Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia - Partea a doua: imagini ale intrării

Săpăturile arheologice din nordul Greciei, de la Amphipolis ( mai multe detalii găsiți AICI ) au captivat deja imaginația publicului, dar Ministerul Culturii a făcut apel la "înțelegere si răbdare".

Deja au fost îndepărtate, folosind utilaje mecanizate, blocurile de piatră ce blocau intrarea.

Mormântul deja parțial excavat, care a fost descoperit în interiorul movilei din Amphipolis, a stârnit puternic interesul mass-mediei, pe fondul speculațiilor că acolo ar putea exista comori extraordinare sau rămășițele unui celebru personaj istoric.

Doar câtorva agenții de presă celebre le-a fost permis să se apropie, pentru a realiza filmări și fotografii ale intrării.

Un mare aflux de vizitatori curioși au venit in zonă, dar nu au putut vedea de aproape extraordinarele relicve istorice de la exterior. Unii au fost mai inventivi și au folosit binocluri și alte dispozitive de apropriere a imaginii.

UPDATE 20 septembrie 2014: Noi descoperiri din acest sit arheologic au fost făcute publice și le puteți găsi AICI.

Detectoare VLF vs. detectoare PI - Avantaje și dezavantaje

Pasionatii de detectie metal au la dispozitie mult tipuri de detectoare de metale. In principal sunt fabricate doua tipuri: detectoare VLF ( foarte joasă frecvență ) și detectoare PI ( puls inducție ). Ambele tipuri au puncte forte și punctele slabe.

Scopul prezentului articol este de a oferi incepatorilor in detectia de metale un topic de discutii, pentru a afla mai multe informatii despre aceste diferențe, încât să-i ajute în luarea unei decizii in privinta categoriei din care sa facă parte detectorul de metale pe care il vor cumpara.

Dintre cele două categorii, detectoarele VLF sunt cele mai populare, fiind fabricate și vândute catre detectoristi in mai mare numar decat detectoare PI, deoarece detectoarele VLF sunt mai versatile. Acest tip de detectoare oferă un echilibru mai bun între  mineralizarea solului și discriminarea între diferitele tipuri de metale. Pot oferi chiar o mai buna idee despre ținta pe care au detectat-o, ceea ce inseamna că puteți decide mai usor dacă trebuie sau nu să săpați pentru a extrage respectivul obiect din pământ, evitând astfel sa săpati după o multime de gunoaie. Aceste detectoare sunt dotate deseori cu un ecran care afișează diverse tipuri de opțiuni și informații, de la presetări personalizate până la tipul de tință pe care să o detecteze.

Detectoarele de metale PI sunt folosite pentru o detectie mai specializată. Sunt un tip de detectoare ce detecteaza simultan toate metalele ( all metal ). Deși unii detectoristi spun exista unele metode si pasi de urmat pentru a face o oarecare discriminare, detectoarele PI nu oferă nici astfel capacitatea de discriminare ale detectoarele VLF. Însă, fiindca semnalul nu este afectat de mineralizarea cu fier a solului, detectoarele PI pătrund mult mai bine in adâncime, inclusiv în apă sarată și nisip umed și pot sa fie utilizate foarte eficient in zonele cu foarte putin gunoi. Acest tip de detector este de asemenea frecvent utilizat pentru căutarea de pepite de aur, deși si un VLF poate executa decent aceasta sarcină.

Mai jos aveti doua astfel de comparatii intre cele doua tipuri de detectoare:



Pentru un incepator in detectie, este recomandabil tipul VLF de detectore de metale. Preturile detectoarelor VLF variaza de la peste o sută de euro la peste o mie de euro. Dupa ce acumulați mai multa experiență in detectia de metale, detectoarele PI pot să devină un instrument valoros pentru detectarea în anumite locații și pentru scopuri de detectie specifice. Cu toate acestea, majoritatea pasionaților de detectie metale au doar unul sau mai multe detectoare de tip VLF, fara a detine si un detector de tip PI.

Dvs. ce părere aveți ? Care detectoare sunt mai eficiente? Cele PI sau cele VLF? Merită ca un detectorist sa investeasca in ambele tipuri de detectoare de metale?

Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: "Limba latină se trage din cea română și nu invers"

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum, anunță libertatea.ro.

Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea (foto), unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină - n.r.)”. Această declaraţie o puteţi vedea in videoclipul de mai jos, la minutele 52:30 - 53:11.



Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic. Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?

Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci. Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că genetic suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.

Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş (foto), specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic, mai anunța Libertatea.

Top 10 peșteri cu picturi rupestre

Locul 10 - Serra da Capivara

Serra da Capivara este un parc național în Brazilia, care conține mai multe adăposturi in piatră, cu picturi vechi de 25000 ani. Picturile descriu scene din ritualuri, de la vânătoare sau infatișează animale. Datarea acceptată pentru picturi este în prezent contestată de geneticieni, deoarece există un conflict cu data acceptata a existentei așezarilor umane din zona respectivă.

Locul 9 - Peștera Bhimbetka

Bhimbetka este o peșteră situată în centrul Indiei, care are peste 600 de picturi, cele mai vechi datând de cel puțin 12000 ani. Picturile au fost realizate cu roșu și alb, utilizandu-se ocazional verde și galben. Picturile descriu viețile oamenilor care au locuit în peșteri, precum și o serie de animale, inclusiv tigri, lei și crocodili.

Locul 8 - Peștera Magura

Pestera Magura este situată în nord-vestul Bulgariei, iar picturile datează de acum 8000-4000 de ani. Peste 700 de picturi au fost descoperite în peșteră principală, care infatiseaza oameni dansând sau la vânătoare, precum și mai multe specii de animale. Picturile au fost realizate cu excremente de liliac.

Locul 7 - Tadrart Acacus

Tadrart Acacus, situat în deșertul Sahara, este renumita pentru arta sa pe piatra, care dateaza inca de peste 14000 ani. Picturile sunt deosebit de interesante, deoarece demonstrează că zona avea un climat mult mai umed, picturile înfățișând și lacuri și păduri.

Locul 6 - Picturile de la Kakadu Rock

Picturile de la Kakadu Rock, din partea de nord a Australiei, sunt estimate a fi realizate acum 20000 ani. Parcul Național Kakudu conține o mare varietate de picturi pe rocă. Peste 5000 de site-uri de artă au fost descoperite acolo. Aborigenii au pictat nu doar exteriorul vizibil al personajelor, ci si schelete ale unor animale.

Locul 5 - Picturile Lascaux

Situate în sudul Franței, picturile din pesterile Lascaux sunt estimate ca fiind vechi de 17000 ani.
Pesterile sunt numite si "Capela Sixtină preistorică" și oferă unele dintre cele mai faimoase picturi rupestre din lume. Cea mai faimoasî dintre toate este Sala Mare a taurilor, infatisand tauri, cai și cerbi. Din păcate, pestera este acum închise pentru public. Cu toate acestea, există o locatie unde vizitatorii pot vedea o copie a peșterii.

Locul 4 - Pestera Altamira

Pesterea Altamira se află în partea de nord a Spaniei si a oferit printre primele picturi preistorice descoperite, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Picturile, de o înaltă calitate și bine conservate, au creat suspiciuni, iar autenticitatea lor a fost pusă la îndoială. Insa ulterior a fost dovedit că picturile sunt de fapt autentice.

Locul 3 - Laas Gaal

Laas Gaal este un mare complex de peșteri ( situat în Somalia ) si conține unele dintre cele mai vechi exemple de arta rupestra din Cornul Africii. Picturile sunt foarte bine conservate și infatiseaza bovine cu costumatii ceremoniale, oameni, câini domestici și girafe.

