cercetărilor arheologice din România; avizează cercetările arheologice finanţate sau cofinanţate prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor;

c) avizează normele şi metodologiile din domeniul cercetării arheologice;

d) elaborează şi actualizează Regulamentul săpăturilor arheologice;

e) emite avizele pentru eliberarea autorizaţiilor de săpături arheologice indiferent de sursa lor de finanţare;

f) propune clasarea siturilor arheologice;

g) stabileşte criteriile şi avizează atestarea specialiştilor şi experţilor din domeniul cercetării arheologice, înscrişi în Registrul arheologilor;

h) avizează documentaţiile de urbanism şi amenajare a teritoriului care cuprind situri arheologice sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;

i) avizează studiile de fundamentare pentru definirea, instituirea şi delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;

j) formulează priorităţile cercetării arheologice în vederea alocării sumelor necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii şi Cultelor;

k) propune Ministerului Culturii şi Cultelor sau autorităţilor administraţiei publice locale achiziţionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;

l) analizează contestaţiile din domeniul său de competenţă;

m) avizează programele de pregătire a specialiştilor şi planurile de specializare în domeniul cercetării arheologice;

n) reprezintă România în cadrul organismelor internaţionale de specialitate similare;

o) avizează planul cercetărilor arheologice efectuate de misiunile arheologice române pe teritoriul altor state, precum şi protocoalele de colaborare cu parteneri străini privind cercetări arheologice din România.

o1) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes prioritar;

p) propune actualizarea listei siturilor de interes arheologic prioritar;

q) îndeplineşte şi alte atribuţii din domeniu, în condiţiile legii.

Art.15. − (1) Se instituie Repertoriul Arheologic Naţional, administrat de Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Repertoriul Arheologic Naţional cuprinde, date ştiinţifice, cartografice, topografice, imagini şi planuri, precum şi orice alte informaţii privitoare la:

a) zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat; zonele cu potenţial arheologic cunoscut şi necercetat; zonele al căror potenţial arheologic devine cunoscut întâmplător;

b) monumentele, ansamblurile şi siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în curs de desfăşurare cercetări arheologice;

c) Informaţii ştiinţifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la monumentele istorice prevăzute la lit. a) şi b).

Art. 16. − Monumentele, ansamblurile şi siturile arheologice înregistrate în Repertoriul Arheologic Naţional se includ în Lista cuprinzând monumentele istorice.



CAPITOLUL IV
Atribuţiile autorităţiilor administraţiei publice locale

în domeniul patromoniului arheologic



Art. 17. – În vederea protejării patrimoniului arheologic şi a respectării prevederilor legale în acest domeniu, autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:

a) cooperează cu organismele şi instituţiile publice cu responsabilităţi în domeniul protejării patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare şi respectarea măsurilor şi deciziilor acestora;

b) asigură protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare aflate în domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale respective, alocând resurse financiare în acest scop;

c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru finanţarea cercetării şi punerea în valoare a descoperirilor arheologice;

d) finanţează cercetarea arheologică în vederea descărcării de sarcină arheologică a terenurilor pe care se efectuează lucrări publice pentru care sunt ordonatori principali de credit, prevăzând distinct sumele necesare în acest scop;

e) cuprind în programele de dezvoltare economico-socială şi urbanistică, respectiv de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului arheologic; aprobă documentaţiile de amenajare a teritoriului şi urbanism în conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, elaborează sau modifică astfel de documentaţii în scopul stabilirii de măsuri de protejare a patrimoniului arheologic evidenţiat întâmplător, potrivit legii;

f) colaborează cu Direcţiile pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, transmiţând acestora informaţii actualizate cu privire la cererile de autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;

g) precizează în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu patrimoniu arheologic reperat;

h) iau măsurile administrative corespunzătoare şi notifică proprietarilor şi titularilor de drepturi reale asupra imobilelor obligaţiile ce le revin pentru prevenirea degradării descoperirilor arheologice întâmplătoare.

Art. 18. – În domeniul protejării patrimoniului arheologic aflat în teritoriul său administrativ de competenţă, primarul are următoarele atribuţii specifice:

a) dispune suspendarea autorizaţiei de construire şi oprirea oricăror lucrări de construire sau desfiinţare de construcţii în situaţia descoperirii de vestigii arheologice sau de alte bunuri pentru care s-a declanşat procedura de clasare; anunţă în cel mai scurt timp Direcţiila pentru cultură, culte şi patrimoniul cultural naţional, şi organizează paza descoperirilor arheologice întâmplătoare;

b) eliberează autorizaţia de construire sau desfiinţare pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum şi pentru lucrările din zonele cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător;

c) asigură paza şi protecţia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publică, semnalând de urgenţă Direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional, orice nerespectare a legii.


CAPITOLUL V
Zone de interes arheologic prioritar



Art. 19. – (1) Dezvoltarea durabilă a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de interes naţional; protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste zone este, în condiţiile legii, cauză de utilitate publică.

(2) Finanţarea cercetării arheologice, a conservării, a restaurării şi a punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin bugetul alocat Ministerului Culturii şi Cultelor.

(3) Cheltuielile necesare în vederea cercetărilor arheologice, conservării, restaurării şi punerii în valoare a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinanţare, în condiţiile legii, din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se află aceste situri.

Art.20. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale pe al căror teritoriu se găsesc zone de interes arheologic prioritar au obligaţia de a prevedea măsuri administrative şi tehnice pentru protejarea patrimoniului arheologic şi punerea sa în valoare prin integrarea acestuia în planurile de dezvoltare economică, socială şi teritorială a localităţilor.

(2) Autorităţile prevăzute la alin.(1) au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru:

a) elaborarea şi, după caz, modificarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului, în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arheologic;

b) elaborarea reglementărilor speciale de protecţie în zonă;

c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar şi informarea publicului cu privire la regimul special de protecţie a zonei.

(3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin şi elaborarea documentaţiilor prevăzute la alin.(2), autorităţile administraţiei publice locale pot beneficia de transferuri cu destinaţie specială din bugetul de stat, în condiţiile legii, precum şi de cofinanţare de la bugetul ministerelor implicate.

(4) Avizarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare a teritoriului pentru zonele de interes arheologic prioritar se face de către Ministerul Culturii şi Cultelor şi de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

Art. 21. – La propunerea Ministerului de Interne, Ministerului Culturii şi Cultelor şi a Ministerului Administraţiei Publice, Guvernul va aproba metodologia de organizare şi pregătire a pazei speciale a siturilor de interes arheologic prioritar precum şi modul de finanţare a acestor măsuri.

Art. 22. – (1) Proprietarii, titularii dreptului de administrare şi ai altor drepturi reale asupra imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligaţia de a permite accesul personalului autorizat de către Ministerul Culturii şi Cultelor în vederea cercetării arheologice şi protejării patrimoniului arheologic şi de a asigura măsurile de protecţie şi de pază a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii.

(2) Ca urmare a protecţiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul arheologic naţional, în condiţiile reglementărilor art. 20, proprietarii sau arendaşii, persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptăţiţi la plata unor despăgubiri pentru veniturile agricole nerealizate pentru terenurile care fac obiectul săpăturilor arheologice pentru perioada în care se desfăşoară acestea, în cuantumurile şi în condiţiile stabilite prin metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.

(3) Despăgubirea pentru venitul agricol nerealizat se plăteşte persoanei îndreptăţite de către finanţatorul săpăturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii cercetării arheologice.

CAPITOLUL VI

Contravenţii şi sancţiuni



Art. 23. – Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea civilă, administrativă, materială, disciplinară, contravenţională sau penală.

Art. 24. – (1) Constituie contravenţii, dacă, potrivit legii penale, nu constituie infracţiuni, următoarele fapte, care se sancţionează astfel:

a) desfăşurarea, fără autorizaţia emisă în condiţiile prezentei legi, de cercetări arheologice, precum şi orice alte activităţi umane întreprinse asupra patrimoniului arheologic, care afectează integritatea sau pun în pericol conservarea acestuia cu amendă de la 5.000.000 la 50.000.000 lei;

b) neanunţarea descoperirilor arheologice în termenul prevăzut la art. 4 alin. (2) de către titularul autorizaţiei de cercetare cu amendă de la 3.000.000 la 10.000.000 lei, sau de către persoanele prevăzute la art. 4 alin. (3) pentru descoperiri arheologice întâmplătoare, cu aceeaşi amendă şi confiscarea bunurilor descoperite;

c) încălcarea prevederilor art. 6 lit. a) şi b) cu amendă de la 50.000.000 la 100.000.000 lei;

d) nerespectarea avizului Ministerului Culturii şi Cultelor sau emiterea autorizaţiei de construire în absenţa acestuia pentru lucrările de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat cu amendă de la 50.000.000 la 100.000.000 lei;

e) eludarea măsurilor prevăzute la art. 11 lit. a) şi c) cu amendă de la 5.000.000 lei la 10.000.000 lei;

f) desfăşurarea de activităţi de cercetare arheologică de către persoane neatestate, precum şi folosirea detectoarelor de metale în alte condiţii decât cele prevăzute la art. 5 alin (7) cu amendă de la 25.000.000 la 50.000.000 lei şi cu confiscarea bunurilor descoperite şi a detectorului;

g) încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) şi ale art. 22 alin. (1) cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei.

Art. 25. – (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face, după caz, de către:

a) specialiştii Direcţiilor judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

b) împuterniciţii Ministerului Culturii şi Cultelor;

c) inspectorii teritoriali ai Inspecţiei de Stat în Construcţii, Lucrări Publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului;

d) organele de poliţie care au şi obligaţia de a da curs oricăror solicitări în exercitarea atribuţiilor personalului prevăzut la lit. a)-c).

