Se cauta proprietar pentru o comoara ! E cumva comoara ta ?

Un valoros tezaur de monede de aur americane a fost descoperit într-o grădină estul Londrei - este una dintre cele mai ciudate descoperiri de comori din Marea Britanie.

Tezaure îngropate sunt descoperite în diverse tari destul de des, dar ele de obicei apartin de obicei culturii stravechi sau vechi din zona descoperirii. De regulă, in acest caz (Anglia ) comorile ar apartine culturii vikingilor sau romanilor. Dar cine ar fi ascuns cele 80 de monede americane, din secolul 19 - începutul secolului 20, intr-un oras din Anglia ? Poate ca persoana care a ingropat comoara este chiar inca în viaţă! De ce a ales grădina unui bloc de locuinţe în Hackney este un mister.

Arheologii din Anglia, care de obicei incearca sa descifreze misterele unor comori , de exemplu romane, au fost luati prin surprinder cand au fost anuntati ca s-a gasit o comoara in Anglia, care este formata din monde americane de aur de 20 dolari "Double Eagle", piese datând din anii 1854-1913 şi bătute mai ales în San Francisco şi Philadelphia. Comoara a fost estimata la valoarea de cateva sute de mii de lire sterline. Monedele, atât de mari încât fiecare cantareste 33 grame, au fost prezentate la Muzeul din Londra.

Comoara a fost descoperita in luna octombrie 2010, de către doi rezidenţi care au decis să facă grădinărit cu un cuplu de prieteni. O cazma a lovit ceva tare. Se asteptau sa fie o cărămidă sau o piatra, pe care au vrut sa o inlature, dar au rams cu ochii holbati la comoara de monede de aur americane. Unul dintre descoperitori, pasionat de arheologie, a alertat Muzeul din Londra, care a trimis o echipa.

Un specialist de la muzeu a afirmat: "Este un mister imens legat de persoana care ar fi îngropat monedele. Este minunat să speculăm. Dar totusi cine a ingroapat atât de multe monede de aur? "

Politia a afirmat ca va astepta pana la sfarsitul acestei primaveri 2011 ca proprietarul iniţial sa revendice comoara. Locatia comorii si alte date de identificare exactevor ramane anonime, pentru a descuraja revendicarile false. Oricum, e posibil ca persoana care a ingropat comoara sau mai degraba mostenitorii acestuia sa revendice monedele, dar vor fi efectuate cercetari amanuntite si verificari minutioase asupra cererii, iar declaratiile mincinoase sau tentativele de inselaciune si pretindere falsa asupra dreptului de proprietate asupra comorii vor fi aspru sanctionate, a mai declarat Politia britanica

În cazul în care monedele nu vor fi revendicate, iar tezaurele de monede americane gasit va fi declarat "comoara", va deveni proprietatea Coroanei şi va fi evaluata valoarea exacta. Muzeul din Londra doreşte să achiziţioneze monedele, iar banii plătiţi vor fi împărţiti între proprietarul terenului unde a gasita comoara si descoperitorii acesteia.

Este cumva comoara ta ? Vezi ca nu mai ai mult timp sa o revendici ! :)

Articol in premiera, prezentat de site-ul nostru, Harta Comorii.

Explozibilii si cautatorii de comori

Cum incepem sa cautam comori pe un camp oarecare? Plini de speranta si de pasiune. Dar sa nu uitam de pericolele care ne pandesc la tot pasul. Unul dintre aceste pericole este reprezentat de materialele explozive ramase din razboaiele mondiale: grenade, obuze, gloante inca active.

Detectorul bipaie ca un nebun! Am gasit o comoara ?! E mare! Dar daca e un obuz sau o bomba ramasa neexplodata? Nu putini au fost cei care au gasit materiale explozive ingropate in pamant, in loc de binevenita comoara! O explozie poate fi chiar fatala! Chiar mult mai periculoasa si surprinzatoare decat o comoara otravita sau blestemata ! Si ca sa vedeti ca nu glumesc, o sa va prezint in cele ce urmeaza un caz concret, care din fericire s-a terminat cu happy-end.