Locul 2 - Pestera Chauvet

Peștera Chauvet este situată în partea de sud a Franței și conține cele mai vechi picturi rupestre preistorice cunoscute de om, datând de acum 32000 ani. Pestera este denumită dupa Jean-Marie Chauvet, care a descoperit-o in anul 1994. Pestera este considerat una dintre cele mai importante site-uri arheologice de artă preistorică și a fost catalogată  în iunie 2014 ca parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Locul 1 - Cueva de las Manos

Cueva de las Manos se află în Patagonia, în partea de sud a Argentinei și se crede că picturile au fost create în urmă cu 13000 - 9000 ani. Numele peșterii se traduce ca "Peștera mâinilor", datorită picturilor cu mâini omenești, intr-o compozitie stilizată, ce pare artă modernă contemporană. Pictorul a ținut mâna stânga pe peretele pesterii si a pulverizat culoarea printr-un tub ( probabil vegetal ) ținut in mâna dreaptă.

Muzeografi care încurajează detecția de metale

„Trebuie să recunoaştem că activitatea acestor oameni, care pornesc la cercetarea diferitelor zone din judeţ cu ajutorul detectoarelor de metale, poate ajuta foarte mult munca muzeografilor, ce pot afla astfel despre noi locuri unde de secole stau îngropate adevărate comori arheologice“, spune directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Nicolae Pepene, citat de Monitorul Expres.

Cel puţin două descoperiri arheologice importante sunt rodul cercetărilor unor arheologi amatori care, din pasiune, iau pulsul pămîntului cu detectoarele de metale, pe urmele vechilor civilizaţii. Ultimele descoperiri făcute de fraţii Fănel şi Florin Şerban, cei doi căutători care au adus în premieră în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie obiecte extrem de valoroase din epoca fierului (anii 1500 î, Hr), i-au îndemnat pe istoricii din conducerea Muzeului Judeţean de Istorie şi de la Direcţia Judeţeană de Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional, să încurajeze activitatea detectoriştilor. Directorul Muzeului Judeţean de Istorie, Nicolae Pepene, a declarat ieri că o astfel de activitate, făcută în limitele legii, este benefică chiar şi pentru muzeografi şi arheologii muzeului.

„De aceea, la muzeu vom lua cîteva decizii care să deschidă uşa acestor oameni, care oricum au obligaţia de a aduce la muzeu tot ceea ce descoperă, măsuri care să conducă la recompensarea pasiunii, dar şi la crearea unui spaţiu unde ei să se poată întâlni pentru a schimba păreri şi chiar de a expune obiectele găsite“, a declarat Pepene.

Un pumnal unic, foarte valoros

Descoperirile pe care le-au făcut în ultimele luni cei doi fraţi, oameni extrem de pasionaţi de arheologie şi care studiază mult înainte de a porni pe teren, s-au dovedit a fi extrem de valoroase. Ei au scos la lumină obiecte care dovedesc existenţa unor aşezări despre care nu se ştia că s-ar fi aflat pe teritoriul judeţului. Mărturiile dezgropate atestă că pe aceste locuri au trăit vechii daci. „Într-o necropolă pe care cei doi fraţi Şerban au descoperit-o recent s-au găsit fibule, obiecte folosite la harnaşamentul cailor, paftale, dar şi un pumnal dacic, folosit la ritualurile religioase, care este primul de acest fel descoperit pe raza judeţului. Un astfel de pumnal a fost identificat în mîna lui Decebal, în scena sinuciderii regelui dac din basorelieful de pe Columna lui Traian. Aceste obiecte provin din sec. II î.Hr şi au fost deţinute, cel mai probabil de militari. Acum, pe o rază de câteva sute de metri pătraţi, au fost descoperite mai multe morminte, lucru care vorbeşte şi despre faptul că exista o ierarhie clară în acea comunitate de militari. Deocamdată nu există semne că în acel loc ar fi existat şi o aşezare, dar este posibil ca cercetările viitoare să aducă noi surprize“, a declarat şi muzeograful Lucica Savu. Cei doi „detectorişti“ braşoveni au avut o primăvară foarte bogată în descoperiri, ei scoţând din pământ, în ultimele luni, adevărate comori care urmează acum să fie cercetate de specialişti. Printre descoperirile lor se numără şi numeroase unelte, podoabe sau obiecte de cult, care au fost datate ca aparţinând epocii fierului. Printre acestea se numără şi patru verigi din aur, decorate cu brăduţi, dar şi un topor şi un vârf de suliţă datînd din prima epocă a fierului (circa anii 1.500 î.Hr.).

„Muzeul s-a mişcat mai repede ca SMURD-ul“

Fraţii Şerban spun că până în urmă cu câteva luni, când veneau la Muzeul de Istorie cu câte o descoperire, erau întâmpinaţi de uşi închise sau de refuzuri. Un fel de „de ce ne deranjaţi în timpul pauzei de masă“. De câteva luni, de când muzeul este condus de Nicolae Pepene, lucrurile s-au schimbat radical, spun arheologii amatori, fericiţi că au găsit o deschidere totală spre activitatea lor. „Cînd am descoperit aceste obiecte, cei de la muzeu s-au mişcat mai repede ca SMURD-ul. Imediat ce am dus la muzeu artefactele dezgropate, cercetătorii de la muzeu au venit în zona unde am făcut descoperirile, au început săpăturile şi au scos la lumină şi alte lucruri. Este o schimbare de atitudine pe care o salutăm“, a spus Florin Şerban.

Necropola găsită de cei doi braşoveni va fi declarată sit arheologic

Directorul Direcţiei Judeţene de Cultură, George Mitran, a declarat că deja a trimis la Bucureşti întreaga documentaţie pentru declararea ca sit arheologic a zonei unde a fost descoperită necropola dacică. „Conform legii, activitatea acestor «detectorişti» se poate desfăşura fără oprelişti, cu condiţia ca ei să nu caute în zonele declarate deja situri arheologice, iar obiectele găsite să fie predate muzeelor în cel mult 72 de ore de la descoperire. Ceea ce au descoperit cei doi fraţi Şerban pe raza judeţului nostru sunt lucruri foarte valoroase şi cu mare importanţă istorică, obiectele găsite de ei urmând a-şi găsi locul firesc în expoziţia Muzeului Judeţean de Istorie. Noi, ca apărători ai patrimoniului naţional, am întocmit documentaţia necesară pentru ca respectivele descoperiri să intre în cercetarea Comisiei de Patrimoniu de la Ministerul Culturii, iar apoi zona să fie declarată sit arheologic protejat, unde doar arheologii profesionişti vor putea face săpături. Prin Ordin de Ministru zona respectivă va fi declarată foarte curând sit arheologic“, a precizat George Mitran.

În Braşov există înregistrate 60 de detectoare de metale

Inspectorul de Poliţie Angel Istrate, de la Poliţia Patrimoniu din cadrul IPJ Braşov, a amintit că orice pasionat de arheologie care deţine un detector de metale trebuie să-l înregistreze la Poliţie înainte de a-l folosi. „Noi nu avem nimic cu cei care au o asemenea pasiune şi o desfăşoară în limitele legale. În judeţul Braşov există la această oră 60 de detectoare de metale înregistrate la Poliţie. Cei care au asemenea detectoare şi NU le-au înregistrat sau cei care le folosesc la MAI PUȚIN de 500 de metri de siturile arheologice declarate, ori cei ce NU se conformează să depună obiectele descoperite în cele trei zile prevăzute de lege, trebuie să ştie însă că vor avea parte de TOLERANȚĂ ZERO din partea noastră şi se vor alege cu dosare penale“, a precizat inspectorul Angel Istrate, citat de Monitorul Expres.