(2) Contravenţiile prevăzute la art. 24 alin. (1) lit. a), b) şi g) pot fi constatate şi sancţionate şi de către primar, preşedintele consiliului judeţean şi împuterniciţii acestora.

Art.26. – Contravenţiilor prevăzute la art. 24 le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 25-27.

Art. 27. – (1) Desfiinţarea, distrugerea parţială sau degradarea siturilor arheologice care sunt monumente istorice se sancţionează conform legii penale.

(2) În cazul degradării acestora se aplică şi măsura corelativă a obligării făptuitorului la refacerea părţilor de construcţie degradate, pe baza avizului organismelor de specialitate prevăzute în prezenta lege.

OG 43/2000 republicata 1/16 ORDONANTA nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protectia patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national

OG 43/2000 republicata 1/16
ORDONANTA nr. 43 din 30 ianuarie 2000 privind protectia
patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone
de interes national*)
Republicare

CAPITOLUL I: Dispozitii generale
Art. 1
Prezenta ordonanta reglementeaza regimul juridic general al descoperirilor si al
cercetarii arheologice, precum si protejarea patrimoniului arheologic, parte a
patrimoniului cultural national.
Art. 2
(1) În întelesul prezentei ordonante:
a) regimul juridic general al descoperirilor si al cercetarii arheologice cuprinde
ansamblul de masuri juridice, administrative, financiar-fiscale si tehnice menite
sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea
si restaurarea, asigurarea pazei, întretinerea si punerea în valoare a bunurilor
arheologice, precum si a terenurilor în care se gasesc acestea, în vederea
cercetarii sau, dupa caz, clasarii acestora ca bunuri culturale mobile ori ca
monumente istorice;
b) patrimoniul arheologic reprezinta ansamblul bunurilor arheologice care este
format din:
1. siturile arheologice înscrise în Repertoriul arheologic national, cu
exceptia celor distruse ori disparute, si siturile clasate în Lista
monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce
cuprind vestigii arheologice: asezari, necropole, structuri, constructii,
grupuri de cladiri, precum si terenurile cu potential arheologic reperat,
definite conform legii;
2. bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestarilor umane, împreuna
cu terenul în care acestea au fost descoperite;
c) prin cercetare arheologica se întelege ansamblul de masuri având caracter
stiintific si tehnic, menite sa asigure prospectarea, identificarea, decopertarea
prin sapaturi arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea si valorificarea
stiintifica, inclusiv publicarea, patrimoniului arheologic;
d) cercetarile arheologice sistematice sunt cercetarile de întindere si durata,
executate conform unui proiect de cercetare multianual;
e) cercetarile arheologice preventive sunt:
1. determinate de lucrarile de construire, modificare, extindere sau
reparare privind cai de comunicatie, dotari tehnico-edilitare, inclusiv
subterane si subacvatice, excavari, exploatari de cariere, constructia de
retele magistrale, amenajari pentru îmbunatatiri funciare, retele de
telecomunicatii, amplasarea de relee si antene de telecomunicatii, lucrari
de cercetare si de prospectare a terenurilor - foraje si excavari -
OG 43/2000 republicata 2/16
necesare în vederea efectuarii studiilor geotehnice, amplasarea
balastierelor si a sondelor de gaze si petrol, precum si orice alte lucrari
care afecteaza suprafata solului si subsolul, în zonele cu patrimoniu
arheologic reperat, indiferent daca se executa în intravilanul sau
extravilanul localitatilor si indiferent de forma de proprietate a terenului;
2. Întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat,
precum si cele care sunt determinate de lucrarile de restaurare partiala
sau totala a monumentelor istorice, desfasurate potrivit legislatiei în
vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;
f) prin descoperire arheologica se întelege evidentierea, prin intermediul
sapaturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor si urmelor manifestarilor
umane, care constituie marturii ale epocilor si civilizatiilor disparute;
g) prin descoperire arheologica întâmplatoare se întelege evidentierea de bunuri
de patrimoniu arheologic ca urmare a actiunii factorilor naturali sau a actiunilor
umane, altele decât cercetarea arheologica atestata;
h) prin zona cu patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat se întelege terenul în
care, ca urmare a cercetarii arheologice, au fost descoperite bunuri din
categoria celor prevazute la lit. b);
i) prin sit arheologic declarat zona de interes national se întelege zona de interes
arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile
arheologice ale caror cercetare stiintifica, protejare si punere în valoare sunt de
importanta exceptionala pentru istoria si cultura nationala, prin marturiile
materiale, bunurile mobile sau imobile care fac parte ori sunt propuse sa faca
parte din categoria Tezaur al patrimoniului cultural national mobil sau, dupa
caz, din categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial;
j) prin zona cu patrimoniu arheologic reperat se întelege terenul delimitat conform
legii, în care urmeaza sa se efectueze cercetari arheologice pe baza informatiilor
sau a studiilor stiintifice care atesta existenta subterana ori subacvatica de
bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile sa faca parte din patrimoniul
cultural national; pâna la finalizarea cercetarii arheologice si luarea masurilor
corespunzatoare de protectie si punere în valoare a descoperirilor arheologice,
zonele de protectie a siturilor arheologice sau istorice, instituite conform legii,
sunt totodata si zone cu potential arheologic reperat;
k) prin zona cu potential arheologic evidentiat întâmplator se întelege terenul în
care existenta bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidentiat, în mod
neprevazut, ca urmare a:
1. actiunilor umane, altele decât cercetarea arheologica atestata, cum ar
fi: lucrari de constructii, lucrari de prospectiuni geologice, inclusiv
teledetectie, lucrari agricole, precum si alte tipuri de lucrari si cercetari
efectuate subteran sau subacvatic;
2. actiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seisme, alunecari de teren,
inundatii, eroziunea solului si altele, si în cazul carora este necesara o
cercetare arheologica în vederea înregistrarii si valorificarii stiintifice a
acestora.
(2) Cercetarile arheologice preventive sunt parte componenta a strategiilor de
dezvoltare durabila, economico-sociala, turistica, urbanistica si de amenajare a
teritoriului, la nivel national si local.
(3) Normele privind procedurile si standardele arheologice se instituie prin ordin al
ministrului culturii si cultelor în conformitate cu prevederile prezentei ordonante si se
OG 43/2000 republicata 3/16
aplica tuturor tipurilor de cercetari arheologice.
(4) Toate etapele cercetarii arheologice sunt parte integranta a activitatii de
cercetare stiintifica, asa cum este definita de legislatia în domeniu.
(5) Toate etapele cercetarii arheologice, constând în inventariere, diagnostic,
sapatura, supraveghere si interventii asupra materialului arheologic, vor fi întreprinse
folosindu-se toate acele metode, tehnici si practici specifice, considerate necesare
pentru a obtine maximum de informatii referitoare la patrimoniul arheologic din zona
cercetata.
(6) Toate etapele cercetarii arheologice se realizeaza numai pe baza unui proiect
aprobat de Comisia Nationala de Arheologie si se vor finaliza prin rapoarte ce cuprind
datele esentiale pentru justificarea metodei si tehnicilor folosite, a resurselor utilizate,
precum si a concluziilor la care s-a ajuns.
(7) Etapele de diagnostic, sapatura sau supraveghere arheologica pot fi necesare în
urmatoarele cazuri:
a) punerea în practica a unui proiect de cercetare arheologica sistematica;
b) ca parte a unui studiu de impact asupra mediului, în conditiile prevazute de
legislatia privind protectia mediului;
c) ca urmare a unei preconizate interventii asupra solului, care poate reprezenta o
amenintare pentru potentialul arheologic al unei zone delimitate sau al unui sit
arheologic;
d) ca parte a fazelor de realizare si avizare a documentatiilor urbanistice, în cadrul
legal stabilit de documentatiile de urbanism nationale, regionale, locale si/sau în
stadiul elaborarii acestora;
e) ca urmare a unor procese naturale care pun în evidenta bunuri de patrimoniu
arheologic;
f) ca urmare a unor actiuni umane, altele decât cercetarea arheologica, si a
lucrarilor prevazute la art. 6;
g) în cazul elaborarii de planuri investitionale si de dezvoltare initiate la nivel
privat, local, regional, national sau international.
(8) Etapele cercetarii arheologice pot fi initiate sau desfasurate ca urmare a cererii
unei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat.
(9) Cercetarea arheologica prealabila este obligatorie în toate cazurile de emitere a
acordurilor de mediu pentru zone cu patrimoniu arheologic, constituind unica
modalitate de identificare, descriere si evaluare a efectelor directe si indirecte ale
proiectelor investitionale asupra patrimoniului arheologic.
(10) Emiterea acordului de mediu se face numai dupa emiterea avizului Ministerului
Culturii si Cultelor, pentru aplicarea principiului conservarii integrate.
(11) Costurile cercetarilor arheologice necesare acordului de mediu sunt în sarcina
titularului de investitie.
(12) Evaluarea rezultatelor cercetarii arheologice, concretizata în raportul arheologic
elaborat conform standardelor în vigoare, sta la baza stabilirii statutului juridic de
protejare a descoperirilor arheologice sau, dupa caz, a descarcarii de sarcina
arheologica a zonei.
(13) Zona cu patrimoniu arheologic evidentiat întâmplator se delimiteaza în jurul
locului descoperirii arheologice întâmplatoare, dupa caz, astfel:
a) pe toata suprafata terenului care face obiectul autorizarii de construire;
OG 43/2000 republicata 4/16
b) pe o raza de 50 de metri fata de locul descoperirii, în cazul în care descoperirea
s-a facut ca urmare a lucrarilor agricole sau a altor lucrari care nu au nevoie de
autorizatie de construire;
c) pe toata suprafata terenului afectat de actiunea factorilor naturali.
CAPITOLUL II: Protejarea patrimoniului arheologic
Art. 3
(1) Statul garanteaza si asigura protejarea patrimoniului arheologic în conditiile
stabilite prin prezenta ordonanta.
(2) Ministerul Culturii si Cultelor este autoritatea administratiei publice centrale de
specialitate care raspunde de elaborarea strategiilor si normelor specifice de cercetare
în vederea protejarii patrimoniului arheologic si care urmareste aplicarea acestora.
(3) Cercetarea arheologica se realizeaza, în conditiile prezentei ordonante, de catre
personalul de specialitate atestat si înregistrat în Registrul arheologilor, conform
prevederilor Regulamentului sapaturilor arheologice din România, precum si cu
respectarea normelor privind standardele si procedurile arheologice si în acord cu
principiile Codului deontologic al arheologilor din România.
(4) Autoritatile administratiei publice centrale de specialitate, institutiile de
specialitate subordonate acestora si autoritatile administratiei publice locale
colaboreaza si raspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului
arheologic.
Art. 4
(1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integranta a patrimoniului cultural