Un cautator de comori amator a dezvaluit la inceputul acestei luni cum a ajuns la cateva secunde distanta de clipa mortii. Cautatorul, in varsta de 26 de ani, a gasit munitie neexplodata, inca activa, din timpul celui de Al Doilea Război Mondial II, in timp ce sapa in locul unde detectorul sau arata ca ar exista ingropate posibile artefacte. Manager de firma de pariuri sportive, cautatorul si-a dat seama in ultima clipa ca daca lovea cu cazmaua grenada, ar fi explodat pe loc si el ar fi pierdut pariul cu viata.

Acest pericol s-a confirmat atunci când o echipă Royal Navy a verificat bombă explozivă de 70 de ani şi a constatat că era încă amorsata, gata să explodeze.

Poliţiştii au imprejmuit imediat zona pe o distanta de 100 de metri, în timp ce experţii care dezamorsează bombe efectuat o explozie controlata.

Cautatorul de comori a recunoscut că a fost socat cand a aflat ca fusese la un pas de moarte.

"As fi fost o victima intarziata a istoriei si a razboiului, dacă as fi lovit mai tare pamantul cu sapa", a declarat cautatorul din Linwood.

"Mi s-a spus ca era prea periculos chiar si sa ating grenada amorsata. Norocul meu a fost coroziunea, care a impiedicat-o sa explodeze usor."

"Sansa a fost ca gasisem inainte o foarfeca pe care o foloseau in razboi soldatii si m-am gandit ca aici a fost poate o zona de conflict armat si am fost mai atent, am sapat incet . Este înfricoşător. "

Darren a descoperit grenada in timp ce umbla pe malurile unui rau din zona, cautand relicve cu detectorul sau de metale, pe care il cumparare cu 1000 de euro. O mie de euro care l-ar fi putut costat viata, daca nu ar fi avut oarecare intuitie.

Darren a fost indepartat de catre genisti la o distanţă sigură, în timp ce grenadă a fost detonata controlat, dar cautatorul a declarat ca forta exploziei ar fi fost evident mortala.

El a spus: "Poliţia m-a dus la distanţă sigura, în timp ce echipa a detonat grenada.

"Dar, chiar si de acolo am putut simţi puterea suflului exploziei lovindu-ma in piept. S-a auzit si o bubuitură mare, de asemenea. Am ştiut atunci ca am fost chiar norocos ca nu a explodat."

Asadar, dragi cautatori, sfatul pe care vi-l dau astazi este sa fiti atenti atunci cand sapati dupa comori, nu se stie niciodata cand puteti sa loviti cu sapatoarea vreo grenada sau vreun alt material exploziv ramas nedetonat, de exemplu poate din Al Doilea Razboi Mondial. Dar sa speram ca nu vor exista astfel evenimente sau descoperiri nefericite si nici ca din pamant nu va iesi cand sapati capul unui opuz sau detonatorul altui material explozibil. Totusi, netrecand granita paranoiei, masurile necesare de precautie se impun atunci cand sapati. Una dintre ele ar fi cu siguranta saparea intr-un ritm lent, cu mare atentie si delicatete.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul nostru, Harta Comorii.

Comoara Zeiței Uitate

Acum aproape 10 ani, prin anul 2002, un cautator scana cu detectorul sau. La un moment dat a primit un bip scurt, care apoi s-a pierdut. Totusi s-a hotarat sa sape. La un moment dat sapatoarea s-a lovit de ceva tare. A indepartat usor pamantul si deodata a iesit la iveala o figurina ce reprezinta o zeita necunoscuta. Cautatorul a continuat sa sape si, imediat sub figurina, a gasit o adevarata comoara.

Detectoristul de metale Alan Meek a gasit acest tezaur într-un teren din North Hertfordshire, in Anglia, primul obiect gasit fiind o figurină de argint de 15 cm reprezentand o zeita necunoscuta sau o femeie (artefactul era foarte corodat). Apoi mare i-a fost mirarea cand a mai gasit două braţe feminine de argint rupte dintr-o statuie sau figurina şi o colecţie de bijuterii de aur (o pereche de broşe disc, o pereche de discuri legate printr-un lanţ si o bijuterie decorata cu o piatră preţioasă, gravata cu imaginea unui leu odihnindu-si ghearele pe un craniu de taur sau de bou); şapte plăcuţe votive din aur şi 12 placi din aliaj de argint, care erau foarte fragile şi fragmentate.

Asadar, mai multe obiecte de valoare fusesera ingropate in acelasi loc. Se stie ca unele tezaure includ o varietate de obiecte pretioase aranjate într-un mod deliberat, formand un "depozit structurat". Dar cine a ingropat aceasta comoara a ramas un mister pana de curand, cand cercetatorii au emis mai multe ipoteze.

