vineri, 18 februarie 2011

Comorile aristocratilor romanizati

Două dintre mormintele cele mai bogate in artefacte din Marea Britanie Romană (43-410 d.Hr.), gasite la la Wheathampstead ,au fost relevate in intregime de către arheologii din St Albans, după ce pasionatul cautator de comori Dave Phillips le-a arătat descoperirile sale spectaculoase.

Ei au recuperat un total de 153 de elemente separate, inclusiv 13 tacamuri de bronz pentru bucatarie, 14 tacamuri tip Samian (tacamuri fine, cu o suprafaţă lucioasă roşie), noua vase de sticlă, trei sabii de fier, două fibule de argint legate cu un lantisor (fibule decorate cu şerpi de mare) , un suport de bronz pentru lampă, accesorii diverse de bronz de la un sicriu de lemn, diverse fragmente de fildeş şi un săculeț plin de săgeţi de vanatoare. Ce fel de oameni au fost îngropaţi împreună cu atât de multe artefacte importante?


La 16 kilometri distanţă se afla unul dintre cele mai mari orase din Marea Britanie Romană - Elita Verulamium ( orasul St Albans de astazi ). Orasul era condus de un consiliu local de proprietari de terenuri, care administrau atât locuitorii din cladirile urbane, cat şi din cele rurale.

Mormintele din Wheathampstead au fost, probabil, cele ale unei familii aristocratice importante, care au fost membri ai elitei conducătoare din orasul Verulamium, dar care probabil au ales să fie îngropati pe proprietatea lor din mediul rural. Acestia au fost probabil mai degraba localnici romanizati decat romani din Europa continentală. Ca proprietate şi rang au fost cu siguranţă sub romani, dar ca sa fie priviti la nivelul romanilor, ca apartinand de clasa superioară, au cumparat diverse obiecte romane de lux. Tacamurile romane au fost o modalitate de a arata acest lucru.


Unele dintre vasele de bronz descoperite în morminte sunt ulcioare de calitate, importate probabil de la Pompei. Decoratiunile de pe mânere includ chipuri realizate in cel mai elevat stil al artei clasice: Minerva (zeiţa înţelepciunii), un Triton (o sirenă mitica masculina), precum şi o Medusă (Gorgon teribil al cărui privire transforma pe oameni in piatră) . Acestea se numără printre cele mai de lux obiecte de bronz care puteau fi gasite în Imperiul Roman la momentul respectiv.


Cinele de lux - aristocraţii inmormantati la Wheathampstead faceau probabil parte din "lumea bună" a orasului, iar seturile de veselă pentru masă aveau si rolul de a impresiona vecinii, prietenii sau colaboratorii de clasă inferioara sau superioara care ii vizitau. Ulcioarele de bronz în special - obiecte artizanale foarte frumoase din inima civilizatiei mediteraneene clasice - transmiteau un mesaj de bogăţie şi rafinament. Toate aceste obiecte trebuiau sa creeze impresia identităţii cu cultura romană, pentru a trage o linie de demarcatie a elitei romano-britanice față de ţăranimea celtica care lucra pe terenurile lor sau față triburile "barbare" din afara graniţelor imperiale.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul Harta Comorii .

joi, 17 februarie 2011

Cupa de aur din Epoca Bronzului - norocosul a primit recompensa o jumatate de milion de dolari pentru comoara veche de peste 3500 de ani

Pasionat de detectia metalelor, Cliff Bradshaw a primit de la autoritati 270000 de lire sterline pentru ca a găsit un preţios vas de aur din Epoca Bronzului, datând din 1700 - 1500 î.Hr., undeva în Ringlemere, Kent. Doar cinci astfel de artefacte similare au fost găsite în toată Europa.


De obicei realizate din ceramică, aceste cupe din Epoca Bronzului sunt uneori fabricate si din metal, şi foarte ocazional de aur. Există mai multe exemple de cupe de aur din Europa continentală, dar până de curând singurul de acest gen din Marea Britanie fusese găsit într-o piatră de hotar (care s-a dovedit de fapt un morman de pietre asezate peste un mormant stravechi), la Rillaton în Cornwall, în secolul al XIX-lea.


Cliff Bradshaw a gasit vasul sub o movilă de pământ (tumul) asezata tot peste un mormant, la Ringlemere în Kent. De dimensiunile unei cani mai mari de cafea, vasul are laturile subţiri si ondulate, perforate pe alocuri, sub buza vasului, cu baza rotunjita, şi un mâner delicat ataşat cu nituri cu şaibe în formă de romb. Toate aceste detalii au fost imediat evidente pentru găsitor: aurul nu era corodat, l-a scos din pământ la fel de frumos si stralucitor ca în ziua în care a fost îngropat.


Pe cand o descoperire similara si in Romania ? Vreau sa vad si eu un român mai bogat... :)

Un Domitianus II - 47000 de lire sterline. Aveti asa ceva in colectie ?

A gasit doar o monedă, dar una ... unică, si se pare ca a castigat potul cel mare: 47000 de lire sterline, atat a primit cautatorul de comori Brian Malin pentru aceasta moneda, care dovedeste inca o data existenta si domnia lui Domiţian II. Doar o singura monedă avand imaginea lui a mai fusese găsita anterior, în Franţa, şi a fost consideraa un fals până la această descopeire a lui Brian Malin. Acesta moneda a fost cumparata, ca parte a tezaurului Chalgrove II, de către Muzeul Ashmolean în 2005, cu suma de 47000 de lire sterline.


Deci existenta unui imparat, probabil fost soldat roman, asa cum se afirma, este dovedita de doar doua monezi. Cred ca merita mult mai multi bani aceasta moneda.

Oricum, se pare ca hobby-ul cautarii de comori a devenit sport national in Anglia. Bineinteles, probabil "de vina" au fost si deciziile legislative recente, foarte incurajatoare, care au ajutat la cresterea numarului de exponate din muzeele britanice. Cum isi mai pretuiesc unii istoria...

Deci, un Domitianus II - 47000 de lire sterline. Aveti asa ceva in colectie ? Ca atunci ati tras si dumneavoastra lozul cel mare ! :)

Va primi 500,000 de lire recompensă pentru descoperirea comorii

A descoperit un tezaur de aur din Epoca de Fier prima dată cand a folosit noul detector de metale cumparat recent. Va primi 500,000 de lire recompensă pentru descoperire.

Vânătorul de comori amator David Booth gasise bijuteriile într-un câmp de lângă Stirling în septembrie 2009. David Booth cumparase, cu 240 de lire sterline, un detector de metale şi s-a gândit să îşi pună la treabă investiţia, în aer liber.