Oul de 33 milioane dolari

Când un intreprinzator din Midwestern, care se ocupa cu recuperarea de metale refolosibile, a gasit oul din aur intr-o piață de vechituri, el nu a anticipat oportunitatea de a câstiga o uriașă sumă de bani, ci a calculat doar valoarea aurului. Pentru acest ou a platit 13.300 dolari.

După ce a eșuat să-l vândă, deoarece cumpărătorii îi spuneau că e prea scump, omul a decis să se documenteze și a descoperit că era proprietarul unui ou Faberge, în valoare de 33 milioane dolari. Norocul lui a fost că potentialii cumparatori a crezut că a supraestimat prețul. Din fericire pentru el, într-o noapte, proprietarul a tastat cuvantul "Ou" și "Vacheron Constantin", un nume gravat pe ceas, în motorul de cautare Google.

Kieran McCarthy, expertul care a verificat extraordinara comoară, a asemănat momentul cu descoperirea arcei pierdute din filmul Indiana Jones.

"N-am visat niciodată că o piesa de acest calibru va fi adusă vreodată la noi", a spus McCarthy, directorul firmei de antichități Wartski, specialist in Faberge.

McCarthy a spus : "Descoperitorul a venit la noi si a adus poze cu oul. Am știut instantaneu ce era. Am fost uluit. Le-am examinat și am spus: "Ai un Ou de Paște imperial Faberge, in valoare de 33 milioane dolari", iar el , practic, a leșinat. A găsit o comoara extraordinară, intr-un loc unde nimeni nu se astepta. Comorile pot fi oriunde. Nu se găsesc neaparat în palate impunătoare, în cetati sau sub pământ.".

Oul ornamental este al treilea din cele 50 de ouă imperiale de Paște, proiectate de Carl Faberge pentru familia regală din Rusia.

 Carl Faberge

Dupa Revolutia Rusa, toate ouăle au fost confiscate de către bolșevici și foarte multe au fost vândute în Occident.

Dar opt dintre ele lipsesc, dintre care doar despre trei se crede că au supraviețuit Revoluției, inclusiv aceasta.

Oul conține un ceas Vacheron Constantin , care a fost oferit cadou de catre Alexandru III pentru soția sa, împărăteasa Maria Feodorovna, in ziua de Paști a anului 1887.

Maria Feodorovna, născută Marie Sophie Frederikke Dagmar, Prințesa Dagmar a Denemarcei,
a fost soția țarului Alexandru al III-lea al Rusiei și mama ultimului țar Nicolae al II-lea al Rusiei. 

Acesta ou a fost văzut ultima oară la o expoziție din St Petersburg, în martie 1902, iar ultima prezență a sa este înregistrată în Moscova, în anul 1922.

Oul a fost expus la Londra, intre 14-17 aprilie 2014, după care probabil va fi vândut si va ajunge intr-o colecție privată anonimă, într-un oraș care va rămâne un mister. Nu se știe când va mai fi văzut din nou acest ou de aur. S-ar putea dispară pentru încă 100 de ani.

Dar norocosul descoperitor va afla în curând ce înseamnă viața de lux asigurată de cei 33 milioane de dolari pe care îi va obtine din vânzarea Oului de Paste, pe care l-a cumpărat din târgul de antichități.

La căutat de comori cu ajutorul dronelor echipate cu detecție termică

Arheologii au descoperit, cu ajutorul unor drone, un sat vechi de 1000 de ani, în New Mexico. Folosindu-se de imaginile capturate de camerele termice montate pe drone, cercetatorii pot vedea acum ceea ce se află sub peisajul plin de vegetație, oferindu-le o perspectivă unică a locurilor si a celor care au trăit acolo, în urmă cu un mileniu.

Dronele, controlate de la distanță și echipate cu tehnologie de detectie termică, au permis arheologilor să descopere, sub uscatul deșert mexican, un sat vechi de 1.000 de ani.

"În câteva zile am reusit să cercetam o suprafață pentru care ne-ar fi trebuit un deceniu de muncă", a explicat Dr. John Kantner, arheolog la Universitatea din Florida de Nord .

Kantner a spus că a studiat zeci de ani peisajul de la sud de Chaco Canyon și că bănuia că există așezări milenare în zonă, dar nu le descoperea.

"Cu ajutorul imaginilor termice, am descoperit sub suprafața solului, în cateva zile, mai multe locuinte, precum si o kiva, o structură ceremonială în care oamenii se întâlneau pentru rugăciune și pentru a lua decizii importante. Noua tehnică oferă arheologilor un mod de a pune cap la cap ceea ce a mai rămas din ce a fost înaintea noastră", a spus Kantner.

Arheologii analizeaza acum imaginile termice capturate de drone.

Ei doresc să utilizeze aceeași metodă și in alte zone geografice, cum ar fi Arabia Saudită, unde tehnica va fi extrem de eficace, fiindcă temperaturile variază de la zi la noapte foarte mult, la fel ca în New Mexico.

Tur virtual a templului Angkor Wat din Cambodgia

O plimbare prin templul Angkor Wat care nu implică o călătorie în Cambodgia este de acum înainte la îndemâna oricărui internaut pasionat de istorie, cu ajutorul unui simplu click. Google a digitalizat celebrul monument asiatic în cadrul proiectului său de salvare a "comorilor culturale ale lumii", informează AFP.

Turul virtual poate fi accesat prin Google Street Map, dând click AICI .

Prezentat joi chiar la Ankgor Wat, acest proiect al grupului Google permite internauţilor să viziteze rămânând la ei acasă celebrul complex construit în secolul al XII-lea, o comoară a arhitecturii khmere, aflat în nordul Cambodgiei.

Peste 1 milion de fotografii au fost adunate, pentru a crea 90.000 de imagini la 360 de grade cu acest complex ce include peste 100 de temple.

Acest nou proiect se înscrie într-o iniţiativă mai vastă a grupului Google de a deveni un uriaş în domeniul promovării patrimoniului mondial, iar mai multe sute de instituţii sunt de acum partenere ale platformei sale online Google Art Project.

"Recent, am digitalizat Taj Mahal, Marele Canion şi Muntele Fuji" din Japonia, a declarat Manik Gupta, director de proiect la Google Maps.

"Însă amploarea proiectului de la Angkor Wat este fără precedent", a adăugat el, referindu-se la "senzaţia incredibilă" pe care utilizatorul o are atunci când constată că poate să exploreze fiecare colţişor din Angkor, graţiei fineţei fără precedent a fotografiilor realizate de Google.

Pentru acest proiect, Google a utilizat o inovaţie recentă, denumită "trekker" ("excursie"): 15 camere foto au fost ataşate de un rucsac şi conţin hard-disk-uri şi o baterie. Fiecare cameră face fotografii de înaltă rezoluţie la fiecare două secunde şi jumătate.

Mergând printre ruinele din Angkor, "excursioniştii" Google au permis fotografierea unor zone inaccesibile pentru tradiţionalele "maşini Google" care cartografiază, cu ajutorul camerelor foto şi video, străzile din lumea întreagă.

Pentru acest nou proiect, cinci cambodgieni au fost angajaţi pentru a se plimba prin temple şi printre ele, până la opt ore pe zi, pentru a înregistra fiecare detaliu.