În timpul săpăturilor de mai târziu, o statuie de argint fara maini a fost găsita în apropiere. Aproape sigur că era statuia din care se rupsesera bratele de argint. Aceasta noua statuie gasita avea scris pe ea "SENUA".
Era numele unei zeite celtice uitate, necunoscuta anterior? Numele apare nu numai pe statuia de bază, dar, de asemenea, pe cinci dintre plăcile votive. Doisprezece din placi se pare ca au avut, de asemenea, imagini în relief cu zeiţa, iar una dintre placi pare a indica sau descrie ca fiind zeiţa romana Minerva. Dar oricum toate placutele au pe ele un text: toate se referă la Senua.

Astfel, unii cercetatori au concluzionat ca zeita Senua a fost preluata de romani de la popoarele celtice, ca zeita cu numele de Minerva, dar a primit o adaptare, ca infatisare, la standardele de moda romane. Insa pentru credincioşi, ea isi păstrase identitatea ei celtica. Minerva a fost o zeita puternica a înţelepciunii, meşteşugurilor, a vindecarii şi ocazional zeita a războiului. Poate si Senua împărtăşea unele dintre aceste calităţi.

O religie practică?

Se pare ca religia antică era mai preocupata de problemele de zi cu zi decât de viaţa de apoi. Probabil ca cei care au ingropat comoara, undeva intre anii 200 - 399 (?), au adresat prin acest gest o rugagiune ( prin aceasta ofranda de bijuterii si bogatie intoarsa in pamant), iar în cazul în care zeitatea ar fi auzit rugăciunea lor probabil exista credinta ca ar fi facut o vindecare miraculoasa pentru o boala sau ar fi protejat drumetii intr-o călătorie lunga, ori ar fi asigurat poate o recolta bogata. Aceste bijuterii ingropate erau de fapt multumiri, exact cum erau acelea care se mai efectuau si prin înfiinţarea unui altar sau sacrificarea un porc.

Oricum, aceste rituri pot insemna un mare punct de interes nu doar pentru arheologi si istorie, ci si pentru cautatorii de comori. Aceste ofrande in bijuterii si alte obiecte pretioase, care erau ingropate ca multumire pentru implinirea trecuta sau viitoare a unei rugaciuni, reprezinta tot atatea sanse de a gasi comori nebanuite, in locuri in care nimeni nu s-ar astepta.

Articol in premiera oferit de catre site-ul nostru Harta Comorii.

Operațiuni Speciale - Romania, paradisul cautătorilor de comori ( documentar video complet )

Am gasit in arhiva site-ului TVR o emisiune despre cautatorii de comori din Romania, in care este invitata doamna comisar sef Margareta Arsenescu, ofiter de Patrimoniu la Directia de Investigatii Criminale a Politiei Române.

Pe langa problemele pietei negre a artefactelor din Romania, emisiunea mai contine si alte reportaje, cum ar fi imagini inedite din Cairo si Egipt ( devastarea muzeelor nationale), diverse capturi de artefacte tranzactionate ilegal, modul cum se actioneaza in transportul si comercializarea acestor artefcate de patrimoniu si care sunt masurile luate de autoritatile de stat din Romania.

VEZI EMISIUNEA AICI:  CLICK AICI PENTRU A VIZIONA EMISIUNEA COMPLETA

Comorile de sticlă ale romanilor

Probabil multi isi inchipuie ca sticla este o descoperire a epocii moderne. Probabil ca altii nici nu isi inchipuie cat de valoroase sunt artefactele de sticla romană gasite intacte, chiar dupa 2000 de ani. Unii probabil ca nici nu isi imagineaza ideea ca intr-o comoara antica pot exista vase de sticla. E clar ca nu pot fi detectate cu detectorul de metale, poate doar daca sunt asezate langa alte artefacte din metal. Gasirea acestor obiecte de sticla reprezinta doar voia sortii si a norocului, de aceea sunt cu atat mai valoroase. De obicei pretul unui vas roman de sticla, de mai larga productie, din ce am observat pe diverse site-uri din strainatate unde colectionarii vand si cumpara astfel de artefacte ( si nu ma refer aici la vase de lux sau raritati ) este cuprins intre cateva sute de euro ( in stare foarte degradata sau spart) până la 10.000 de euro,  in stare mai buna.