Booth a găsit cercei, brăţări şi coliere, toate din aur, îngropate la doar 12 centimetri adâncime. Comoara a fost descoperită în mai puţin de o oră. Aceasta comoara a fost evaluata la o valoare de aproximativ 1 milion lire sterline, fiind datata ca apartinand secolelor III-I î.Hr.


Muzeul Naţional al Scoţiei va primi comoara, cu condiţia ca acesta să plătească 462000 de lire ( peste o jumatate de milion de euro ) domnului Booth.

Descoperitorul a spus ca s-a simtit extrem de fericit cand a auzit ce suma va primi. "Am de gând să achit toate imprumuturile pe care le am la banci si sa cumpar o casă nouă pentru familie", a spus el. "Proprietarul terenului va primi partea lui, de asemenea."

Booth a spus ca a gasit comoara chiar in prima gropa pe care a săpat-o după ce a încercat noul sau detector de metale.

El a adăugat: "De abia astept sa imi duc copiii la muzeu sa le arat comoara pe care am gasit-o - si cred ca toata Scotia este la fel de curioasa."


În conformitate cu legislaţia scoţiană, Coroana poate pretinde orice obiecte arheologice descoperite în Scoţia.

Descoperitorii nu au drepturi de proprietate asupra comorii gasite şi trebuie să raporteze orice obiecte la Treasure Trove Unit.

Potrivit legislaţiei, cei care găsesc artefacte valoroase pe teritoriul ţării sunt obligaţi să le predea autorităţilor, care le includ în patrimoniul naţional, pentru ca cetăţenii le poata admira în muzee. Toate artefactele aparţin Coroanei, la cererea autoritatilor, daca se doreste acest lucru.

Cei care găsesc comori nu pot fi proprietarii lor, la fel cum nici cei pe al căror teren au fost găsite obiectele nu le pot stapani. Cu toate acestea, statul îi acordă celui care a găsit comoară o sumă echivalentă cu valoarea de piaţă a acelor obiecte, suma pe care trebuie sa o imparta cu proprietarul terenului unde a fost gasita comoara.

Arheologii si autoritatile au multumit descoperitorului pentru ca a avut buna credinta sa predea comoara gasita si au afirmat ca, desi este criza financiara, au reusit sa stranga banii necesari pentru a plati contravaloarea de piata a comorii catre gasitor si proprietarul terenului, adica un total de peste 1 milion de euro. Cercetatorii au afirmat ca aceasta este cea mai bine conservata comoara din acea perioada, gasita pe teritoriul Scotiei, si reprezinta un set de artefacte de mare insemnatate.

Dupa descoperire, cautarea de comori a devenit o pasiune pentru David Booth, care intre timp a mai gasit un sigiliu vechi de 800 de ani.

Comorile ascunse in tunelurile antice

La sfarsitul anului 2010, arheologii care sapau intr-un sit de la graniţa dintre Gaza si Egipt au descoperit mai multe tuneluri antice, în aceeaşi zonă in care se afla si astazi tuneluri de contrabandă.


Aceste tuneluri antice sunt considerate a fi parte dintr-un oraş ascuns, care este estimat ca avand o vechime de peste două mii de ani. Cu toate acestea, lucrările in sit sunt complicate de situatia geopolitica instabila din zona. Există, de asemenea, un deficit de finanţare pentru o excavare adecvată, iar jefuitorii reprezinta o ameninţare constantă.

Totusi, aici s-au gasit monede si comori arheologice extraordinar de interesante ( vezi video de mai jos) si se spera ca lucrarile sa continue.



Sursa: http://english.aljazeera.net/video/middleeast/ 2010/10/20101039027262314.html

Ati citit un articol in premiera in Romania, prezentat de http://hartacomorii.blogspot.com/ /

A descoperit o comoara a vikingilor si a primit aproape 100.000 de euro recompensa

Acum aproximativ doua saptamani, un locuitor al Estoniei a primit recompensa 100.000 de euro pentru comoara descoperita de acesta, vara trecuta, pe un câmp de cartofi: 1329 de monede de argint şi nouă bijuterii, tot de argint. În urma cercetărilor, specialistii au decis că monedele găsite de estonian au fost îngropate de vikingi pe la începutul anului 1060.


Cele mai multe dintre monedele descoperite în câmpul de cartofi sunt batute în Germania, dar printre ele se găsesc si monede din Anglia, Suedia, Ungaria şi Danemarca. Valoarea totală a comorii descoperite de estonian este estimată la 198,126 euro.. Fiindca nu a ascuns comoara şi a predat-o autoritatilor, descoperitorul a primit, conform legii estoniene,  o sumă egală cu jumătate din valoarea comorii descoperite, adica aproape 100.000 de euro !

miercuri, 16 februarie 2011

Carti online gratuite despre comori, arheologie si istorie

In cautarile mele pe internet, am gasit diverse site-uri care posteaza carti interesante de istorie si arheologie, in care cautatorii de comori si nu numai pot sa citeasca diverse informatii legate de unele tezaure sau poate chiar date utile cercetarilor. Nu putem sa hostam aceste carti pe prezentul blog ( trebuie respectat dreptul de autor, asa este corect ), dar pot sa va arat link-urile directe unde sunt hostate de catre alte site-uri aceste carti complete, precum si paginile unde au fost gasite respectivele linkuri, pagini unde probabil veti gasi mai multe carti. Astfel oferim si o metoda gratuita de promovare a respectivelor site-uri si carti oferite de acele site-uri, dar si o modalitate prin care orice cititor al blogului nostru poate indica la comentariile acestui articol, ce carti a mai gasit pe internet legate de acest subiect al cautarii de comorii si istorie, link-uri care vor fi updatate in prezentul articol. Singura conditie este ca acel link sa fie direct si catre o lucrare completa si gratuita, oferita de catre site-ul autorului sau de catre site-ul care gazduieste opera autorului in mod legal. Nu ne intereseaza sa promovam linkuri catre lucrari uploadate in mod ilegal prin Rapidshare, Megaupload sau alte asemenea hosturi de upload fisiere.