national si pot fi clasate si protejate drept bunuri de patrimoniu cultural national
mobil, drept situri arheologice sau ca monumente istorice, conform legii.
(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor
care fac obiectul clasarii în patrimoniul cultural national mobil, realizate ca urmare a
cercetarilor arheologice, se anunta de catre titularul autorizatiei de cercetare a
serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, în termen de 72
de ore.
(3) Bunurile mobile, descoperite în conditiile prevazute la alin. (2), revin de drept
institutiilor participante la cercetare, conform protocolului încheiat între parti si
conform standardelor si procedurilor arheologice.
(4) Descoperirile arheologice întâmplatoare se anunta, în termen de cel mult 72 de
ore, primarului unitatii administrativ-teritoriale de catre persoana descoperitoare,
proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauza.
Art. 5
(1) Prin protejarea bunurilor de patrimoniu arheologic si a terenurilor din zonele
definite la art. 2 alin. (1) lit. j) si k) se întelege adoptarea masurilor stiintifice,
administrative si tehnice care urmaresc pastrarea vestigiilor descoperite întâmplator
sau ca urmare a cercetarii arheologice pâna la clasarea bunurilor respective ori pâna
OG 43/2000 republicata 5/16
la finalizarea cercetarii arheologice, prin instituirea de obligatii în sarcina
proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor
care contin ori au continut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum si
prin reglementarea sau interzicerea oricaror activitati umane, inclusiv a celor
autorizate anterior.
(2) Descarcarea de sarcina arheologica este procedura prin care se confirma ca un
teren în care a fost evidentiat patrimoniul arheologic poate fi redat activitatilor umane
curente.
(3) Certificatul de descarcare de sarcina arheologica reprezinta actul administrativ
emis în conditiile prezentei ordonante, prin care se anuleaza regimul de protectie
instituit anterior asupra terenului în care a fost evidentiat patrimoniul arheologic.
(4) Regimul de protectie a zonelor cu potential arheologic cunoscut si cercetat este
reglementat de legislatia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice si a
bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural national.
(5) Certificatul de descarcare de sarcina arheologica, prevazut la alin. (3), este
emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, cu
obligatia acestora de înstiintare a directiei de specialitate din cadrul Ministerului
Culturii si Cultelor, în termen de 10 zile.
(6) Cercetarile arheologice preventive si supravegherea arheologica sunt obligatorii
în cadrul proiectelor de restaurare; supravegherea arheologica este inclusa în devizul
constructorului, urmând ca decontarea sa se realizeze pe baza raportului de cercetare
întocmit de arheolog.
(7) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, delimitate si instituite conform legii,
beneficiaza de protectia acordata zonelor protejate, precum si de masurile specifice de
protectie prevazute de prezenta ordonanta.
(8) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidentiat întâmplator si delimitat
conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. k) se instituie, din momentul descoperirii de
bunuri arheologice, pentru o perioada ce nu poate depasi 12 luni, regimul de protectie
pentru bunurile arheologice si zonele cu potential arheologic, în vederea cercetarii si
stabilirii regimului de protejare.
(9) Cercetarile arheologice se efectueaza numai pe baza autorizatiei emise de
Ministerul Culturii si Cultelor si în conformitate cu aceasta, în conditiile prezentei
ordonante.
(10) Persoanele fizice si juridice care detin si/sau comercializeaza detectoare de
metale sunt obligate sa obtina în prealabil autorizatia inspectoratului de politie al
judetului respectiv, a Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, în a caror
raza teritoriala îsi au domiciliul sau, dupa caz, sediul, si sa se înregistreze la aceste
autoritati.
(11) Prevederile alin. (10) nu se aplica unitatilor si formatiunilor Ministerului
Apararii, Ministerului Administratiei si Internelor, Serviciului Român de Informatii si ale
Serviciului de Protectie si Paza.
(12) În vederea detinerii detectoarelor de metale de catre personalul de specialitate
atestat si înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligatia ca, înainte de a obtine
autorizatia prevazuta la alin. (10), sa obtina avizul prealabil emis de Ministerul Culturii
si Cultelor.
(13) Accesul cu detectoare de metal si utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de
interes arheologic prioritar si în toate zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt
permise numai pe baza autorizarii prealabile emise de Ministerul Culturii si Cultelor.
OG 43/2000 republicata 6/16
(14) Pâna la descarcarea de sarcina arheologica terenul care face obiectul cercetarii
este protejat ca sit arheologic, conform legii.
(15) Autorizarea lucrarilor de construire sau de desfiintare din zonele cu patrimoniu
arheologic se aproba numai pe baza si în conformitate cu avizul Ministerului Culturii si
Cultelor.
(16) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidentiat întâmplator, în conditiile
prevederilor alin. (8), pâna la descarcarea de sarcina arheologica, autorizarea de
construire se suspenda sau, dupa caz, primarul unitatii administrativ-teritoriale
dispune întreruperea oricarei alte activitati, în conformitate cu avizul serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, si se instituie regimul de
supraveghere sau sapatura arheologica.
Art. 6
(1) Pentru efectuarea sapaturilor impuse de cercetarile arheologice se foloseste si
personal necalificat, angajat prin conventie încheiata între institutia angajatoare si
lucratori, în conditiile prezentei ordonante.
(2) Conventiile prevazute la alin. (1) se pot încheia pentru o durata de cel mult 180
de zile, pentru desfasurarea unor activitati sezoniere cu program de lucru prelungit;
conditiile si metodologia încheierii acestor conventii se stabilesc prin ordin al
ministrului culturii si cultelor, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, în termen de 30 de zile de la data intrarii în vigoare a legii de aprobare a
prezentei ordonante.
(3) Institutiile organizatoare pot folosi si alti specialisti pentru efectuarea de
cercetari, studii sau alte lucrari, care îsi vor desfasura activitatea pe baza de contract
încheiat în conditiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, cu
modificarile si completarile ulterioare; contractul contine clauze cu privire la termenul
de predare a raportului de cercetare, precum si cu privire la cesionarea dreptului de
autor asupra rezultatelor stiintifice ale cercetarii, studiului sau lucrarii efectuate.
(4) Contravaloarea serviciilor si activitatilor prestate potrivit alin. (1) si (3) se
stabileste prin negociere directa între parti; pentru aceasta se calculeaza impozitul si
contributia la asigurarile de sanatate, potrivit legii.
(5) În vederea emiterii certificatului prevazut la art. 5 alin. (5), pentru siturile aflate
în zone de interes arheologic prioritar, siturile clasate în grupa A din Lista
monumentelor istorice si pentru toate investitiile, cu exceptia locuintelor particulare
aflate în alte zone, rapoartele de cercetare se trimit spre aprobare Comisiei Nationale
de Arheologie.
(6) Certificatele de descarcare de sarcina arheologica emise în lipsa aprobarii
Comisiei Nationale de Arheologie sunt nule de drept.
Art. 7
În cazul lucrarilor prevazute la art. 2 alin. (1) lit. e), persoanele fizice sau juridice, de
drept public ori privat, precum si ordonatorii principali de credite ai autoritatilor si
institutiilor publice au obligatia sa finanteze:
a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investitiei si prin proiectul tehnic, a
masurilor ce urmeaza sa fie detaliate si a necesarului de fonduri pentru
cercetarea preventiva sau supravegherea arheologica, dupa caz, si protejarea
patrimoniului arheologic sau, dupa caz, descarcarea de sarcina arheologica a
zonei afectate de lucrari si aplicarea acestor masuri;
OG 43/2000 republicata 7/16
b) activitatea de supraveghere arheologica, pe întreaga durata a lucrarilor, având
drept scop protejarea patrimoniului arheologic si a descoperirilor arheologice
întâmplatoare;
c) orice modificari ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor
arheologice.
Art. 8
(1) Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si oficiile din subordinea
sa au obligatia sa includa zonele de patrimoniu arheologic reperat, pe baza
Repertoriului arheologic national, în planurile cadastrale si în hartile topografice; lista
cuprinzând aceste zone se preia de la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului
Culturii si Cultelor.
(2) Zonele cu patrimoniu arheologic reperat, înregistrate în Repertoriul arheologic
national, se includ în cadastrul de specialitate al zonelor protejate naturale si
construite.
(3) Agentia Nationala de Cadastru si Publicitate Imobiliara si oficiile din subordinea
sa au obligatia sa furnizeze la cerere, cu titlu gratuit, pe orice tip de suport,
documentele necesare Ministerului Culturii si Cultelor si serviciilor sale deconcentrate,
pentru realizarea Listei monumentelor istorice si a Repertoriului arheologic national.
Art. 9
(1) Proprietarii si titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale
asupra terenurilor în care se afla situri arheologice si celor pe care au fost instituite
zone cu patrimoniu arheologic reperat au obligatia de a permite accesul personalului
autorizat, în conditiile prezentei ordonante, în vederea cercetarii si protejarii
patrimoniului arheologic, precum si asigurarii masurilor de protectie si paza a
bunurilor de patrimoniu.
(2) Proprietarii sau arendasii de terenuri, persoane fizice sau juridice de drept
privat, sunt îndreptatiti la plata unor despagubiri pentru veniturile agricole nerealizate
pe terenurile care fac obiectul sapaturilor arheologice pentru perioada în care se
desfasoara acestea, în cuantumurile si în conditiile stabilite prin metodologia aprobata
prin hotarâre a Guvernului.
(3) Despagubirea pentru venitul agricol nerealizat se plateste persoanei îndreptatite
de catre finantatorul sapaturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii
cercetarii.
(4) Aducerea terenului la conditia sa initiala revine finantatorului cercetarii
arheologice.
Art. 10
Bunurile mobile rezultate în urma descoperirilor arheologice întâmplatoare vor fi
predate de catre descoperitor, în termen de maximum 72 de ore, serviciilor publice
deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor.
Art. 11
Proprietarii terenurilor sunt scutiti de plata impozitului pe terenul agricol pentru
suprafetele afectate de cercetarile arheologice, pe întreaga durata a efectuarii
OG 43/2000 republicata 8/16
acestora.
CAPITOLUL III: Institutii si organisme de specialitate cu atributii în domeniul
protejarii patrimoniului arheologic
Art. 12
În domeniul protejarii patrimoniului arheologic Ministerul Culturii si Cultelor
îndeplineste, direct sau prin institutiile sale subordonate, urmatoarele atributii:
a) asigura aplicarea strategiei nationale, elaborarea normelor si metodologiilor
specifice si urmareste respectarea prevederilor legale din domeniu;
b) asigura îndeplinirea angajamentelor referitoare la protectia patrimoniului
arheologic la care România este parte, asumate prin conventiile internationale