Plinius menționează în Istoria naturală o poveste despre descoperirea sticlei. Pe scurt, un grup de marinari fenicieni de pe un vas ce transporta sodă a venit la țărm spre a face focul. Plaja întinsă era plină de nisip, dar nici un bolovan pentru a ține vasul la foc. Marinarilor le-a venit ideea de a folosi câțiva bulgări de sodă de pe corabie. Și au făcut focul, pregătindu-și mâncarea și apoi dormind. Dimineață, scormonind din întâmplare prin cenușa focului, un marinar a găsit câteva pietricele lucioase, care nu semănau cu nici un material obișnuit. Erau bucățele de sticlă.

Întâmplarea a fost verificată de oamenii de știință, care au dovedit că focul făcut pe plajă, chiar și pe bază de cărbune, nu poate duce la temperaturi suficient de mari pentru producerea topirii nisipului (prima condiție pentru apariția sticlei). Povestea lui Pliniu a fost catalogată ca fiind falsă. Acest lucru este însă greșit. Indiferent dacă povestea cu bulgării de sodă este sau nu adevărată, pe plajele și deșerturile nisipoase din zonele bântuite de furtuni cu trăznete se găsesc destul de frecvent forme de sticlă naturală, formată de temperatura ridicată a trăznetului. În anumite locuri din SUA (ex. Florida sau California) acestea se comercializează, fiind vândute turiștilor fie în formele ciudate naturale, fie cu anumite prelucrări.

Sticla naturală, creată de lovitura trăznetului, este prima formă de sticlă cunoscută de catre om.

Prima industrie a sticlei s-a dezvoltat însă în Egiptul antic. Aici s-a descoperit faptul că, acoperind pereții unui vas din lut cu un amestec de nisip umed și sodă, la ardere acesta se transforma în smalț, adică într-o peliculă subțire de sticlă. Ulterior amestecul din care se obținea smalțul a fost îmbogățit cu var, acesta devenind un element de primă importanță în producerea sticlei. Prin intermediul altor adaosuri (ca fier, cupru, mangan etc), egiptenii au obținut smalț de mai multe culori (albastru, galben, violet, prupuriu etc). Ulterior s-au obținut din amestecul ce producea smalțul, odată ars în cantități mai mari decât subțirea pojghiță de pe un vas, bulgărași de smalț sau sticlă. Astfel au apărut primele obiecte făcute din sticlă - mărgelele. Tot egiptenii au meritul în a fi fost primii a realiza proteze oculare. Se apreciază că cele mai vechi mărgele din sticlă au cca. 5000-6000 ani vechime.

În urmă cu cca. 3000 de ani se ajunsese deja, de la mărgelele de sticlă inițiale, la felurite obiecte din sticlă, de mici dimensiuni în imensa lor majoritate: flacoane pentru parfumuri, cupe pentru băut, vase pentru îmbălsămare etc.

Trebuie subliniat că în toată această epocă sticla produsă de egipteni era opacă! Din amestecul simplu (fără adaosuri) se obținea o sticlă verde-maronie, asemănătoare ca aspect cu zahărul ars din zilele noastre. Pentru obținerea unei sticle transparente era nevoie de o temperatură de minimum 1500 grade Celsius, ce nu puteau fi obținute cu tehnologia egipteană.

Realizarea vaselor din sticlă se făcea cu mare greutate. La capătul unei vergele de fier se fixa un amestec de lut și nisip, de forma dorită. Sticla fierbinte, vâscoasă, se turna pe o masă din piatră și se întindea cu altă vergea din fier. Apoi meșterul sticlar răsucea bila, făcând sticla vâscoasă să se lipească de ea, luând forma dorită. Procesul tehnologic era greu și periculos, iar prețul sticlei era apropiat de cel al pietrelor prețioase.

Romanii au preluat de la egipteni tehnologia producerii sticlei. Dar, ca în multe alte domenii, au perfecționat spectaculos tehnologia inițială.

În sec. I d.Hr., un meșter roman anonim a înlocuit vergeaua metalică printr-o țeavă metalică, având la capătul dinspre meșter un muștiuc din lemn, care ferea omul de temperatura înaltă a țevii. Adunând la capătul metalic o bilă din sticlă lichidă și suflând, se obținea o bulă din sticlă ce putea fi apoi ușor modelată.