De asemenea, ar fi indicat sa vizitati periodic acest articol, fiindca va fi mereu updatat, prin adaugarea de noi link-uri catre astfel de carti si lucrari, pe masura ce acestea vor fi descoperite sau indicate de catre cititorii blogului sau chiar de catre autori. Daca respectivele site-uri care hosteaza cartile vor sterge unele lucrari, nici link-urile de aici nu vor mai fi din pacate functionale. De asemenea, daca vor limita accesul pe baza de abonament sau cont, va trebui sa urmati intstructiuniile si conditiile de pe acele site-uri. Noi nu hostam pe acest blog nici un fisier sau document Word sau Pdf, ci doar indicam linkurile ( legaturile directe ) catre aceste lucrari, asa cum sunt oferite de site-urile respective, ajutand la promovarea lor. De asemenea, nu ne asumam nici o responsabilitate privind acordurile pe care le au respectivele site-uri cu autorii lucrarilor respective, fiindca nu le cunoastem, dar prezumam buna-credinta atunci cand le promovam. Orice persoana care dovedeste interes in stergerea unei lucrari, care este promovata si printr-un link in acest articol, trebuie sa se adreseze site-ului respectiv care a hostat lucrarea respectiva ( unde duce respectivul link prin click ) . Noi nu avem posibilitatea de a actiona in administrarea altor site-uri care nu ne apartin. Totusi, daca autorii lucrariilor respective doresc sa nu le mai fie promovata lucrarea prin link direct sau indirect in prezentul articol ( desi este putin probabila aceasta cerere de stergere a unui  link de promovare catre site-ul unde este lucrarea este hostata ), noi suntem de acord sa stergem acel link, chiar daca nimeni nu te poate obliga in mod normal sa stergi un simplu link. Cererea trebuie scrisa la comentarii.

Linkurile catre lucrarile complete trebuie scrise la comentarii in felul urmator: Autorul, titlul lucrarii, link-ul direct catre carte si Pagina web unde a fost gasit respectivul link

Este posibil sa fie nevoie sa instalati Adobe Acrobat Reader ( gratuit ) pentru a putea citi aceste carti.

LISTA CARTI (LINK-URI CATRE DIVERSE LUCRARI COMPLETE SI GRATUITE )

Autor(i) -  Titlul cu link direct catre carte ( Pagina web unde a fost gasit respectivul link )

Vasile Pârvan - Începuturile vieţii romane la Gurile Dunării ( link gasit aici )

Vasile Pârvan - Cetatea Ulmetum - Partea 1 , Partea 2.1, Partea 2.2, Partea 3 ( link-uri gasite aici )

Vasile Parvan - Cetatea Tropaeum. Consideraţii istorice. ( link gasit aici )

Vasile Pârvan - Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman. ( link gasit aici )

Vasile Pârvan - Histria VII. Inscripţii găsite în 1916, 1921 şi 1922 ( link gasit aici )

Vasile Pârvan  - M. AURELIS VERUS CAESAR ŞI L. AURELIUS COMMODUS  ( link gasit aici )

Vasile Pârvan - DACIA - CIVILIZAŢIILE STRĂVECHI DIN REGIUNILE CARPATO-DANUBIENE ( link gasit aici )

Vasile Pârvan - GETICA - O PROTOISTORIE A DACIEI ( link gasit aici )

Vasile Pârvan - Memoriale ( link gasit aici )

Comoara de la Cislău

O comoara mai putin cunoscuta este cea de la Cislău. Pe 12 iulie 1987, trei persoane majore si doi copii, in timpul ce reparau gardul unei proprietåți, aflata la distanta de 700 m de marginea satului Båråști, comuna Cislåu, judetul Buzåu, în zona cunoscuta cu numele “Dåråmåturi”, au descoperit o comoara. Locul respectiv era situat în partea de nord-vest a Depresiunii Cislåului, la poalele dealului numit Zamora, undeva sub vârful Muchia Înaltå. În aceastå zonå sunt atestate mai multe așezåri anterioare cuceririi romane, dar pânå atunci nu aparusera decât foarte rar materiale arheologice din secolele II-III. De-a lungul timpului, zona fusese foarte circulata. Având nevoie de ceva lemn pentru refacerea gardului, cei cinci au tåiat un prun uscat, iar la rådåcina acestuia au descoperit mai multe monede. Såpând in continuare, au gåsit comoara. Aceasta era asezata “într-un obiect ca un corn de bou, care era aplecat spre vale“. “Obiectul” s-a distrus ușor, nemaiputând fi recuperat nici o bucata din el. Probabil era vorba despre o pungå din material perisabil, poate piele, ce a luat forma adânciturii în care a fost asezata. Împreunå cu monedele s-a gåsit și un fragment de ceramica, ulterior pierdut. A doua zi, una dintre persoanele din grupul care a gasit comoara a adunat monedele împårțite inițial între descoperitori și le-a donat Muzeului Județean Buzåu.


Oricum, se pare cå în acel loc, cu mai mulți ani în urmå, apåreau bani dupå ploaie: “când venea apa de ploaie mai spåla câte un bånuț pe care îl gåseau copiii”. O alta persoana descoperise inainte “6-7 bani” , dintre care trei au fost recuperați și au ajuns în colecția Muzeului Județean Buzåu, la un loc cu restul tezaurului. La o zi sau douå dupå descoperire, un copil din sat a mai gåsit o monedå, care, din påcate, s-a pierdut.

Se pare cå tezaurul a fost recuperat in mare parte. Pe lângå declarațiile descoperitorilor, cercetårile întreprinse la fața locului sunt un argument în acest sens: groapa în care a fost depus tezaurul avea adâncimea de circa 25 centimetri și diametrul de 17-18 centimetri, neputând adåposti mai mult de câteva sute de monede.

Cele 244 de monede din tezaurul de la Cislåu erau denari romani imperiali din sec. I-II, båtuți dupå reforma monetarå a împåratului Nero. Starea lor de conservare este bunå, dar majoritatea prezintå un grad avansat de uzurå, din cauza circulației îndelungate. Informatiile complete si detaliate, inclusiv fotografiile tuturor monedelor, le puteti gasi aici, in acest pdf din care s-a inspirat prezentul articol: http://www.cimec.ro/Numismatica/pdf/ Tezaurul-de-la-Cislau-Dima-si-Constantinescu.pdf

marți, 15 februarie 2011

Schimbari pe Hartacomorii.blogspot.com

Buna ziua! Dupa cum bine ati observat, au fost efectuate cateva schimbari grafice in site-ul HartaComorii . Au fost necesare, fiindca site-ul a inceput sa castige zilnic noi vizitatori, iar, pe langa articolele pe care incercam sa le scriem zilnic, era necesara si o cosmetizare. Sper sa vi se pare placute aceste schimbari, chiar daca vor ingreuna probabil incarcarea paginilor in browser, cu cateva secunde, la cei cu viteza mica la internet.