referitoare la protectia patrimoniului arheologic la care România este parte;
c) reprezinta statul în relatia cu proprietarii imobilelor, terenurilor sau ai
constructiilor din zonele cu patrimoniu arheologic si din zonele în care se
evidentiaza descoperiri arheologice;
d) elibereaza autorizatia de sapatura arheologica sistematica, prin compartimentul
sau de specialitate, în urma consultarii Comisiei Nationale de Arheologie;
e) elibereaza autorizatiile de diagnostic, sapatura arheologica preventiva si
supraveghere arheologica, prin compartimentul sau de specialitate, în conditiile
prezentei ordonante;
f) actualizeaza standardele si procedurile arheologice si urmareste respectarea
acestora si a Regulamentului sapaturilor arheologice din România;
g) instituie, prin ordin al ministrului culturii si cultelor, modelele stampilelor, ale
cererilor de autorizatie, ale autorizatiilor, certificatelor, avizelor si fiselor tehnice
necesare cercetarii arheologice;
h) elaboreaza metodologia de planificare, executare si control privind sapaturile
preventive, care se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
i) elaboreaza metodologia de selectare a proiectelor arheologice în vederea
finantarii;
j) stabileste un sistem de norme, pe baza caruia se realizeaza devizele estimative
si un model de contract pentru fiecare tip de cercetare arheologica, ce se
aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
k) administreaza baza de date care alcatuieste Repertoriul arheologic national;
l) administreaza baza de date cuprinzând Registrul arheologilor si asigura
actualizarea acestuia;
m) finanteaza sau cofinanteaza, împreuna cu autoritatile si institutiile publice, cu
persoanele fizice ori juridice de drept privat interesate, cercetarea patrimoniului
arheologic, conform strategiei proprii în acest domeniu;
n) asigura editarea si publicarea anuala de catre Comisia Nationala de Arheologie
a Cronicii cercetarilor arheologice, precum si a altor publicatii de specialitate;
o) organizeaza si finanteaza anual sesiunea nationala de rapoarte arheologice.
OG 43/2000 republicata 9/16
Art. 13
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor îndeplinesc, în
domeniul protejarii patrimoniului arheologic, urmatoarele atributii:
a) urmaresc respectarea autorizatiei de sapatura arheologica, a Regulamentului
sapaturilor arheologice si a standardelor si procedurilor arheologice în unitatea
administrativ-teritoriala de competenta;
b) avizeaza, pe baza referatelor de specialitate, lucrarile ce urmeaza sa fie
efectuate în zonele cu patrimoniu arheologic evidentiat întâmplator;
c) asigura supravegherea de specialitate a lucrarilor la care au fost consemnate
descoperiri arheologice întâmplatoare, declansând, dupa caz, procedurile de
clasare prevazute de lege;
d) emit Certificatul de descarcare de sarcina arheologica, conform prevederilor
prezentei ordonante;
e) anunta politia si jandarmeria cu privire la fiecare descoperire întâmplatoare, asa
cum este ea definita în prezenta ordonanta, în vederea organizarii pazei si/sau
a supravegherii zonei respective.
Art. 14
(1) Comisia Nationala de Arheologie functioneaza ca organism stiintific de
specialitate, fara personalitate juridica, cu rol consultativ în domeniul patrimoniului
arheologic, pe lânga Ministerul Culturii si Cultelor.
(2) Comisia Nationala de Arheologie este formata din specialisti în domeniu, care îsi
desfasoara activitatea în institutele de profil arheologic, muzee, precum si în alte
institutii.
(3) Comisia Nationala de Arheologie propune aprobarea, prin ordin al ministrului
culturii si cultelor, a programelor nationale de cercetare, a metodologiilor, a
normativelor si a reglementarilor tehnico-stiintifice din domeniul cercetarii
arheologice.
(4) Comisia Nationala de Arheologie are 21 de membri si functioneaza în
conformitate cu regulamentul sau de organizare si functionare, aprobat prin ordin al
ministrului culturii si cultelor.
(5) Functionarea Comisiei Nationale de Arheologie este asigurata de Ministerul
Culturii si Cultelor.
(6) Secretarul Comisiei Nationale de Arheologie este numit prin ordin al ministrului
culturii si cultelor din cadrul compartimentului de specialitate din structura Ministerului
Culturii si Cultelor.
Art. 15
(1) Componenta nominala a Comisiei Nationale de Arheologie este aprobata prin
ordin al ministrului culturii si cultelor, dintre specialistii în domeniu, propusi în
conformitate cu prevederile prezentului articol.
(2) Membrii Comisiei Nationale de Arheologie au un mandat de 4 ani, care poate fi
reînnoit consecutiv o singura data, si sunt propusi conform metodologiei stabilite prin
ordin al ministrului culturii si cultelor, de catre:
a) Comisia Nationala de Arheologie;
OG 43/2000 republicata 10/16
b) Academia Româna, prin institutele sale de specialitate;
c) facultatile si institutele de cercetare de specialitate din domeniul
învatamântului;
d) Ministerul Culturii si Cultelor;
e) muzeele si asociatiile profesionale în domeniu, conform metodologiei stabilite
prin ordin al ministrului culturii si cultelor.
(3) Presedintele Comisiei Nationale de Arheologie este propus ministrului culturii si
cultelor de catre membrii acesteia prin vot secret si are, la data alegerii sale, un
mandat de 4 ani.
(4) Ministrul culturii si cultelor aproba prin ordin propunerea Comisiei Nationale de
Arheologie cu privire la presedintele acesteia sau o poate respinge, motivat, o singura
data. Daca prin votul a doua treimi din numarul membrilor sai Comisia Nationala de
Arheologie îsi mentine propunerea initiala, ministrul culturii si cultelor are obligatia sa
o aprobe prin ordin. Daca nu sunt întrunite cele doua treimi, ministrul culturii si
cultelor solicita Comisiei Nationale de Arheologie o noua propunere.
Art. 16
Comisia Nationala de Arheologie are urmatoarele atributii:
a) elaboreaza strategia nationala în domeniul cercetarii arheologice;
b) propune avizarea planului anual al cercetarilor arheologice sistematice din
România;
c) propune avizarea proiectelor de cercetare arheologica;
d) propune avizarea normelor si metodologiilor din domeniul cercetarii
arheologice;
e) elaboreaza metodologia de atestare a institutiilor care au dreptul de a efectua
cercetari arheologice, în vederea evitarii oricarui conflict de interese;
f) elaboreaza si actualizeaza Regulamentul sapaturilor arheologice;
g) analizeaza solicitarile cu privire la eliberarea autorizatiilor de sapaturi
arheologice sistematice, indiferent de sursa lor de finantare;
h) elaboreaza metodologia de clasare a siturilor arheologice în Lista monumentelor
istorice, care se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
i) propune clasarea siturilor arheologice;
j) stabileste criteriile si avizeaza atestarea specialistilor si expertilor din domeniul
cercetarii arheologice, înscrisi în Registrul arheologilor;
k) propune avizarea documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului, care
cuprind situri arheologice clasate în categoria A a Listei monumentelor istorice
sau zone cu patrimoniu arheologic reperat;
l) propune avizarea studiilor de fundamentare pentru definirea, instituirea si
delimitarea zonelor protejate care cuprind patrimoniul arheologic;
m) formuleaza prioritatile cercetarii arheologice în vederea alocarii sumelor
necesare de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor,
conform criteriilor stabilite prin ordin al ministrului culturii si cultelor;
n) propune Ministerului Culturii si Cultelor sau autoritatilor administratiei publice
locale achizitionarea de terenuri cu bunuri de patrimoniu arheologic;
OG 43/2000 republicata 11/16
o) analizeaza contestatiile din domeniul sau de competenta;
p) propune avizarea programelor de pregatire a specialistilor si a planurilor de
specializare în domeniul cercetarii arheologice;
q) reprezinta România în cadrul organismelor internationale de specialitate
similare;
r) propune avizarea proiectelor cercetarilor arheologice efectuate de misiunile
arheologice române pe teritoriul altor state, precum si protocoalele de
colaborare cu parteneri straini privind cercetari arheologice din România;
a) s) propune actualizarea Listei cuprinzând siturile arheologice de interes
prioritar;
s) îndeplineste si alte atributii din domeniu, în conditiile legii.
Art. 17
(1) Repertoriul arheologic national este administrat de Ministerul Culturii si Cultelor,
potrivit regulamentului aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor.
(2) Institutul de Memorie Culturala asigura administrarea bazelor de date privind
inventarierea informatizata a patrimoniului arheologic, prin Repertoriul arheologic
national.
(3) Toate drepturile asupra datelor privind patrimoniul arheologic apartin de drept
Ministerului Culturii si Cultelor, care reglementeaza modul lor de utilizare.
(4) Repertoriul arheologic national cuprinde date stiintifice, cartografice,
topografice, imagini, planuri, precum si orice alte informatii privitoare la:
a) zonele cu potential arheologic cunoscut si cercetat, zonele cu potential
arheologic cunoscut si necercetat, precum si zonele al caror potential arheologic
devine cunoscut întâmplator sau ca urmare a cercetarilor arheologice
preventive;
b) monumentele, ansamblurile si siturile istorice în care s-au efectuat sau sunt în
curs de desfasurare cercetari arheologice;
c) informatii stiintifice privind bunurile mobile descoperite în zonele sau la
monumentele istorice prevazute la lit. a) si b);
d) situri arheologice distruse sau disparute.
Art. 18
Monumentele, ansamblurile si siturile arheologice clasate în Lista monumentelor
istorice, în grupa A sau B, se înscriu si în Repertoriul arheologic national.
CAPITOLUL IV: Atributiile autoritatilor administratiei publice locale în
domeniul patrimoniului arheologic
Art. 19
În vederea protejarii patrimoniului arheologic si a respectarii prevederilor legale în
acest domeniu autoritatile administratiei publice locale au urmatoarele atributii:
OG 43/2000 republicata 12/16
a) coopereaza cu organismele si institutiile publice cu responsabilitati în domeniul
protejarii patrimoniului arheologic pentru punerea în aplicare si respectarea
masurilor si deciziilor acestora;
b) asigura protejarea patrimoniului arheologic rezultat ca urmare a cercetarilor
arheologice sistematice sau preventive si a descoperirilor arheologice
întâmplatoare, aflate în domeniul public ori privat al unitatilor administrativteritoriale
respective, alocând resurse financiare în acest scop;
c) pot colabora cu persoane fizice sau juridice de drept public ori privat pentru
finantarea cercetarii si punerea în valoare a descoperirilor arheologice;
d) finanteaza cercetarea arheologica în vederea descarcarii de sarcina arheologica
a terenurilor pe care se efectueaza lucrari publice pentru care sunt ordonatori
principali de credite, prevazând distinct sumele necesare în acest scop, potrivit
prevederilor prezentei ordonante;
e) cuprind în programele de dezvoltare economico-sociala si urbanistica, respectiv
de amenajare a teritoriului, obiective specifice privind protejarea patrimoniului
arheologic;
f) aproba documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, în
conformitate cu avizele de specialitate ale Ministerului Culturii si Cultelor, si
elaboreaza sau modifica astfel de documentatii în scopul stabilirii de masuri de
protejare a patrimoniului arheologic evidentiat întâmplator ori ca urmare a
cercetarilor arheologice preventive, potrivit legii;
g) elibereaza autorizatia de construire si desfiintare numai pe baza si în