Această tehnologie nouă a fost făcută posibilă și de cuptoarele avansate ale romanilor, care permiteau atingerea unor temperaturi mai înalte și obținerea, în locul sticlei vâscoase a egiptenilor - imposibil de prelucrat prin suflare - a unei sticle aproape lichide.

Sticla romană comună, de culoare verzuie (opacă) a început să fie folosită tot mai mult.

Era întrebuințată pentru cupe și pocale, pentru vase de apă, ulei, vin, parfum etc, pentru biberoane și alte obiecte practice.

Sticla romană scumpă era obținută din nisipuri albe, foarte pure, fiind incoloră și translucidă (încă nu transparentă!).

Era folosită pentru veselă, bibelouri, podoabe și ornamente prețioase. Alături de aceste culori fundamentale, meșterii romani au izbutit a face nenumărate alte varietăți de sticlă, de la cele ce păreau a fi piatră prețioasă (smarald, safir, opal, peruzea, rubin) până la cele care imitau lemnul sau fructele (ca formă și culoare). În această epocă apare și ornamentarea cu aplicații din sticlă, ca și folosirea formelor sau matrițelor pentru prelucrări complexe (vase care imitau chipuri sau reprezentau scene de luptă etc). De asemenea se realizează primele fire din sticlă, destinate în special colierelor și altor podoabe feminine.

Un produs roman din sticlă a cărui tehnologie nu a fost lămurită este butoiul din sticlă. Acestea erau de mari dimensiuni, putând cuprinde chiar și un adult, iar felul în care au fost suflate nu este încă lămurit (se fac felurite presupuneri, dar nu există siguranță). Prin acest mister butoiul din sticlă se înscrie pe o listă a produselor romane din sticlă alături de care stau cupele murrhine și diatretele.

Cupele murrhine erau mult, mult mai scumpe decât aurul, cele mai ieftine valorând una prețul a zeci de sclavi! Erau mici, fără ornamente, dar aveau străluciri uluitoare, în mii de scânteieri multicolore. Pentru un singur vas de acest fel Nero a dat nu mai puțin de șaptezeci de talanți (echivalentul a trei sute de sclavi tineri, puternici). Tehnica exactă de producere nu se cunoaște, ci doar unele elemente tehnice. La fel de scumpe și misterioase sunt diatretele.

Acestea erau un fel de vase din sticlă duble, cu o cupă în interior și o dantelă de sticlă în exterior. Această dantelă nu atingea cupa interioară, permițând ținerea ori consumarea unor băuturi fierbinți fără pericol de ardere (pentru mână). Altă formă de utilizare a sticlei în care romanii au dovedit un mare talent a fost mozaicul. Realizate fie din ceramică ori piatră smălțuită, fie integral din sticlă, mozaicurile romane au rămas până astăzi un exemplu concludent de măiestrie și rafinament artistic.

Se cuvine a menționa în final așa-numitele vase de Portland, ca vasul Audgio și vasul lui Alexandru Sever. Ele erau lucrate în două straturi, primul de un albastru deosebit de frumos iar al doilea, mult mai subțire, din sticlă albă ca laptele. Odată izbutită realizarea vasului - deosebit de dificilă - urma partea cea mai grea: gravarea. Aceasta se realiza prin zgârierea sticlei albe cu diamant, adâncirea treptată a zgârieturilor și desprinderea sticlei albe fărâmă cu fărâmă. Orice greșeală distrugea vasul. Cu toate inovațiile lor romanii nu au izbutit însă a obține sticlă transparentă (ci doar translucidă) și ca urmare nici geamul, nici oglinda din sticlă.

Sursa partiala: Wikipedia.

Comorile aristocratilor romanizati

Două dintre mormintele cele mai bogate in artefacte din Marea Britanie Romană (43-410 d.Hr.), gasite la la Wheathampstead ,au fost relevate in intregime de către arheologii din St Albans, după ce pasionatul cautator de comori Dave Phillips le-a arătat descoperirile sale spectaculoase.

Ei au recuperat un total de 153 de elemente separate, inclusiv 13 tacamuri de bronz pentru bucatarie, 14 tacamuri tip Samian (tacamuri fine, cu o suprafaţă lucioasă roşie), noua vase de sticlă, trei sabii de fier, două fibule de argint legate cu un lantisor (fibule decorate cu şerpi de mare) , un suport de bronz pentru lampă, accesorii diverse de bronz de la un sicriu de lemn, diverse fragmente de fildeş şi un săculeț plin de săgeţi de vanatoare. Ce fel de oameni au fost îngropaţi împreună cu atât de multe artefacte importante?