"Google Street View a fost lansat în 2007. De atunci, am acumulat o experienţă uriaşă. Am folosit chiar şi snowmobile şi trenuri. «Excursionistul» este cel mai recent instrument al nostru", a explicat Manik Gupta.

De atunci, această experienţă a fost folosită de Google pentru digitalizarea domeniului artei şi culturii.

"Dacă exista o ţară în care acest fapt era necesar, atunci aceasta este Cambodgia", a spus Amit Sood, directorul Institutului cultural Google, evocând numeroasele distrugeri ale operelor de artă în timpul regimului khmerilor roşii din anii 1970.

În total, 4,2 milioane de turişti au vizitat Cambodgia în 2013 - o creştere cu 17% faţă de 2012, iar cei mai mulţi dintre aceşti turişti au mers la Angkor Wat.

Amit Sood a ţinut să îndepărteze, totodată, temerile unora care cred că digitalizarea riscă să modifice în profunzime maniera de a descoperi lumea: rămânând confortabil în sufragerie sau în birou.

"Toate muzeele pe care le-am digitalizat cunosc o creştere a numărului de turişti fără precedent", a spus Manik Gupta citat de ziarul Gândul.

Un copil a găsit într-un iaz o pungă plină cu bijuterii

Un copil a găsit în iazul Heideck din Bavaria, nu departe de Nuremberg, o pungă plină de bijuterii estimată la zeci de mii de euro, relatează sâmbătă Rai News citat de The Epoch Times.

Părinţii au chemat imediat poliţia, care iniţial a estimat comoara la 10.000 de euro. Dar un purtător de cuvânt al autorităţilor a corectat imediat ştirea: este vorba despre un probabil jaf sau furt cu o valoare mult mai mare, zeci de mii de euro.

Descoperirea datează de vineri seară, când copilul a ieşit să facă o plimbare cu familia. El a fost cel care a observat că ceva strălucea în apă în timp ce încerca să pescuiască ceva din joacă. "Am crezut că era doar ceva din fier", a declarat tatăl presei locale, "dar apoi am văzut că în apă se afla un colier şi multe alte lucruri".

Şi astfel, colier după colier, familia a pescuit o pungă de bijuterii. Este vorba despre "o pradă a unui jaf sau a unui furt", a declarat poliţia. Bijuteriile ar putea fi ale unui magazin de bijuterii din Erlangen, jefuit în luna ianuarie. Dar dacă nimeni nu le pretinde, copilul se poate declara deja bogat la vârstă de cinci ani.

Două tablouri pierdute într-un tren, o adevărată comoară de zeci de milioane de euro

Două tablouri care au fost furate acum mai bine de 40 de ani au fost recuperate de poliţia italiană. În tot acest timp lucrările, semnate Gauguin şi Bonnard, au decorat bucătăria unui muncitor, care le-a cumpărat cu doar 23 de euro la o licitaţie de obiecte pierdute. Acum picturile valorează cel puţin 10 milioane de euro, anunță Realitatea Tv.

Povestea celor două tablouri ar putea foarte bine deveni scenariu de film. În 1970 au fost furate dintr-o casă din Londra. Hoţii n-au apucat să le valorifice pentru că le-au pierdut într-un tren.

"Cele două tablouri au fost găsite într-un tren care făcea legătura între Paris şi Torino. Ulterior au fost scoase la licitaţie şi cumpărate de un muncitor iubitor de artă. Până să le recuperăm, au fost expuse pe peretele bucătăriei lui, mai întâi la Torino, apoi în Sicilia unde s-a retras la pensie", a spus poliţistul Mariano Mossa.

După ce a văzut într-o revistă o altă pictură a lui Paul Gauguin, proprietarul şi-a dat seama, într-un final, că are în casă o comoară. A chemat un expert şi aşa a început ancheta.

Cele două tablouri, cumpărate de la obiecte pierde în 1975, cu 45 de mii de lire italiene, ce echivalau cu 23 de euro, valorează acum o avere. Doar tabloul lui Paul Gauguin, "Fructe pe masă", e estimat între 10 şi 30 de milioane de euro. "Femeia cu două fotolii", pânza semnată de Pierre Bonnard, a fost evaluată la 600 de mii de euro.

Păcăleală de 1 aprilie sau chiar a fost descoperită o comoară ?

Departamentul Construcții din Moscova a anunţat pe 1 aprilie 2014 că a fost descoperită o comoară, în timpul lucrărilor la tunelul viitoarei staţii de metrou Rumianțevo din sud-vestul capitalei ruse:

Muncitorii au găsit într-o ascunzătoare trei vase de cupru cu pietre prețioase și bijuterii. Primul vas cu bijuterii a fost descoperit încă pe 17 februarie, după care pe șantier au fost invitați arheologi, care au reușit să găsească alte două vase.

Specialiștii spun că această comoară datează de la începutul secolului al XVI-lea, o cunoscută în Rusia drept „timpuri tulburi”. Din primele cercetări, bijuteriile ar fi aparținut unei famili nobile, fiind transmise din generație în generație.

Ulterior, Direcția Regională în Construcții Moscova a afirmat că a păcălit mass-media internațională cu ocazia zilei de 1 aprilie și a anunțat că nu a fost găsită o comoară în timpul lucrărilor la tunelul viitoarei staţii de metrou Rumianțevo din sud-vestul capitalei ruse.

Pe site-ul direcției a fost postată o notă informativă la sfârșitul știrii, potrivit căreiatotul a fost o farsă: „A fost o glumă de 1 aprilie! Felicitări! :)”.

A fost descifrată o scrisoare veche de 1800 de ani

A fost descifrată o scrisoare veche de 1800 de ani, trimisă către familia sa de către un soldat egiptean ce lupta într-o legiune romană din Europa. Textul pentru cei de acasă arată asemănări izbitoare intre ceea ce soldații gândeau atunci si acum.

Grant Adamson, un student la Universitatea Rice, a preluat în 2011 sarcina de a descifra papirusul.

Scrisoarea trimisă acasă de recrutul militar roman Aurelius Polion a fost descoperită initial in anul 1899, de către o expediție arheologică desfăsurată în orașul antic egiptean Tebtunis. Papirusul, scris in mare parte in limba greacă, fusese catalogat și descris pe scurt, dar până in acest moment nimeni nu il descifrase, mai ales că porțiuni ale conținutului scrisorii sunt incerte sau lipsesc și nu este posibil să fie reconstruite.

Scrisoarea a fost trimisă de Polion către fratele, sora și mama sa. În viața civilă era un vânzator de pâine si om care dorea cu ardoare să se întoarcă la familia sa, mai ales că trimise șase scrisori care au ramas făra raspuns. Soldatul scria:

"Mă rog zi și noapte să fiți sănătoși și mereu mă inchin înaintea tuturor zeilor în numele vostru.

Chiar când nu v-am scris, eu v-am avut mereu in mintea și sufletul meu.

Insa niciodată nu mi-ati raspuns nicunul dintre voi, daca sunteti sanatosi si ce mai faceti.

Sunt îngrijorat pentru voi, din cauza ca v-am trimis multe scrisori, dar nu mi-ati raspuns ca să stiu dacă sunteti bine.
V-am trimis șase scrisori.

Trebuie sa obtin de la comandant permisie si să vin să vă văd.

Vreau ca fratele meu care a crescut sa mă cunoască si să mă arate la vecini: uite, acesta e fratele meu."

Adamson crede că Polion a staționat o perioadă în provincia romană Pannonia Inferior din Aquincum ( in zona Budapestei actuale ). Insă legiunea de care apartinea Polion este cunoscută ca una mobilă, care ar fi fost mutată ulterior în Bizanț ( Istanbulul de astazi ) .