conformitate cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor, pentru lucrari în zone cu
patrimoniu arheologic cunoscut si cercetat, descoperit întâmplator sau de
interes arheologic prioritar;
h) colaboreaza cu serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si
Cultelor, transmitând acestora informatii actualizate cu privire la cererile de
autorizare de construire în zonele de patrimoniu arheologic reperat;
i) precizeaza în certificatul de urbanism regimul imobilelor aflate în zone cu
patrimoniu arheologic reperat;
j) iau masurile administrative corespunzatoare si notifica proprietarilor si titularilor
de drepturi reale asupra imobilelor obligatiile ce le revin pentru prevenirea
degradarii descoperirilor arheologice întâmplatoare.
Art. 20
În domeniul protejarii patrimoniului arheologic aflat în teritoriul sau administrativ de
competenta, primarul are urmatoarele atributii specifice:
a) dispune suspendarea autorizatiei de construire si oprirea oricaror lucrari de
construire sau de desfiintare de constructii, în situatia descoperirii de vestigii
arheologice ori de alte bunuri pentru care s-a declansat procedura de clasare,
anunta în cel mai scurt timp serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii
si Cultelor si organizeaza paza descoperirilor arheologice întâmplatoare;
b) elibereaza autorizatia de construire sau de desfiintare, numai pe baza si în
conformitate cu prevederile avizului Ministerului Culturii si Cultelor, pentru
lucrarile din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, precum si pentru lucrarile
din zonele cu patrimoniu arheologic evidentiat întâmplator;
c) asigura paza si protectia descoperirilor arheologice aflate în proprietate publica,
OG 43/2000 republicata 13/16
aparute ca urmare a cercetarilor sistematice sau preventive, semnalând de
urgenta serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor orice
nerespectare a legii.
CAPITOLUL V: Zone de interes arheologic prioritar
Art. 21
(1) Dezvoltarea durabila a zonelor de interes arheologic prioritar este obiectiv de
interes national; protejarea si punerea în valoare a patrimoniului arheologic din aceste
zone sunt, în conditiile legii, cauza de utilitate publica.
(2) Finantarea cercetarii arheologice, a conservarii, restaurarii si punerii în valoare
a siturilor din zonele de interes arheologic prioritar se face de la bugetul de stat prin
bugetul alocat Ministerului Culturii si Cultelor.
(3) Cheltuielile necesare în vederea elaborarii planurilor de management, a
cercetarilor arheologice, conservarii, restaurarii si punerii în valoare a siturilor din
zonele de interes arheologic prioritar se pot asigura, prin cofinantare, în conditiile
legii, din bugetele autoritatilor administratiei publice locale pe al caror teritoriu se afla
aceste situri.
Art. 22
(1) Autoritatile administratiei publice locale pe al caror teritoriu se gasesc zone de
interes arheologic prioritar au obligatia de a prevedea masuri administrative si tehnice
pentru protejarea patrimoniului arheologic si punerea sa în valoare prin integrarea
acestuia în planurile de dezvoltare economica, sociala si teritoriala a localitatilor.
(2) Autoritatile prevazute la alin. (1) au obligatia sa prevada în bugetele proprii
fondurile necesare pentru:
a) elaborarea si, dupa caz, modificarea documentatiilor de urbanism si amenajare
a teritoriului, în vederea protejarii si punerii în valoare a patrimoniului
arheologic;
b) elaborarea reglementarilor speciale de protectie în zona;
c) marcarea limitelor zonei de interes arheologic prioritar si informarea publicului
cu privire la regimul special de protectie a zonei.
(3) Pentru îndeplinirea atributiilor ce le revin si pentru elaborarea documentatiilor
prevazute la alin. (2) autoritatile administratiei publice locale pot beneficia de
transferuri cu destinatie speciala din bugetul de stat, în conditiile legii, precum si de
cofinantare de la bugetul ministerelor implicate.
(4) Avizarea documentatiilor de urbanism si amenajare a teritoriului pentru zonele
de interes arheologic prioritar se face de catre Ministerul Culturii si Cultelor.
Art. 23
(1) Proprietarii si titularii dreptului de administrare si ai altor drepturi reale asupra
imobilelor din siturile arheologice din zonele de interes arheologic prioritar au obligatia
de a permite accesul personalului autorizat de Ministerul Culturii si Cultelor în vederea
cercetarii arheologice si protejarii patrimoniului arheologic si de a asigura masurile de
OG 43/2000 republicata 14/16
protectie si paza a bunurilor de patrimoniu arheologic, conform legii.
(2) Ca urmare a protectiei speciale a siturilor arheologice înscrise în Repertoriul
arheologic national, în conditiile prevazute la art. 22, proprietarii sau arendasii,
persoane fizice ori juridice de drept privat, sunt îndreptatiti la plata unor despagubiri
pentru veniturile agricole nerealizate pe terenurile care fac obiectul sapaturilor
arheologice pentru perioada în care se desfasoara acestea, în cuantumurile si în
conditiile stabilite prin metodologia aprobata prin hotarâre a Guvernului.
(3) Despagubirea pentru venitul agricol nerealizat se plateste persoanei îndreptatite
de catre finantatorul sapaturii arheologice, în termen de 60 de zile de la data începerii
cercetarii arheologice.
CAPITOLUL VI: Infractiuni si contraventii
Art. 24
Încalcarea dispozitiilor prezentei ordonante atrage, dupa caz, raspunderea civila,
administrativa, materiala, disciplinara, contraventionala sau penala.
Art. 25
(1) Efectuarea oricaror lucrari care pot afecta siturile arheologice, în absenta
certificatului de descarcare de sarcina arheologica, se considera distrugere a
monumentelor istorice si se pedepseste potrivit prevederilor legii penale.
(2) Echipa de cercetatori care îsi desfasoara activitatea într-o localitate are obligatia
de a salubriza locul în timpul si la finalizarea lucrarii.
Art. 26
(1) Accesul cu detectoare de metale si utilizarea lor în zonele cu patrimoniu
arheologic, fara autorizarea prealabila prevazuta la art. 5 alin. (13), constituie
infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani si confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseste.
Art. 27
(1) Comercializarea detectoarelor de metale fara autorizatia prevazuta la art. 5
alin. (10) constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 1 la 5 ani si
confiscarea detectoarelor.
(2) Tentativa se pedepseste.
Art. 28
(1) Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza dupa cum
urmeaza:
a) desfasurarea, fara autorizatia emisa în conditiile prezentei ordonante, de
cercetari arheologice, precum si a oricaror alte activitati care afecteaza
integritatea sau pun în pericol conservarea patrimoniului arheologic, cu amenda
OG 43/2000 republicata 15/16
de la 10.000 lei la 50.000 lei;
b) neanuntarea descoperirilor arheologice prevazute la art. 4 alin. (2), de catre
titularul autorizatiei de cercetare, cu amenda de la 2.500 lei la 10.000 lei;
c) neanuntarea de catre persoanele prevazute la art. 4 alin. (4), în termenul
stabilit de prezenta ordonanta, a descoperirilor arheologice întâmplatoare, cu
amenda de la 2.000 lei la 50.000 lei si confiscarea bunurilor descoperite;
d) încalcarea prevederilor art. 7 lit. a) si b), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000
lei;
e) nerespectarea avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau emiterea autorizatiei
de construire în absenta acestui aviz pentru lucrarile de construire sau de
desfiintare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat, cu amenda de la 10.000
lei la 50.000 lei;
f) neîndeplinirea atributiilor prevazute la art. 13 lit. a) si c), cu amenda de la
2.000 lei la 10.000 lei;
g) detinerea de detectoare de metale, fara autorizatia prevazuta la art. 5 alin.
(10), cu amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei si confiscarea detectoarelor;
h) detinerea de detectoare de metale, fara avizul prevazut la art. 5 alin. (12), cu
amenda de la 25.000 lei la 75.000 lei si confiscarea detectoarelor;
i) încalcarea prevederilor art. 9 alin. (1) si ale art. 23 alin. (1), cu amenda de la
5.000 lei la 25.000 lei.
(2) Cuantumul amenzilor prevazute la alin. (1) se actualizeaza prin hotarâre a
Guvernului.
Art. 29
(1) Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac, dupa caz, de catre:
a) specialistii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor;
b) împuternicitii Ministerului Culturii si Cultelor;
c) inspectorii teritoriali ai Inspectoratului de Stat în Constructii;
d) organele de politie, care au si obligatia de a da curs oricaror solicitari în
exercitarea atributiilor personalului prevazut la lit. a)-c).
(2) Contraventiile prevazute la art. 28 alin. (1) lit. a), b) si i) se constata, iar
sanctiunea se aplica de catre specialistii serviciilor publice deconcentrate ale
Ministerului Culturii si Cultelor, de catre primar, respectiv de primarul general al
municipiului Bucuresti, sau de presedintele consiliului judetean, precum si de catre
împuternicitii acestora.
Art. 30
Contraventiilor prevazute la art. 28 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile
ulterioare, cu exceptia prevederilor art. 28 si 29.
Art. 31
(1) Desfiintarea, distrugerea partiala sau degradarea siturilor arheologice care sunt
OG 43/2000 republicata 16/16
monumente istorice se sanctioneaza conform legii penale.
(2) În cazul degradarii acestora se aplica si masura corelativa a obligarii
faptuitorului la refacerea partilor de constructie degradate, pe baza avizului
organismelor de specialitate prevazute în prezenta ordonanta.
Art. 32
Neanuntarea descoperirilor arheologice prilejuite de lucrarile de construire ori de
desfiintare constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amenda de la 4.000 lei la 80.000 lei.
NOTA:
1. Reproducem mai jos prevederile art. II si III din Legea nr. 258/2006 pentru
modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/2000 privind protectia
patrimoniului arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes
national, care nu sunt încorporate în textul republicat al Ordonantei Guvernului nr.
43/2000:
"Art. II
Pentru aplicarea principiului conservarii integrate a patrimoniului arheologic si pentru
integrarea în politicile nationale si locale de protejare a mediului, Ministerul Culturii si
Cultelor elaboreaza, împreuna cu Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor si cu
Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, în termen de 90 de zile de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, Metodologia aprobarii cercetarilor arheologice din
zonele naturale protejate si parcurile nationale si naturale, care se aproba prin ordin
comun al celor trei ministri si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. III
Prima lista cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborata în cel mult
6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi."
_______
*) Republicata în temeiul art. IV din Legea nr. 258/2006 pentru modificarea si
completarea Ordonantei Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului
arheologic si declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, publicata
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 12 iulie 2006, dându-se textelor
o noua numerotare.
Ordonanta Guvernului nr. 43/2000, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 378/2001, a fost republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352
din 26 aprilie 2005.
Publicat în Monitorul Oficial cu numarul 951 din data de 24 noiembrie 2006.