De asemenea, va multumim pentru ca ati fost alaturi de noi in tot acest timp de cand am lansat acest site pe platforma Blogger, citind si comentand diversele articole. Cu aceasta ocazie, va aduc la cunostiinta ca a fost efectuat si un upgrade la modalitatea de abonare la noutatile de pe site. Astfel, toti cei care v-ati abonat pe calea clasica prin Blogger, nu mai trebuie sa intrati neaparat in contul Google pentru a vedea noutatile de pe site. Va puteti abona simplu, introducand email-ul dvs, in dreapta paginii, iar articolele le veti primi gratuit prin email, de fiecare data cand va fi scris un nou subiect. Dupa introducerea emailului, e necesar sa confirmati in emailul dvs. aceasta abonare ( asa solicita FeedBurner, cel care furnizeaza acest serviciu ) .

Speram ca am fost pana acum pe placul majoritatii cititorilor nostri si va promitem ca si pe viitor, in limita timpului disponibil, va vom prezenta cat mai multe articole in premiera, precum si alte articole interseante, reviziute si adaugite, despre aceasta pasiune care incepe sa prinda amploare si in Romania, aceea de a cauta comori, istorie si de a descifra misterele trecutului. De asemenea, speram ca ne veti ajuta sa dezvoltam aceasta comunitate, prezentand printr-un simplu link site-ul Harta Comorii, trimis prin Yahoo Messenger sau Skype, postat pe Facebook sau Hi5 sau prin orice alta modalitate de comunicare. Va multumim !

luni, 14 februarie 2011

Radiestezia - o alta tehnica de a cauta comori sau Cand tehnologia intalneste "misticismul"

Stiu, poate parea de domeniul fantasticului si nici chiar eu nu i-am acordat niciodata atentia cuvenita, dar a cauta comori cu doua baghete se poate dovedi adevarat. Am inceput a studia acest subiect cand am avut ocazia de a intalni intamplator un radiestezist ( nici nu stiu cum il cheama, a fost o intalnire mai mult in viteza, facea o demonstratie in centrul orasului pentru cativa amici de ai sai, oricum m-am gandit ca ar putea fi un subiect bun pentru un amic de la televiziune) , si mai ales fiindca in acel moment aveam o mica durere de apendice, am hotarat sa testez calitatile acelei persoane, avand o atitudine plina de scepticism. Respectivul radiestezist a fost de acord sa ma "scaneze", plimband doua baghete, tinandu-le pe fiecare intr-una dintre maini. Plin de voie buna, m-a prefacut ca m-ar durea un dinte, pentru a-l induce in eroare.

Baghete folosite de catre cautatorii de comori radiestezisti

Cand cele doua baghete s-au intersectat exact in dreptul apendicelui, nu am schitat nimic. A mai continuat scanarea in sus, pana la cap, apoi a mai reluat o data operatia, acelasi fenomen. M-a intrebat daca ma doare ceva: i-am zis ca ma cam doare o masea. M-a intrebat de ce imi place sa mint si mi-a zis ca sa iau ceva antibiotice, fiindca am mici probleme cu apendicele. Ma credeti sau nu , dar am ramas uluit. Am confirmat respectivului ca intradevar am semne de o posibila apendicita si ca ma doare putin. Am multumit si ne-am despartit. Nu l-am mai vazut de atunci, oricum parea a fi ardelean. Cert ca probabilitatea de a gasi exact locul unde aveam mici probleme de sanatate poate parea putin probabil ( nici macar nu ma cunostea si nici nu ma putea "citi" asa usor, mai ales ca am disimulat, cred ca destul de bine, starea sanatatii mele). Ulterior am aflat ca aceasta "tehnica" de scanare a bioenergie corpului uman are inrudire cu tehnici similare folosite si de catre cautatorii de apa si de catre unii dintre cautatorii de ... comori. Am cautat pe internet mai multe informatii, dar nu am gasit decat aici mai multe detalii: http://www.dafinoiu.ro/detectoare.htm. Va citez si dumneavostra cateva idei din acest articol, dar nu imi permit sa il copiez articolul in intregime aici, mergeti si cititi acolo articlolul complet. Oricum, se discuta in articol despre amprenta energetica a obiectelor ( nr:  Este clar ca exista aceasta amprenta energerica, fiindca toate obiectele materiale au energie, inclusiv pietrele, este energia care leaga atomii si moleculele din care acestea sunt formate; de fapt, in orice obiect fizic exista energii de atractie sau de respingere intre particulele ce le compun, e ceea ce da palpabilitatea obiectelor, altfel lumea materiala pe care o stim nu prea ar exista; exista teza conform careia toate obiectele materiale sunt de fapt energie si nu materialitate decat intr-o mica masura sau poate deloc, orice fizician poate confirma acest lucru). De asemenea, se pare ca ar exista si detectoare de comori construite pe aceste principii ale radiesteziei, care insa au o eficienta foarte subiectiva, iar rezultatele depind de foarte multi factori, unul dintre acestea fiind chiar factorul uman. De asemenea, din vagi informatii pe care le-am gasit pe internet, se pare ca altii ar folosi un pendul, cu care cerceteaza pe teren...


Radiestezia poate fi desemnata ca o functie intuitiva analitica, are un anumit domeniu de aplicare si utilizare ea nefiind un remediu universal si nu este lipsita de erori,face parte din fenomenele exotice medii de tip ESP(extrasenzorial perception-in afara simturilor noastre) din grupa (psi) si anume ca fenomene bioinformationale

Radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice(baghete,pendule) facand sa intervina voluntar activitatea incostienta pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultatilor normale ale individului dar a carui existenta este reala.

In prezent se confrunta doua mari tendinte:

1) Radiestezia fizica presupune existenta unei surse de semnal radiestezic care emite semnalul care va fi receptionat de catre operator radiestezic

2) Radiestezia mentala care se bazeaza pe orientarea mentala care consta in orientarea subconstientului catre obiectul cercetarii excluzand toate celelalte influente.Conventia mentala este un acord pe care operatorul il incheie cu el insusi si care trebuie sa-i permita interpretarea miscarilor instrumentului radiestezic in raport cu dorinta mentala care l-a emis sau cu intrebarile pe care le-a formulat.Radiestezia mentala isi bazeaza aparatul teoretic pe asa numita teorie informationala conform caruia in Univers exista o banca de date la care subconstientul operatorului radiestezist apeleaza, primeste raspunsul si conform codului stabilit (conventiei mentale stabilite) constientul traduce.Prin intermediul sistemului nervos fluxul informational este transmis de la nivelele profunde ale creierelui si apoi dirijat pentru a fi receptionat si decodificat sub forma de semnale catre constient. Instrumentele radiestezice amplifica atat aceste semnale cat si amploarea comunicatiei, instrumental radiestezic reprezinta astfel o punte intre sistemul nervos si subconstientul care este la curent cu tot ceea ce se intampla in interiorul si exteriorul nostru.