.Scrisul lui, ortografia și gramatica greacă folosită sunt haotice, ceea ce au făcut traducerea scrisorii deteriorate și mai dificilă. Probabil soldatul vorbea mai multe limbi, comunicând în egipteană sau greacă acasă la el în Egipt ( înainte de a înrolat în armată). Apoi a vorbit limba latină, cand era legiunea din Pannonia. Totusi, Polion stia să scrie, iar alfabetizarea era ceva rar in acea perioada.

Adamson crede Polion scria pentru cei de acasă în limba greacă, pentru că familia sa din Egipt, cel mai probabil, nu cunostea limba latină .

Datorită naturii personale a scrisorii și discutiilor de interes familial, traducerea a primit atenție în mass-media la nivel național și internațional.

Important cu privire la această scrisoare este că reflectă sentimentele unui soldat din lumea antică, iar emoțiile lui nu diferită de cele ale soldaților de astăzi, cărora le este dor de cei de acasă.

Top 25 filme cinema despre căutarea de comori

Vă prezentăm lista cu filmele artistice care au ca subiect căutarea de comori și artefacte și care au obținut cele mai mari încasări în cinematografe de-a lungul timpului.

1. Pirates of the Caribbean: Dead Man's Chest - Încasări de 423,3 milioane dolari -  Lansat în anul 2006

2. Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull - Încasări de 317,1 milioane dolari -  Lansat în anul 2008

3. Pirates of the Caribbean: The Curse of the Black Pearl - Încasări de 305,4 milioane dolari -  Lansat în anul 2003

4. Indiana Jones: Raiders of the Lost Ark - Încasari de 248,1 milioane dolari -  Lansat în anul 1981

5. Pirates of the Caribbean: On Stranger Tides - Încasari de 241 milioane dolari -  Lansat în anul 2011

6. Indiana Jones and the Last Crusade - Încasari de  197,1 milioane dolari -  Lansat în anul 1989

7. Indiana Jones and the Temple of Doom - Încasari de 179,8 milioane dolari -  Lansat în anul 1984

8. National Treasure - Încasari 173 milioane dolari -  Lansat în anul 2004

9. Lara Croft: Tomb Raider - Încasari 131,1 milioane dolari - Lansat în anul 2001

10. Romancing the Stone Fox - Încasari 76,5 milioane dolari -  Lansat în anul 1984

11. Fool's Gold - Încasari de 70,2 milioane dolari - Lansat în anul 2008

12. Sahara - Încasari de 68,6 milioane dolari -  Lansat în anul 2005

13. Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life - Încasari de 65,6 milioane dolari -  Lansat în anul 2003

14. The Goonies - Încasari de 61,5 milioane dolari -  Lansat în anul 1985

15. Three Kings - Încasari de 60,6 milioane dolari -  Lansat în anul 1999

16. Without a Paddle - Încasari de 58,1 milioane dolari -  Lansat în anul 2004

17. City Slickers II: The Legend of Curly's Gold - Încasari de 43,6 milioane dolari -  Lansat în anul 1994

18. Time Bandits - Încasari de 42,3 milioane dolari -  Lansat în anul 1981

19. Treasure Planet - Încasari de  38,17 milioane dolari -  Lansat în anul 2002

20. Muppet Treasure - Încasari de  34,3 milioane dolari -  Lansat în anul 1996

21. King Solomon's Mines - Încasari de 15 milioane dolari -  Lansat în anul 1985

22. Trespass - Încasari de 13,2 milioane dolari -  Lansat în anul 1992

23. Firewalker - Încasari de 11,9 milioane dolari -  Lansat în anul 1986

24. Gold Diggers: Secret of Bear Mountain - Încasari de  6 milioane dolari -  Lansat în anul 1995

25. Allan Quatermain and the Lost City of Gold - Încasari de 3,7 milioane dolari -  Lansat în anul 1987

"Limba noastră-i o comoară"

Limba noastră-i o comoară

În adâncuri înfundată

Un şirag de piatră rară

Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde

Într-un neam, ce fără veste

S-a trezit din somn de moarte

Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i numai cântec,

Doina dorurilor noastre,

Roi de fulgere, ce spintec

Nouri negri, zări albastre.

(Fragment din poezia "Limba noastră" de Alexei Mateevici, unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuți la Chișinău, în Basarabia, actualmente Republica Moldova).

Curtea Constitutionala a Republicii Moldova a decis joi ca limba română să devină limba oficială.

Potrivit deciziei CC a Republicii Moldova, limba romana este limba de stat a R.Moldova, deoarece acesta este termenul precizat in Declaratia de Independenta a tarii. Decizia a fost anuntata in jurul orei 16.00 de catre presedintele CC, Alexandru Tanase. Decizia va intra in vigoare dupa publicarea in Monitorul Oficial.

Joi, 5 decembrie, Curtea Constitutionala a examinat doua sesizari privind interpretarea art. 13 din Constitutie privind limba oficiala a republicii, care au fost conexate intr-un singur dosar la initiativa Curtii.

Una dintre sesizari a fost inaintata de deputata partidului Liberal Ana Gutu, care a apelat la Inalta Curte pentru interpretarea articolului 13 din Legea Suprema, solicitand verificarea posibilitatii de echivalare a sintagmei "limba moldoveneasca, functionand pe baza grafiei latine" cu expresia "limba romana".

Gutu a cerut sa se constate caracterul stiintific nul al articolului. Sesizarea a fost depusa la CC pe 26 martie si a fost judecata astazi.

"Decizia este definitiva, nu poate fi supusa niciunei cai de atac, intra in vigoare la data adoptarii si se publica in Monitorul Oficial", a subliniat Alexandru Tanase, presedintele Curtii Constitutionale a Republicii Moldova.

Un dac a coborât de pe Columnă

Gheorghe Cârțan cunoscut și sub numele de Badea Cârțan a fost un țăran român născut pe 24 ianuarie 1849 și care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din România, la sate. A călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea cu ochii săi Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român. În 1877 s-a înrolat voluntar în războiul de independență al României.

Citind şi recitind de atâtea ori este povestea relatată de Titus Liviu despre întemeierea Romei, Badea Cârţan își spune că „e musai să mergă la Roma”.

Îşi pregăteşte straiţa şi pleacă din Cârţişoara la 3 ian. 1896 , a trecut prin Timişoara, Budapesta, Tirol (Austria), Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna şi dupa 45 de zile de drumeţie a ajuns la marginea oraşului etern l-a salutat cu: „Bine te-am gasit, maică Romă”.

A pătruns în Roma prin Via Compana a trecut pe lângă Terme, ruinele Coliseului, bazilica Maxentiu şi Palatinul, Forul Roman şi…deodată - Columna.„- No că asta este! ”.

Aici, obosit şi cu ochi înlăcrimaţi, ciobanul din Cârţişoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el. Şi-abia apoi şi-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma.Din desaga lui din lână vârstată, mirosind a mămăligă şi caş, a scos un săculeţ cu pământ luat din grădina casei din Cârţişoara şi l-a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframă legată cu nod a scos şi un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat în ţărână. Şi fiindcă venise noaptea şi datoria era împlinită, s-a întins pe cojocul lui ciobănesc, visând, pe aripi de somn, că intrase şi el în mulţimea de pe Columnă, printre dealurile săpate în piatră, pe sub pădurile dese, păşind pe un drum care nu mai urca spre vârful coloanei, ci spre munţii lui de acasă. Sus, pe cer, Cloşca cu pui şi Ursa Mare dovedeau că ajunsese în Cărţişoara, pe malul Balei, împreună cu tot neamul său. Când s-a trezit a doua zi, dimineaţa, în jurul lui erau strânşi o mulţime de gură-cască: poliţişti, pompieri, măturători, precupeţe… Presa din Roma a scris în ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”.