Comorile din Lima

O legenda care pare scoasa din filmele de aventuri, despre averi pierdute, razboaie, crime, pirati, secrete, vanatoare de comori. O poveste despre care se spune ca ar fi adevarata.

Dupa ce Spania a infrant civilizatia incasa, adica de prin secolul al XVI-lea, spaniolii au pus stapanire si pe Lima. In secolele care au urmat, biserica catolica a strans aici o comoara imensa. La incepul secolului al XVII-lea coloniile au inceput sa se rascoale impotriva Spaniei, incurajate de razboiul de independenta din America de Sud. Lima nu a facut exceptie asa ca in 1820 orasul a cazut sub asediu si, pana la urma, a trebuit evacuat. Spaniolii nu puteau lasa ca uimitoarea lor comoara sa cada in mainile altora, asa ca si-au facut imediat planuri cum ar putea salva faimoasa comoara. O comoara care continea bijuterii, pietre pretioase, lingouri si bani de aur, sfesnice din aur si doua statui in marime naturala din aur reprezentadu-i pe Fecioara Maria si Pruncul. Comoara valora 60 milioane de dolari. Decizia a fost sa fie mutata in Mexic unde avea sa fie pastrata in siguranta.

Zis si facut. Intreaga comoara a fost imbarcata pe vasul Mary Dear si urma sa ajunga in Mexic. Insa alegerea unui om de incredere caruia sa-i fie incredintata aceasta comoara incredibila nu era o decizie usoara. Decizie care, pana la urma, s-a dovedit una extrem de prost inspirata. Spaniolii i-au incredintat importanta misiune capitanului William Thompson. Ce au scapat din vedere autoritatile spaniole a fost faptul ca William Thompson era pirat, si unul ruthless.

Odata ajuns in larg, capitanul-pirat nu a rezistat tentatiei sa aiba comoara doar pentru el, asa ca le-a taiat gatul garzilor si pasagerilor si le-a aruncat corpurile peste bord. Astfel, impreuna cu echipajul sau, a mers pe Insula Cocos, din Oceanul Indian, unde a ingropat comoara. Apoi s-au hotarat sa se desparta si sa stea ascunsi pana ce scandalul se va calma iar apoi sa se intalneasca pentru a imparti comoara.

Insa Mary Dear a fost capturata de armata britanica. Acum povestea are doua variante. Unii spun ca nimeni inafara de William Thompson nu a scapat atacului navelor britanice, altii spun ca toti membrii ai echipajului au fost spanzurati odata ajunsi la tarm. Oricum, ideea este ca Thompson a fost singurul care a supravietuit.

Pentru a scapa cu viata, piratul s-a inteles cu autoritatile spaniole sa le arate locul in care este ingropata comoara. I-a dus pana pe Insula Cocos insa aici a reusit sa scape si sa fuga in jungla. Thompson a murit in 1844 sub ingrijirea unui anume Keating, caruia i-a dezvalui secretul comorii. Keating a pornit spre Insulele Cocos. Legenda spune ca a gasit comoara insa a avut probeme cu echipajul care devenise prea lacom. Dupa o lupta apriga Keating a fost singurul care a supravietuit si a parasit insula cu o cantitate mica din aurul comorii. Insa nu a reusit sa ajunga la tarm.

De atunci s-au facut mai bine de 300 de expeditii incercandu-se sa se gaseasca comoara din Lima. Pe langa aceste expeditii oficiale, nenumarati vanatori de comori pornesc in fiecare an spre Insula Cocos in cautarea comorii insa nimeni nu a reusit sa o gaseasca.

Capitanul Thompson a lasat cateva indicii referitoare la locul in care se gaseste comoara din Lima. Spune ca odata ce ajungi la golful din nord a Insulei Cocos, trebuie sa urmezi linia tarmului pana ajungi la un parau, urmaresti paraul care se varsa in interiorul unui lac adanc. De aici se fac 70 de pasi, de la vest la sud. Acum ar trebui sa vezi o deschizatura in deal. Ia-o spre nord si treci prin stream. Vei vedea o stanca neteda. Cam unde umerii se intalnesc cu stanca vei vedea o gaura cat sa intre un deget. Aici trebuie sa pui un iron bar and turn. In spatele acesteia este o usa care se deschide scotand la lumina comoara din Lima.
Altii spun, insa, ca degeaba este inutil sa cauti comoara pe Insula Cocos pentru ca Thompson ar fi mutat-o inainte de moartea sa undeva pe o insula de pe coasta Americii Centrale.

Mai sunt altii care spun ca Robert Louis Stevenson, autorul cartii Treasure Island, ar fi gasit comoara in 1890. Stevenson a calatorit timp de doi ani din America de Nord spre Samoa din sudul Oceanului Pacific. Ajuns aici, se pare ca a facut cateva expeditii misterioase spre destinatii necunoscute. Se crede ca Stevenson a descoperit ca ce se numea atunci insula Tafahi se numise mai demult Insula Cocos. Stiind legenda comorii ascunse de Thompson se crede ca Stevenson a pornit sa o caute si ca a si gasit-o. Asta pentru ca dupa misterioasele sale expeditii Stevenson a devenit extrem de bogat, si-a construit o vila somptuoasa in Samoa si nicio ruda de-a lui nu a mai fost nevoita sa munceasca vreodata. Stevenson a facut infarct si a murit doar la patru ani dupa ce ajunsese pe insula.