Conditia necesara a fi indeplinita pentru ca instrumental radiestezic sa reprezinte o astfel de punte este ca operatorul radiestezic sa fie relaxat sa stie exact ceea ce doreste sa investigheze, sa stabileasca in prealabil un cod exact si clar de raspuns. Cel mai bun mijloc de a evalua propriile aptitudini este pur si simplu acela de a exersa cu tenacitate fara a fi descurajat de insuccese. Treuie sa aveti in vedere ca aptitudinile pot varia in functie de o serie de factori cum ar fii: ritmul cardiac,starea de sanatate de oboseala,de interesul manifestat pentru subiectul de investigat,de scopul urmarit, etc. Trebuie evitate autosugestia si ideile preconcepute.

Unii factori de care trebuie sa se tina seama in investigatii sunt:

- in timpul masuratorii talpile picioarelor sa fie cu toata suprafata pe sol

- nu se incruciseaza nici bratele nici picioarele pentru a nu inversa polaritatile si micsora astfel sensibilitatea radiestezica

- purtati imbracaminte din fibre naturale si cu o croiala lejera care sa permita lucru

- lucrati de preferinta la lumina zilei

- nu purtati bratari sau alte mase metalice

- instrumentul se tine fara crispare, cu suplete

- lucru se va desfasura cu calm fara precipitari si fara a va enerva

- pe teren atunci cand este posibil evitati lucrul in ploaie sau pe vant

- evitati lucru dupa o masa copioasa

- nu se lucreaza oboist sau dupa o emotie intensa

- se va evita prezenta curiosilor sau a scepticilor

- deoarece miscarea instrumentului radiestezic este cauzata de o reactie neuromusculara subconstienta trebuie evitate afectiunile fizice sau mentale generate de contractii sau tremuraturi ale extremitatilor.De asemenea se va evita inhibitia iar practicianul nu trebuie sa fie influentat de emotivitate,anxietate si indoieli asupra rezultatului investigatiei

- se va evita aprecierea apriorica a rezultatului investigarii efectuate.Operatorul nu va anticipa concluzia masuratorilor, el trebuie sa aiba numai ganduri interogative

- nu se vor aborda subiecte care depasesc posibilitatile operatorului radiestezist rezultate din antrenamentul efectuat pana in acel moment.

Domeniile de aplicatie ale radiestezie

- prospectiuni gelogice si hidrologice, gasirea unor zacaminte de minereuri, surse petroliere, surse de apa, investigatii la care se pot face precizari spatiale sau calitative.

- Localizarea vestigiilor arheologice.

- Stabilirea terenurilor de fundatie pentru cladiri.

- Determinarea radiatiilor telurice, a radiatiilor magnetice.

- Stabilirea directiei N-S fara busola a directiei de urmat fara harta in conditii meteo vitrege.

- Prognoza meteo de scurta durata.

- Localizarea unor obiecte, obiective ascunse sau pierdute.

- Localizarea persoanelor sau animalelor ratacite sau disparate.

- Examinarea starii biologice a unei vietuitoare la un moment dat

In toate, dar absolut toate experientele efectuate NIMENI nu a reusit sa faca instrumentele radiestezice sa se miste sa functioneze fara ajutorul unui operator.Influentele psihologice si perturbatiile exterioare sunt termeni care caracterizeaza o serie intreaga de probleme care sunt in legatura cu influentele spiritului uman asupra procesului intuitiv.Exista trei aspecte importante care trebuesc observate

1) necesitatea de a controla constient automatismele procesului radiestezic

2) capacitatea operatorului radiestezist de a mentine o concentrare constanta asupra a ceea ce urmareste si se asteapta

3) potentele operatorului de a observa, sabloanele in gandire si in modul de a simti semnalele transmise de subconstient precum si prejudecatile rezultate din aceasta.

Ultimul aspect este cel mai important el cauzand cele mai frecvente greseli facute de operatori radiestezici.Exista influente perturbatoare in procesul de masurare , determinare datorate unor preocupari colaterale, a neincrederii in investigatie a unor prejudecati sau a asteptarii unui anumit rezultat. Pentru a evita raspunsurile eronate este necesar sa se mentina pe parcursul intregii investigatii concentrarea pe algoritmul impus initial prin a deconecta complet propriul Eu din acest process cu exceptia acelei parti care este necesara pentru a urma directia constienta si pentru a o putea controla. Problema izolarii Eului in procesul de cautare se raelizeaza cel mai usor pe cale mediativa, contemplative, termenul de meditatie trebuie folosit in sens psihologic si nu in sens religios. Activitatea trebuie abordata cu o voiosie relaxanta ca in joaca si nu cu o incrancenare serioasa.Atunci se realizeaza o stare de echilibru psihic in raport cu propria persoana cu instrumental si cu problema de rezolvat.

Cititi restul articolului aici ( inca de doua ori mai multe informatii) :
http://www.dafinoiu.ro/detectoare.htm

Zguduitor: Ciclicitatea civilizatiilor, dovedita de artefactele scufundate din Japonia ?

Undeva in largul coastei maritime japoneze, un mister acvatic ar putea zgudui din temelii istoria omenirii. Ar fi ultimul element dintr-un puzzle care ar dovedi ciclicitatea civilizatiilor: pe Pamant a mai existat o civilizatie dezvoltata la nivel mondial, asa cum este in zilele noastre, in care, inainte cu mai mult de zece mii de ani, oamenii cunosteau existenta celorlalte continente si se deplasau intre acestea, calatorind pentru a face schimburi economice sau culturale.

Toate acestea ar fi dus la o uniformizare a civilizatiei mondiale, cu elemente foarte asemanatoare intre diverse puncte de pe glob.


Ceva a distrus insa aceasta civilizatie, dar semne noi ale existentei acestei culturi stravechi, unificate la nivel mondial, ies la iveala in fiecare an.


Sa fi fost aceasta adevarata Atlandida ? Acesti antici sau atlanti, sa fi fost de fapt oameni tot ca noi, poate puternic evoluati tehnologic, organizati mondial, un stat international ( pentru noi acum stravechi ) sau o uniune de state, asa cum este acum Uniunea Europeana sau Statele Unite ale Americii ?