I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie, iar Duiliu Zamfirescu, secretarul reprezentantei noastre la Roma i-a făcut cunoscut oraşul şi l-a introdus la mari personalităţi ale vremii.

S-a mai abătut apoi încă de două ori la Roma, tot pe jos, ultima oară făcându-şi intrarea triumfală în mijlocul Congresului orientaliştilor, care întrunea 700 de învăţaţi din 40 de ţări. I-a fost încredinţată misiunea de a depune o coroană de bronz la Columna lui Traian, din partea Congresului, moment consemnat de toate ziarele Europei. Cu vorba scurtă, ruptă din cremenea Făgăraşilor, Gheorghe Cârţan a spus atunci doar atât: „Roma e mama noastră!”.

După prima călătorie la Roma, Badea Cârtan a fost imediat primit în lumea intelectuală a Capitalei. În cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende şi se vorbea despre el ca despre cel mai exotic personaj al vremii. Dintr-o dată, ochii mai-marilor s-au aţintit asupra lui. Era in centrul atentiei, era la moda, era „şic” să-l prezinţi invitaţilor. Iată cum suna o invitaţie la un astfel de banchet: „Cred că am plăcerea să cunoaşteţi pe păstorul român Cârţanu, care, plin de sentimente românesti, s-a dus pe jos la Roma, să sărute Columna lui Traian. Sunteti rugată să luaţi parte la ospăţul ce dau astăzi, marţi, 2 aprilie, 7 seara, 1896, în cinstea călătorului reîntors din Roma. N. Th. Mandrea, str. Diaconeselor, 2″.

Haiducul cu cărţi în desagă a fost hăituit de către duşmanii neamului mai crîncen decît cei mai mari răufăcători ai vremii. „Aici, pe vârfurile munţilor, nu trebuie să fie graniţă căci şi dincolo de ei au locuit moşii şi strămoşii noştri, dacii şi romanii”, „Cine a mai văzut graniţă prin mijlocul ţării?” spunea Badea Cârţan.

În 1903,Badea Cârţan e arestat de autorităţile vremii, iar marele lui depozit de carte, cu sedii în mai multe locuri, confiscat. Inventarul era uluitor: 76.621 de volume s-au aflat numai în podul casei lui din Cârtişoara. Badea Gheorghe Cârţan a fost invitat şi în Parlamentul Ţării, de mai multe ori, şi acolo, în preajma anului 1907 fiind, i-ar fi întrebat pe înalţii preoţi şi parlamentari de ce are nevoie un ţăran ca să facă un gard. I s-a răspuns: de cuie, de lemne, de scânduri. Dar Badea Cârţan i-a oprit pe toţi cu răspunsul cel drept: „De pământ are nevoie, ca să aibă unde-şi pune gardul”.

Era un înţelept fără astâmpăr, voia să ştie, să cunoască. Îl interesa mai ales începutul neamului şi al tuturor lucrurilor, obârşia lor, rădăcina istorică dătătoare de nobleţe şi demnitate. Istoricului Vasile A. Urechia, protectorul său, îi scria la 24 martie 1896: „Onor Domnule Preşedinte, astăzi am fost unde este Dunărea aproape de obârşie.Am ţinut mult să văz Mama noastră Roma. Am văzut-o. Apoi am dorit să văz Mama Regelui (Carol I, n.n.). N-am ajuns încă acolo. Fiţi sănătoşi – George Cârţan”.

În primăvară anului 1911, Gheorghe Cârţan este surprins de o avalanşă pe crestele munţilor, cu desagii încărcaţi de cărţi în spinare. Vreo două zile s-a chinuit până a putut să iasă de-acolo. A rămas bolnav şi slăbit mult după acea întâmplare. N-a mai avut putere să ajungă acasa şi a fost adăpostit de familia Lahovary, la Sinaia.

Simţindu-şi sfârşitul, le-a cerut celor care-l îngrijeau să-l îngroape acolo, în pământul liber al ţării, unde să poata aştepta împlinirea visului de-o viaţă – întregirea neamului românesc. În august 1911 a murit, fiind înmormântat la Sinaia. La căpătâiul său stă scris: ,,Aici doarme Badea Cârţan, visînd la întregirea neamului său”.

„ Mama trăieşte, tata e mort de trei ani, însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am păzit pe Bărăgan câte 3-4 sate de oi. În ’77 mă uitam cum se bat românii pe malurile Dunării. Acolo, pe câmpurile Bărăganului, am citit „Istoria românilor” şi alte cărţi. În ’78, am venit acasa, am tras sorţ şi am jurat. Am cătanit în Bosnia. În ’81, m-am liberat. Era tocmai conferinţă la Sibiu, că se luase iară pricină între români şi unguri. Până în ’93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus în ţară. Vine ’94, şi cu el, Memorandul. Eu urmăream din doască în doască daravelile şi eram necăjit că, ziceau ei întruna, suntem neam rău de oameni noi, românii. Ceteam eu, nu-i vorbă, multe bune şi frumoase, da nu le prea credeam. Îs eu aşa, un fel de Toma.
De-aceea mi-am zis: „Tu trebuie să te duci la Roma, să vezi: ai tu tată, ai tu mamă?”. Si-apoi am văzut, dragii mei… De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oară, eu am dus coroana de bronz până la Columnă şi mergeam în fruntea tuturor, aşa îmbrăcat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumpărat un costum, da le-am spus să nu cheltuiască, că şi-aşa nu umblu cu sărăcii de acelea nemtăşti. La Bucureşti am fost de peste o sută şaptezeci de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că dacă nu ştie de Moşu-său şi de Tată-său, zici de el că-i orfan.”

(Fragment din interviul pe care Badea Cârţan l-a dat cu câţiva ani înainte de moarte, revistei „Poporul român”).

Misteriosul artefact ou-chip

Povestea descoperirii arheologice

Lângă lacul Winnipesaukee din SUA a fost găsit în anul 1872 un misterios artefact, în timp ce câțiva muncitori săpau o groapă.

Artefactul este de fapt o piatră cioplită cu dimensiuni de aproximativ 10 cm lungime pe 6,4 cm, în forma de ou, pe care există o varietate de simboluri și un chip. Vechimea artefactului, scopul și originea sunt necunoscute.

Seneca Ladd, un om de afaceri din Meredith care a angajat muncitorii, a pierit în anul 1892, iar artefactul a ajuns la una dintre fiicele sale, care l-a donat în anul 1927 Asociației de Istorie din New Hampshire. În acest moment misteriosul chip oval se află expus la Muzeul de Istorie New Hampshire.

Simbolistica chipului-ou

Sculptura poate fi asemănată cu un cap uman, având ca ureche un spic. Pe artefcat sunt prezente și alte câteva figuri si simboluri, unele surprinzator de moderne. Pe cealaltă parte reprezentările sunt și mai abstracte, conținând săgeți inversate, o planetă sau un satelit natural ( probabil Luna ), puncte și o spirală, asemănată de unii cu o galaxie. Un naturalist american spunea în anul 1872 că artefactul ar simboliza "un tratat" între două triburi.