Nimeni nu stie care este adevarul despre comoara din Lima. Iar unii sustin ca nici nu a existat cu adevarat. Insa povestea sa face ca si astazi multi vanatori de comori sa incerce sa ii dea de urma si, cu siguranta ca, va alimenta alte legende si povesti de acum inainte.

Sursa: http://www.timpultau.ro/liber/Comoara-din-Lima*id_1426-articol.html

Misterioasa cetate antica din zona Targu-Jiu - Polovragi

O alta importanta deductie, folosind insemnarile lui Ptolemeu, ar fi cea privind documentarea unui stravechi oras in Gorj , in prezent probabil Polovragi, Arcani sau Targu-Jiu, si deci existenta ascunsa a unei cetati antice in zona, comori arheologice si vestigii inca nedescoperite, intangibile, dar si protejate astfel, ascunse poate chiar sub orasul Targu-Jiu.

În Istoria Gorjului avem două locaţii, sau doar una singură, care încă mai ridică probleme specialiştilor, deşi, cel mai probabil, e vorba de una şi aceeaşi localitate. Mulţi istorici identifică antica Arcinna, menţionată de Ptolemeu în istoriile sale, drept aşezarea de la Polovragi unde în Evul Mediu s-a născut Mânăstirea Polovragi. Arcina, cum era consemnat numele aşezării de vestitul geograf al antichităţii Ptolemeu se situa pe valea Rhabonului, o aşezare comercială care poate fi plasată lângă Târgu-Jiul de astăzi. Toponimic vorbind, localitatea Arcani şi-ar putea avea originile în această denumire. Deci ramane deocamndata o enigma nedezlegata in totalitate.

Varianta Polovragi
A rămas nemuritoare în istoriografia românească expresia istoricului antic Annaeus Florus care spunea despre strămoşii noştri că “dacii trăiesc aninaţi de munţi”.

Se ştie că la daci cetăţile din zonele muntoase au devenit adevărate fortificaţii, apărate cu ziduri din piatră. Davele din munţi erau plasate pe înălţimi inaccesibile, ca nişte cuiburi de vulturi, aninate de astfel de piscuri stâncoase, cum spunea cronicarul antic. Este sigur că una din cele mai interesante fortificaţii a fost la Polovragi ( Polovraci ), la aproximativ 1000 m altitudine pe Muntele Padeşului. Exista legenda conform căreia, cetăţile din zonă erau vegheate şi ocrotite de Zeul  Zamolxis, dar şi de vulturul sacru, invocat de Marea Preoteasă Sibilla Erithreea, pentru a feri poporul nemuritor de ochii neaveniţilor. Fortificaţia de la Polovragi era compusă din: o cetate dava plasată pe un mamelon, la 30 m deasupra Poienei Padeşului şi o ” cetate de refugiu ” – un platou de 6000 mp numit ” Crucea lui Ursachi “, folosit în vremuri îndepărtate ca loc de refugiu. Locuitorii cetăţii dacice trăiau într-o aşezare civilă, situată la ieşirea Olteţului din chei. Conducătorii, garda lor şi reprezentanţii aristocraţiei militare şi sacerdotale locuiau în ” cetăţuie “.

Locul unde ar fi fost cetatea e marcat azi de o cruce din piatră

Potrivit istoricilor, cetatea de la Polovragi a fost  ridicată aproximativ în jurul anilor 150 î.Chr. La început, Muntele Padeş a fost doar o stâncă golaşă de calcar. Dacii au amenajat stânca, transformând-o într-o adevărată acropolă şi astfel ei au reuşit printr-o muncă extrem de anevoioasă şi migăloasă să amenajeze 8 terase, şapte pe versantul nordic al muntelui şi una pe cel sudic. Alunecările de teren au fost prevenite prin adăugirea la fiecare terasă a unei zidării, lucrate din piatră de calcar nefasonată dispusă în unghi de 45 de grade. Apărarea era completată de o fortificaţie trapezoidală, adică un val de apărare din piatră spartă alternând cu lut peste care se înalţă o palisadă de lemn. Pe platou s-au ridicat mai multe clădiri, inclusiv un turn de observaţie. Deoarece, cetatea de la Polovragi a suferit un incendiu spre prima jumătate a veacului I î. Chr. dacii au efectuat încă noi lucrări de construcţii, ridicând în jurul mamelonului un zid gros de 2 m şi, împrejurul terasei pe care au existat locuinţe, un alt puternic zid de piatră din blocuri de calcar, roci cristaline dure aduse de la mari distanţe şi blocuri de gresie prelucrată.  Polovragiul se înscrie alături de Sarmisegetuza Regia şi Ocniţa ca a treia localitate importantă în care s-au găsit dovezi incontestabile ale cunoaşterii şi folosirii scrisului de către geto-daci (ex. inscripţia „DEEEB” şi posibil un A). Există ideea că dava de la Polovragi ar fi fost antica cetate Arcina, pe care Ptolemeu o numea” unul din cele mai strălucite oraşe din Dacia“.

Varianta 2: Arcina, Târgu-Jiul de altădată

Cu siguranţă, există mai multe argumente prin care antica Arcina să fie identificată cu actuala zonă a Târgu-Jiului. Primele documente referitoare la nume apar în sec. I-II d. Chr.. în harta Daciei întocmită de geograful Ptolomeu care a însemnat localitatea „Arcina” pe locul unde se află Târgu-Jiul de astăzi. Foarte important, Vasile Pârvan în „Getica” într-o hartă deosebit de interesantă, ca şi C. Ciurescu în harta „Dacia” înainte de cucerirea romană, localizează Arcina tot în partea superioară a Jiului. Situat „la întretăierea marilor drumuri ce treceau din sudul Olteniei spre ţara de dincolo de munţi şi dinspre Ţara Severinului spre trecătoarea de nord, peste munţi, apărată de Castrul de pământ de la Bârleşti (Bumbeşti-Jiu), ridicat de Cohorta a IV-a Cypriia, şi apoi de Castrul de piatră al Cohortei I Britanică Aurelia – Antoniniană”, târgul Arcina a capacitat, ulterior, întreaga viaţă social-economică din zonă, reuşind în timp să atragă scaunul cnezial de la Curtea I Curtişoara şi înlesnind schimburile de produse dintre zona de nord şi cea de sud a Rhabonului (Jiul).Pe parcurs, s-a schimbat  numele localităţii din cel de Arcina în cel de „Jiul” care apare pentru prima dată într-un document din 23 noiembrie 1406 al lui Mircea Vodă cel Mare.(Surse:http://www.pensiunea-latroita.ro/zona-turistica-polovragi/38-zona-polovragi/66-cetate-antica.html; http://www.verticalonline.ro/cetate-antica-intre-polovragi-si-targu-jiu)

Harta Daciei, realizata de Ptolemeu, utila pentru descoperirea comorilor arheologice ?

Ptolemeu (Claudius Ptolomaeus) (nascut probabil in 87d.Hr. probabil în Ptolemais Hermii , traind pana in anul 165 d.Hr. în Alexandria) a fost un astronom, matematician și geograf grec din epoca helenistică tardivă în timpul stăpânirii romane a Egiptului, ale cărui teorii au dominat știința până în secolul al XVI-lea . Din vechile izvoare istorice, rezultă că Ptolemeu a petrecut cea mai mare parte a vieții în Alexandria, unde și-a desfășurat activitatea științifică. A murit în jur de 165 d.Hr., probabil în Canopus, un cartier din Alexandria.

Claudius_Ptolemaeus ( Ptolemeu )

De o importanță istorică deosebită este lucrarea sa "Geographia", în care Ptolemeu folosește o rețea asemănătoare paralelelor și meridianelor, care a servit multe secole în orientarea pe hărți. Tot lui Ptolemeu i se datorează unele denumiri geografice.

Descoperirile arheologice de Ia Bîtca Doamnei (jud. Neamt). Răcătău (jud. Bacău), Cugir (jud. Alba) etc. nu se datoresc însă jocului întâmplării, ci strădaniilor arheologilor nostri de a localiza, cât mai exact, centrele dacice înscrise în Îndreptarul geografic al lui PtoIemeu. Acest astronom si geograf de origine greacă, care a trăit în secolul II e.n. Ia Alexandria (Egipt), este autorul unui îndreptar geografic în opt volume si al unui atlas al lumii cunoscute în vremea lui. În această lucrare monumentală sunt calculate longitudinea si latitudinea a circa 8000 de localităti. Ptolemeu a folosit un vast material documentar, izvorul său de bază fiind harta geografului grec Marianus din Tyr, care, la rândul său, se pare câ a studiat comentariile geografice si harta generalului roman M. Vipsanius Agrippa, întocmită prin anii 26-23 î.e.n., din ordinul Iui Augustus.

Ceea ce ne interesează pe noi este faptul că Îndreptarul lui Ptolemeu cuprinde si regiunile unde au trăit dacii, iar lista davelor (pe care el le numste polisuri, adică orase) se ridică Ia aproximativ 50, acestea fiind cele mai strălucite localitati, între care si Sarmizegetusa Regia, capitala lui Decebal. Davele geto-dace erau centre de producere a mărfurilor (dovadă atelierele descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice) si de comert intens, atât între populatia locală, cât si între aceasta si negustorii greci din orasele colonii de pe malul Mării Negre. Iar mai târziu cu negustorii romani.

Printre davele înscrise în Îndreptarul lui Ptolemeu se aflau Petrodava (Piatra Neamt), Utidava (Tg. Ocna), Ziridava (Pecica), Comidava (Rîsnov), Ramidava (Drajna de Sus, Prahova), Argidava (Popesti), iar pe malul stâng aI Siretulut, se întindeau Zargidava (Brad, jud. Bacău), Tamasidava (Răcătău, jud. Bacau), Piroboridava (Poiana-Nicoresti. jud. Galati).