La 16 kilometri distanţă se afla unul dintre cele mai mari orase din Marea Britanie Romană - Elita Verulamium ( orasul St Albans de astazi ). Orasul era condus de un consiliu local de proprietari de terenuri, care administrau atât locuitorii din cladirile urbane, cat şi din cele rurale.

Mormintele din Wheathampstead au fost, probabil, cele ale unei familii aristocratice importante, care au fost membri ai elitei conducătoare din orasul Verulamium, dar care probabil au ales să fie îngropati pe proprietatea lor din mediul rural. Acestia au fost probabil mai degraba localnici romanizati decat romani din Europa continentală. Ca proprietate şi rang au fost cu siguranţă sub romani, dar ca sa fie priviti la nivelul romanilor, ca apartinand de clasa superioară, au cumparat diverse obiecte romane de lux. Tacamurile romane au fost o modalitate de a arata acest lucru.

Unele dintre vasele de bronz descoperite în morminte sunt ulcioare de calitate, importate probabil de la Pompei. Decoratiunile de pe mânere includ chipuri realizate in cel mai elevat stil al artei clasice: Minerva (zeiţa înţelepciunii), un Triton (o sirenă mitica masculina), precum şi o Medusă (Gorgon teribil al cărui privire transforma pe oameni in piatră) . Acestea se numără printre cele mai de lux obiecte de bronz care puteau fi gasite în Imperiul Roman la momentul respectiv.

Cinele de lux - aristocraţii inmormantati la Wheathampstead faceau probabil parte din "lumea bună" a orasului, iar seturile de veselă pentru masă aveau si rolul de a impresiona vecinii, prietenii sau colaboratorii de clasă inferioara sau superioara care ii vizitau. Ulcioarele de bronz în special - obiecte artizanale foarte frumoase din inima civilizatiei mediteraneene clasice - transmiteau un mesaj de bogăţie şi rafinament. Toate aceste obiecte trebuiau sa creeze impresia identităţii cu cultura romană, pentru a trage o linie de demarcatie a elitei romano-britanice față de ţăranimea celtica care lucra pe terenurile lor sau față triburile "barbare" din afara graniţelor imperiale.

Articol in premiera prezentat de catre site-ul Harta Comorii .

Cupa de aur din Epoca Bronzului - norocosul a primit recompensa o jumatate de milion de dolari pentru comoara veche de peste 3500 de ani

Pasionat de detectia metalelor, Cliff Bradshaw a primit de la autoritati 270000 de lire sterline pentru ca a găsit un preţios vas de aur din Epoca Bronzului, datând din 1700 - 1500 î.Hr., undeva în Ringlemere, Kent. Doar cinci astfel de artefacte similare au fost găsite în toată Europa.

De obicei realizate din ceramică, aceste cupe din Epoca Bronzului sunt uneori fabricate si din metal, şi foarte ocazional de aur. Există mai multe exemple de cupe de aur din Europa continentală, dar până de curând singurul de acest gen din Marea Britanie fusese găsit într-o piatră de hotar (care s-a dovedit de fapt un morman de pietre asezate peste un mormant stravechi), la Rillaton în Cornwall, în secolul al XIX-lea.

Cliff Bradshaw a gasit vasul sub o movilă de pământ (tumul) asezata tot peste un mormant, la Ringlemere în Kent. De dimensiunile unei cani mai mari de cafea, vasul are laturile subţiri si ondulate, perforate pe alocuri, sub buza vasului, cu baza rotunjita, şi un mâner delicat ataşat cu nituri cu şaibe în formă de romb. Toate aceste detalii au fost imediat evidente pentru găsitor: aurul nu era corodat, l-a scos din pământ la fel de frumos si stralucitor ca în ziua în care a fost îngropat.

Pe cand o descoperire similara si in Romania ? Vreau sa vad si eu un român mai bogat... :)

Un Domitianus II - 47000 de lire sterline. Aveti asa ceva in colectie ?