Studiile stințifice

Există o gaură perfect conică prin artefact, având un diametru mai mare la bază. O analiză științifică a fost efectuată în anul 1994. Într-un articol din 2006 publicat de către Associated Press, arheologul Richard Boisvert a sugerat că găura ar fi fost realizată ulterior, după descoperire, cu instrumente electrice din secolul XX, în gaură existând zgârieturi care sugerează că artefactul a fost plasat pe un ax metalic și îndepărtat de mai multe ori. Analiza a concluzionat că piatra este un tip de cuarțit, derivat din gresie sau mylonit.

Chipul-ou a stârnit imaginația ufologilor

Însă enigmaticul ou-chip sculptat atât de modern in piatră a trezit imaginația pasionatilor de mistere, care au dezvoltat un adevărat interes pentru acest artefact, pretinzând ca simbolurile ar reprezenta o galaxie spiralată, o planetă extraterestră și un vehicul spațial prăbușit si că poate ne spune povestea unei ființe rătăcite pe planeta noastră, "naufragiul" fiiind gravat în piatră de către respectivul vizitator, care ar fi supraviețuit împreună cu triburile din zonă sau sau ar fi studiat o perioadă aceste civilizatii terestre. Au fost publicate chiar câteva cărți despre aceste teorii asupra artefactul, care au fost tratate bineînțeles ca pur science-fiction.

Concluzii

Cert este că nimeni nu știe cărei civilizații pământești să îi acorde meritul acestui artefact sculptat asemeni unei lucrări de artă moderne, dar care provine dintr-un trecut îndepărat. Există și opinii precum că oul ar fi opera unui sculptor talentat de la sfârșitul secolului XIX și totul este un fals, mai ales că piatra este aproape imposibil de datat, iar prelucrarea este prea simetrică și bine realizată pentru niște creatori de acum mii de ani.

Parale din 1772 şi un pinten de haiduc

În evidenţele Inspectoratului Judeţean de Poliţie din Suceava sunt inregistrate 25 de persoane care deţin detectoare de metale.

Marius Hatnean are 21 de ani şi este din Pătrăuţi. Tânărul este student la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi îşi petrece timpul liber căutând obiecte din metal. În urmă cu câteva luni, şi-a cumpărat un detector de metale de pe un site bulgăresc. Cu tot cu acte, noua achiziţie l-a costat 250 de euro. Marius Hatnean a declarat pentru Ziarul Evenimentul că petrece destul de mult timp căutând metale. Nu merge singur pe teren, ci împreună cu fratele său Cristian.

„Este un hobby exact ca şi pescuitul. Dacă te prinde microbul nu mai scapi”, a spus suceveanul, care până acum a prospectat terenurile bunicii sale de la Calafindeşti, apoi pe cele ale prietenilor.

„Am găsit multe obiecte până acum: monede, cuţite şi inele. Am găsit şi un pinten care a aparţinut unui haiduc. Apoi am două parale din 1772, un vârf de lance din perioada medievală”, spune Marius. Până acum, cei doi fraţi din Pătrăuţi nu au descoperit niciun obiect de patrimoniu, dar își doresc să găsească un meteorit. Până să-şi îndeplinească visul, Marius are mare grijă de obiectele pe care le găseşte. Le spală doar cu apă şi apoi încearcă să le găsească povestea.

Căutătorii de comori sunt în atenţia poliţiştilor şi nu numai. Viorel Blănaru, consilier la Direcţia pentru Cultură, a declarat că legislaţia în domeniu este extrem de stufoasă, dar incompletă. Cei care dețin detectoare de metale au voie să caute doar pe terenurile proprietate privată. Dacă descoperă vreun obiect de patrimoniu, trebuie să-l declare.

„Câtă vreme lucrează pe terenul proprietate personală, totul este legal. Obiectelor de patrimoniu sunt predate primăriilor şi apoi Direcţiei de Cultură”, a spus Blănaru.

Mai mult decât atât, agentul principal Cristinel Păduraru, de la IJP Suceava, a declarat că toţi care-şi cumpără detectoare de metale au obligaţia de a se autoriza.

„Sunt 25 de autorizaţii emise în acest sens. Avem 23 de persoane fizice cu detectoare şi alte două persoane juridice. Legea interzice căutările în siturile arheologice, însă în zona Cetăţii Şcheia sunt zeci de gropi de mici dimensiuni, făcute de cei care caută comori și care găsesc obiecte cel le vând colecţionarilor, in loc să să le predea autorităților” , a declarat Cristinel Păduraru.

Monede de aur în valoare de 2,5 milioane dolari, într-un seif aruncat la fier vechi

Pe scurt: Seiful a aparținut unui colecționar monede care plecase de curând în lumea celor drepți. Familia acestuia a aruncat la fier vechi seiful. Este o practică în America și in Europa de Vest ca urmașii să se descotorosească rapid de lucrurile bătrânilor. Cel care a preluat seiful pentru a-l arunca la fier vechi a avut inspirația să îl transporte la un lăcătuș pentru a-l deschide. După 20 de ore de lucru, au descoperit în seif o adevărată comoară de monede din aur de 22 karate, estimată la 2,5 milioane dolari. Totuși, monedele au fost predate Poliției și apoi returnate familiei cu acordul descoperitorului, care a fost peste măsură de onest.

Monedă Krugerrand din aur de 22 karate

Pe larg: Un seif deteriorat a fost aruncat la fier vechi în Houston, Texas, după ce proprietarul a plecat în lumea celor drepți.

Rudele proprietarului (un colecționar de monede al cărui nume nu a fost precizat ) au predat seiful la fier vechi, cu rugămintea să le fie returnate eventuale obiecte, dacă va avea cineva răbdarea și priceperea să deschidă seiful pentru a vedea ce adăpostește în interior.

Rivera ( cel care a preluat seiful ) a fost curios să afle ce conține și l-a transportat la magazinul Robbie's Key & Lock Shop.

Seiful a fost în cele din urmă deschis de către lăcătușul David Molick, proprietarul magazinului.

"A fost foarte dificil. Era foarte deteriorat mecanismul de închidere. Se pare că s-a încercat anterior de către o pesoană forțarea ușii, deoarece era lovită puternic", a declarat lăcătușul.

Molick estimează că a petrecut mai mult de 20 de ore în încercarea de a-l deschide, pe parcursul unei săptămâni. În cele din urmă, a efectuat 10 găuri prin pereții de oțel groși de 15 cm și a reușit deschiderea seifului.

"Prima dată ne-a atras atenția un fișic de 50 monede Krugerrand ( monedă specială de aur sud-africană, de 22 karate, care a fost emisă inițial în anul 1967 ), precum și un dolar necirculat de argint. Monedele din fișic păreau de aur. Erau și multe alte cutii", a spus lăcătușul.

Împreună cu Rivera, au verificat apoi cutiile și au observat că tot monede de aur conțineau. 

"Prima dată am crezut că erau imitații pentru colecționari, nu putea fi aur adevărat în atât de mare cantitate", a spus Rivera.

Au contactat poliția și au anunțat descoperirea.

Săptâmâna trecută, ofițerii de poliție au luat custodie temporară monedele.

Mike DeGuerin, avocatul moștenitorilor colecționarului, a declarat că monedele au fost returnate ulterior familiei. El a spus că numismatul le colecționase de zeci de ani si era munca si efortul lui financiar, chiar dacă familia renunțase la proprietate prin predarea seifului la fier vechi.

"Trebuie să amintim că au avut o înțelegere verbală și anume ca Rivera să predea eventuale obiecte găsite în seif, dacă va dori să îl deschidă înainte să îl arunce. Cred că părțile implicate s-au ințeles cumva, fiindcă monedele au fost returnate familiei cu acordul descoperitorului", a spus DeGuerin.

Valoarea aurului descoperit în seif a fost estimată la 2,5 milioane dolari.