Nu o sa dezvolt aceasta ipoteza acum, o sa va las pe dumneavoastra sa detaliati la comentariile acestui articol posibilele implicatii, insa ceea ce m-a determinat sa aduc in evidenta aceasta posibilitate a fost un documentar gasit pe Trilulilu ( produs probabil de Discovery, daca sigla este cea originala), care prezinta cateva artefacte importante si supozitii puternice, in favoarea acestei idei a ciclicitatii civilizatiilor, chiar daca nu formuleaza in mod direct aceasta teorema.



PS: Bonus, inca un documentar, tot subtitrat in limba romana, legat cam de acelasi subiect, dar dedicat in special mitului Atlantidei, gasit pe Google Video, sper sa va placa si sa ramana cat mai mult timp postate acolo.



Asadar, va invit sa adaugati la comentarii parerea dumneavoastra, poate, pana la urma, adevarul va fi revelat !

joi, 10 februarie 2011

Comorile de la Cetatea Zânelor din Covasna

Undeva, prin Muntii Brețcului, langa orasul Covasna, la o altitudine de 931 de metri, se inalta "Cetatea Zanelor". In jurul său sunt 3 piscuri la fel de impresionante. Accesul catre cetate durează aproximativ 2 ore pe nişte drumuri forestiere nemarcate, insă sunt şi porţiuni destul de abrupte, nefiind recomandat celor cu condiţia fizică buna.




Cetatea a fost insotita de-a lungul timpului de frica si admiratie, mai ales datorita legendelor care se leaga de existenta ei. Cateva povesti populare din zona arata ca aici ar fi locuit unele personaje feminine de o frumusete rara ( una dintre acestea ar fi fost corespondenta lui Ileana Cosânzeana, nume existent si in literatura populara si nu numai ),  probabil o "printesa antica" sau fiica unui important conducator din timpuri stravechi, care locuia aici impreuna cu surorile sale. Dar cele mai incitante sunt legendele despre comorile din zona, comorile acestor fete.


Se spune ca respectivele comori ar fi "ascunse intr-o cămară, in inima muntelui, si sunt pazite cu strasnicie de duhul cetatii", deci ar fi blestemate. Se mai spune ca o data la 7 ani, portile secrete se "deschid" si tezaurele pot fi vazute toata noaptea, pana la cantatul cocosilor. Daca pana la rasarit, curiosii sau cautatorii de comori care s-au aventurat pana in cămara adanca nu au iesit afara, un mecanism sau o forta necunoscuta inchide portile, iar nefericitul a ramas acolo blocat.


Localnicii povestesc despre un cioban care, in anul 1936, s-a  dus in cetate, a facut sapaturi ori i s-au deschis portile si a gasit adanc sub cetate o pivnita cu mult aur. Dar usile s-au blocat si nu a mai putut sa plece pana nu a pus la loc aurul cu care isi umpluse desagii si buzunarele. De asemenea, ca in multe alte legende despre comori, aici ar exista si blestemul sarpelui, adica bogatiile ar fi pazite si de un sarpe veninos, care musca mortal doar pe cei care reusesc sa scape de porti prin diverse trucuri si fug cu aurul furat.


Povestile din zona mai vorbesc de un cautator care a sapat in cetate si ar fi gasit un mar de aur si o cruce tot de aur, lanturi si ciocane de fier, despre care se spune ca le-ar fi predat unui muzeu, desi nu se mai stie nimic despre aceste relicve. Omului i s-ar fi aratat o fantoma sau un spirit, care i-a spus sa vina intr-o anumita noapte, pe o data exacta, cand se implinesc 7 ani, caci atunci usile cetatii se vor deschide singure, ca sa vada bogatiile. Dar respectivul nu a mai apucat acea zi, fiindca s-ar fi dus in lumea celor drepti intre timp.


Dar sa iesim din lumea basmului si sa revenim la realitate. Cetatea a intrat devreme in vizorul carturarilor si arheologilor timpurii. Pe la mijlocul secolului 19, un istoric ar fi gasit acolo cateva vase vechi din pasta grosiera, arse negru sau cenusiu. Prin anii 1942, un arheolog clujean, dorind sa clarifice originile cetatii, ar fi facut cateva descoperiri, dar acestea s-au pierdut odata cu uciderea arheologului in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Intr-un articol al vremii se spune totusi ca acesta ar fi gasit acolo o locuinta din barne groase, cu piroane de pana la 1 metru lungime, ce avea in interior numeroase vase ceramice, o statueta romana si doua fibule din bronz si de argint.  Cetatea ar fi avut o "acropola" si 3 terase, inconjurate de ziduri de 3 ( TREI ! ) metri grosime. Datorita acestor artefacte gasite, cetatea a fost atribuita, mai tarziu, civilizatiei dacice sau chiar tracice. Insa lumea stiintifica avea mari indoieli asupra originii. Un grup de arheologi au mers in anul 1949 sa verifice la fata locului, dar cetatea parea sa fie asemanatoare ca marime si grandoare cu cetatile regale din Muntii Orastiei. Cercetarile au fost reluate in 1969, cand au fost estimate dimensiunile impresionante ale cetatii, zidurile de fortificare fiind fara precedent ca dimensiuni, in lumea dacica. Apoi totul a fost uitat....


Dar in noiembrie 1995, cand un vant sau o furtuna naprasnica a smuls copacii din radacini,s-au dezvaluit parti de ziduri si complexe de locuit in Cetatea Zanelor. Atunci au fost reluate cercetarile. Se pare ca totusi cetatea ar fi fost dacica, realizata de de stramosii nostrii printr-un efort considerabil, mai ales datorita greutatii de a ajunge la acest amplasament. Dimenisunile zidurilor depasesc 700 metri lungime, iar suprafata totala amenajata are 30.000 de metri patrati. In timp, aici au fost descoperite numeroase artefacte, monede romane si grecesti, bijuterii, vase autohtone si de import, unelte etc.