Este interesant să notăm că, singure, coordonatele geografice din harta Iui Ptolemeu n-ar fi ajutat Ia descoperirile de Ia Bâtca Doamnei, Răcătău, Cugir, că de mare folos Ie-a fost arheologilor traditia toponimicii locale. Subliniem si similitudinea denumirilor acelor Iocuri unde sălăsluiau ascunse davele scoase azi Ia Iumină: Cetătuia (Răcătău), Cetate (Cugir), desi pe dealurile respective nu se zărea nici urmă de cetate. La identificara Petrodavei a venitîn ajutor lingvistica. Cercetătorii s-au întrebat dacă pentru nu avea în limba geto-dacă aceeasi semnificatie ca petra, care, atit în greacă cît si în Iatină, înseamnă stânci. Orasului Piatra Neamt i s-a spus în evul mediu Piatra Iui Crăciun, iar în zilele noastre Iocalnicii îi zic pur si simplu Piatra. Săpăturile de Ia Bâtca Doamnei, un deal din apropierea orasului, au dezvăluit o cetate cu sanctuare aidoma celor din Muntii Orăstiei, înca o dovadă a unităii de culturi materiale si spirituale a tuturor geto-dacilor din epoca lor de maximă înflorire. La Răcătău, în zona Siretului mijlociu - îsi informează cititorii Viorel Căpitanu, de Ia Muzeul de istorie Bacău - s-au găsit pe teritoriul fostei Tamasidava monede dacice de tip Vârteju-Bucuresti, mărturie a strânselor relatii de schimb cu popuIatia din câmpia munteană, precum si monede romane, atât din perioada republicană (175 î.e.n.), cât si din timpul împăratilor Tiberius, Claudius si Nero, dovadă a îndelungatei existente a Tamasidavei.

Asezarea dacică de la Cugir ar corespunde, după opinia specialistilor, cu Singidava din harta lui Ptolemeu. lnventaruI găsit în mormântul princiar, datînd din secolul I î.e.n., îl determina pe Ion Horatiu Crisan să presupună că ar fi apartinut unei personalităti de vază, poate chiar unuia din curtenii marelui Burebista. Războinicul dac a fost incinerat într-un costum de luptă, cu armură din zale de fier, coif si numeroase arme. Faptul că si în alte dave s-au gasit obiecte asemănătoare (în mormintele cu tumuli) ne duce la o altă imagine a luptătorilor daci decât aceea în itari, suman, căciulă, cu care ne-au obisnuit frescele de pe Columna lui Traian. Această idee nouă, avansată de Ioan Horatiu Crisan, este bine fundamentată. Mi se pare verosimil ca din motive de propagandă, pe Columna si pe alte motive figurative romane, dacii, incluzându-l si pe regele Decebal, să fi fost înfătisati, în costume rudimentare, subliniind în acest fel primitivismul si barbaria lor în contrast cu civilizatia romană... În orice caz, optica cu privire la armata dacilor si a însisi - cu implicatii în istoria de mai târziu a urmasilor directi - românilor de azi, trebuie în această parte modificată... Roma n-a avut de înfruntat un popor rudimentar, ci unul cu un înalt grad de civilizatie. Surse: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ptolemeu; http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/2010/12/harta-daciei-ptolemeu.html;http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=805)

O alta importanta deductie, folosind insemnarile lui Ptolemeu, ar fi cea privind documentarea unor orase stravechi din Gorj , in prezent Polovragi, Arcani sau Targu-Jiu. Dar aceasta, in articolul urmator.

Comori din Romania, in texte vechi

Cautatori de comori au fost si vor fi inca...

A găsi o comoară poate deveni o obsesie. Asa a fost in toate timpurile. Pentru că si în Evul Mediu nu a fost altfel, un renumit arheolog din Romania a realizat un grupaj de date privitoare la comori, adunate din diverse manuscrise. Aceste date sunt semnificative prin mesajele conţinute si, desi nu toate au legatura intre ele, prezinta diverse insemnari importante despre anumite comori, multe dintre ele probabil inca nedescoperite.

1366, Turda

Cu prilejul stabilirii hotarelor oraşului Turda, către Aiton, după ce se trece de „Drumul voievodului”, se ajunge la o groapă pe care pârâtorii o socotesc drept un semn de hotar distrus cu rea-voinţă. Li se răspunde, că de fapt, în acel loc fusese căutat un tezaur (tesaurum).

1476, Suceava

Giovanni Maria Angiolello, relatează: „locuitorii fugiseră şi lucrurile lor parte fuseseră luate cu ei, iar altele fuseseră ascunse în pământ. Turcii au găsit multe din ele, deoarece sunt meşteri în a găsi astfel de lucruri ascunse şi îngropate [...], astfel au fost găsite puţuri cu grâne şi alte lucruri îngropate.

1538, Suceava

Mustafa Gelalzade: „Petru, cu scopul de a-şi apăra averea, a îngropat-o într-o parte a cetăţii şi după aceia a fugit. Dar îndată ce sultanul a aflat despre acest lucru, a chemat pe imbrohorul său (mirahor) Husein-aga şi l-a însărcinat cu descoperirea tezaurului. Husein-aga, în urma înaltului ordin primit, a început să sape în locurile unde se credea că ar fi fost îngropat tezaurul. Făcându-se săpăturile cuvenite, s-au descoperit lucrurile şi averea lui Petru, care se compunea din următoarele obiecte şi anume: berbeci de argint, carafe, ibrice, cuşme, pahare, săbii încrustate cu pietre preţioase, săbii germane, săbii foarte înguste şi cu vârful ascuţit, perle preţioase, giuvaericale, vase preţioase de pus flori, cămăşi de mătase, cărţi legate în argint şi aur, evanghelii, cruci, monede în mare cantitate, obiecte şi mărfuri asemenea, şi obiecte de podoabă şi lux, stofe de mătase şi multe alte lucruri care pot fi descrise de pana autorului”

1601, Suceava

Andrea Bobbi din Faenza scrie că „monsieniorul nostru l-a înştiinţat pe Mihai domnul român … că s-ar afla la Suceava, cetate din Moldova, o comoară [îngropată] în pământ”: Episcopul se oferă să-l ducă personal pe Mihai. I-a şi pus pe oameni să sape.

1604, Suceava

Ştefan Balthazar, scrie că episcopul de Argeş a venit la Suceava în haine de mirean şi nu s-a ruşinat să sape o comoară în cetatea Sucevei […], iar alţii după el săpând mai adânc temeliile turnului au năruit turnul cetăţii.

1610, Sibiu

Trupele principelui Gabriel Bátori pătrund în Sibiu. „Duşmanii au avut astfel pricină să caute comorile ascunse, să sape şi să scormonească prin toate zidurile şi locurile tainice, ca viermii într-un caş stricat, încât unele clădiri frumoase s-au prăbuşit ici şi acolo…”

1611, Curtea de Argeş

Acelaşi principe: „A pricinuit mari pagube mai ales mănăstirii Argeşului, vestită până departe, care n-are seamăn în împrejurimi. Deoarece mănăstirea era acoperită cu plumb, Bátori a poruncit sî se scoată plumbul şi a găsit în vârful clopotniţei bisericii o comoară mare, pe care a răpit-o”.

1636, Transilvania

„În acest an, principele Gheorghe Rákóczy I a pus ca toate locurile ascunse şi pivniţele din Gherla şi Făgăraş să fie deschise şi cercetate. El a luat în stăpânire o comoară frumoasă ascunsă de fratele Gheorghe, locotenentul reginei Izabela, şi de alţi principi răposaţi întru Domnul.”

1638, Transilvania

„Între lucrurile sale s-au găsit şi câteva scrieri vechi, scrise în limbile română şi greacă, pe care le adusese călugărul în taină din Ţara Românească, privitoare la nişte comori mari şi vechi care s-ar găsi atât în cuprinsul Transilvaniei, cât şi în Ţara Românească. Printre ele s-a găsit o scrisoare şi însemnare care îndruma spre marea comoară a lui Ioan al II-lea [Sigismund Szapolya], care s-ar găsi îngropată mai sus de oraşul Sibiu, lângă râul Cibin, la poalele munţilor, în apropierea satului Orlat, fiind arătat la ce depărtare de sat şi de râu se găseşte, la ce adâncime şi mărimea comorii. Principele a pus să se sape în lung, în lat şi în adâncime timp de două luni, cum se poate vedea şi astăzi. Nu se ştie dacă s-a găsit ceva. Mulţi au avut îndoieli şi au spus că această mare străduinţă este zadarnică, deoarece s-a ţinut seama, când s-au făcut săpăturile, de cursul de azi al Cibinului, şi nu de matca lui veche, care se putea încă vedea. Se spune că principele voia să se sape mai departe, dar unii dintre domnii ţării nu l-au sfătuit să continue. Câteva dintre scrierile privitoare la comorile ce s-ar găsi în mănăstirile Ţării Româneşti au fost trimise de principele Rákóczy lui Matei Vodă, care, cu ajutorul acestor scrieri, ar fi reuşit să găsească şi să adune comori însemnate.”

1653, hotarele Nistrului

„Se spune că în apropierea Nistrului ar fi plecat călare într-un loc anumit, însoţit de doi slujitori ai curţii, şi ar fi îngropat acolo o parte din tezaurul său, tot numai de aur, iar după ce a făcut acest lucru, Lupu i-ar fi ucis cu mâna sa pe aceşti slujitori, pentru ca ei să nu trădeze locul, purtându-se ca un adevărat tiran.”

Va recomand sa cititi si alte articole interesante pe site-ul sursa al articolului: http://emilia-corbu.blogspot.com/2010/03/comori-deja-gasite.html