Oare a primit vreo recompensă Rivera, cel care a avut totusi inspirația să nu arunce seiful la fier vechi și să plătească un lăcătuș să îl deschidă, si mai presus de toate, care a avut onestitatea să predea poliției și ulterior familiei aurul găsit, un gest de care probabil puțin oameni ar fi capabili ?

Glume cu comori și detectoare de metale

Let's... fun !

Un român, un englez și un american căutau o comoară ascunsă în munții din România, într-o peșteră despre care se spunea că e blestemată. Schimbă informații și își dau seama după câteva zile cam unde ar putea fi ascunsă comoara. Se hotărăsc să meargă impreună la peșteră, dar să intre pe rând, să vadă care e mai bun la detecție.
Englezul, provenind dintr-o țară cu tradiție în detecția de metale, alege să intre primul în peșteră. La un moment dat detectorul sună puternic, englezul indepărtează o piatră și sub ea găseste un koson. Deodată, simte o mână rece pe gât și intreabă:
- Cine e in spatele meu ? Românule, tu ești. așa e ?
Nici un răspuns. Se intoarce și vede un spirit infricoștor. Englezul leșină.
Românul si americanul așteapta o oră, așa cum se înțeleseseră, și vâzând că englezul nu mai iese, americanul spune:
- Acum merg eu să caut comoara și să văd ce a făcut englezul. Noi avem tehnică de detecție mai bună decât voi românii.
Ajunge in peșteră și chiar mai aproape de intrare decât englezul, vede un inel străvechi străluncind. Se apleacă, îl ridică si o mână rece il atinge pe umăr.
- Românule, trebuia să aștepți o oră !, spune suparat americanul.
Nici un răspuns.
Se intoarce si vede acelasi spirit infricoșător.
- Nu mie frică mie de efectele voastre speciale, noi avem Hollywood in America. E comoara mea, eu am găsit-o !
- Eu sunt spiritul pazitor si își aduc moartea dacă iei comoara, aude americanul o voce in mintea sa. Ochii intunecați ai spiritului si atingerea rece il ingrozesc in final pe american, care leșină si el.
Asteapta și românul ce așteapta și intra si el in pesteră.
Caută ce caută si nu prea gaseste nimic. Detectorul să chinezesc tot se decalibra.
Plicitisit de atâta așteptare, spiritul se apropie de el si îi apare in față, in semiîntuneric. Românul se concentrează si nu prea isi da seama ce e acea siluetă ce se apropie de el.
- Cine esti ? intreabă românul.
- Sunt spiritul ce apăra comoara, nu te apropia de ea !
Românul il priveste si il mai intreaba odată:
- Cine esti, mă ?!
- Sunt un spirit al comorii blestemate ! raspunde penumbra mirată și deja nervoasă.
- Ptiu ce mi-ai speriat, răsuflă usurat românul. Credeam ca e Politia ! Facem jumi-juma ?

Evoluția căutătorului de comori

Despre piratul Barbă Neagră se spune că a prădat multe corăbii si a ascuns comori uriașe. Dar Barbă Neagră era și corect și punea intrebari incuietore tuturor capitanilor de pe vasele cucerite. Intr-o zi invinge o corabie franceza si il intreba pe capitan:
-Auzi capitane , daca-ti dau doua trabuce, tu cate vei fuma ?
-Unul, monsieur...., raspunse acesta inspaimantat.
-Maine vei fi decapitat, raspunse marele pirat.
A doua oara piratul intalni o nava britanica si povestea se repetă:
-Capitane daca iti dau 3 sticle de rom, tu cate ai vrea sa bei ?
-Doua, my lord... raspunse acesta inspaimantat.
-Vei fi si tu decapitat, nu ai dat un raspuns corect.
A treia oara intalneste o navă fara drapel si, dupa ce o cucereste, intreaba de capitan, fiindca nu l-a vazut participand la lupta. Un prizonier ii spune ca a lor capitan e drodjit in magazia corabiei. Ducandu-se acolo piratul ii spune:
-Mai capitane, sa stii ca ti-am cucerit corabia, ti-am luat comorile, oamenii tai sunt prizonieri acum ...
Dar capitanul:
-Hâc, mai sa stii ca-mi esti simpatic !
-Uite capitane am aici două trabuce, daca ti le dau, tu cate fumezi ? il intrebă piratul.
-Hâc, trei, ca am si eu unul...
-Bravo capitane ! Dar da-ti dau 2 sticle de rom, tu cate bei ?
-Trei, ca am si eu una la mine ! zice capitanul.
-Da, uite acum sa te vad, am aici 3 fete, cu cate ai fii in stare sa te iubesti ? Daca raspunzi si la intrebarea asta, iti las comorile si iti mai dau si din ale mele.
Capitanul cucerit zice tacticos:
-Patru.
-Cum capitane, ca sunt numai trei ?
-Pai nu ti-am spus ca-mi esti simpatic ?

Doi detectoristi între ei:
- Azi dimineaţă am dat cu banu' să văd dacă mă duc cu nevastă-mea la cumparaturi sau vin la detecție.
- Inseamna ca va fi o zi norocoasă pentru tine, văd că ţi-a ieşit să vii cu noi la detecție.
- Da, însă a trebuit să dau cu banul de 7 ori.

Se dusese vorba ca era un bâlbâit care avea mare noroc la găsit comori. Un grup de cautatori il angajeaza, il duce pe un iaht si îi spune sa strige, atunci când crede ca e o comoara in apă, doar atât: "Recuperati-o !"
PRIMA ZI: re re re re re re re re re recuperati-o !
Cautatorii sar in apa si intrdevar gasesc o comoara.
A DOUA ZI: re re re re re re re re recuperati-o !
Iar sar repede in apa cutatorii de comori si gasesc un tezaur si mai valoros. Increderea lor in norocul balbâitului era tot mai mare.
A TREIA ZI: re re re re, atunci sar toti in apa, inclusiv capitanul, dar balbaitul continua: re re re rechinii băă !

- Gata, zise unul dintre cautatori, azi am venit degeaba. Nu mai este nimic de făcut, să luăm detectoarele şi să plecăm acasă!
- Ba mai avem ceva de făcut.
- Ce?
- Să ne punem de acord cu ce povestim la neveste acasă.


Ce-ai gasit ieri cu detectorul, barbate ?
- Am gasit 6 monede romane, dragă!
- 6 monede? Înseamnă că te-au păcălit cei de la anticariat. Pe bonul fiscal sunt trecute 8 monede...


- Nu vă supăraţi că vă întreb, zice un curios către un cautator de comori, câte monede antice ați găsit până acum, in carierea dvs. ?
- Păi, răspunde detectoristul după un moment de meditaţie, dacă bipăitul asta la detector e de la o monedă antică si o găsesc, si mai găsesc incă două, înseamnă că am găsit până acum 3 monede antice !


Un tip statea in spatele unui cautator de comori si îi tot dădea sfaturi. La un moment dat, cautatorul de comori nu mai suportă:
- Ia asculta, domnule! Cine caută comori aici, eu sau dumneata?
- Nici eu, nici dumneata.


Doi impatimiti de detectie metale au plecat la căutari cu echipament performant, pe care platiseră 2000 de euro.
In prima zi, ghinion. A doua zi, la fel.
Abia in ultima zi unul dintre ei reuseste sa gasească o singură monedă veche de doar 50 de ani.
In drum spre casa, abatut, unul el spune:
- Iti dai seama ca am gasit o monenda care ne-a costat 2000 de euro ?
- Dumnezeule, zice celalalt, bine ca nu am gasit mai multe!