Pana la urma se crede ca aceasta cetate este una dintre cele mai impunatoare si bine conservate cetati dacice din afara Muntilor Orastiei, unicat in lumea dacica. Se pare ca cetatea ar fi fost construita in secolul al II-lea inainte de Hristos, apoi ar fi fost distrusa partial, probabil in timpul lui Burebista. Cetatea ar fi fost refacuta, fortificata si dezvoltata la sfarsitul secolului I inainte de Hristos. Apoi, in timpul primului razboi cu romanii ( anii 101-102 dupa Hristos ), ar fi fost incendiata, iar zidurile distruse. Din falnica cetate au ramas doar legendele aurului ascuns undeva in munte, pentru a fi protejat de  atacatorii romani, si intrebari care cauta si azi raspunsuri.

miercuri, 9 februarie 2011

Comoara si cetatile dacice de la Stânceşti, Botoşani

La Stânceşti, sat de pe raza comunei Mihai Eminescu din judeţul Botoşani, s‑au descoperit două cetăţi geto‑dace, ridicate de strămoşii noştri pentru a proteja populaţia autohtonă împotriva invaziilor popoarelor nomade din stepele de la nordul Mării Negre. Cercetările efectuate în anul 1965 la una dintre aceste cetăţi, denumită convenţional Cetatea II de către arheologul ieşean Adrian C. Florescu, au condus la descoperirea - sub podeaua unei locuinţe de suprafaţă din cuprinsul fortificaţiei - a uneia dintre cele mai neobişnuite piese de orfevrărie din antichitatea noastră; este lungă de 47,80 cm, cu o lăţime maximă de 9,70 cm, cântăreşte 100 grame şi are o formă ciudată, de animal fantastic - capul de mistreţ, trupul acoperit cu solzi, asemenea unui peşte, coada asemănătoare celei a păsărilor. În acelaşi vas în care fusese ascunsă această piesă de aur, se aflau alte două obiecte tot de aur, însă de mai mici dimensiuni (unul foarte deteriorat), înalte de 18,50 cm, late de 8 cm şi cântărind doar 10 grame, alături de zăbale şi fragmente de pulpare din bronz.


Ce semnificaţii are această descoperire?
Pornind de la cele trei reprezentări animaliere de pe piesa mare, atât A. Florescu cât şi Ştefan Burda consideră - în scurtele analize pe care le consacră - că ar fi vorba de însemne ale puterii sau de obiecte ce reprezintă o reflectare a credinţei despre structura Universului: capul de mistreţ ar simboliza pământul, corpul de peşte - apa, iar coada de pasăre - văzduhul. Cât priveşte celelalte două figurine, autorii citaţi le consideră antropomorfe, deopotrivă destinate cultului. În realitate, avem de‑a face cu piese de harnaşament, un frontal de cal - podoaba principală - şi două obrăzare în formă de ureche de cal, foarte stilizate, caracteristice artei popoarelor de stepă, în speţă scitice. Dealtfel, pentru originea scitică a acestor obiecte pledează şi analogiile ce se pot stabili cu piesele identice găsite în kurganul de la Soloha şi în alte descoperiri învecinate din sudul Uniunii Sovietice.
Asupra raportului dintre arta scitică şi cea geto‑dacică s‑au emis, cum arătam în alt articol apărut în revistă, mai multe opinii. Cercetările recente au dovedit că influenţa scitică asupra artei geto‑dacice a fost mult mai redusă decât se credea într‑o anumită perioadă. Constatare confirmată, dealtfel, şi de tezaurul de aur de la Stânceşti - unul dintre foarte puţinele tezaure de certă sorginte scitică ajunse pe pământul ţării noastre. Dar când? În secolul V î.e.n., când au fost confecţionate piesele componente, sau în altă perioadă?
Cum arătam, la Stânceşti, strămoşii noştri au creat un sistem de fortificaţii - Stânceşti I şi Stânceşti II - care, împreună cu alte importante cetăţi dacice din Moldova (Cotnari, Moşna etc.), alcătuia o puternică apărare împotriva atacurilor populaţiilor de stepă. Cea dintâi dintre aceste cetăţi, Stânceşti I - întinsă pe o suprafaţă de 22 hectare - a fost ridicată la sfârşitul sec. VI î.e.n. şi a dăinuit până la sfârşitul sec. III î.e.n.. A doua - acoperind 23 hectare - a fost construită în vecinătatea primeia, în sec. IV î.e.n., şi a fost abandonată tot la sfârşitul sec. III î.e.n., sub impactul invaziei bastarnilor - populaţie germanică ce locuia teritoriul de la nord de Carpaţi şi la est de Vistula.
Originea scitică a acestor obiecte ne sugerează următorul tablou istoric. Sub presiunea triburilor sarmate, sciţii din câmpiile nord‑pontice au exercitat, la rândul lor, o presiune asupra teritoriilor stăpânite de geţi. Pentru apărare, aceştia au construit fortificaţii ca acelea de la Stânceşti, Cotnari, Moşna etc. Una dintre luptele purtate de geto‑daci a prilejuit şi moartea căpeteniei scitice căreia i‑au aparţinut aceste piese, care astfel au trecut în posesia geto‑dacilor. Căci, în mod logic, asemenea podoabe de aur nu puteau constitui obiectul unor schimburi comerciale. Ulterior, în timpul invaziei bastarnilor, la sfârşitul sec. III î.e.n., obiectele au fost ascunse, dar distrugerea cetăţilor de la Stânceşti a făcut ca ele să nu mai fie recuperate de posesorul lor, dăinuind, astfel, până în zilele noastre.
Acest singur tezaur, de obiecte de aur scitice descoperite pe teritoriul ţării noastre, nu poate semnifica, desigur, o dominaţie a sciţilor asupra geţilor din Moldova, ci se constituie ca un element în plus în cunoaşterea evenimentelor istorice ale acelor vremuri despre care, în afara mărturiilor arheologice, nu avem nici un fel de izvoare scrise...

(Sursa acestei prezentari extraordinare: http://www.mihaigramatopol.ro/. Va recomand cu caldura sa accesati aceasta adresa pentru a studia opera unui mare scriitor si istoric de arta, Mihai Gramatopol, un adevarat loc de studiu pentru istorici si cautatori de comori dacice deopotriva. Aici veti gasi carti integrale precum: "Arta imperială a epocii lui Traian", "Arta și arheologie dacică și romană", "Arta monedelor geto-dacice", precum si alte lucrari complete de mare valoarea documentara si istorica. )

Si fiindca tot discutam despre carti foarte importante, dar si fiindca nu am mai adaugat de mult un articol in categoria Biblioteca, astazi m-am hotarat sa va recomand si o carte legata de subiectul cetatilor de la Stancesti: "Cetăţile traco-getice din secolele VI-VIII a.Chr. de la Stânceşti (jud. Botoşani)". Cumparati-o cat inca exista in stocuri, daca sunteti interesat de acest subiect.


Publicarea integrală a rezultatelor săpăturilor efectuate între 1960-1970 în complexul celor două cetăţi traco-geto-dacice de la Stânceşti-Botoşani reprezintă un moment important pentru arheologia acestei perioade. În ciuda dispariţiei principalului său autor – Adrian Florescu – au fost păstrate principalele linii directoare pe care s-a axat prezentarea materialului arheologic rezultat din săpături în diferite rapoarte de săpătură mai vechi.