A gasit doar o monedă, dar una ... unică, si se pare ca a castigat potul cel mare: 47000 de lire sterline, atat a primit cautatorul de comori Brian Malin pentru aceasta moneda, care dovedeste inca o data existenta si domnia lui Domiţian II. Doar o singura monedă avand imaginea lui a mai fusese găsita anterior, în Franţa, şi a fost consideraa un fals până la această descopeire a lui Brian Malin. Acesta moneda a fost cumparata, ca parte a tezaurului Chalgrove II, de către Muzeul Ashmolean în 2005, cu suma de 47000 de lire sterline.

Deci existenta unui imparat, probabil fost soldat roman, asa cum se afirma, este dovedita de doar doua monezi. Cred ca merita mult mai multi bani aceasta moneda.

Oricum, se pare ca hobby-ul cautarii de comori a devenit sport national in Anglia. Bineinteles, probabil "de vina" au fost si deciziile legislative recente, foarte incurajatoare, care au ajutat la cresterea numarului de exponate din muzeele britanice. Cum isi mai pretuiesc unii istoria...

Deci, un Domitianus II - 47000 de lire sterline. Aveti asa ceva in colectie ? Ca atunci ati tras si dumneavoastra lozul cel mare ! :)

Va primi 500,000 de lire recompensă pentru descoperirea comorii

A descoperit un tezaur de aur din Epoca de Fier prima dată cand a folosit noul detector de metale cumparat recent. Va primi 500,000 de lire recompensă pentru descoperire.

Vânătorul de comori amator David Booth gasise bijuteriile într-un câmp de lângă Stirling în septembrie 2009. David Booth cumparase, cu 240 de lire sterline, un detector de metale şi s-a gândit să îşi pună la treabă investiţia, în aer liber.

Booth a găsit cercei, brăţări şi coliere, toate din aur, îngropate la doar 12 centimetri adâncime. Comoara a fost descoperită în mai puţin de o oră. Aceasta comoara a fost evaluata la o valoare de aproximativ 1 milion lire sterline, fiind datata ca apartinand secolelor III-I î.Hr.

Muzeul Naţional al Scoţiei va primi comoara, cu condiţia ca acesta să plătească 462000 de lire ( peste o jumatate de milion de euro ) domnului Booth.

Descoperitorul a spus ca s-a simtit extrem de fericit cand a auzit ce suma va primi. "Am de gând să achit toate imprumuturile pe care le am la banci si sa cumpar o casă nouă pentru familie", a spus el. "Proprietarul terenului va primi partea lui, de asemenea."

Booth a spus ca a gasit comoara chiar in prima gropa pe care a săpat-o după ce a încercat noul sau detector de metale.

El a adăugat: "De abia astept sa imi duc copiii la muzeu sa le arat comoara pe care am gasit-o - si cred ca toata Scotia este la fel de curioasa."

În conformitate cu legislaţia scoţiană, Coroana poate pretinde orice obiecte arheologice descoperite în Scoţia.

Descoperitorii nu au drepturi de proprietate asupra comorii gasite şi trebuie să raporteze orice obiecte la Treasure Trove Unit.

Potrivit legislaţiei, cei care găsesc artefacte valoroase pe teritoriul ţării sunt obligaţi să le predea autorităţilor, care le includ în patrimoniul naţional, pentru ca cetăţenii le poata admira în muzee. Toate artefactele aparţin Coroanei, la cererea autoritatilor, daca se doreste acest lucru.

Cei care găsesc comori nu pot fi proprietarii lor, la fel cum nici cei pe al căror teren au fost găsite obiectele nu le pot stapani. Cu toate acestea, statul îi acordă celui care a găsit comoară o sumă echivalentă cu valoarea de piaţă a acelor obiecte, suma pe care trebuie sa o imparta cu proprietarul terenului unde a fost gasita comoara.

Arheologii si autoritatile au multumit descoperitorului pentru ca a avut buna credinta sa predea comoara gasita si au afirmat ca, desi este criza financiara, au reusit sa stranga banii necesari pentru a plati contravaloarea de piata a comorii catre gasitor si proprietarul terenului, adica un total de peste 1 milion de euro. Cercetatorii au afirmat ca aceasta este cea mai bine conservata comoara din acea perioada, gasita pe teritoriul Scotiei, si reprezinta un set de artefacte de mare insemnatate.

Dupa descoperire, cautarea de comori a devenit o pasiune pentru David Booth, care intre timp a mai gasit un sigiliu vechi de 800 de ani.