Astfel, capitolul I pune accent pe raportul dintre cetăţile de la Stânceşi şi descoperirile similare din sec. VI-VII a.Chr. din Moldova. În cel de al doilea capitol sunt prezentate metodele de lucru şi etapele de desfăşurare a cercetărilor, punându-se accent pe observaţiile de natură stratigrafică. Capitolul III cuprinde descrierea complexelor de locuire iar cel de al IV-lea materialele arheologice din cele două cetăţi – tezaur, unelte, arme, obiecte de uz casnic. În capitolul V sunt surprinse aspecte ale vieţii spirituale. Capitolul VI analizează sistemul de fortificaţii şi sistemul defensiv. În fine, capitolul VII se constituie într-un fel de concluzii ale lucrării, prezentând două probleme principale ce rezultă din studiul siturilor arheologice amintite: structura economică a comunităţilor tribale de la Stânceşti şi locul şi rolul cetăţilor fortificate în cea de a doua jumătate a mileniului I a.Chr.

Comoara geto-dacica de la Sâncrăieni

Descoperita intamplator, în luna august, anul 1953, în zona unei cariere de piatră din localitatea Sâncrăieni, judeţul Harghita, comoara, a cărei greutate este de peste 3,5 kilograme de argint, conţine 18 obiecte. Din acestea, 13 piese sunt cupe cu picior de susţinere, al căror exterior este deosebit de bogat si frumos ornamentat. Celălalte obiecte gasite sunt: două vase tronconice, două brăţări din bară de argint şi o fibulă cu piciorul arcuit.


Valoarea documentar-ştiinţifică a tezaurului este sporită şi de originalitatea ornamentelor ce îmbracă exteriorul cupelor, iar în câteva cazuri şi o parte din picioarele suporturi.

Decorul constă într-o gamă largă de motive florale stilizate şi geometrice, dispuse în registre paralele, astfel încât acoperă întregul corp al recipientelor. Motivele florale, cele mai complexe ca execuţie, constau în şiruri de frunzuliţe aşezate asemănător modului de îmbinare a şindrilei pe aco­perişurile caselor ţărăneşti, precum şi din frunze cu lobi mari (brusture?), plasate unele lângă altele. Fiecare registru circular de ornament a fost delimitat de fişele decorative formate din cerculeţe. Prin aceste gru­pări de decor se creează o armonie de an­samblu ce dă fiecărui vas un aspect atrăg­ător, neexistând două exemplare identice.



Cupele de la Sâncrăieni, prin complexul lor ornament, nu au asemanari cu alte obiecte de artă antică ieşite din ateliere de obiecte de lux, situate în mediul etnic greco-roman, celtic sau sarmato-persan. În schimb, sunt prezente motive geometrice sau vegetale în cadrul altor categorii de obiecte geto-dace orientale, ca de exemplu cuiele-discuri de la Grădiştea Muncelului (pe locul fostei capitale a statului dac condus de Decebal, Sarmisegetusa), pe mai multe fragmente de vase din lut ce poartă un decor realizat în culori, precum şi pe o serie de unelte din fier (îndeosebi cleşti).


Aceste detalii ornamentale similare artei geto-dace, în general, şi proprii grupului de cupe cu picior din cadrul tezaurului de la Sâncrăieni, pledează ferm pentru atribuirea lui civilizaţiei clasice a poporului geto-dac a cărei perioadă de maximă înflorire cores­punde perioadei secolului I î.e.n.

Sursa originala completa: http://www.jurnalul.ro/sc-nteia/jurnalul-national/tezaurul-din-obiecte-de-argint-de-la-sancraieni-521195.html

Comorile dacice de la Sălaj

Cercetătorii spun că zona Depresiunii Şimleului are cea mai mare densitate de tezaure dacice din ţară. Sunt cunoscute 24 de tezaure pe teritoriul Sălajului, descoperite în ultimii 150 de ani. Ultimul a fost descoperit de arheologul Horea Pop, în anul 2009 şi constă în 20 de monede de argint. Aceste informaţii au atras şi căutătorii de comori.


Acesti cercetatori arata că fenomenul braconajului arheologic a avut o mult mai mare amploare în Munţii Orăştiei, unde se afla nucleul statului dac, zona fiind mai cunoscută decât Sălajul, de aceea crede că densitatea tezaurelor găsite de arheologi este mai mare în zona noastră. Totuşi, nici zona Sălajului nu a scăpat de căutătorii de comori. Arheologii spun că la cetatea dacică din Marca au fost găsite 70 de gropi lăsate de braconieri. „Asta înseamnă cel puţin 70 de piese, dacă ar fi fost doar câte una în fiecare loc. Există şi martori care spun că au fost 10-11 campanii de braconaj în zonă”, precizează arheologul. Arheologul Horea Pop se plânge că situl, din care au fost scoase piesele metalice este compromis, nu mai poate face obiectul unei cercetări sistematice. Cu atât mai mult cu cât piesele metalice sunt cele mai folositoare în datarea obiectivelor.

„Un arheolog nu-şi poate permite, din punct de vedere financiar, să facă prospecţiuni în zone fără potenţial, pe când un braconier scanează tot, cu detectoare de metale. De cele mai multe ori, tezaurele nu sunt în aşezări, ci în afara lor”, precizează acesta.
Pe tot teritoriul Daciei au fost descoperite 230 de tezaure. Numai în Sălaj au fost găsite 23 de tezaure dacice (plus unul din perioada stăpânirii celţilor, la Stîna – secolele III-II î.Ch.), deci zece la sută din întreg numărul. Din punct de vedere cantitativ, e vorba de 13 kilograme de argint, mai mult de o zecime din toată cantitatea de piese descoperite în ţară.
Multe din tezaurele găsite în Sălaj se află la alte muzee din ţară şi din străinătate. „O parte din tezaurul de la Sărmăşag se află la Muzeul Naţional Maghiar din Budapesta. Mai sunt piese la Muzeul de Artă din Viena, apoi la Sfântu Gheorghe, Cluj, Oradea. Au ajuns acolo pentru că pe vremea când au fost descoperite, Sălajul nu avea muzeu.

Horea Pop a găsit unul dintre tezaure chiar în timpul Congresului Internaţional al Limesului, care s-a ţinut la Zalău, în 1997. Un cercetător austriac, prezent la congres, a comentat cu scepticism că românii au ajuns să se dedea la regizări, ca să impresioneze.

Sursa originala completa o gasiti aici: http://www.adevarul.ro/locale/zalau/Cea_mai_mare_densitate_de_tezaure_dacice_din_Romania-in_Salaj_0_419358423.html